Document UE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene și, în special, articolul 152 alineatul (4) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

Anual, aproximativ 235000 de cetățeni ai Comunității mor în urma unui accident sau a unui act de violență. După bolile cardiovasculare, cancer și bolile respiratorii, vătămările constituie cea de-a patra cea mai răspândită cauză a deceselor în statele membre.

La copii, adolescenți și tineri, accidentele și vătămările constituie principala cauză a deceselor.

Mulți dintre supraviețuitorii unor vătămări grave capătă deficiențe permanente. Accidentele și vătămările constituie cauza principală a invalidității cronice în rândul celor mai tineri și conduc la pierderea, considerabilă și în mare parte evitabilă, a unor ani de viață în condiții de bună sănătate.

În medie, vătămările reprezintă cauza a 6,8 milioane de spitalizări, reprezentând 11 % din numărul total de spitalizări în Uniunea Europeană.

Vătămările atrag o sarcină financiară imensă asupra sistemelor de sănătate și asigurări sociale, constituind cauza a 20 % din concediile medicale și un factor major care contribuie la reducerea productivității.

Riscul unei vătămări este repartizat inegal între statele membre și grupurile sociale și variază, de asemenea, în funcție de vârstă și gen. Riscul unui deces în urma unei vătămări este de cinci ori mai mare în statul membru cu cea mai ridicată rată a vătămărilor decât în cel cu rata cea mai scăzută.

Spre deosebire de multe alte cauze ale bolilor sau ale decesului prematur, vătămările pot fi prevenite prin sporirea gradului de siguranță a mediului nostru de viață, precum și a produselor și serviciilor pe care le utilizăm. Există numeroase dovezi asupra eficienței confirmate a măsurilor împotriva accidentelor, care încă nu se aplică la scară largă în întreaga Comunitate.

Majoritatea acestor măsuri s-au dovedit rentabile deoarece, pentru sistemele de sănătate, beneficiile prevenirii sunt adesea de câteva ori mai mari față de costurile de intervenție.

Progresele majore înregistrate într-un număr de domenii ale siguranței, cum ar fi traficul sau locul de muncă, trebuie continuate. Suplimentar față de acestea, ar trebui acordată atenție altor domenii mult mai slab acoperite până în prezent, cum ar fi locuințele, petrecerea timpului liber și sportul, accidentele, precum și măsurile de prevenire pentru copii și pentru cetățenii de vârsta a treia.

Ar trebui, de asemenea, acordată atenție legăturii dintre consumul de alcool și de droguri, pe de o parte, și numărul de vătămări și accidente, precum și de vătămări intenționate, în special în cazul violenței domestice împotriva femeilor și copiilor, pe de altă parte.

Apare, prin urmare, ca fiind necesară utilizarea mai eficientă a datelor existente și dezvoltarea, dacă este cazul, a unui mecanism de monitorizare și raportare a cazurilor de vătămare, care să poată asigura o abordare coordonată între statele membre a dezvoltării și instituirii de politici naționale de prevenire a vătămărilor, inclusiv schimbul de bune practici. Un astfel de mecanism ar putea fi dezvoltat în cadrul Programului comunitar privind sănătatea publică, al oricăror programe ulterioare și al oricăror alte programe comunitare relevante și ar trebui să aibă la bază instrumente naționale reprezentative de monitorizare și raportare, care trebuie dezvoltate în mod coerent și complementar.

În vederea simplificării resurselor Programului comunitar privind sănătatea publică și ale oricăror alte programe comunitare relevante, precum și pentru a aborda în modul cel mai eficient prevenirea vătămării, au fost identificate domenii prioritare: siguranța copiilor și a adolescenților, siguranța cetățenilor de vârsta a treia, siguranța participanților vulnerabili la trafic, prevenirea vătămărilor asociate sportului și petrecerii timpului liber, prevenirea vătămărilor cauzate de produse și servicii, prevenirea autovătămării și prevenirea violenței, în special a violenței domestice împotriva femeilor și a copiilor. Domeniile prioritare menționate au fost stabilite avându-se în vedere impactul social al vătămărilor în funcție de număr și gravitate, dovezile privind eficiența acțiunilor de intervenție și posibilitatea de punere în aplicare cu succes în cadrul statelor membre,

În vederea asigurării unui înalt nivel de sănătate publică, statele membre ar trebui:

