1
Paragraf
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 101 paragraful al doilea,
2
Paragraf
Având în vedere Decizia 2007/513/Euratom a Consiliului din 10 iulie 2007 de aprobare a aderării Comunității Europene a Energiei Atomice la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a facilităților nucleare modificată (1),
1
(1) Articolul 2 litera (e) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Tratatul Euratom”) prevede garantarea de către Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare „Comunitatea”), prin controale adecvate, a faptului că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate.
2
(2) Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (denumită în continuare „CPPNM”) a fost adoptată în 1979 și a intrat în vigoare în 1987. 128 de state și Comunitatea sunt părți semnatare la CPPNM (2). Toate statele membre sunt părți semnatare la CPPNM.
3
(3) Curtea de Justiție a Comunităților Europene („Curtea de Justiție”) (3) a decis că participarea statelor membre la CPPNM este compatibilă cu dispozițiile Tratatului Euratom exclusiv sub rezerva faptului că, în ceea ce privește prerogativele și competența, Comunitatea ca atare este parte semnatară a CPPNM la același nivel cu statele membre și că anumite angajamente asumate în cadrul CPPNM pot fi puse în aplicare, în cazul în care Comunitatea este implicată, numai printr-o asociere strânsă între Comunitate și statele membre, atât în faza de negociere și de încheiere a acestora, cât și în cea de îndeplinire a angajamentelor asumate,
1
Articolul 1 Articolul 2 Articolul 3
Paragraf
Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Comunității Europene a Energiei Atomice, aderarea la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
Paragraf
Textul Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare (anexa 1) și declarația Comunității Europene a Energiei Atomice în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) și articolul 17 alineatul (3) din convenție se anexează la prezenta decizie (anexa 2).
Paragraf
Instrumentul de aderare se depune la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, depozitarul Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare, cât mai curând posibil după adoptarea prezentei decizii, sub forma unei scrisori semnate de șeful Delegației Comisiei Europene pe lângă organizațiile internaționale de la Viena.
Paragraf
Membrul Comisiei Europene responsabil pentru relațiile externe confirmă printr-o notă, al cărei text este anexat la prezenta decizie (anexa 3), faptul că șeful Delegației Comisiei Europene pe lângă organizațiile internaționale de la Viena este împuternicit („depline puteri”) să depună la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, depozitarul convenției, declarația anexată la prezenta decizie, cât mai curând posibil după adoptarea acesteia din urmă.
1
Articolul 1
Paragraf
Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Comunității Europene a Energiei Atomice, aderarea la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
Paragraf
Textul Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare (anexa 1) și declarația Comunității Europene a Energiei Atomice în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) și articolul 17 alineatul (3) din convenție se anexează la prezenta decizie (anexa 2).
2
Articolul 2
Paragraf
Instrumentul de aderare se depune la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, depozitarul Convenției privind protecția fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare, cât mai curând posibil după adoptarea prezentei decizii, sub forma unei scrisori semnate de șeful Delegației Comisiei Europene pe lângă organizațiile internaționale de la Viena.
3
Articolul 3
Paragraf
Membrul Comisiei Europene responsabil pentru relațiile externe confirmă printr-o notă, al cărei text este anexat la prezenta decizie (anexa 3), faptul că șeful Delegației Comisiei Europene pe lângă organizațiile internaționale de la Viena este împuternicit („depline puteri”) să depună la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, depozitarul convenției, declarația anexată la prezenta decizie, cât mai curând posibil după adoptarea acesteia din urmă.
1
Articolul 1 Articolul 1 bis Articolul 2 Articolul 2 bis Articolul 3 Articolul 4 Articolul 5 Articolul 6 Articolul 7 Articolul 8 Articolul 9 Articolul 10 Articolul 11 Articolul 11 bis Articolul 11 ter Articolul 12 Articolul 13 Articolul 13 bis Articolul 14 Articolul 15 Articolul 16 Articolul 17 Articolul 18 Articolul 19 Articolul 20 Articolul 21 Articolul 22 Articolul 23
Paragraf
În sensul prezentei convenții:
Paragraf
Scopurile prezentei convenții sunt de a atinge și de a menține, la nivel mondial, protecția fizică a materialelor nucleare utilizate în scopuri pașnice și a instalațiilor nucleare utilizate în scopuri pașnice; de a preveni și de a combate infracțiunile legate de astfel de materiale și instalații la nivel mondial; precum și de a facilita cooperarea între statele părți pentru atingerea acestor obiective.
Paragraf
(1) Prezenta convenție se aplică materialelor nucleare folosite în scopuri pașnice la utilizare, depozitare și transport, precum și instalațiilor nucleare folosite în scopuri pașnice, cu condiția ca, totuși, articolele 3, 4 și articolul 5 alineatul (4) din prezenta convenție să se aplice materialelor nucleare numai pe durata transportului nuclear internațional.
Paragraf
(2) Responsabilitatea privind stabilirea, punerea în aplicare și menținerea unui regim de protecție fizică în cadrul unui stat revine în întregime statului respectiv.
