Document UE

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 5 alineatul (3),

având în vedere recomandarea Comisiei,

după consultarea Comitetului Economic și Financiar,

La 27 martie 2007, Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Spaniei pentru perioada 2006-2009.

Scenariul macroeconomic care stă la baza programului prevede o diminuare a creșterii PIB-ului de la 3,8 % în 2006 la 3,3 % în medie, în restul perioadei de programare. Fiind evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent, se pare că acest scenariu se bazează pe ipoteze de creștere plauzibile. Previziunile programului referitoare la inflație se prezintă, de asemenea, ca fiind realiste. Diferențialul de inflație prevăzut față de zona euro, deși în scădere, rămâne în continuare semnificativ. Deși situația s-ar putea dovedi mai bună pe termen scurt decât prevederile inițiale, aceasta s-ar putea dovedi mai puțin satisfăcătoare pe termen mediu, din cauza dezechilibrelor economiei, în special a gradului tot mai ridicat al îndatorării populației, extinderii deficitului contului curent și posibilității ca perioada îndelungată de succes, pe care o înregistrează sectorul construcțiilor rezidențiale, să ia sfârșit mult mai devreme decât este preconizat în cadrul programului.

Pentru 2006, previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2006 estimau excedentul administrațiilor publice la 1,5 % din PIB, pe deplin în conformitate cu programul de stabilitate actualizat, însă nu corespundeau obiectivului de 0,9 % din PIB stabilit în actualizarea precedentă a programului de stabilitate. Acest rezultat pozitiv decurge din veniturile mult mai ridicate decât se estimase, înregistrate drept consecință a ritmului susținut al creării de locuri de muncă și beneficiile întreprinderilor, care se estimează că ar fi stimulat veniturile provenite din impozitele directe mult peste creșterea nominală a PIB-ului.

Actualizarea are ca scop (i) menținerea stabilității macroeconomice și bugetare și (ii) promovarea productivității prin consolidarea infrastructurii, a capitalului uman și tehnologic. Se estimează că excedentul administrațiilor publice va scădea de la 1,4 % din PIB în 2006 la aproximativ 1 % în 2009. Excedentul primar ar trebui să înregistreze o tendință similară, scăzând de la 3 % din PIB în 2006, la 2 14 % în 2009. În timp ce veniturile ar trebui să scadă cu 0,2 % din PIB pe parcursul programului, cheltuielile primare ar trebui să înregistreze o creștere de aproximativ 0,5 % din PIB, parțial compensate de diminuarea sarcinii financiare. Actualizarea precedentă preconizase excedente mai mici, pe fondul unei perspective macroeconomice în mare parte similare. Diferența dintre cele două actualizări constă în faptul că excedentul din 2006 a fost mult mai mare decât fusese preconizat cu un an înainte, ceea ce, conform prevederilor, va avea un efect favorabil pe perioada programului.

Se prevede că soldul structural (și anume soldul ajustat ciclic exceptând măsurile punctuale și alte măsuri temporare), calculat conform metodologiei stabilite de comun acord, va scădea nesemnificativ de la circa 1 34 % din PIB în 2006 la 1 12 % până la sfârșitul perioadei de programare. La fel ca în actualizarea precedentă a programului de stabilitate, obiectivul pe termen mediu (OTM) pentru poziția bugetară prezentată în program constă în realizarea unui echilibru bugetar în termeni structurali, pe care programul își propune să îl mențină cu o marjă largă pe tot parcursul perioadei de programare. Deoarece OTM este mai ambițios decât pragul minim (estimat la un deficit de aproximativ 1 14 % din PIB, prin atingerea acestuia ar trebui să se asigure o marjă de siguranță pentru cazul apariției unui deficit excesiv). OTM se încadrează în limitele indicate pentru statele membre din zona euro și participante la MCS II din Pactul de stabilitate și de creștere și codul de conduită, fiind mai ambițios decât cel pe care îl presupune nivelul datoriei și creșterea medie potențială a producției pe termen lung.

Riscurile care ar putea afecta previziunile bugetare din program par a fi destul de limitate. Scenariul macroeconomic care se află la baza actualizării este plauzibil, iar prognozele privind veniturile par să reflecte ipoteze precaute. În privința cheltuielilor, există riscul depășirii plafonului de cheltuieli (la nivelul autorităților regionale) dacă tendințele precedente din domeniul educației și sănătății sunt confirmate.

Având în vedere această evaluare a riscurilor, orientările bugetare par să fie suficiente pentru a menține OTM pe întreaga perioadă a programului, așa cum se prevede în acesta. În plus, aceasta oferă o marjă de siguranță suficientă pentru a asigura respectarea pragului deficitului de 3 % din PIB, în condițiile unor fluctuații macroeconomice normale în fiecare an. Strategia de politică fiscală pe care o presupune programul este pe deplin în conformitate cu Pactul de stabilitate și de creștere.

Conform estimărilor, datoria publică brută a scăzut sub 40 % din PIB în 2006, cu mult sub valoarea de referință de 60 % din PIB din tratat. Actualizarea prevede o nouă scădere a ponderii datoriei cu 8 puncte procentuale pe perioada programului.

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației din Spania este mult mai mare decât media din UE, datorită în special unei creșteri destul de mari a cheltuielilor cu pensiile ca pondere din PIB în deceniile următoare. Poziția bugetară inițială, care s-a îmbunătățit comparativ cu 2005, contribuie la atenuarea impactului bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației, însă nu este de ajuns pentru a acoperi pe deplin creșterea substanțială a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației. Menținerea unor excedente primare ridicate pe termen mediu și punerea în aplicare a unor noi măsuri destinate diminuării creșterii semnificative a cheltuielilor generate de îmbătrânirea populației ar contribui la reducerea riscurilor față de viabilitatea finanțelor publice. În ansamblu, Spania pare a se confrunta cu un risc mediu în ceea ce privește viabilitatea finanțelor publice.

Programul de stabilitate conține o evaluare calitativă a impactului general al raportului din octombrie 2006 privind punerea în aplicare a programului național de reformă în cadrul strategiei fiscale pe termen mediu. Programul furnizează unele informații, deși nu într-un mod sistematic, asupra costurilor bugetare directe sau asupra economiilor bugetare rezultate ca urmare a principalelor reforme prevăzute de programul național de reformă, iar previziunile sale bugetare par să ia în considerare toate implicațiile acțiunilor menționate în programul național de reformă asupra finanțelor publice. Măsurile din domeniul finanțelor publice prevăzute în programul de stabilitate par a fi conforme cu cele prevăzute în programul național de reformă. În special, ambele programe prevăd creșterea treptată a cheltuielilor publice destinate cercetării și dezvoltării și a investițiilor în infrastructură.

Strategia bugetară enunțată în program este, în mare parte, conformă cu orientările generale de politică economică cuprinse în orientările integrate pentru perioada 2005-2008.

În ceea ce privește informațiile necesare specificate în codul de conduită pentru programele de stabilitate și de convergență, programul prezintă toate datele obligatorii și cea mai mare parte a celor opționale.

Tabelul 1