Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în temeiul mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto Text cu relevanță pentru SEE.

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

Directiva 2003/87/CE stabilește un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (sistemul comunitar) pentru a favoriza reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în condiții eficiente din punct de vedere economic și performante ca preț, luând în considerare faptul că, pe termen lung, emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial vor trebui reduse cu aproximativ 70 % în raport cu nivelurile din 1990. Directiva menționată anterior urmărește să ajute Comunitatea și statele membre să își respecte angajamentele de reducere a emisiilor antropice de gaze cu efect de seră în temeiul Protocolului de la Kyoto, aprobat de Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizație Națiunilor Unite privind schimbările climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta.

Directiva 2003/87/CE stabilește că recunoașterea creditelor care rezultă din mecanismele bazate pe proiecte pentru a asigura respectarea obligațiilor începând cu 2005 va crește eficiența costurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial și că, în acest sens, dispozițiile vor prevedea legătura mecanismelor bazate pe proiectul de la Kyoto, inclusiv aplicarea comună (AC) și mecanismul de dezvoltare propriu (MDP), cu sistemul comunitar.

Stabilirea unei legături între mecanismele bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto și sistemul comunitar permite, păstrând integritatea mediului a acestuia din urmă, folosirea creditelor de emisie generate de activitățile bazate pe proiecte eligibile în temeiul articolelor 6 și 12 din Protocolul de la Kyoto pentru a respecta obligațiile statelor membre în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. În consecință, aceasta va crește diversitatea opțiunilor puțin costisitoare de armonizare în cadrul sistemului comunitar și va duce la o diminuare a costurilor globale de armonizare cu Protocolul de la Kyoto, ameliorând în același timp lichiditatea pieței europene a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. Stimulând cererea de credite AC, întreprinderile comunitare vor investi în dezvoltarea și transferul de tehnologii de vârf și de know-how de protejare a mediului. Cererea de credite MDP va fi, de asemenea, stimulată și astfel vor fi ajutate țările în curs de dezvoltare, în care sunt puse în aplicare proiecte MDP, pentru a-și atinge obiectivele de dezvoltare durabilă.

Pe lângă folosirea de către Comunitate și statele membre, precum și de întreprinderi și particulari din afara sistemului comunitar a mecanismelor bazate pe proiectul din Protocolul de la Kyoto, aceste mecanisme ar trebui să fie legate de sistemul comunitar astfel încât să asigure coerența cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) și cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest sens, precum și cu obiectivele și arhitectura sistemului comunitar și dispozițiile stabilite de Directiva 2003/87/CE.

Statele membre pot să permită operatorilor să folosească, în cadrul sistemului comunitar, reduceri de emisii certificate (REC) începând cu 2005 și unități de reduceri de emisii (URE) începând cu 2008. Utilizarea de REC și URE de către operatori începând cu 2008 poate fi autorizată până la un procentaj din cota fiecărei instalații, fixată de fiecare stat membru în planul național de alocare. Această utilizare se efectuează prin eliberarea și restituirea imediată a unei cote în schimbul unei REC sau a unei URE. Orice cotă eliberată în schimbul unei REC sau a unei URE corespunde cu acea REC sau URE.

Procesele și procedurile relevante ale sistemului de registre pentru folosirea de REC în perioada 2005-2007 și în perioadele următoare și pentru folosirea de URE în perioada 2008-2012 și în perioadele următoare vor fi impuse de regulamentul Comisiei privind un sistem standardizat și securizat de registre care trebuie adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și a articolului 6 alineatul (1) din Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto.

Fiecare stat membru va stabili limita aplicabilă pentru folosirea de REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte, ținând seama de dispozițiile aplicabile ale Protocolului de la Kyoto și ale Acordurilor de la Marrakech, pentru ca folosirea mecanismelor să fie complementară acțiunilor naționale. Acestea din urmă vor constitui, astfel, un element important al efortului făcut.

În conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest temei, statele membre se abțin să folosească REC și URE generate de instalații nucleare pentru a-și respecta angajamentele în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto și al Deciziei 2002/358/CE.

Deciziile 15/CP.7 și 19/CP.7 adoptate în conformitate cu CCONUSC și cu Protocolul de la Kyoto subliniază că integritatea mediului trebuie să fie asigurată, inter alia, prin modalități, norme și orientări solide pentru mecanisme, prin principii și norme solide și stricte, care reglementează activitățile legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură și că trebuie luate în considerare problemele de nepermanență, de adiționalitate, de pierderi prin infiltrație, de incertitudini și de impact socio-economic și asupra mediului, în special efectele asupra biodiversității și a ecosistemelor naturale, legate de activitățile bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire. Comisia ar trebui să examineze, pe durata revizuirii în 2006 a Directivei 2003/87/CE, dispozițiile tehnice cu privire la caracterul temporar al creditelor și cu privire la limita de 1 % pentru eligibilitatea activităților bazate pe proiecte legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură, așa cum prevede Decizia 17/CP.7, precum și dispozițiile cu privire la rezultatul evaluării riscurilor potențiale legate de utilizarea organismelor modificate genetic sau a speciilor străine potențial invadatoare în cadrul activităților bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire pentru a permite operatorilor să folosească REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte legate de exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură în temeiul sistemului comunitar începând din 2008, în conformitate cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC sau a Protocolului de la Kyoto.

