Decizia Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea de zboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două sau mai multe state membre a resortisanților țărilor terțe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 alineatul (3) litera (b),

având în vedere inițiativa Republicii Italiene,

Planul Global de luptă împotriva imigrării ilegale și a traficului de persoane în Uniunea Europeană, adoptat de Consiliu la 28 februarie 2002, care se bazează pe Comunicarea din 15 noiembrie 2001 a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o politică comună în domeniul imigrării ilegale, precizează că politica de readmisie și de repatriere constituie o parte integrantă și este esențială în lupta împotriva imigrării ilegale. În acest scop, Planul Global subliniază necesitatea evidențierii unor acțiuni concrete, precum stabilirea unei abordări comune și a cooperării între statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de repatriere. Este deci necesară adoptarea de norme comune pentru procedurile de repatriere.

Planul pentru gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, aprobat de Consiliu la 13 iunie 2002, care se bazează pe Comunicarea din 7 mai 2002 a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată Către o gestionare integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, prevede, în cadrul măsurilor și acțiunilor pentru o gestionare integrată a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, operațiuni raționale de repatriere.

Programul de Acțiune în materie de repatriere, aprobat de Consiliu la 28 noiembrie 2002, bazat pe Cartea Verde a Comisiei din 10 aprilie 2002 privind politica comunitară în domeniul repatrierii rezidenților ilegali, precum și pe Comunicarea din 14 octombrie 2002 a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind politica comunitară în domeniul repatrierii rezidenților ilegali, recomandă, în cadrul măsurilor și acțiunilor care vizează îmbunătățirea cooperării operaționale între statele membre, să se asigure într-un mod pe cât posibil de eficace repatrierea resortisanților țărilor terțe care se află ilegal pe teritoriul unui stat membru partajând capacitățile existente pentru organizarea zborurilor comune.

Este important să se evite pasivitatea Comunității în cadrul organizării zborurilor comune.

Începând cu 1 mai 2004, Consiliul nu va mai putea statua la inițiativa unui stat membru.

Consiliul și-a epuizat toate posibilitățile de a obține la termen avizul Parlamentului European.

Date fiind aceste circumstanțe excepționale, decizia ar trebui adoptată în lipsa avizului Parlamentului European.

Statele membre pun în aplicare prezenta decizie cu respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în special, a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 4 noiembrie 1950, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984, a Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, precum și a Protocolului de la New York din 31 ianuarie 1967, a Convenției cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, precum și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 18 decembrie 2000.

Prezenta decizie ar trebui să se aplice fără a aduce atingere instrumentelor internaționale relevante din domeniul expulzării pe cale aeriană, ca de exemplu Anexa 9 la Convenția de la Chicago din 1944 privind Aviația Civilă Internațională (OACI) și documentele relevante ale Conferinței Europene a Aviației Civile (CEAC).

Orientările comune neobligatorii cu privire la dispozițiile de siguranță aplicabile expulzărilor comune pe cale aeriană ar trebui să furnizeze indicații utile în cadrul punerii în aplicare a prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii și, prin urmare, nu are nici o obligație în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere faptul că prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor Titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, în termen de șase luni de la data adoptării de către Consiliu a prezentei decizii, dacă o transpune sau nu în legislația sa internă.

În ceea ce privește Republica Islanda și Regatul Norvegiei, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat la 18 mai 1999 între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră în sfera de aplicare a articolului 1, punctul (C), din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord. Având în vedere procedurile prevăzute de acord, drepturile și obligațiile care decurg din prezenta decizie se aplică de asemenea acestor două state și în relațiile dintre aceste două state și statele membre ale Comunității Europene destinatare ale prezentei decizii.

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, aceste state membre au notificat dorința lor de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii,

Adoptată la Luxemburg, 29 aprilie 2004.Pentru ConsiliuenillPreședinteleM. McDowell

ANEXĂORIENTĂRI COMUNE PRIVIND DISPOZIȚIILE DE SIGURANȚĂ CARE URMEAZĂ SĂ FIE LUATE PENTRU OPERAȚIUNILE COMUNE DE EXPULZARE PE CALE AERIANĂ

FAZA PREMERGĂTOARE REPATRIERII

Reguli care se aplică persoanelor repatriate

Situație juridică

Se organizează zboruri comune pentru rezidenții ilegali, adică persoanele care nu îndeplinesc, sau nu mai îndeplinesc, condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. Statul membru organizator și statul membru participant se asigură că situația juridică a fiecărei persoane repatriate de care răspund, autorizează expulzarea acesteia.