Paragraf
(3) În afară de obligațiile asumate în mod expres de statele părți în conformitate cu prezenta convenție, nicio dispoziție a acesteia nu se interpretează ca afectând drepturile suverane ale unui stat.
Paragraf
(5) Prezenta convenție nu se aplică materialelor nucleare utilizate sau reținute în scopuri militare și nici instalațiilor nucleare care conțin astfel de materiale.
Paragraf
(1) Fiecare stat parte stabilește, pune în aplicare și menține un regim adecvat de protecție fizică aplicabil materialelor nucleare și instalațiilor nucleare aflate sub jurisdicția sa, în scopul:
Paragraf
(2) În aplicarea alineatului (1), fiecare stat parte:
Paragraf
(3) În aplicarea obligațiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), fără a aduce atingere niciunei alte dispoziții din prezenta convenție, fiecare stat parte aplică, în măsura în care este posibil și practic, următoarele principii fundamentale de protecție fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
Paragraf
Fiecare stat parte adoptă dispozițiile necesare în conformitate cu legislația sa națională și cu dreptul internațional pentru ca, în măsura posibilului, în timpul transportului nuclear internațional, materialele nucleare care se află pe teritoriul său sau la bordul unei nave ori al unei aeronave aflate sub jurisdicția sa, în măsura în care respectiva navă sau aeronavă participă la transport având ca punct de plecare sau ca destinație statul respectiv, să fie protejate potrivit nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(1) Fiecare stat parte exportă materiale nucleare sau autorizează exportul acestora numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate pe durata transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(2) Fiecare stat parte importă materiale nucleare sau autorizează importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta convenție numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate pe durata transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(3) Un stat parte autorizează tranzitul pe teritoriul său, pe căile terestre sau pe căile navigabile interne sau prin aeroporturile sau porturile sale maritime, al materialelor nucleare între state care nu sunt parte la prezenta convenție numai dacă statul parte a primit asigurarea, în măsura posibilului, că respectivele materiale vor fi protejate în timpul transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(4) Fiecare stat parte aplică, potrivit legislației sale naționale, nivelurile de protecție fizică prevăzute în anexa I materialelor nucleare transportate dintr-o parte a respectivului stat într-o altă parte a aceluiași stat folosind apele internaționale sau spațiul aerian internațional.
Paragraf
(5) Statul parte ținut să obțină asigurarea că materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor prevăzute în anexa I în conformitate cu alineatele (1)-(3) identifică și informează în prealabil statele pe teritoriul cărora se are în vedere tranzitarea acestor materiale pe căi interne terestre sau navigabile sau în ale căror aeroporturi sau porturi maritime sunt prevăzute escale.
Paragraf
(6) Responsabilitatea privind obținerea asigurării menționate la alineatul (1) poate fi transferată, prin acord reciproc, statului parte care participă la transport ca stat importator.
Paragraf
(7) Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca aducând atingere în vreun fel suveranității și jurisdicției teritoriale a unui stat, inclusiv asupra spațiului aerian și a mării teritoriale a statului respectiv.
Paragraf
(1) Statele părți identifică și își indică reciproc, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, persoanele lor de contact cu privire la chestiuni din sfera de aplicare a prezentei convenții.
Paragraf
(2) În caz de furt, de jaf sau orice altă însușire ilicită de materiale nucleare, ori în caz de amenințare credibilă, statele părți, în conformitate cu legislația lor națională, cooperează și oferă asistență, în cea mai mare măsură posibilă, pentru recuperarea și protecția acestor materiale, oricărui stat care solicită acest lucru. În special:
Paragraf
Modalitățile concrete de cooperare se determină de către statele în cauză.
Paragraf
(3) În caz de amenințare credibilă de sabotaj împotriva unor materiale nucleare sau a unei instalații nucleare sau în caz de sabotaj împotriva acestora, statele părți cooperează după cum urmează, în cea mai mare măsură posibilă, în conformitate cu legislația lor națională și cu obligațiile pertinente în conformitate cu dreptul internațional:
Paragraf
(4) Statele părți cooperează și se consultă reciproc, după caz, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică și al altor organizații internaționale pertinente în scopul obținerii de orientări cu privire la proiectarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemelor de protecție fizică a materialelor nucleare pe durata transportului nuclear internațional.
Paragraf
(5) Un stat parte poate să coopereze și să se consulte, după caz, cu alte state părți, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică și al altor organizații internaționale pertinente, în scopul obținerii de orientări din partea acestora cu privire la proiectarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului național de protecție fizică a materialelor nucleare în timpul utilizării, al depozitării și al transportului, precum și a instalațiilor nucleare.
