Regulamentul financiar din 16 iunie 1998 aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE

01/Volumul 02

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31998Q0430

L 191/53

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL FINANCIAR

din 16 iunie 1998

aplicabil cooperării în vederea finanțării dezvoltării în temeiul celei de-a patra Convenții ACP-CE

(98/430/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, denumit în continuare „Tratatul CE”,

având în vedere cea de-a patra Convenție ACP-CE, semnată la Lomé la 15 decembrie 1989, astfel cum a fost modificată prin Acordul semnat în Mauritius la 4 noiembrie 1995, denumită în continuare „convenția”,

având în vedere Acordul intern privind finanțarea și administrarea ajutoarelor comunitare în cadrul celei de-a patra Convenții ACP-CEE (1), semnat la Bruxelles la 20 decembrie 1995, denumit în continuare „acordul intern”, în special articolul 32,

având în vedere Decizia 91/482/CEE a Consiliului din 25 iulie 1991 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Economică Europeană (2), denumită în continuare „decizia”,

având în vedere reglementările generale și caietele generale de sarcini privind contractele de lucrări, bunuri și servicii finanțate din Fondul European de Dezvoltare (3), aprobate de către Consiliul de Miniștri ACP-CEE la 29 martie 1990, denumite în continuare „reglementări generale și caiete generale de sarcini”,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Băncii Europene de Investiții, denumită în continuare „Banca”,

având în vedere avizul Curții de Conturi (4),

întrucât, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din acordul intern, statele membre au instituit un al optulea Fond European de Dezvoltare, denumit în continuare „FED”;

întrucât, în conformitate cu articolul 32 din acordul intern, dispozițiile de punere în aplicare a acordului intern fac obiectul unui regulament financiar adoptat, la intrarea în vigoare a convenției, de către Consiliu, hotărând cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 21 alineatul (4) din acordul menționat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT FINANCIAR:

TITLUL 1

PREVIZIUNILE FINANCIARE, MODUL DE EFECTUARE A PLĂȚII CONTRIBUȚIILOR LA FED DE CĂTRE STATELE MEMBRE ȘI PRINCIPIILE GENERALE

Articolul 1

Valoarea FED stabilită la articolul 1 din acordul intern se repartizează așa cum se menționează în anexa I. Repartizarea alocărilor și regulile de transfer între aceste alocări se stabilesc prin convenție și prin acordul intern.

Articolul 2

(1) Contribuțiile anuale la FED sunt solicitate în patru tranșe plătibile la:

20 ianuarie;

1 aprilie;

1 iulie;

1 noiembrie.

Plățile complementare ale exercițiului financiar decise de către Consiliu în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din acordul intern sunt, cu excepția cazului în care se decide altfel, exigibile și se efectuează, într-un termen cât mai scurt posibil, care este stabilit prin decizia de solicitare a acestor plăți și care nu poate depăși trei luni.

(2) Comisia notifică statele membre, în cel mai scurt termen, până la începutul fiecărui exercițiu financiar, și pe baza deciziei Consiliului menționate la articolul 6 alineatul (1) din acordul intern, cu privire la valoarea plăților contribuțiilor care trebuie vărsate la fiecare scadență. Comisia stabilește sumele care trebuie plătite de către fiecare stat membru astfel încât acestea să fie proporționale cu contribuțiile statului membru în cauză la FED, astfel cum au fost stabilite la articolul 1 alineatul (2) din acordul intern.

Comisia informează statele membre cu privire la orice modificare a sumelor din solicitările de contribuții în cel mai scurt termen înainte de data scadenței pentru fiecare tranșă a contribuției, pe baza situației numerarului FED, precum și a estimărilor sale privind cheltuielile pentru restul exercițiului financiar.

(3) În cazul în care tranșele de contribuții plătibile în conformitate cu prezentul articol nu sunt vărsate în 15 zile de la data scadenței, statul membru în cauză trebuie să plătească o dobândă la suma neachitată la o rată cu două puncte procentuale mai mare decât rata dobânzii pentru operațiunile de finanțare pe termen scurt aplicabilă la data la care contribuția era scadentă pe piața monetară a statului membru în cauză pentru ECU. Această rată este majorată cu 0,25 % pentru fiecare lună de întârziere. Această rată majorată se aplică pe parcursul întregii perioade de întârziere. Sumele corespunzătoare acestor dobânzi de întârziere sunt creditate în contul prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

Articolul 3

(1) Contribuțiile statelor membre se exprimă în ECU.

(2) Fiecare stat membru varsă valoarea contribuției sale în ECU. Cu toate acestea, statele membre pot efectua plata contribuțiilor proprii în moneda națională.

(3) Contribuțiile financiare sunt creditate de către fiecare stat într-un cont special intitulat „Comisia Comunităților Europene – Fondul European de Dezvoltare” deschis la banca de emisiune a acestui stat membru sau la instituția financiară desemnată de acesta. Suma contribuțiilor rămâne în acest cont special până când este necesară efectuarea plăților menționate la articolul 319 din convenție.