Pentru a evita contabilizarea dublă, nu ar trebui să fie eliberate nici URE și nici REC care rezultă din activități bazate pe proiecte, întreprinse în cadrul Comunității, care provoacă, de asemenea, o reducere sau o limitare a emisiilor din instalațiile prevăzute de Directiva 2003/87/CE, decât în cazul în care un număr egal de cote este anulat din registrul statului membru de origine al URE și REC.

În conformitate cu tratatele de aderare aplicabile, acquis-ul comunitar ar trebui să fie luat în considerare pentru definirea nivelurilor de referință pentru activitățile bazate pe proiecte întreprinse în țările aderente la Uniune.

Orice stat membru care permite entităților private sau publice să participe la activități bazate pe proiecte rămâne responsabil de respectarea obligațiilor sale care îi revin în temeiul CCONUSC și a Protocolului de la Kyoto și ar trebui, prin urmare, să se asigure că această participare este compatibilă cu orientările, modalitățile și procedurile aplicabile adoptate în conformitate cu CCONUSC și cu Protocolul de la Kyoto.

În conformitate cu CCONUSC, cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare adoptate în acest temei, Comisia și statele membre ar trebui să contribuie la activitățile de consolidare a capacităților în țările în curs de dezvoltare și în țările cu economie de tranziție pentru a le ajuta să profite din plin de AC și de MDP într-un mod care să sprijine strategiile lor de dezvoltare durabilă. Comisia ar trebui să revizuiască eforturile făcute în acest sens și să le raporteze.

Criteriile și orientările care sunt relevante pentru a stabili dacă proiectele de producție hidroelectrică au efecte negative asupra mediului sau societății au fost definite de Comisia Mondială a Barajelor în raportul său final din 2000 Baraje și dezvoltare: un nou cadru pentru luarea de decizii, de OCDE și de Banca Mondială.

În măsura în care participarea la activitățile bazate pe proiecte AC și MDP este voluntară, trebuie întărită răspunderea și responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor în conformitate cu alineatul (17) din planul de punere în aplicare al summit-ului mondial privind dezvoltarea durabilă. În această privință, întreprinderile trebuie încurajate să îmbunătățească performanțele sociale și de mediu ale activităților AC și MDP la care participă.

Informațiile privind activitățile bazate pe proiecte la care un stat membru participă sau permite entităților private sau publice să participe ar trebui puse la dispoziția publicului în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu.

Comisia poate menționa repercusiunile asupra pieței electricității în raporturile sale despre comercializarea cotelor de emisie și utilizarea creditelor care rezultă din activitățile bazate pe proiecte.

După intrarea în vigoare a Protocolului de la Kyoto, Comisia ar trebui să examineze dacă este posibilă încheierea de acorduri cu țările prevăzute în anexa B la Protocolul de la Kyoto, care trebuie încă să ratifice protocolul, pentru a asigura recunoașterea cotelor între sistemul comunitar și sistemele obligatorii de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, limitând emisiile absolute puse în aplicare în aceste țări.

Dat fiind faptul că obiectivul acțiunii propuse, adică stabilirea unei legături între mecanismele bazate pe proiectul de la Kyoto și sistemul comunitar, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre care acționează individual și poate, prin urmare, datorită dimensiunilor și efectelor prezentei directive, să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate să ia măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității formulat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

Directiva 2003/87/CE ar trebui modificată în consecință,

Directiva 2003/87/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 3 se adaugă următoarele puncte:

parte din anexa I înseamnă o parte, menționată în anexa I la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice care a ratificat Protocolul de la Kyoto potrivit articolului 1 alineatul (7) din Protocolul de la Kyoto;

activitate bazată pe proiecte înseamnă o activitate bazată pe proiecte aprobată de una sau mai multe părți din anexa I, în conformitate cu articolul 6 sau cu articolul 12 din Protocolul de la Kyoto și cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto;

unitate de reducere a emisiilor sau URE înseamnă o unitate eliberată în temeiul articolului 6 din Protocolul de la Kyoto și a deciziilor adoptate în temeiul CCONUSC sau a Protocolului de la Kyoto;

reducere de emisii certificate sau REC înseamnă o unitate eliberată în temeiul articolului 12 din Protocolul de la Kyoto și a deciziilor adoptate în temeiul CCONUSC sau a Protocolului de la Kyoto.

