Decizia Consiliului din 13 noiembrie 2006 privind procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare (Versiune codificată)

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

Decizia 73/391/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1973 privind procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării de creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare a fost modificată substanțial. Este necesar ca, în scopul clarității și raționalității, decizia menționată anterior să fie codificată.

Prin decizia din 27 septembrie 1960, Consiliul a instituit un Grup de coordonare a politicilor referitoare la asigurarea creditului, la garanții și la creditele financiare.

Este necesar să fie prevăzute proceduri de consultare și de informare în domeniile asigurării creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare,

Prezenta decizie vizează procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare.

TITLUL I

SECȚIUNEA I

Este necesară consultarea în conformitate cu procedura stabilită în secțiunea II, din momentul în care se are în vedere — de către un stat, de către orice alt organism public sau de orice organism de asigurare a creditului sau de finanțare care depinde de stat sau de un alt organism public — pentru acordarea sau garantarea, totală sau parțială, de credite externe:

legate de exporturile de bunuri sau servicii;

care se abat de la normele enunțate în anexa I sau de la orice altă normă adoptată de către statele membre.

Procedura de consultare se aplică:

creditelor furnizor sau creditelor financiare;

creditelor care fac obiectul unor contracte individuale sau al unor acorduri globale de credit, definite la articolul 3;

creditelor pur private sau subvenționate, total sau parțial, din fonduri publice.

Creditele mixte, care combină fonduri publice și private și acorduri globale de credit private cărora li se adaugă subvenții la dobânda din fondurile publice, în sensul aplicării procedurii de consultare, se consideră credite publice.

Prin acord global de credit se înțelege orice înțelegere sau declarație, sub orice formă, prin care intenția de a garanta credite furnizor sau financiare sau de a acorda credite financiare în limitele unui plafon determinat sau determinabil și cu privire la un ansamblu de tranzacții, se aduce la cunoștința unei țări terțe sau a exportatorilor sau a instituțiilor financiare.

În cazul în care, pe parcursul consultărilor privind acordarea unui acord global — de natură publică sau privată — un stat membru sau Comisia solicită inițierea unei consultări orale, iar în cazul în care, pe parcursul acestei consultări orale, șapte state membre solicită ca toate sau o parte din contractele de credit care urmează să fie imputate asupra acestui acord global să facă obiectul unor consultări prealabile, consultarea se aplică unor astfel de contracte.

Statul membru care a acordat un acord global notifică, la o dată ulterioară, semestrial, stadiul de utilizare a unui astfel de acord.

SECȚIUNEA II

În cazul unui contract de credit individual, statul membru care inițiază consultarea comunică următoarele informații:

țara de destinație;

locul tranzacției sau, în absența acestuia, adresa sediului social al părții contractante din țara de destinație;

caracteristicile tranzacției:

natura tranzacției: tipul de materiale și numărul aproximativ de articole care urmează a fi furnizate;

clasarea valorilor în funcție de scala din anexa II;

statutul public sau privat al cumpărătorilor și al eventualilor garanți;

în cazul în care tranzacția urmează a fi supusă unei licitații internaționale: data limită pentru depunerea ofertelor;

principalele condiții de creditare solicitate de către eventualul beneficiar;

condițiile de creditare pe care autoritățile din țara exportatoare intenționează să le acorde:

procentajul aferent creditului;

durata creditului și începerea derulării creditului (de exemplu, fiecare livrare, ultima livrare, darea în funcțiune);

ritmul de rambursare;

în cazul în care rambursarea nu se efectuează în tranșe egale la intervale regulate între punctul de pornire și terminarea creditului: detalii precise privind modul de rambursare (procentul fiecărei tranșe și data exactă a plății);

subvenția efectivă la dobândă, în cazul în care aceasta derogă de la dreptul comun; rata dobânzii în cazul în care creditul se acordă din fonduri publice;

primele de asigurare a creditului, în cazul în care acestea derogă de la dreptul comun;

domeniul de aplicare și condițiile oricărui sprijin privind cheltuielile locale;

motivele exacte invocate pentru neaplicarea sau pentru derogarea de la normele menționate la articolul 2 alineatul (1). În cazul în care acestea există, următoarele circumstanțe trebuie menționate:

credit de ajutor;

concurența din partea unei terțe țări (se precizează dacă este sprijinită sau nu);

tranzacția care urmează să se impute asupra acordului global care a făcut obiectul unei consultări prealabile.