Stare de sănătate și fișa medicală

Statul membru organizator și fiecare stat membru participant se asigură că persoanele repatriate de care răspund au o stare de sănătate corespunzătoare, care autorizează, legal și faptic, să se recurgă în deplină siguranță la o expulzare pe cale aeriană. Se furnizează fișe medicale pentru persoanele repatriate care prezintă o problemă de sănătate cunoscută sau care au nevoie de tratament medical. Aceste fișe medicale includ rezultatele examinărilor medicale efectuate, un diagnostic și indicația medicației de care are nevoie eventual persoana, pentru a se putea lua măsurile medicale necesare. Aceste fișe medicale trebuie furnizate în mai multe limbi, dacă personalul însoțitor medical nu înțelege suficient de bine limba originală. Pentru completarea acestor fișe medicale sau a declarațiilor privind aptitudinea de a utiliza un mijloc de transport aerian, statele membre organizatoare și participante sunt încurajate să utilizeze formulare comune standardizate. Statele membre participante informează statul membru organizator, înaintea operațiunii de expulzare, despre orice problemă medicală a persoanei repatriate care poate afecta expulzarea acesteia. Statul membru organizator își rezervă dreptul de a refuza accesul la zborul comun oricărei persoane care prezintă o problemă medicală care nu ar permite ca repatrierea sa să fie conformă cu principiile siguranței și demnității.

Documente

Statul membru organizator și fiecare stat membru participant se asigură că, pentru fiecare persoană repatriată, sunt disponibile documente de călătorie valabile, precum și alte documente, certificate sau dosare necesare. Aceste documente sunt păstrate de o persoană autorizată până la sosirea în țara de destinație.

Statului membru organizator și fiecărui stat membru participant le revine sarcina să se asigure că personalul din escortă și reprezentanții dispun de vize de intrare eventual necesare pentru țara sau țările de tranzit și de destinație a zborului comun.

Notificări

Statul membru organizator se asigură că toate companiile aeriene, țările de tranzit, după caz, și țara de destinație sunt informate și suficient consultate înaintea operațiunii de expulzare.

Norme aplicabile personalului din escortă

Escorta din statul membru organizator

Atunci când statul membru organizator asigură escorta tuturor persoanelor repatriate, fiecare stat membru participant plasează la bordul aeronavei cel puțin doi reprezentanți cu misiunea de a preda persoanele repatriate, de care acest stat membru răspunde, autorităților locale din țara de destinație.

Escorta din toate statele membre participante

Atunci când statul membru organizator intenționează să-și asume responsabilitatea doar pentru persoanele repatriate care provin din propria sa țară, statele membre participante furnizează escorta pentru persoanele repatriate, de care răspund. În acest caz, participarea diferitelor unități naționale implică un acord reciproc între statul membru organizator și statele membre participante asupra normelor de siguranță stabilite de prezentele orientări comune sau de alte acorduri între statele membre și se organizează o consultație prealabilă asupra oricărui detaliu al operațiunii.

Utilizarea escortei private

Dacă un stat membru participant utilizează o escortă din sectorul privat, autoritățile acestui stat membru se asigură că cel puțin un reprezentant oficial din acest stat se află la bordul aeronavei.

Calificări și formarea personalului din escortă

Personalul din escortă de la bordul zborurilor comune trebuie să fi primit o formare specială prealabilă pentru executarea acestor misiuni; acesta trebuie să beneficieze de asistența medicală necesară în funcție de misiune.

Este de preferat ca personalul din escortă afectat zborurilor comune să fie familiarizat cu normele statului membru organizator și a statelor membre participante în domeniul expulzării. Statele membre sunt, așadar, încurajate să schimbe informații cu privire la respectivele cursuri de formare pentru personalul din escortă și să ofere cursuri de formare personalului din escorta celorlalte state membre.

Cod de conduită pentru personalul din escortă

Personalul din escortă nu este înarmat. Acesta poate fi în ținută civilă care trebuie să aibă un semn distinctiv permițând identificarea sa. Ceilalți însoțitori acreditați corespunzător poartă de asemenea un semn distinctiv.