(1)Să utilizeze mai eficient datele existente și să dezvolte, dacă este cazul, instrumente reprezentative de monitorizare și raportare pentru obținerea de informații comparabile, pentru monitorizarea evoluției riscurilor de vătămare și a efectelor măsurilor de prevenire în timp și să evalueze necesitatea introducerii de inițiative suplimentare asupra siguranței produselor și a serviciilor, precum și în alte domenii.(2)Să instituie planuri naționale sau măsuri echivalente, inclusiv promovarea sensibilizării publicului asupra aspectelor legate de siguranță, în vederea prevenirii accidentelor și a vătămărilor. Planurile și măsurile respective ar trebui să inițieze și să promoveze cooperarea interdepartamentală și internațională și să utilizeze eficient oportunitățile de finanțare pentru acțiunile preventive și pentru promovarea siguranței. La punerea în aplicare a acestora ar trebui acordată o atenție specială aspectelor legate de gen și categoriilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele de vârsta a treia, persoanele cu handicap, participanții vulnerabili la trafic, precum și vătămărilor asociate sportului și petrecerii timpului liber, vătămărilor cauzate de produse și servicii, de violență și autovătămării.(3)Să încurajeze introducerea prevenirii vătămării și a promovării siguranței în școli și în cadrul instruirii profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii, astfel încât aceste categorii să poată acționa ca factori și sfătuitori competenți în domeniul prevenirii vătămării.

Să utilizeze mai eficient datele existente și să dezvolte, dacă este cazul, instrumente reprezentative de monitorizare și raportare pentru obținerea de informații comparabile, pentru monitorizarea evoluției riscurilor de vătămare și a efectelor măsurilor de prevenire în timp și să evalueze necesitatea introducerii de inițiative suplimentare asupra siguranței produselor și a serviciilor, precum și în alte domenii.

Să instituie planuri naționale sau măsuri echivalente, inclusiv promovarea sensibilizării publicului asupra aspectelor legate de siguranță, în vederea prevenirii accidentelor și a vătămărilor. Planurile și măsurile respective ar trebui să inițieze și să promoveze cooperarea interdepartamentală și internațională și să utilizeze eficient oportunitățile de finanțare pentru acțiunile preventive și pentru promovarea siguranței. La punerea în aplicare a acestora ar trebui acordată o atenție specială aspectelor legate de gen și categoriilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele de vârsta a treia, persoanele cu handicap, participanții vulnerabili la trafic, precum și vătămărilor asociate sportului și petrecerii timpului liber, vătămărilor cauzate de produse și servicii, de violență și autovătămării.

Să încurajeze introducerea prevenirii vătămării și a promovării siguranței în școli și în cadrul instruirii profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii, astfel încât aceste categorii să poată acționa ca factori și sfătuitori competenți în domeniul prevenirii vătămării.

INVITĂ COMISIA:

(1)Să culeagă, să prelucreze și să raporteze informații privind vătămările din întreaga Comunitate, pe baza instrumentelor naționale de monitorizare a cazurilor de vătămare.(2)Să faciliteze schimbul de informații privind bunele practici și acțiunile strategice în domeniile prioritare identificate, precum și răspândirea informației în rândul factorilor interesați.(3)Să sprijine statele membre la includerea cunoștințelor privind prevenirea vătămării în programele de instruire a profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii.(4)Să îndeplinească acțiuni comunitare, astfel cum sunt conturate în dispozițiile anterioare, prin utilizarea resurselor prevăzute de Programul comunitar privind sănătatea publică și al programelor ulterioare, de cadrul general de finanțare a acțiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecție a consumatorilor, de programul-cadru de cercetare și de orice alte programe comunitare relevante.(5)Să elaboreze un raport de evaluare la patru ani de la adoptarea prezentei recomandări pentru a stabili dacă măsurile propuse aduc rezultate eficiente și pentru a evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare.

Să culeagă, să prelucreze și să raporteze informații privind vătămările din întreaga Comunitate, pe baza instrumentelor naționale de monitorizare a cazurilor de vătămare.

Să faciliteze schimbul de informații privind bunele practici și acțiunile strategice în domeniile prioritare identificate, precum și răspândirea informației în rândul factorilor interesați.

Să sprijine statele membre la includerea cunoștințelor privind prevenirea vătămării în programele de instruire a profesioniștilor în domeniul sănătății și în alte domenii.

Să îndeplinească acțiuni comunitare, astfel cum sunt conturate în dispozițiile anterioare, prin utilizarea resurselor prevăzute de Programul comunitar privind sănătatea publică și al programelor ulterioare, de cadrul general de finanțare a acțiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecție a consumatorilor, de programul-cadru de cercetare și de orice alte programe comunitare relevante.

Decizia nr. 20/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 decembrie 2003 de stabilire a unui cadru general de finanţare a acţiunilor comunitare în sprijinul politicii de protecţie a consumatorilor pentru anii 2004-2007 (JO L 5, 9.1.2004, p. 1).

Decizia nr. 1513/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 privind cel de-al şaselea program-cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţii, care contribuie la crearea Spaţiului European de Cercetare şi la inovare (2002-2006) (JO L 232, 29.8.2002, p. 1).

Să elaboreze un raport de evaluare la patru ani de la adoptarea prezentei recomandări pentru a stabili dacă măsurile propuse aduc rezultate eficiente și pentru a evalua necesitatea unor acțiuni suplimentare.

Adoptată la Bruxelles, 31 mai 2007.Pentru ConsiliuPreședinteleF. Müntefering