În cazul acordurilor globale de credit, statul membru care inițiază consultarea comunică următoarele informații:

țara de destinație;

valoarea acordului global de credit;

scopul creditului:

în măsura posibilului, locul încheierii tranzacției;

tipul de materiale a căror furnizare este prevăzută eventual;

statutul public sau privat al împrumutaților și eventualilor garanți;

condițiile de creditare în conformitate cu informațiile menționate la articolul 4 litera (e), precum și condițiile de eligibilitate pentru contractele individuale (de exemplu, datele limită pentru imputările asupra acordului global, valoarea minimă pentru aceste contracte, care urmează a fi prevăzută, după caz);

motivele exacte invocate pentru neaplicarea sau pentru derogarea de la normele menționate la articolul 2 alineatul (1). În cazul în care acestea există, următoarele circumstanțe trebuie menționate:

credit de ajutor;

concurența din partea unei terțe țări (se precizează dacă este sprijinită sau nu).

În cazul în care se transmit informații, se respectă următoarea numerotare:

contracte individuale: literele corespunzătoare statului membru consultant, urmate de numărul de ordine pentru fiecare an; în cazul în care contractul se impută asupra unui acord global, se precizează, de asemenea, numerotarea respectivului acord global;

acorduri globale de credit private: litera X urmată de literele corespunzătoare statului membru consultant și de un număr de ordine pentru fiecare an;

credite publice sau mixte: litera A urmată de literele corespunzătoare statului membru consultant și de un număr de ordine pentru fiecare an;

Pentru a permite statelor membre să își coordoneze pozițiile în timp util și cuvenit, informațiile menționate la articolele 4 și 5 se transmit de îndată ce acest lucru este posibil după inițierea analizei, fie a garanțiilor sau a creditelor propriu-zise avute în vedere, fie a oricărei alte decizii care, în temeiul legislației naționale sau al practicilor administrative naționale, ar constitui o condiție prealabilă pentru o examinare ulterioară a unor astfel de garanții sau credite.

În cazul unor modificări ale elementelor care justifică derogarea de la norme sau în cazul în care se propun noi condiții esențiale privind creditarea, care diferă de cele precizate inițial de către statul membru consultant, o nouă consultare are loc in temeiul situației revizuite.

În cazul în care, cu toate acestea, noile condiții propuse sunt mai restrictive, statul membru în cauză nu are decât obligația unei informări imediate în temeiul situației inițiale.

Informațiile menționate la articolele 4 și 5, răspunsurile menționate la articolul 10, precum și notificările menționate la articolul 15 se transmit prin telex destinatarilor desemnați de fiecare stat membru, de Comisie și, respectiv, de Secretariatul General al Consiliului.

Toată corespondența referitoare la o consultare poartă numărul acesteia, precum și o indicație a țării de destinație.

Statele membre și Comisia pot:

să precizeze că respectivele condiții avute în vedere de către statul membru consultant nu necesită observații;

să solicite statului membru consultant detalii suplimentare;

să formuleze observații și rezerve sau să emită un aviz nefavorabil; se consideră aviz nefavorabil numai acela care, în mod explicit, este formulat în termenii aviz nefavorabil;

să solicite o întâlnire de consultare.

În cazul în care tranzacțiile supuse consultării primesc aviz nefavorabil din partea a șapte state membre, întâlnirile consultative au loc în mod automat.

Cu excepția situațiilor în care se aplică articolul 13, statul membru consultant își suspendă decizia până la expirarea termenelor stabilite la articolul 11 sau, în cazul în care urmează să aibă loc o întâlnire consultativă în mod automat, în conformitate cu alineatul (2), până la data la care respectiva întrunire are loc.