Paragraf
(1) Statele părți iau măsurile corespunzătoare, în conformitate cu legislația lor națională, pentru a proteja caracterul confidențial al oricăror informații pe care le primesc cu acest titlu, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, de la un alt stat parte sau prin participarea la o activitate desfășurată în scopul punerii în aplicare a convenției. În cazul în care statele părți furnizează informații în mod confidențial unor organizații internaționale sau unor state care nu sunt parte la prezenta convenție, trebuie întreprinse măsuri care să garanteze protecția caracterului confidențial al acestor informații. Un stat parte care a primit informații în mod confidențial de la un alt stat parte poate furniza respectivele informații unor terți numai cu consimțământul celuilalt stat parte.
Paragraf
(2) Statelor părți nu li se cere, în temeiul prezentei convenții, să furnizeze niciun fel de informații pe care, în conformitate cu legislația lor națională, nu le este permis să le comunice sau care ar putea compromite securitatea statului în cauză sau protecția fizică a materialelor nucleare sau a instalațiilor nucleare.
Paragraf
(1) Săvârșirea intenționată a:
Paragraf
(2) Fiecare stat parte aplică infracțiunilor prevăzute în prezentul articol sancțiuni corespunzătoare, care iau în considerare gravitatea respectivelor infracțiuni.
Paragraf
(1) Fiecare stat parte adoptă măsurile eventual necesare pentru a stabili competența sa de a judeca infracțiunile prevăzute la articolul 7 în cazurile următoare:
Paragraf
(2) Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile eventual necesare pentru stabilirea competenței sale de judecare a acestor infracțiuni în cazurile în care autorul prezumat se găsește pe teritoriul său și nu îl extrădează, în conformitate cu articolul 11, într-unul din statele menționate la alineatul (1).
Paragraf
(3) Prezenta convenție nu exclude nicio competență penală exercitată în conformitate cu legislația națională.
Paragraf
(4) În afara statelor părți menționate la alineatele (1) și (2), orice stat parte poate să își stabilească competența, în conformitate cu dreptul internațional, în scopul de a cunoaște infracțiunile prevăzute la articolul 7 în cazul în care participă la un transport nuclear internațional în calitate de stat exportator sau de stat importator.
Paragraf
În cazul în care apreciază că circumstanțele justifică acest lucru, statele părți pe al căror teritoriu se găsește autorul prezumat recurg, în conformitate cu legislația lor națională, la măsuri corespunzătoare, inclusiv detenția, pentru a asigura prezența respectivului autor prezumat în vederea urmăririi penale sau a extrădării. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol se notifică fără întârziere statelor ținute să își stabilească competența conform articolului 8 și, după caz, tuturor celorlalte state implicate.
Paragraf
Statul parte pe al cărei teritoriu se găsește autorul prezumat al infracțiunii, dacă nu îl extrădează pe acesta din urmă, supune cazul, fără nicio excepție sau întârziere nejustificată, autorităților sale competente pentru exercitarea urmăririi penale, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația statului respectiv.
Paragraf
(1) Infracțiunile prevăzute la articolul 7 sunt considerate de drept ca făcând parte dintre cazurile de extrădare prevăzute de orice tratat de extrădare în vigoare între statele părți. Statele părți se angajează să includă aceste infracțiuni în toate viitoarele tratate de extrădare pe care le încheie între ele.
Paragraf
(2) În cazul în care un stat parte, care subordonează extrădarea existenței unui tratat, primește o cerere de extrădare de la un stat parte de care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenție drept temei juridic al extrădării cu privire la infracțiunile menționate anterior. Extrădarea se supune celorlalte condiții prevăzute în legislația statului solicitat.
Paragraf
(3) Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc aceste infracțiuni drept cazuri de extrădare între ele, în condițiile prevăzute în legislația statului solicitat.
Paragraf
(4) Între statele părți, fiecare dintre aceste infracțiuni este considerată, în scopul extrădării, ca fiind comisă atât la locul săvârșirii ei, cât și pe teritoriul statelor părți ținute să-și stabilească competența în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatul (1).
Paragraf
Niciuna dintre infracțiunile prevăzute la articolul 7 nu se consideră, în sensul extrădării sau al asistenței juridice reciproce, drept infracțiune politică sau drept infracțiune în legătură cu o infracțiune politică, sau drept infracțiune săvârșită din motive politice. În mod corespunzător, o cerere de extrădare sau de asistență juridică reciprocă bazată pe o asemenea infracțiune nu poate fi refuzată exclusiv pe motivul că se referă la o infracțiune politică sau o infracțiune în legătură cu o infracțiune politică, sau o infracțiune săvârșită din motive politice.
Paragraf
Nicio dispoziție din prezenta convenție nu se interpretează ca impunând obligația de extrădare sau de a acorda asistența juridică reciprocă, în cazul în care statul parte solicitat are motive întemeiate să creadă că cererea de extrădare pentru infracțiunile prevăzute la articolul 7 sau de asistență juridică reciprocă în legătură cu astfel de infracțiuni s-a făcut în scopul de a urmări sau pedepsi o persoană din motive legate de rasa, religia, naționalitatea, originea etnică sau opiniile sale politice sau că, dând curs cererii respective, poate aduce prejudicii persoanei respective pentru oricare dintre aceste motive.