Personalul din escortă este poziționat strategic la bordul aeronavei, astfel încât să asigure o siguranță maximă. Acesta trebuie să fie așezat cu persoanele repatriate de care răspund.

Dispoziții privind numărul personalului din escortă

Numărul personalului din escortă se stabilește după caz, în urma analizei riscurilor potențiale și a unei consultări reciproce. Este recomandabil, în majoritatea cazurilor, ca numărul să fie cel puțin echivalent cu numărul persoanelor repatriate care se află la bord. Se prevede o forță de rezervă pentru asistență, dacă este cazul (spre exemplu, pe zborurile de lungă durată).

FAZA PREMERGĂTOARE PLECĂRII DIN AEROPORTUL DE PLECARE SAU DIN AEROPORTUL DE ESCALĂ

Transportul către aeroport și șederea în aeroport

În ceea ce privește transportul către aeroport și șederea în aeroport, se aplică următoarele norme:

în principiu, personalul din escortă și persoanele repatriate ar trebui să fie la aeroport cu cel puțin trei ore înaintea plecării;

persoanele repatriate ar trebui informate asupra punerii în aplicare a operațiunii de expulzare și avertizate că este în interesul lor să coopereze complet cu personalul din escortă. Ar trebui să li se explice clar că nu se va tolera nici un comportament perturbator și că acest tip de comportament nu va conduce la anularea operațiunii de expulzare;

statul membru organizator prevede o zonă de siguranță în aeroportul de plecare, pentru a asigura o grupare discretă și o îmbarcare în deplină siguranță a persoanelor repatriate. Această zonă servește de asemenea la securizarea sosirii aeronavelor din alte state membre care transportă persoane repatriate care trebuie să se îmbarce în zborul comun;

dacă zborul trebuie să facă o escală într-un aeroport al unui alt stat membru pentru a îmbarca persoane repatriate, acest stat membru trebuie să prevadă o zonă de siguranță în cadrul aeroportului;

reprezentanții statului membru participant predau persoanele repatriate de care răspund funcționarilor statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea, care este în general statul membru organizator. Reprezentanții statului membru participant indică, după caz, persoanele repatriate care și-au manifestat intenția de a nu se îmbarca și, în special, acele persoane a căror stare fizică sau psihică reclamă o atenție deosebită.

statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea de expulzare este responsabil pentru exercitarea tuturor puterilor suverane (spre exemplu, măsuri coercitive). Competența personalului din escorta celorlalte state membre participante se limitează la autoapărare. În afară de aceasta, în lipsa ofițerilor din serviciile de aplicare a legii ai statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea, sau în scopul de a-i asista pe acești ofițeri, personalul din escortă poate să ia toate măsurile rezonabile și proporționale, în cazul unui risc imediat și grav, pentru a împiedica persoana repatriată să evadeze, să se rănească sau să rănească altă persoană, sau să producă pagube materiale.

Înregistrare, îmbarcare și controale de siguranță înaintea decolării

Normele care se aplică în domeniul înregistrării, îmbarcării și al controalelor de siguranță sunt următoarele:

personalul din escorta statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea este responsabil de procedura înregistrării și acordă asistență la trecerea zonelor de control;

orice persoană repatriată trebuie să facă obiectul unui control de siguranță amănunțit înaintea îmbarcării sale. Orice obiect care poate reprezenta o amenințare pentru siguranța persoanelor și a zborului comun trebuie confiscat și pus în cală;

bagajele persoanelor repatriate nu trebuie așezate în cabina pasagerilor. Orice bagaj depus în cală trebuie supus unui control de siguranță și etichetat cu numele proprietarului. Orice obiect considerat periculos, în sensul normelor Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), trebuie scos din bagaje.

obiectele de valoare și banii trebuie puși într-un plic transparent etichetat cu numele proprietarului. Persoanele repatriate trebuie informate despre procedura aplicată obiectelor și banilor păstrați separat.

greutatea maximă a bagajelor autorizată pentru fiecare persoană repatriată se stabilește de către statul membru organizator pentru fiecare operațiune de expulzare;

toate persoanele repatriate sunt îmbarcate în zborul comun de personalul statului membru în care se desfășoară operațiunea și primesc, după caz, asistența personalului din escortă care participă la operațiunea de expulzare.