Este necesar ca procedura prevăzută la articolul 10 alineatul (1) să fie inițiată în termen de șapte zile calendaristice de la data comunicării introductive a statului membru consultant.

În cazul în care se solicită detalii suplimentare statului membru consultant, cel târziu până la data expirării termenului de șapte zile calendaristice, statul membru consultant are obligația de a răspunde în termen de cel mult cinci zile calendaristice.

Participanții la procedura menționată anterior au la dispoziție un termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea unor astfel de detalii suplimentare pentru a-și exprima avizul.

Lipsa unui răspuns din partea statelor membre consultate și din partea Comisiei în termenele stabilite la articolul 11 se consideră drept o absență a observațiilor în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (a).

De îndată ce un stat membru care solicită detalii suplimentare îi notifică pe destinatarii menționați la articolul 9 cu privire la faptul că nu a primit un răspuns până la data expirării termenului prevăzut la articolul 11 al doilea paragraf, o întâlnire consultativă are loc în mod automat și se aplică articolul 10 alineatul (3).

Cu titlu excepțional, statul membru consultant poate lua o decizie imediată cu privire la tranzacția avută în vedere, în cazul în care consideră că o astfel de decizie nu mai poate fi amânată.

Cu toate acestea, cu excepția creditelor publice, dispozițiile primului paragraf nu se aplică:

în cazul în care decizia de a acorda ori garanta creditul se fondează doar pe concurența intracomunitară. Cu toate acestea, posibilitatea luării unei decizii imediate cu privire la tranzacție se admite în condițiile pe care un alt stat membru a decis deja să le susțină;

în măsura în care o procedură, definită într-un context internațional și la care toate statele membre sunt părți, prevede pentru toți participanții, ca singură posibilitate, în cazuri de urgență, reducerea termenelor normale de răspuns.

Întâlnirile consultative se țin cu ocazia oricărei întâlniri a Grupului de coordonare a politicilor privind asigurarea creditului, garanțiile și creditele financiare, instituit prin Decizia Consiliului din 27 septembrie 1960, sau a subgrupurilor sale. În plus, la solicitarea unui stat membru, se convoacă întâlniri speciale între întâlnirile grupului și ale subgrupurilor acestuia.

Statele membre și Comisia comunică destinatarilor menționați la articolul 9, în cazul în care este posibil, cu patru zile calendaristice înainte de întâlnirile consultative, lista chestiunilor pe care intenționează să le supună discuției.

Întâlnirile consultative au loc la sediul Secretariatului General al Consiliului.

În toate cazurile, decizia finală luată cu privire la fiecare tranzacție este adusă la cunoștința celorlalte state membre. Notificarea acestei decizii este însoțită de o expunere a motivelor pentru care statul membru consultant nu a reușit să țină seama de nici o observație, rezervă sau aviz nefavorabil din partea partenerilor consultați.

TITLUL II

Oricare stat membru poate întreba oricare alt stat membru dacă are cunoștință de o tranzacție care, până la momentul respectiv, nu a făcut obiectul nici unei consultări și, în special, de condițiile de creditare pretinse de un exportator sau de o instituție financiară. În cazul în care nu se răspunde acestor solicitări privind detaliile în termen de șapte zile calendaristice, statul membru solicitant este îndreptățit să considere că statul membru consultat are cunoștință de această chestiune și că pretinsele condiții de creditare pot fi considerate ca stabilite. În conformitate cu procedura prevăzută în Titlul I, statul membru care a solicitat detalii are dreptul să inițieze o consultare, menționând în mod expres faptul că aceasta este motivată de o situație concurențială care poate fi considerată ca fiind stabilită.

În cazul în care consultarea a fost deja inițiată de către un stat membru și un alt stat membru căruia i se cere să susțină aceeași tranzacție adresează întrebări statului menționat anterior cu privire la poziția sa finală, absența unui răspuns la astfel de întrebări până la expirarea termenului de cinci zile lucrătoare, dă dreptul statului membru solicitant să considere că statul membru chestionat a susținut chestiunea în condițiile semnalate în timpul consultării.