Paragraf
Orice persoană împotriva căreia este angajată o procedură în temeiul uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolul 7 beneficiază de un tratament echitabil în toate fazele procedurii.
Paragraf
(1) Statele părți își acordă reciproc asistență juridică în cea mai mare măsură posibilă în orice procedură penală referitoare la infracțiunile prevăzute la articolul 7, inclusiv în ceea ce privește furnizarea elementelor probatorii de care dispun și care sunt necesare procedurii respective. În toate cazurile se aplică legislația statului solicitat.
Paragraf
(2) Dispozițiile de la alineatul (1) nu aduc atingere obligațiilor care decurg din niciun alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementează sau va reglementa toată sau o parte din asistența juridică reciprocă în materie penală.
Paragraf
Nicio dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere transferului de tehnologie nucleară în scopuri pașnice care se realizează în vederea consolidării protecției fizice a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
Paragraf
(1) Fiecare stat parte îl informează pe depozitar cu privire la legile și la reglementările administrative care pun în aplicare prezenta convenție. Depozitarul comunică periodic aceste informații tuturor statelor părți.
Paragraf
(2) Statul parte pe teritoriul căruia autorul prezumat al unei infracțiuni este urmărit comunică rezultatul final în primul rând, în măsura posibilului, statelor direct interesate. Statul parte comunică, de asemenea, rezultatul final depozitarului, care informează toate statele.
Paragraf
(3) În cazul în care o infracțiune implică materialele nucleare în timpul utilizării, al depozitării sau al transportului lor pe teritoriul național și atât autorul prezumat al infracțiunii, cât și materialele nucleare rămân pe teritoriul statului parte în care s-a comis infracțiunea sau în cazul în care o infracțiune implică o instalație nucleară și autorul prezumat rămâne pe teritoriul statului parte în care s-a comis infracțiunea, nicio dispoziție din prezenta convenție nu se interpretează drept impunând respectivului stat parte obligația de a furniza informații asupra procedurilor penale referitoare la infracțiunea în cauză.
Paragraf
Anexele fac parte integrantă din prezenta convenție.
Paragraf
(1) La cinci ani de la intrarea în vigoare a amendamentelor adoptate la 8 iulie 2005, depozitarul convoacă o conferință a statelor părți în vederea examinării punerii în aplicare a prezentei convenții și a evaluării acesteia în ceea ce privește preambulul, întreaga parte dispozitivă și anexele, ținând seama de situația la momentul respectiv.
Paragraf
(2) După aceasta, la intervale de cel puțin cinci ani, majoritatea statelor părți poate obține convocarea unor conferințe ulterioare cu același obiectiv, pe baza prezentării către depozitar a unei propuneri în acest sens.
Paragraf
(1) În cazul unui diferend între două sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, aceste părți se consultă în vederea reglementării diferendului pe calea negocierilor sau prin orice alt mijloc pașnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor părților la diferend.
Paragraf
(2) Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat la modul prevăzut la alineatul (1) este, la cererea oricărei părți la acest diferend, supus arbitrajului sau trimis spre soluționare Curții Internaționale de Justiție. În cazul în care un diferend este supus arbitrajului, iar, în termen de șase luni de la data solicitării, părțile la diferend nu reușesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre părți poate cere președintelui Curții Internaționale de Justiție sau secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să desemneze unul sau mai mulți arbitri. În caz de cereri divergente ale părților la diferend, primează cererea adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
Paragraf
(3) Orice stat parte poate, în momentul în care semnează prezenta convenție, o ratifică, o acceptă, o aprobă sau aderă la aceasta, să declare că nu se consideră obligat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a diferendelor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. Celelalte state părți nu sunt obligate de procedura de reglementare a diferendelor prevăzută la alineatul (2) față de un stat parte care a formulat o rezervă cu privire la această procedură.
Paragraf
(4) Orice stat parte care a formulat o rezervă în conformitate cu alineatul (3) poate, în orice moment, să își retragă respectiva rezervă printr-o notificare adresată depozitarului.
Paragraf
(1) Prezenta convenție este deschisă spre semnare tuturor statelor la sediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, la Viena, și la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, începând de la 3 martie 1980 până la intrarea sa în vigoare.
Paragraf
(2) Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
Paragraf
(3) După intrarea sa în vigoare, prezenta convenție este deschisă aderării tuturor statelor.
Paragraf
(5) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.
Paragraf
(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al douăzeci și unulea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
Paragraf
(2) Pentru fiecare dintre statele care ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta după depunerea celui de-al douăzeci și unulea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii, de către statul respectiv, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
Paragraf
(1) Fără a aduce atingere articolului 16, un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenție. Amendamentul propus este comunicat depozitarului care îl comunică imediat tuturor statelor părți. Dacă majoritatea statelor părți solicită depozitarului convocarea unei conferințe pentru dezbaterea amendamentelor propuse, depozitarul invită toate statele părți să participe la o astfel de conferință care să înceapă la cel puțin treizeci de zile de la transmiterea invitațiilor. Orice amendament adoptat în cadrul conferinței cu o majoritate de două treimi din statele părți este comunicat cu promptitudine de către depozitar către toate statele părți.