PROCEDURA APLICABILĂ PE DURATA ZBORULUI

Măsuri de siguranță la bordul aeronavelor

Pe durata zborului, se aplică următoarele măsuri de siguranță la bordul aeronavelor:

responsabilul cu operațiunea de expulzare desemnat de statul membru organizator elaborează planul general de siguranță și de supraveghere aplicabil la bordul aeronavei (deplasări în cabină, mese etc.). Întregul personal din escortă trebuie informat despre acest plan de siguranță și de supraveghere înaintea începerii operațiunii de expulzare;

dacă persoanele repatriate sunt de cetățenii diferite, acestea sunt instalate în cabina pasagerilor, în funcție de cum stabilește statul membru responsabil cu executarea expulzării lor și în funcție de destinația lor finală;

centurile de siguranță trebuie să rămână atașate pe toată durata zborului;

în cazul unui incident major la bord (spre exemplu, comportament perturbator care poate afecta realizarea operațiunii sau siguranța persoanelor aflate la bordul aeronavei), responsabilul cu operațiunea desemnat de către statul membru organizator este însărcinat, în strânsă legătură cu comandantul de zbor sau în conformitate cu instrucțiunile acestuia, să conducă operațiunile de restabilire a ordinii.

Recurgerea la măsurile coercitive

Măsurile coercitive se pun în aplicare după cum urmează:

măsurile coercitive se pun în aplicare cu respectarea drepturilor individuale ale persoanelor repatriate;

se poate utiliza coerciția în cazul persoanelor care refuză expulzarea sau opun rezistență. Orice măsură coercitivă trebuie să fie proporțională și nu trebuie să depășească limitele rezonabile ale utilizării forței. Nu trebuie să se aducă atingere demnității și nici integrității fizice ale persoanei repatriate. În consecință, în caz de îndoială, trebuie să se întrerupă operațiunea de expulzare, inclusiv utilizarea măsurilor coercitive legale, motivată de rezistența și periculozitatea persoanei repatriate, în conformitate cu principiul o expulzare nu poate fi efectuată cu orice preț;

măsurile coercitive nu trebuie să compromită sau să amenințe capacitatea persoanei repatriate de a respira normal. În cazul folosirii forței ca mijloc coercitiv, este cazul să se asigure ca bustul persoanei repatriate să rămână în poziție verticală, iar cutia sa toracică să nu fie în nici un caz comprimată, pentru ca funcția respiratorie să rămână normală;

imobilizarea persoanelor repatriate recalcitrante se poate face prin mijloace care nu aduc atingere demnității și integrității fizice;

statul membru organizator și fiecare stat membru participant stabilesc de comun acord o listă cu mijloacele de imobilizare autorizate, înaintea operațiunii de expulzare. Utilizarea sedativelor pentru facilitarea expulzării este interzisă, fără a aduce atingere măsurilor de urgență care vizează siguranța zborului;

întregul personal din escortă trebuie să fie informat și să cunoască mijloacele de imobilizare care sunt autorizate și interzise;

persoanele repatriate imobilizate fac obiectul unei supravegheri constante pe durata zborului;

decizia de a îndepărta temporar mijloacele de imobilizare trebuie să aparțină responsabilului cu operațiunea de expulzare sau adjunctului său.

Personalul medical și interpreții

Normele care se aplică personalului medical și interpreților sunt următoarele:

cel puțin un medic ar trebui să fie prezent în fiecare zbor comun;

medicul trebuie să aibă acces, înaintea plecării, la toate informațiile medicale referitoare la persoanele repatriate și să fie informat, înaintea plecării, despre persoanele repatriate care prezintă probleme medicale deosebite. Problemele medicale necunoscute, descoperite înaintea plecării și care sunt susceptibile să afecteze executarea expulzării, trebuie analizate în acord cu autoritățile responsabile;

numai un medic poate, după efectuarea unui diagnostic medical precis, să administreze substanțe medicamentoase persoanelor repatriate. Medicamentele necesare persoanelor repatriate pe durata zborului trebuie să se afle la bord;

fiecare persoană repatriată trebuie să poată să se adreseze medicului sau personalului din escortă, direct sau prin intermediul unui interpret, într-o limbă în care se poate exprima;

statele membre organizatoare se asigură că personalul medical și interpreții corespunzători sunt disponibili pentru operațiunea de expulzare.