Creditele necondiționate care se abat de la normele stabilite în anexa I sau de la oricare altă normă adoptată de către statele membre implică notificarea, în cadrul Grupului de coordonare a politicilor privind asigurarea creditului, garanțiile și creditele financiare, a:

elementelor esențiale ale creditelor acordate în cursul trimestrului precedent;

utilizării creditelor necondiționate la sfârșitul anului precedent.

În cazul în care un stat membru încheie un acord cu o țară terță, care se referă la posibila acordare de credite fără stabilirea unor condiții precise de creditare:

în cazul creditelor condiționate, se comunică destinatarilor menționați la articolul 9, la încheierea acordului, elementele esențiale ale acestuia;

în cazul creditelor necondiționate, notificările prevăzute la articolul 17 se aplică în mod egal și acestor credite.

TITLUL III

Grupul de coordonare a politicilor referitoare la asigurarea creditului, la garanțiile și la creditele financiare întocmește semestrial un raport privind aplicarea procedurilor menționate în titlurile I și II.

Fără a aduce atingere acestor rapoarte periodice, se redactează, de asemenea, rapoarte suplimentare, în cazul în care acest lucru este cerut de natura și importanța dificultăților întâmpinate în aplicarea procedurilor în cauză.

TITLUL IV

Decizia 73/391/CEE se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se consideră trimiteri la prezenta decizie și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 13 noiembrie 2006.Pentru ConsiliuPreședinteleE. Tuomioja

ANEXA INORMELE COMUNITARE DE LA CARE NU SE POATE DEROGA FĂRĂ CONSULTARE

Durata creditelor

Durata oricărui credit acordat, fie că este vorba de credit furnizor sau de credit financiar, nu trebuie să depășească cinci ani calculați de la următoarele momente de începere a derulării creditului:

Bunuri de capital constând în elemente individuale utilizabile în sine (de exemplu, locomotive):

data medie sau datele efective la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a bunurilor în propria țară.

Bunuri de capital destinate instalațiilor sau fabricilor întregi, atunci când furnizorul nu are nici o responsabilitate privind recepția:

data la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a tuturor bunurilor (cu excepția pieselor de schimb) furnizate prin contract.

Contracte de construcție, în care contractorul sau antreprenorul nu are nicio responsabilitate privind recepția:

data terminării construcției.

Contracte de instalare (sau construcție), în care furnizorul (sau antreprenorul) are o responsabilitate contractuală privind recepția:

data la care furnizorul (sau antreprenorul) a terminat instalarea (sau construcția) și testele preliminare pentru a se asigura că aceasta este gata să fie pusă în funcțiune, indiferent dacă instalația (sau construcția) este predată sau nu cumpărătorului la momentul respectiv în conformitate cu termenii contractului și independent de orice angajamente în derulare ale furnizorului (sau antreprenorului), de exemplu, garantarea funcționării efective sau formarea personalului local.

În cazul punctelor 2, 3 și 4, în cazul în care contractul prevede executarea separată a diferitelor părți ale unui proiect:

data acordării pentru fiecare parte separată sau data medie a acestor acordări sau, în cazul în care furnizorul a semnat un contract nu pentru întreg proiectul, ci pentru o parte esențială a acestuia, începerea derulării corespunzătoare întregului proiect.

Procentul reprezentat de cheltuielile locale

În cazul creditelor garantate private, fracțiunea reziduală plătibilă prin credit a părții locale nu trebuie să depășească 5 % din prețul contractului.

Cu toate acestea, nu este necesară consultarea în cazul contractelor care prevăd ca plata părții locale să se efectueze, cel târziu, la expirarea unui termen de trei luni calculate de la finalizarea completă a lucrărilor sau livrărilor.