Paragraf
(2) Amendamentul intră în vigoare pentru fiecare stat parte care depune instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului în cea de-a treizecea zi de la data la care două treimi din statele părți au depus instrumentele lor de ratificare, acceptare sau aprobare. Ulterior, amendamentul intră în vigoare pentru oricare alt stat parte în ziua depunerii de către statul parte respectiv a instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului.
Paragraf
(1) Orice stat parte poate denunța prezenta convenție prin notificare scrisă adresată depozitarului.
Paragraf
(2) Denunțarea intră în vigoare în a o sută optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.
Paragraf
Depozitarul notifică cu promptitudine tuturor statelor:
Paragraf
Originalul prezentei convenții, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depune la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, care trimite copii certificate tuturor statelor.
Tabel 1
Tabelul 1
Tabel 2
Tabelul 2
Tabel 3
Tabelul 3
1
Articolul 1
Paragraf
În sensul prezentei convenții:
1a
Articolul 1 bis
Paragraf
Scopurile prezentei convenții sunt de a atinge și de a menține, la nivel mondial, protecția fizică a materialelor nucleare utilizate în scopuri pașnice și a instalațiilor nucleare utilizate în scopuri pașnice; de a preveni și de a combate infracțiunile legate de astfel de materiale și instalații la nivel mondial; precum și de a facilita cooperarea între statele părți pentru atingerea acestor obiective.
2
Articolul 2
Paragraf
(1) Prezenta convenție se aplică materialelor nucleare folosite în scopuri pașnice la utilizare, depozitare și transport, precum și instalațiilor nucleare folosite în scopuri pașnice, cu condiția ca, totuși, articolele 3, 4 și articolul 5 alineatul (4) din prezenta convenție să se aplice materialelor nucleare numai pe durata transportului nuclear internațional.
Paragraf
(2) Responsabilitatea privind stabilirea, punerea în aplicare și menținerea unui regim de protecție fizică în cadrul unui stat revine în întregime statului respectiv.
Paragraf
(3) În afară de obligațiile asumate în mod expres de statele părți în conformitate cu prezenta convenție, nicio dispoziție a acesteia nu se interpretează ca afectând drepturile suverane ale unui stat.
Paragraf
(5) Prezenta convenție nu se aplică materialelor nucleare utilizate sau reținute în scopuri militare și nici instalațiilor nucleare care conțin astfel de materiale.
Tabel 1
Tabelul 1
2a
Articolul 2 bis
Paragraf
(1) Fiecare stat parte stabilește, pune în aplicare și menține un regim adecvat de protecție fizică aplicabil materialelor nucleare și instalațiilor nucleare aflate sub jurisdicția sa, în scopul:
Paragraf
(2) În aplicarea alineatului (1), fiecare stat parte:
Paragraf
(3) În aplicarea obligațiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), fără a aduce atingere niciunei alte dispoziții din prezenta convenție, fiecare stat parte aplică, în măsura în care este posibil și practic, următoarele principii fundamentale de protecție fizică a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
Tabel 1
Tabelul 1
3
Articolul 3
Paragraf
Fiecare stat parte adoptă dispozițiile necesare în conformitate cu legislația sa națională și cu dreptul internațional pentru ca, în măsura posibilului, în timpul transportului nuclear internațional, materialele nucleare care se află pe teritoriul său sau la bordul unei nave ori al unei aeronave aflate sub jurisdicția sa, în măsura în care respectiva navă sau aeronavă participă la transport având ca punct de plecare sau ca destinație statul respectiv, să fie protejate potrivit nivelurilor prevăzute în anexa I.
4
Articolul 4
Paragraf
(1) Fiecare stat parte exportă materiale nucleare sau autorizează exportul acestora numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate pe durata transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(2) Fiecare stat parte importă materiale nucleare sau autorizează importul acestora dintr-un stat care nu este parte la prezenta convenție numai dacă a primit asigurarea că aceste materiale vor fi protejate pe durata transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(3) Un stat parte autorizează tranzitul pe teritoriul său, pe căile terestre sau pe căile navigabile interne sau prin aeroporturile sau porturile sale maritime, al materialelor nucleare între state care nu sunt parte la prezenta convenție numai dacă statul parte a primit asigurarea, în măsura posibilului, că respectivele materiale vor fi protejate în timpul transportului nuclear internațional conform nivelurilor prevăzute în anexa I.
Paragraf
(4) Fiecare stat parte aplică, potrivit legislației sale naționale, nivelurile de protecție fizică prevăzute în anexa I materialelor nucleare transportate dintr-o parte a respectivului stat într-o altă parte a aceluiași stat folosind apele internaționale sau spațiul aerian internațional.