Documentația și supravegherea operațiunii de expulzare

Înregistrare și desemnare de observatori de către terți

Înregistrarea audio și/sau video și supravegherea operațiunii de către observatori reprezentând terți în zborurile comune intră sub incidența unui acord prealabil între statul membru organizator și statele membre participante.

Rapoarte interne referitoare la operațiunile de expulzare

Statul membru organizator și statele membre participante își comunică reciproc rapoartele interne referitoare la operațiunea de expulzare, dacă nu se prevede întocmirea unui raport comun. Aceasta este importantă în mod deosebit în cazul eșecului operațiunii de expulzare. Toate rapoartele sunt strict confidențiale și rezervate pentru uz intern. Rapoartele prezintă eventualele incidente, precum și eventualele măsuri coercitive și medicale luate.

Prezentare mediatică

Statele membre organizatoare și participante stabilesc de comun acord, înaintea operațiunii de expulzare, natura și calendarul publicității (eventuale) care urmează să fie dată acestei operațiuni. Informațiile referitoare la operațiunea de expulzare se vor publica în mod normal după executarea acesteia. Trebuie evitată publicarea de fotografii cu personalul din escortă sau detalii personale despre acesta.

FAZA DE TRANZIT

Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența la tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană se aplică pe durata tranzitului într-un stat membru.

JO L 321, 6.12.2003, p. 26.

FAZA DE SOSIRE

La sosire:

statului membru organizator îi revine sarcina de a contacta autoritățile țării de destinație; statele membre participante sunt, cu toate acestea, implicate în acest proces;

responsabilul cu operațiunea de expulzare desemnat de către statul membru organizator este putătorul de cuvânt în vederea stabilirii primelor contacte cu autoritățile locale la sosire, numai dacă nu a fost desemnat un alt purtător de cuvânt între statele membre participante și organizatoare înaintea sosirii;

statul membru organizator și fiecare stat membru participant predă persoanele repatriate de care răspund autorităților din țara de destinație, echipați cu bagajele lor și cu orice obiect confiscat înaintea îmbarcării. Principalii reprezentanți ai statului membru organizator și ai statelor membre participante răspund de predarea persoanelor repatriate autorităților locale la sosirea lor. Personalul din escortă nu trebuie, în mod normal, să părăsească aeronava;

dacă este oportun și realizabil, statul membru organizator și statele membre participante invită personalul consular, ofițerii de legătură însărcinați cu imigrarea sau părțile invitate anterior ale statelor membre în cauză să faciliteze predarea persoanelor repatriate autorităților locale, în măsura în care aceasta este compatibilă cu practicile și procedurile naționale;

persoanele repatriate sunt predate autorităților locale fără cătușe sau alt mijloc de imobilizare;

predarea persoanelor repatriate se efectuează în afara aeronavei (fie la capătul pasarelei, fie într-un local din aeroport adecvat, după cum se consideră că este corespunzător). În măsura posibilului, autoritățile locale nu trebuie să urce la bordul aeronavei;

timpul petrecut în aeroportul de destinație trebuie să fie cât mai scurt posibil;

statului membru organizator și fiecărui stat membru participant le revine sarcina de a prevedea măsuri de urgență pentru personalul din escortă și a reprezentanților (precum și a persoanelor repatriate a căror readmisie a fost refuzată) în cazul în care plecarea aeronavei se amână după debarcarea persoanelor repatriate. Aceste măsuri vor trebui să includă, dacă este necesar, punerea la dispoziție a cazării pentru noapte.

EȘECUL OPERAȚIUNII DE EXPULZARE

În cazul în care autoritățile din țara de destinație refuză intrarea pe teritoriul lor, sau dacă operațiunea de expulzare trebuie anulată din alte motive, statul membru organizator și fiecare stat membru participant asigură, pe cheltuiala lor, revenirea pe teritoriul lor a persoanelor repatriate de care răspund.

