Document UE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 5 alineatul (3),

având în vedere recomandarea Comisiei,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

La 10 iulie 2007, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Austriei pentru perioada 2006-2010. În urma alegerilor legislative din octombrie 2006, s-a constituit un nou guvern în ianuarie 2007, care a prezentat Parlamentului la 29 martie 2007 un buget bienal pentru 2007/2008. La aceeași dată, Austria a prezentat programul său de stabilitate actualizat, cu o întârziere de două luni și jumătate față de termenul limită de 15 decembrie stabilit în codul de conduită.

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului preconizează o diminuare a creșterii PIB-ului real de la un maxim conjunctural de 3,1 % în 2006 la 2 12 % în medie în restul perioadei de programare. Fiind evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent, se pare că acest scenariu se bazează pe ipoteze de creștere oarecum precaute până în 2008, deși datele recente indică o creștere mai robustă. În ceea ce privește ultimii ani ai perioadei de programare, previziunea pare plauzibilă, chiar dacă ratele de creștere sunt ușor mai ridicate decât rata medie de creștere potențială calculată de serviciile Comisiei. Previziunile din program în ceea ce privește inflația sunt realiste.

În 2006, deficitul public s-a situat la 1,1 % din PIB, în contextul unei ținte de 1,7 % din PIB, stabilite în actualizarea anterioară a programului. Această depășire a obiectivului este rezultatul unor evoluții ciclice mai favorabile decât se prevedea. Cu toate că raportul venituri/PIB s-a diminuat ușor în comparație cu anul anterior, s-a dovedit a fi mai mare cu peste un punct procentual față de obiectiv. Creșterea mai mare decât cea prevăzută a PIB-ului a contribuit la scăderea nivelului cheltuielilor în comparație cu anul anterior. Cu toate acestea, nivelul cheltuielilor a crescut cu peste 12 puncte procentuale față de obiectiv, indicând o execuție bugetară mai puțin riguroasă decât se prevăzuse.

Obiectivul principal al strategiei bugetare este de a atinge un echilibru bugetar pe parcursul ciclului, beneficiind de pe urma reformei administrative și întărind controlul cheltuielilor în mai multe domenii. În raport cu actualizarea precedentă, recenta actualizare prevede amânarea consolidării bugetare pentru ultimii ani ai perioadei de programare. Versiunea actualizată prevede o ameliorare a finanțelor publice de la un deficit de 1,1 % din PIB în 2006 la un excedent de 0,4 % în 2010. Consolidarea, concentrată în ultimii doi ani ai perioadei de programare, este prevăzută a se baza pe controlul cheltuielilor, în special pe restricționări ale cheltuielilor sociale și pe eliminarea progresivă a anumitor cheltuieli specifice. În comparație cu versiunea anterioară, programul actualizat amână ajustarea prevăzută în contextul unui scenariu macroeconomic general mai favorabil.

Amânarea ajustării bugetare se reflectă, de asemenea, în balanța structurală (adică balanța ajustată ciclic, exceptând măsurile punctuale și alte măsuri temporare) calculată pe baza unei metodologii comune, care nu se ameliorează decât extrem de progresiv de la un deficit de aproximativ 1 % din PIB în 2006 la un ușor excedent spre sfârșitul perioadei de programare. Conform programului, profilul ajustării este influențat de achiziționarea de echipamente militare în perioada 2007-2009, care este considerată ca fiind o măsură punctuală de natură să ducă la creșterea deficitului, în contradicție cu previziunile din primăvară ale serviciilor Comisiei. La fel ca în precedenta actualizare a programului de stabilitate, obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru poziția bugetară din program este o poziție echilibrată în termeni structurali. Cu toate acestea, programul are drept țintă atingerea OTM până în 2009 și depășirea ușoară a acestuia în 2010, față de atingerea acestuia încă din 2008, astfel cum se prevedea în actualizarea precedentă. Deoarece OTM este mai ambițios decât pragul minim (estimat la un deficit de aproximativ 1 12 % din PIB), prin atingerea acestuia ar trebui să se asigure o marjă de siguranță pentru a evita apariția unui deficit excesiv. OTM se încadrează în limitele indicate pentru statele membre din zona euro și participante la ERM (MCS) II din Pactul de stabilitate și creștere economică și codul de conduită, reflectând în mod adecvat nivelul datoriei și creșterea medie potențială a producției pe termen lung.