Paragraf
(5) Statul parte ținut să obțină asigurarea că materialele nucleare vor fi protejate potrivit nivelurilor prevăzute în anexa I în conformitate cu alineatele (1)-(3) identifică și informează în prealabil statele pe teritoriul cărora se are în vedere tranzitarea acestor materiale pe căi interne terestre sau navigabile sau în ale căror aeroporturi sau porturi maritime sunt prevăzute escale.
Paragraf
(6) Responsabilitatea privind obținerea asigurării menționate la alineatul (1) poate fi transferată, prin acord reciproc, statului parte care participă la transport ca stat importator.
Paragraf
(7) Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca aducând atingere în vreun fel suveranității și jurisdicției teritoriale a unui stat, inclusiv asupra spațiului aerian și a mării teritoriale a statului respectiv.
5
Articolul 5
Paragraf
(1) Statele părți identifică și își indică reciproc, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, persoanele lor de contact cu privire la chestiuni din sfera de aplicare a prezentei convenții.
Paragraf
(2) În caz de furt, de jaf sau orice altă însușire ilicită de materiale nucleare, ori în caz de amenințare credibilă, statele părți, în conformitate cu legislația lor națională, cooperează și oferă asistență, în cea mai mare măsură posibilă, pentru recuperarea și protecția acestor materiale, oricărui stat care solicită acest lucru. În special:
Paragraf
Modalitățile concrete de cooperare se determină de către statele în cauză.
Paragraf
(3) În caz de amenințare credibilă de sabotaj împotriva unor materiale nucleare sau a unei instalații nucleare sau în caz de sabotaj împotriva acestora, statele părți cooperează după cum urmează, în cea mai mare măsură posibilă, în conformitate cu legislația lor națională și cu obligațiile pertinente în conformitate cu dreptul internațional:
Paragraf
(4) Statele părți cooperează și se consultă reciproc, după caz, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică și al altor organizații internaționale pertinente în scopul obținerii de orientări cu privire la proiectarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemelor de protecție fizică a materialelor nucleare pe durata transportului nuclear internațional.
Paragraf
(5) Un stat parte poate să coopereze și să se consulte, după caz, cu alte state părți, direct sau prin intermediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică și al altor organizații internaționale pertinente, în scopul obținerii de orientări din partea acestora cu privire la proiectarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului național de protecție fizică a materialelor nucleare în timpul utilizării, al depozitării și al transportului, precum și a instalațiilor nucleare.
6
Articolul 6
Paragraf
(1) Statele părți iau măsurile corespunzătoare, în conformitate cu legislația lor națională, pentru a proteja caracterul confidențial al oricăror informații pe care le primesc cu acest titlu, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, de la un alt stat parte sau prin participarea la o activitate desfășurată în scopul punerii în aplicare a convenției. În cazul în care statele părți furnizează informații în mod confidențial unor organizații internaționale sau unor state care nu sunt parte la prezenta convenție, trebuie întreprinse măsuri care să garanteze protecția caracterului confidențial al acestor informații. Un stat parte care a primit informații în mod confidențial de la un alt stat parte poate furniza respectivele informații unor terți numai cu consimțământul celuilalt stat parte.
Paragraf
(2) Statelor părți nu li se cere, în temeiul prezentei convenții, să furnizeze niciun fel de informații pe care, în conformitate cu legislația lor națională, nu le este permis să le comunice sau care ar putea compromite securitatea statului în cauză sau protecția fizică a materialelor nucleare sau a instalațiilor nucleare.
7
Articolul 7
Paragraf
(1) Săvârșirea intenționată a:
Paragraf
(2) Fiecare stat parte aplică infracțiunilor prevăzute în prezentul articol sancțiuni corespunzătoare, care iau în considerare gravitatea respectivelor infracțiuni.
8
Articolul 8
Paragraf
(1) Fiecare stat parte adoptă măsurile eventual necesare pentru a stabili competența sa de a judeca infracțiunile prevăzute la articolul 7 în cazurile următoare:
Paragraf
(2) Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile eventual necesare pentru stabilirea competenței sale de judecare a acestor infracțiuni în cazurile în care autorul prezumat se găsește pe teritoriul său și nu îl extrădează, în conformitate cu articolul 11, într-unul din statele menționate la alineatul (1).
Paragraf
(3) Prezenta convenție nu exclude nicio competență penală exercitată în conformitate cu legislația națională.
Paragraf
(4) În afara statelor părți menționate la alineatele (1) și (2), orice stat parte poate să își stabilească competența, în conformitate cu dreptul internațional, în scopul de a cunoaște infracțiunile prevăzute la articolul 7 în cazul în care participă la un transport nuclear internațional în calitate de stat exportator sau de stat importator.