în principiu, personalul din escortă și persoanele repatriate ar trebui să fie la aeroport cu cel puțin trei ore înaintea plecării;

persoanele repatriate ar trebui informate asupra punerii în aplicare a operațiunii de expulzare și avertizate că este în interesul lor să coopereze complet cu personalul din escortă. Ar trebui să li se explice clar că nu se va tolera nici un comportament perturbator și că acest tip de comportament nu va conduce la anularea operațiunii de expulzare;

statul membru organizator prevede o zonă de siguranță în aeroportul de plecare, pentru a asigura o grupare discretă și o îmbarcare în deplină siguranță a persoanelor repatriate. Această zonă servește de asemenea la securizarea sosirii aeronavelor din alte state membre care transportă persoane repatriate care trebuie să se îmbarce în zborul comun;

dacă zborul trebuie să facă o escală într-un aeroport al unui alt stat membru pentru a îmbarca persoane repatriate, acest stat membru trebuie să prevadă o zonă de siguranță în cadrul aeroportului;

reprezentanții statului membru participant predau persoanele repatriate de care răspund funcționarilor statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea, care este în general statul membru organizator. Reprezentanții statului membru participant indică, după caz, persoanele repatriate care și-au manifestat intenția de a nu se îmbarca și, în special, acele persoane a căror stare fizică sau psihică reclamă o atenție deosebită.

statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea de expulzare este responsabil pentru exercitarea tuturor puterilor suverane (spre exemplu, măsuri coercitive). Competența personalului din escorta celorlalte state membre participante se limitează la autoapărare. În afară de aceasta, în lipsa ofițerilor din serviciile de aplicare a legii ai statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea, sau în scopul de a-i asista pe acești ofițeri, personalul din escortă poate să ia toate măsurile rezonabile și proporționale, în cazul unui risc imediat și grav, pentru a împiedica persoana repatriată să evadeze, să se rănească sau să rănească altă persoană, sau să producă pagube materiale.

personalul din escorta statului membru pe teritoriul căruia se desfășoară operațiunea este responsabil de procedura înregistrării și acordă asistență la trecerea zonelor de control;

orice persoană repatriată trebuie să facă obiectul unui control de siguranță amănunțit înaintea îmbarcării sale. Orice obiect care poate reprezenta o amenințare pentru siguranța persoanelor și a zborului comun trebuie confiscat și pus în cală;

bagajele persoanelor repatriate nu trebuie așezate în cabina pasagerilor. Orice bagaj depus în cală trebuie supus unui control de siguranță și etichetat cu numele proprietarului. Orice obiect considerat periculos, în sensul normelor Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI), trebuie scos din bagaje.

obiectele de valoare și banii trebuie puși într-un plic transparent etichetat cu numele proprietarului. Persoanele repatriate trebuie informate despre procedura aplicată obiectelor și banilor păstrați separat.

greutatea maximă a bagajelor autorizată pentru fiecare persoană repatriată se stabilește de către statul membru organizator pentru fiecare operațiune de expulzare;

toate persoanele repatriate sunt îmbarcate în zborul comun de personalul statului membru în care se desfășoară operațiunea și primesc, după caz, asistența personalului din escortă care participă la operațiunea de expulzare.

responsabilul cu operațiunea de expulzare desemnat de statul membru organizator elaborează planul general de siguranță și de supraveghere aplicabil la bordul aeronavei (deplasări în cabină, mese etc.). Întregul personal din escortă trebuie informat despre acest plan de siguranță și de supraveghere înaintea începerii operațiunii de expulzare;

dacă persoanele repatriate sunt de cetățenii diferite, acestea sunt instalate în cabina pasagerilor, în funcție de cum stabilește statul membru responsabil cu executarea expulzării lor și în funcție de destinația lor finală;

centurile de siguranță trebuie să rămână atașate pe toată durata zborului;

în cazul unui incident major la bord (spre exemplu, comportament perturbator care poate afecta realizarea operațiunii sau siguranța persoanelor aflate la bordul aeronavei), responsabilul cu operațiunea desemnat de către statul membru organizator este însărcinat, în strânsă legătură cu comandantul de zbor sau în conformitate cu instrucțiunile acestuia, să conducă operațiunile de restabilire a ordinii.