Se adaugă următoarele articole după articolul 11:

cu excepția faptului că, drept recunoaștere a faptului că, în conformitate cu CCONUSC și cu Protocolul de la Kyoto și cu deciziile ulterioare în acest temei, statele membre se abțin să folosească REC și URE generate de instalațiile nucleare pentru a-și respecta angajamentele în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto și în temeiul Deciziei 2002/358/CE, operatorii trebuie să se abțină să folosească REC și URE generate de aceste instalații în sistemul comunitar pe durata perioadei prevăzute la articolul 11 alineatul (1) și pe durata primei perioade de cinci ani prevăzute la articolul 11 alineatul (2)

cu excepția REC și URE care rezultă din exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 18, se adaugă următorul paragraf:

La articolul 19 alineatul (3), se adaugă următoarea teză:

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

Se inserează următorul articol după articolul 21:

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

utilizarea de credite provenite din activități bazate pe proiecte, inclusiv necesitatea de a armoniza utilizarea autorizată de URE și REC în sistemul comunitar;;

la alineatul (2), se adaugă următoarele litere:

impactul mecanismelor bazate pe proiecte asupra țărilor gazdă, în special asupra obiectivelor lor de dezvoltare, în ceea ce privește aprobarea de activități bazate pe proiecte IJ și MDP privind realizarea de centrale hidroelectrice cu o capacitate de producție care depășește 500 MW și având efecte negative asupra mediului și societății; și folosirea ulterioară de REC și de URE provenite din aceste activități bazate pe proiecte privind realizarea de centrale hidroelectrice în sistemul comunitar;

susținerea eforturilor de consolidare a capacității țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cu economie în tranziție;

modalitățile și procedurile care reglementează adoptarea de către statele membre a activităților bazate pe proiecte naționale și alocarea de cote privind reducerile sau limitările emisiilor care rezultă din aceste activități începând cu 2008;

dispozițiile tehnice privind caracterul temporar al creditelor și limita de 1 % pentru eligibilitate pentru exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și activități bazate pe proiecte în silvicultură, prevăzute de Decizia 17/CP.7, precum și dispozițiile privind rezultatul evaluării riscurilor potențiale legate de utilizarea organismelor modificate genetic sau a speciilor străine potențial invadatoare în cadrul activităților bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire pentru a permite operatorilor să folosească REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte de exploatare a terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură în sistemul comunitar începând cu 2008, în conformitate cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto.;

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

utilizarea de credite provenite din activități bazate pe proiecte, inclusiv necesitatea de a armoniza utilizarea autorizată de URE și REC în sistemul comunitar;;

impactul mecanismelor bazate pe proiecte asupra țărilor gazdă, în special asupra obiectivelor lor de dezvoltare, în ceea ce privește aprobarea de activități bazate pe proiecte IJ și MDP privind realizarea de centrale hidroelectrice cu o capacitate de producție care depășește 500 MW și având efecte negative asupra mediului și societății; și folosirea ulterioară de REC și de URE provenite din aceste activități bazate pe proiecte privind realizarea de centrale hidroelectrice în sistemul comunitar;

susținerea eforturilor de consolidare a capacității țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cu economie în tranziție;

modalitățile și procedurile care reglementează adoptarea de către statele membre a activităților bazate pe proiecte naționale și alocarea de cote privind reducerile sau limitările emisiilor care rezultă din aceste activități începând cu 2008;

dispozițiile tehnice privind caracterul temporar al creditelor și limita de 1 % pentru eligibilitate pentru exploatarea terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și activități bazate pe proiecte în silvicultură, prevăzute de Decizia 17/CP.7, precum și dispozițiile privind rezultatul evaluării riscurilor potențiale legate de utilizarea organismelor modificate genetic sau a speciilor străine potențial invadatoare în cadrul activităților bazate pe proiecte de împădurire și de reîmpădurire pentru a permite operatorilor să folosească REC și URE care rezultă din activități bazate pe proiecte de exploatare a terenurilor, schimbarea exploatării terenurilor și silvicultură în sistemul comunitar începând cu 2008, în conformitate cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto.;

La anexa III, se adaugă următorul punct:

Planul stabilește cantitatea maximă de REC și URE pe care operatorii o pot utiliza în sistemul comunitar, sub forma unui procentaj din alocarea de cote acordate pentru fiecare instalație. Acest procentaj este conform cu obligațiile statelor membre care decurg din Protocolul de la Kyoto și cu deciziile adoptate în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 noiembrie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 27 octombrie 2004.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleJ. Borrell FontellesPentru ConsiliuPreședinteleA. Nicolai