9
Articolul 9
Paragraf
În cazul în care apreciază că circumstanțele justifică acest lucru, statele părți pe al căror teritoriu se găsește autorul prezumat recurg, în conformitate cu legislația lor națională, la măsuri corespunzătoare, inclusiv detenția, pentru a asigura prezența respectivului autor prezumat în vederea urmăririi penale sau a extrădării. Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol se notifică fără întârziere statelor ținute să își stabilească competența conform articolului 8 și, după caz, tuturor celorlalte state implicate.
10
Articolul 10
Paragraf
Statul parte pe al cărei teritoriu se găsește autorul prezumat al infracțiunii, dacă nu îl extrădează pe acesta din urmă, supune cazul, fără nicio excepție sau întârziere nejustificată, autorităților sale competente pentru exercitarea urmăririi penale, în conformitate cu procedurile prevăzute în legislația statului respectiv.
11
Articolul 11
Paragraf
(1) Infracțiunile prevăzute la articolul 7 sunt considerate de drept ca făcând parte dintre cazurile de extrădare prevăzute de orice tratat de extrădare în vigoare între statele părți. Statele părți se angajează să includă aceste infracțiuni în toate viitoarele tratate de extrădare pe care le încheie între ele.
Paragraf
(2) În cazul în care un stat parte, care subordonează extrădarea existenței unui tratat, primește o cerere de extrădare de la un stat parte de care nu este legat printr-un tratat de extrădare, el poate considera prezenta convenție drept temei juridic al extrădării cu privire la infracțiunile menționate anterior. Extrădarea se supune celorlalte condiții prevăzute în legislația statului solicitat.
Paragraf
(3) Statele părți care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat recunosc aceste infracțiuni drept cazuri de extrădare între ele, în condițiile prevăzute în legislația statului solicitat.
Paragraf
(4) Între statele părți, fiecare dintre aceste infracțiuni este considerată, în scopul extrădării, ca fiind comisă atât la locul săvârșirii ei, cât și pe teritoriul statelor părți ținute să-și stabilească competența în conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatul (1).
11a
Articolul 11 bis
Paragraf
Niciuna dintre infracțiunile prevăzute la articolul 7 nu se consideră, în sensul extrădării sau al asistenței juridice reciproce, drept infracțiune politică sau drept infracțiune în legătură cu o infracțiune politică, sau drept infracțiune săvârșită din motive politice. În mod corespunzător, o cerere de extrădare sau de asistență juridică reciprocă bazată pe o asemenea infracțiune nu poate fi refuzată exclusiv pe motivul că se referă la o infracțiune politică sau o infracțiune în legătură cu o infracțiune politică, sau o infracțiune săvârșită din motive politice.
11b
Articolul 11 ter
Paragraf
Nicio dispoziție din prezenta convenție nu se interpretează ca impunând obligația de extrădare sau de a acorda asistența juridică reciprocă, în cazul în care statul parte solicitat are motive întemeiate să creadă că cererea de extrădare pentru infracțiunile prevăzute la articolul 7 sau de asistență juridică reciprocă în legătură cu astfel de infracțiuni s-a făcut în scopul de a urmări sau pedepsi o persoană din motive legate de rasa, religia, naționalitatea, originea etnică sau opiniile sale politice sau că, dând curs cererii respective, poate aduce prejudicii persoanei respective pentru oricare dintre aceste motive.
12
Articolul 12
Paragraf
Orice persoană împotriva căreia este angajată o procedură în temeiul uneia dintre infracțiunile prevăzute la articolul 7 beneficiază de un tratament echitabil în toate fazele procedurii.
13
Articolul 13
Paragraf
(1) Statele părți își acordă reciproc asistență juridică în cea mai mare măsură posibilă în orice procedură penală referitoare la infracțiunile prevăzute la articolul 7, inclusiv în ceea ce privește furnizarea elementelor probatorii de care dispun și care sunt necesare procedurii respective. În toate cazurile se aplică legislația statului solicitat.
Paragraf
(2) Dispozițiile de la alineatul (1) nu aduc atingere obligațiilor care decurg din niciun alt tratat, bilateral sau multilateral, care reglementează sau va reglementa toată sau o parte din asistența juridică reciprocă în materie penală.
13a
Articolul 13 bis
Paragraf
Nicio dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere transferului de tehnologie nucleară în scopuri pașnice care se realizează în vederea consolidării protecției fizice a materialelor nucleare și a instalațiilor nucleare.
14
Articolul 14
Paragraf
(1) Fiecare stat parte îl informează pe depozitar cu privire la legile și la reglementările administrative care pun în aplicare prezenta convenție. Depozitarul comunică periodic aceste informații tuturor statelor părți.
Paragraf
(2) Statul parte pe teritoriul căruia autorul prezumat al unei infracțiuni este urmărit comunică rezultatul final în primul rând, în măsura posibilului, statelor direct interesate. Statul parte comunică, de asemenea, rezultatul final depozitarului, care informează toate statele.