măsurile coercitive se pun în aplicare cu respectarea drepturilor individuale ale persoanelor repatriate;

se poate utiliza coerciția în cazul persoanelor care refuză expulzarea sau opun rezistență. Orice măsură coercitivă trebuie să fie proporțională și nu trebuie să depășească limitele rezonabile ale utilizării forței. Nu trebuie să se aducă atingere demnității și nici integrității fizice ale persoanei repatriate. În consecință, în caz de îndoială, trebuie să se întrerupă operațiunea de expulzare, inclusiv utilizarea măsurilor coercitive legale, motivată de rezistența și periculozitatea persoanei repatriate, în conformitate cu principiul o expulzare nu poate fi efectuată cu orice preț;

măsurile coercitive nu trebuie să compromită sau să amenințe capacitatea persoanei repatriate de a respira normal. În cazul folosirii forței ca mijloc coercitiv, este cazul să se asigure ca bustul persoanei repatriate să rămână în poziție verticală, iar cutia sa toracică să nu fie în nici un caz comprimată, pentru ca funcția respiratorie să rămână normală;

imobilizarea persoanelor repatriate recalcitrante se poate face prin mijloace care nu aduc atingere demnității și integrității fizice;

statul membru organizator și fiecare stat membru participant stabilesc de comun acord o listă cu mijloacele de imobilizare autorizate, înaintea operațiunii de expulzare. Utilizarea sedativelor pentru facilitarea expulzării este interzisă, fără a aduce atingere măsurilor de urgență care vizează siguranța zborului;

întregul personal din escortă trebuie să fie informat și să cunoască mijloacele de imobilizare care sunt autorizate și interzise;

persoanele repatriate imobilizate fac obiectul unei supravegheri constante pe durata zborului;

decizia de a îndepărta temporar mijloacele de imobilizare trebuie să aparțină responsabilului cu operațiunea de expulzare sau adjunctului său.

cel puțin un medic ar trebui să fie prezent în fiecare zbor comun;

medicul trebuie să aibă acces, înaintea plecării, la toate informațiile medicale referitoare la persoanele repatriate și să fie informat, înaintea plecării, despre persoanele repatriate care prezintă probleme medicale deosebite. Problemele medicale necunoscute, descoperite înaintea plecării și care sunt susceptibile să afecteze executarea expulzării, trebuie analizate în acord cu autoritățile responsabile;

numai un medic poate, după efectuarea unui diagnostic medical precis, să administreze substanțe medicamentoase persoanelor repatriate. Medicamentele necesare persoanelor repatriate pe durata zborului trebuie să se afle la bord;

fiecare persoană repatriată trebuie să poată să se adreseze medicului sau personalului din escortă, direct sau prin intermediul unui interpret, într-o limbă în care se poate exprima;

statele membre organizatoare se asigură că personalul medical și interpreții corespunzători sunt disponibili pentru operațiunea de expulzare.

statului membru organizator îi revine sarcina de a contacta autoritățile țării de destinație; statele membre participante sunt, cu toate acestea, implicate în acest proces;

responsabilul cu operațiunea de expulzare desemnat de către statul membru organizator este putătorul de cuvânt în vederea stabilirii primelor contacte cu autoritățile locale la sosire, numai dacă nu a fost desemnat un alt purtător de cuvânt între statele membre participante și organizatoare înaintea sosirii;

statul membru organizator și fiecare stat membru participant predă persoanele repatriate de care răspund autorităților din țara de destinație, echipați cu bagajele lor și cu orice obiect confiscat înaintea îmbarcării. Principalii reprezentanți ai statului membru organizator și ai statelor membre participante răspund de predarea persoanelor repatriate autorităților locale la sosirea lor. Personalul din escortă nu trebuie, în mod normal, să părăsească aeronava;

dacă este oportun și realizabil, statul membru organizator și statele membre participante invită personalul consular, ofițerii de legătură însărcinați cu imigrarea sau părțile invitate anterior ale statelor membre în cauză să faciliteze predarea persoanelor repatriate autorităților locale, în măsura în care aceasta este compatibilă cu practicile și procedurile naționale;

persoanele repatriate sunt predate autorităților locale fără cătușe sau alt mijloc de imobilizare;

predarea persoanelor repatriate se efectuează în afara aeronavei (fie la capătul pasarelei, fie într-un local din aeroport adecvat, după cum se consideră că este corespunzător). În măsura posibilului, autoritățile locale nu trebuie să urce la bordul aeronavei;

timpul petrecut în aeroportul de destinație trebuie să fie cât mai scurt posibil;

statului membru organizator și fiecărui stat membru participant le revine sarcina de a prevedea măsuri de urgență pentru personalul din escortă și a reprezentanților (precum și a persoanelor repatriate a căror readmisie a fost refuzată) în cazul în care plecarea aeronavei se amână după debarcarea persoanelor repatriate. Aceste măsuri vor trebui să includă, dacă este necesar, punerea la dispoziție a cazării pentru noapte.