În sensul prezentului regulament, prin:

fracțiune reziduală plătibilă prin credit se înțelege fracțiunea rămasă după imputarea, asupra părții locale, a tuturor plăților în avans aferente contractului;

parte locală se înțelege acea parte din prețul contractual corespunzând cheltuielilor estimate de exportator la fața locului, ca plăți pentru angajații săi, terți sau bunuri și materiale;

contract se înțelege orice tip de contract (de exemplu, de furnizare, de lucrări, mixte);

plăți în avans se înțelege totalitatea sumelor plătibile între comandă și finalizarea lucrărilor sau a livrărilor.

Contracte de leasing

În sensul aplicării normelor care fac obiectul prezentei decizii, contractele de leasing sunt asimilate creditelor. În măsura în care durata totală a acestora nu este restricționată în mod expres, se consideră că durata respectivă depășește cinci ani.

Bunuri de capital constând în elemente individuale utilizabile în sine (de exemplu, locomotive):

data medie sau datele efective la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a bunurilor în propria țară.

Bunuri de capital destinate instalațiilor sau fabricilor întregi, atunci când furnizorul nu are nici o responsabilitate privind recepția:

data la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a tuturor bunurilor (cu excepția pieselor de schimb) furnizate prin contract.

Contracte de construcție, în care contractorul sau antreprenorul nu are nicio responsabilitate privind recepția:

data terminării construcției.

Contracte de instalare (sau construcție), în care furnizorul (sau antreprenorul) are o responsabilitate contractuală privind recepția:

data la care furnizorul (sau antreprenorul) a terminat instalarea (sau construcția) și testele preliminare pentru a se asigura că aceasta este gata să fie pusă în funcțiune, indiferent dacă instalația (sau construcția) este predată sau nu cumpărătorului la momentul respectiv în conformitate cu termenii contractului și independent de orice angajamente în derulare ale furnizorului (sau antreprenorului), de exemplu, garantarea funcționării efective sau formarea personalului local.

În cazul punctelor 2, 3 și 4, în cazul în care contractul prevede executarea separată a diferitelor părți ale unui proiect:

data acordării pentru fiecare parte separată sau data medie a acestor acordări sau, în cazul în care furnizorul a semnat un contract nu pentru întreg proiectul, ci pentru o parte esențială a acestuia, începerea derulării corespunzătoare întregului proiect.

data medie sau datele efective la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a bunurilor în propria țară.

data la care cumpărătorul intră în posesia efectivă a tuturor bunurilor (cu excepția pieselor de schimb) furnizate prin contract.

data terminării construcției.

data la care furnizorul (sau antreprenorul) a terminat instalarea (sau construcția) și testele preliminare pentru a se asigura că aceasta este gata să fie pusă în funcțiune, indiferent dacă instalația (sau construcția) este predată sau nu cumpărătorului la momentul respectiv în conformitate cu termenii contractului și independent de orice angajamente în derulare ale furnizorului (sau antreprenorului), de exemplu, garantarea funcționării efective sau formarea personalului local.

data acordării pentru fiecare parte separată sau data medie a acestor acordări sau, în cazul în care furnizorul a semnat un contract nu pentru întreg proiectul, ci pentru o parte esențială a acestuia, începerea derulării corespunzătoare întregului proiect.

fracțiune reziduală plătibilă prin credit se înțelege fracțiunea rămasă după imputarea, asupra părții locale, a tuturor plăților în avans aferente contractului;

parte locală se înțelege acea parte din prețul contractual corespunzând cheltuielilor estimate de exportator la fața locului, ca plăți pentru angajații săi, terți sau bunuri și materiale;

contract se înțelege orice tip de contract (de exemplu, de furnizare, de lucrări, mixte);

plăți în avans se înțelege totalitatea sumelor plătibile între comandă și finalizarea lucrărilor sau a livrărilor.

ANEXA IISCALA VALORILOR UTILIZATE

Tabelul 1

ANEXA IIIDECIZIE ABROGATĂ CU MODIFICĂRILE ACESTEIA

Tabelul 1

ANEXA IVTABEL DE CORESPONDENȚĂ

Tabelul 1