Paragraf
(3) În cazul în care o infracțiune implică materialele nucleare în timpul utilizării, al depozitării sau al transportului lor pe teritoriul național și atât autorul prezumat al infracțiunii, cât și materialele nucleare rămân pe teritoriul statului parte în care s-a comis infracțiunea sau în cazul în care o infracțiune implică o instalație nucleară și autorul prezumat rămâne pe teritoriul statului parte în care s-a comis infracțiunea, nicio dispoziție din prezenta convenție nu se interpretează drept impunând respectivului stat parte obligația de a furniza informații asupra procedurilor penale referitoare la infracțiunea în cauză.
15
Articolul 15
Paragraf
Anexele fac parte integrantă din prezenta convenție.
16
Articolul 16
Paragraf
(1) La cinci ani de la intrarea în vigoare a amendamentelor adoptate la 8 iulie 2005, depozitarul convoacă o conferință a statelor părți în vederea examinării punerii în aplicare a prezentei convenții și a evaluării acesteia în ceea ce privește preambulul, întreaga parte dispozitivă și anexele, ținând seama de situația la momentul respectiv.
Paragraf
(2) După aceasta, la intervale de cel puțin cinci ani, majoritatea statelor părți poate obține convocarea unor conferințe ulterioare cu același obiectiv, pe baza prezentării către depozitar a unei propuneri în acest sens.
17
Articolul 17
Paragraf
(1) În cazul unui diferend între două sau mai multe state părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, aceste părți se consultă în vederea reglementării diferendului pe calea negocierilor sau prin orice alt mijloc pașnic de reglementare a diferendelor, acceptabil tuturor părților la diferend.
Paragraf
(2) Orice diferend de această natură care nu poate fi reglementat la modul prevăzut la alineatul (1) este, la cererea oricărei părți la acest diferend, supus arbitrajului sau trimis spre soluționare Curții Internaționale de Justiție. În cazul în care un diferend este supus arbitrajului, iar, în termen de șase luni de la data solicitării, părțile la diferend nu reușesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre părți poate cere președintelui Curții Internaționale de Justiție sau secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să desemneze unul sau mai mulți arbitri. În caz de cereri divergente ale părților la diferend, primează cererea adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite.
Paragraf
(3) Orice stat parte poate, în momentul în care semnează prezenta convenție, o ratifică, o acceptă, o aprobă sau aderă la aceasta, să declare că nu se consideră obligat de una ori de alta sau de ambele proceduri de reglementare a diferendelor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. Celelalte state părți nu sunt obligate de procedura de reglementare a diferendelor prevăzută la alineatul (2) față de un stat parte care a formulat o rezervă cu privire la această procedură.
Paragraf
(4) Orice stat parte care a formulat o rezervă în conformitate cu alineatul (3) poate, în orice moment, să își retragă respectiva rezervă printr-o notificare adresată depozitarului.
18
Articolul 18
Paragraf
(1) Prezenta convenție este deschisă spre semnare tuturor statelor la sediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, la Viena, și la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, începând de la 3 martie 1980 până la intrarea sa în vigoare.
Paragraf
(2) Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.
Paragraf
(3) După intrarea sa în vigoare, prezenta convenție este deschisă aderării tuturor statelor.
Paragraf
(5) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.
Tabel 1
Tabelul 1
19
Articolul 19
Paragraf
(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii la depozitar a celui de-al douăzeci și unulea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
Paragraf
(2) Pentru fiecare dintre statele care ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta după depunerea celui de-al douăzeci și unulea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii, de către statul respectiv, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
20
Articolul 20
Paragraf
(1) Fără a aduce atingere articolului 16, un stat parte poate propune amendamente la prezenta convenție. Amendamentul propus este comunicat depozitarului care îl comunică imediat tuturor statelor părți. Dacă majoritatea statelor părți solicită depozitarului convocarea unei conferințe pentru dezbaterea amendamentelor propuse, depozitarul invită toate statele părți să participe la o astfel de conferință care să înceapă la cel puțin treizeci de zile de la transmiterea invitațiilor. Orice amendament adoptat în cadrul conferinței cu o majoritate de două treimi din statele părți este comunicat cu promptitudine de către depozitar către toate statele părți.
Paragraf
(2) Amendamentul intră în vigoare pentru fiecare stat parte care depune instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului în cea de-a treizecea zi de la data la care două treimi din statele părți au depus instrumentele lor de ratificare, acceptare sau aprobare. Ulterior, amendamentul intră în vigoare pentru oricare alt stat parte în ziua depunerii de către statul parte respectiv a instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentului.
21
Articolul 21
Paragraf
(1) Orice stat parte poate denunța prezenta convenție prin notificare scrisă adresată depozitarului.
Paragraf
(2) Denunțarea intră în vigoare în a o sută optzecea zi de la data la care depozitarul a primit notificarea.
22
Articolul 22
Paragraf
Depozitarul notifică cu promptitudine tuturor statelor:
23
Articolul 23
Paragraf
Originalul prezentei convenții, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt deopotrivă autentice, se depune la directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, care trimite copii certificate tuturor statelor.