Riscurile pentru proiecțiile bugetare din program par a fi echilibrate pentru 2007 și 2008, dar pentru 2009 și 2010 rezultatele bugetare ar putea fi mai nefavorabile decât cele prevăzute, în ciuda unor ipoteze macroeconomice plauzibile. Într-adevăr, se prevede că raportul cheltuieli/PIB va scădea semnificativ în ultimii doi ani. Eliminarea progresivă a cheltuielilor specifice, în special a celor destinate echipamentelor militare, precum și economiile realizate în ceea ce privește alocațiile de șomaj și pensiile, ca urmare a reformei sistemului de pensii din 2004, ar trebui să contribuie la diminuarea nivelului cheltuielilor în ultimii ani ai perioadei. Pe de altă parte, pe durata perioadei de programare, ar trebui să existe cheltuieli suplimentare în sectorul educației, în cercetare-dezvoltare și infrastructură, în timp ce beneficiile de pe urma îmbunătățirii eficienței administrației publice rămân nesigure. În sfârșit, programul evocă posibilitatea unor noi reduceri fiscale finanțate prin reducerea prevăzută a cheltuielilor.

Ținând seama de această evaluare a riscurilor, este posibil ca orientarea bugetară descrisă în program să nu permită atingerea OTM până în 2010, astfel cum se prevede în program. Conform previziunilor din primăvară ale serviciilor Comisiei, deficitul structural ar trebui să crească în 2007 și 2008. Cu toate acestea, se menține o marjă de siguranță suficientă pentru a asigura nedepășirea pragului de deficit de 3 % din PIB, în contextul unor fluctuații macroeconomice normale. Ritmul de ajustare care ar determina atingerea OTM stabilit de program nu este suficient de rapid și ar trebui accelerat, în special în 2007 și 2008, pentru a fi conform cu Pactul de stabilitate și creștere economică în care se stipulează că, pentru statele membre din zona euro și participante la ERM (MCS) II, îmbunătățirea anuală a balanței structurale trebuie să fie de 0,5 % din PIB, ca valoare de referință, și că ajustarea trebuie să fie mai accentuată în perioade economice favorabile și poate fi mai lentă în perioade economice nefavorabile. În special, se prevede doar o ameliorare limitată a balanței structurale în perioada 2007-2009, când Austria ar trebui să traverseze o perioadă favorabilă. Această concluzie este confirmată chiar dacă se consideră că achiziționarea de echipament militar constituie o măsură punctuală care duce la creșterea deficitului, astfel cum se prevede în program.

Conform estimărilor, datoria publică brută a scăzut până la nivelul de 62,2 % din PIB în 2006, nivel care se situează încă peste valoarea de referință de 60 % din PIB din tratat. Programul prevede diminuarea nivelului datoriei sub valoarea de referință până în 2008 și o continuare a diminuării până la valoarea de 56,8 % din PIB în ultimul an al perioadei de programare. Ținând seama de evaluarea riscurilor, nivelul datoriei pare a se diminua suficient spre valoarea de referință în prima parte a perioadei de programare și se prevede atingerea acesteia până în 2007.

În Austria, impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației se situează cu mult sub media UE și se prevede, pe termen lung, o diminuare a cheltuielilor din sistemul de pensii ca procent din PIB ca urmare a restricționării semnificative a cheltuielilor, rezultat al reformei din 2004 a sistemului de pensii. Poziția bugetară inițială, caracterizată printr-un excedent primar structural, contribuie la atenuarea efectelor bugetare pe termen lung ale îmbătrânirii populației. Creșterea pe termen mediu a excedentelor primare, astfel cum se prevede în program, precum și creșterea ocupării forței de muncă în ceea ce privește persoanele în vârstă ar contribui la limitarea riscurilor asupra viabilității finanțelor publice. În ansamblu, Austria pare a se confrunta cu un risc scăzut în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice.

Programul de stabilitate include o evaluare calitativă a impactului global al raportului din septembrie 2006 privind punerea în aplicare a programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu. În plus, programul furnizează anumite informații privind costurile bugetare directe sau economiile bugetare rezultate din principalele reforme prevăzute în programul național de reformă, iar efectele acțiunilor definite în programul național de reformă asupra finanțelor publice corespund în linii mari previziunilor sale bugetare. Măsurile din domeniul finanțelor publice avute în vedere în programul de stabilitate par a fi conforme cu cele prevăzute în programul național de reformă. În special, economiile prevăzute a fi realizate ca urmare a reformei administrative și întăririi controlului cheltuielilor în domeniul cercetării-dezvoltării sunt prezentate în cadrul ambelor programe.

Strategia bugetară din program este parțial conformă cu orientările generale ale politicii economice cuprinse în orientările integrate pentru perioada 2005-2008.

În ceea ce privește datele necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și convergență, programul prezintă toate datele obligatorii și majoritatea celor opționale.

Tabelul 1