Decizia Comisiei din 2 decembrie 2005 privind neînscrierea substanței endosulfan în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor acordate pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă [notificată cu numărul C(2005) 4611]Text cu relevanță pentru SEE.

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, în special articolul 8 alineatul (2) al patrulea paragraf,

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, Comisia inițiază un program de lucru cu privire la analiza substanțelor active utilizate în produsele fitosanitare existente deja pe piață la 25 iulie 1993. Normele de derulare a programului respectiv au fost stabilite de Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei faze a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare.

Regulamentul (CE) nr. 933/94 al Comisiei din 27 aprilie 1994 de stabilire a listei substanțelor active din produsele fitosanitare și de desemnare a statelor membre raportoare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 3600/92 a stabilit lista cu substanțele active care trebuie să fie evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92, a desemnat statul membru raportor pentru evaluarea fiecărei substanțe și a identificat producătorii fiecărei substanțe active care au prezentat o notificare în termenele stabilite.

Endosulfanul este una dintre cele 89 de substanțe active desemnate de Regulamentul (CE) nr. 933/94.

În conformitate cu dispozițiile articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92, Spania, în calitate de stat membru raportor desemnat, a prezentat Comisiei, la 22 februarie 2000, raportul său de evaluare a informațiilor furnizate de către autorii notificărilor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat.

În urma primirii raportului statului membru raportor, Comisia a inițiat consultări cu experții statelor membre, precum și cu autorii principalelor notificări, Bayer CropScience și Makhteshim Agan, astfel cum prevede articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3600/92. S-a constatat că sunt necesare informații suplimentare. Decizia 2001/810/CE a Comisiei a stabilit un termen pentru prezentarea informațiilor de către autorul notificării, care a expirat la 25 mai 2002. Decizia respectivă stabilește o dată ulterioară, 31 mai 2003, pentru anumite studii pe termen lung.

Comisia a organizat, la 17 mai 2004, o reuniune tripartită cu autorii principalelor notificări și cu statul membru raportor pentru substanța activă în cauză.

Raportul de evaluare întocmit de Spania a fost examinat de către statele membre și Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Această examinare s-a încheiat la 15 februarie 2005 și Comisia a consemnat concluziile în raportul de examinare pentru endosulfan.

La evaluarea acestei substanțe active, au fost identificate mai multe motive de îngrijorare, în special în ceea ce privește evoluția și comportamentul acesteia în mediu, dat fiind că nu sunt clare căile de degradare a substanței active și că au fost descoperiți metaboliți necunoscuți în cursul studiilor asupra degradării în sol, degradării în apă/sedimente și în mesocosm. Din punct de vedere al ecotoxicității, persistă numeroase motive de preocupare, dat fiind că informațiile disponibile nu permit un studiu satisfăcător asupra riscului pe termen lung determinat în special de prezența metaboliților menționați anterior. De asemenea, studiul asupra expunerii operatorilor în interior cu ajutorul informațiilor existente a fost considerat insuficient. De altfel, endosulfanul este volatil, principalul său metabolit este persistent și a fost descoperit în rezultatele supravegherii unor regiuni în care substanța nu a fost utilizată. În consecință, aceste probleme nefiind soluționate, rezultă din evaluările efectuate că informațiile prezentate nu sunt suficiente pentru a demonstra că, în condițiile de utilizare propuse, produsele fitosanitare care conțin endosulfan îndeplinesc, în general, cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 91/414/CEE.

În consecință, nu este oportun să se includă substanța endosulfan în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

Este necesară adoptarea unor măsuri care să garanteze că autorizațiile în vigoare pentru produsele fitosanitare care conțin endosulfan vor fi retrase într-un termen stabilit și nu vor fi reînnoite, precum și că nu se vor acorda autorizații noi pentru aceste produse.

Având în vedere informațiile prezentate Comisiei, se pare că, în absența unor soluții de înlocuire eficiente pentru anumite utilizări limitate în anumite state membre, este necesar să se continue utilizarea acestei substanțe active în scopul de a permite elaborarea unor astfel de soluții. Prin urmare, în condițiile actuale, este justificat să se recomande, în condiții stricte menite să minimizeze riscul, un termen mai lung pentru retragerea autorizațiilor existente pentru utilizări limitate considerate esențiale, pentru care nu există, în prezent, soluții de înlocuire eficiente care să permită combaterea organismelor dăunătoare.

Perioada de grație pentru eliminarea, depozitarea, introducerea pe piață și utilizarea stocurilor existente de produse fitosanitare care conțin endosulfan autorizate de statele membre nu poate depăși 12 luni, în scopul de a limita utilizarea stocurilor respective la o singură perioadă de vegetație suplimentară.

Prezenta decizie nu aduce atingere nici unei acțiuni pe care Comisia poate să o întreprindă ulterior cu privire la această substanță activă în cadrul Directivei 79/117/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1978 privind interzicerea introducerii pe piață și a utilizării produselor fitosanitare care conțin anumite substanțe active.

Prezenta decizie nu aduce atingere prezentării unei cereri pentru endosulfan, în conformitate cu dispozițiile articolului 6 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE, în vederea unei eventuale înscrieri în anexa I la directiva menționată.

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

Endosulfanul nu se înscrie, ca substanță activă, în anexa I la Directiva 91/414/CEE.

Statele membre se asigură că:

autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin substanța activă endosulfan sunt retrase înainte de 2 iunie 2006;

începând cu 3 decembrie 2005, nu se acordă sau nu se reînnoiește nici o autorizație pentru produse fitosanitare care conțin endosulfan, în temeiul derogării prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE;

în ceea ce privește utilizările enumerate în coloana B din anexă, un stat membru menționat în coloana A poate menține în vigoare autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin endosulfan până la 30 iunie 2007, cu condiția:

să se asigure că produsele fitosanitare de acest tip care rămân pe piață sunt etichetate astfel încât să respecte restricțiile de utilizare;

să impună toate măsurile adecvate pentru atenuarea riscurilor, în scopul de a reduce toate riscurile posibile și a asigura protecția sănătății oamenilor și animalelor și protecția mediului și

să se asigure că sunt în curs de cercetare activă produse sau metode de înlocuire pentru aceste utilizări, în special prin intermediul planurilor de acțiune.

Statul membru în cauză informează Comisia, până la 31 decembrie 2005, cu privire la punerea în aplicare a prezentului alineat și, în special, cu privire la măsurile adoptate în conformitate cu literele (a)-(c) și prezintă anual o estimare a cantităților de endosulfan folosite pentru utilizările principale în temeiul prezentului articol.

Perioada de grație acordată de un stat membru în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (6) din Directiva 91/414/CEE este cât mai scurtă posibil și:

pentru utilizările pentru care autorizația trebuie retrasă la 2 iunie 2006, expiră până la 2 iunie 2007;

pentru utilizările pentru care autorizațiile trebuie retrase începând cu 30 iunie 2007, expiră până la 31 decembrie 2007.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 2 decembrie 2005.Pentru ComisieMarkos KyprianouMembru al Comisiei

ANEXĂ

Lista autorizațiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (3)