(4) La expirarea convenției, partea din contribuțiile pe care statele membre rămân obligate să le verse este solicitată de către Comisie, în funcție de necesități, în condițiile stabilite prin prezentul regulament financiar.

Articolul 4

(1) ECU se definește ca fiind suma valorilor monedelor statelor membre, astfel cum a fost stabilită prin Regulamentului (CE) nr. 3320/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind codificarea legislației comunitare existente referitoare la definiția ECU ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană (5).

Orice modificare a definiției ECU, decisă de către Consiliu în conformitate cu Tratatul CE, se aplică în mod automat prezentei dispoziții.

(2) Valoarea ECU într-o monedă oarecare este egală cu suma echivalentelor în această monedă a valorilor monedelor care compun ECU.

Aceasta se determină de către Comisie pe baza cursurilor de schimb înregistrate în fiecare zi pe piețele de schimb.

Ratele zilnice de conversie în diferitele monede naționale sunt disponibile în fiecare zi și se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

(3) Conversiile între ECU și monedele naționale se efectuează, în principiu, la cursul de schimb din ziua respectivă; în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, se poate deroga de la acest principiu, în conformitate cu normele de punere în aplicare a Regulamentului Financiar din 21 decembrie 1977 aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (6).

Articolul 5

Pentru efectuarea plăților prevăzute la articolul 319 alineatele (1) și (4) din convenție, Comisia deschide conturi la instituțiile financiare din statele ACP și TTPM, pentru plățile în moneda națională a statelor ACP sau în monedele locale ale TTPM, și din statele membre, pentru plățile în ECU și în alte monede. Sub rezerva articolului 319 alineatul (3) din convenție, fondurile depozitate în aceste conturi sunt purtătoare de dobânzi. Sub rezerva articolului 192 din convenție, aceste dobânzi sunt creditate în contul menționat la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

Articolul 6

(1) Comisia transferă din conturile speciale deschise în temeiul articolului 3 alineatul (3) sumele necesare pentru alimentarea conturilor deschise în numele său în conformitate cu articolul 5. Aceste transferuri se efectuează în funcție de necesarul de numerar pentru proiecte și programe.

(2) Comisia depune toate eforturile necesare pentru a repartiza extragerile care trebuie efectuate din conturile speciale menționate la articolul 3 alineatul (3) astfel încât să păstreze distribuția activelor sale în aceste conturi în conformitate cu proporția în care diferitele state membre contribuie la FED.

Articolul 7

Semnăturile funcționarilor și agenților Comisiei împuterniciți să efectueze operațiuni cu privire la conturile FED se depun la băncile în cauză la momentul deschiderii conturilor sau, în cazul funcționarilor și agenților autorizați ulterior, atunci când sunt desemnați. Această procedură se aplică, de asemenea, la depunerea semnăturilor ordonatorilor de credite naționali și regionali și ale delegaților acestora pentru operațiunile prin conturile agenților de plată deschise în statele ACP sau în TTPM și, dacă este cazul, prin conturile deschise în statele membre.

Articolul 8

(1) Resursele FED trebuie utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și în special cu cele referitoare la economie și la raportul cost/eficacitate. Trebuie să se determine obiective calitative și cantitative și să se monitorizeze realizarea acestora prin intermediul unor indicatori adecvați.

(2) În acest sens, utilizarea resurselor FED trebuie să fie precedată de o evaluare ex ante a acțiunii care urmează să fie întreprinsă, pentru a se asigura că rezultatele estimate justifică mijloacele utilizate.

(3) Toate acțiunile trebuie supuse unei examinări periodice, în special în perspectiva estimării solicitărilor de contribuții menționate la articolul 6 alineatul (1) din acordul intern, pentru a se verifica dacă acestea se justifică.

Articolul 9

(1) Deciziile de finanțare adoptate în conformitate cu articolele 25-27 din acordul intern, în ceea ce privește ajutorul gestionat de către Comisie, precum și acordurile de finanțare au un termen pentru începerea punerii în aplicare a proiectului. După această dată, decizia și acordul de finanțare nu mai sunt aplicabile.

(2) Deciziile de finanțare menționate la alineatul (1) și acordurile de finanțare prevăd, de asemenea, un termen de punere în aplicare a acțiunii. Continuarea acțiunii după această dată trebuie justificată, în mod corespunzător, de către terțul beneficiar înaintea expirării termenului de punere în aplicare și trebuie acceptată de către Comisie.

(3) Închiderea unui proiect și deblocarea fondurilor angajate în conformitate cu articolul 20 se efectuează atunci când angajamentul juridic asumat de către Comisie în temeiul acestui proiect față de beneficiar se încheie, și după ce plățile și recuperările aferente au fost contabilizate.

TITLUL II

GESTIUNEA ALOCĂRILOR FED A CĂROR EXECUȚIE FINANCIARĂ ESTE ASIGURATĂ DE CĂTRE COMISIE

Secțiunea I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 10

Sub rezerva articolului 15 alineatul (3) litera (c) și a articolului 39, dispozițiile prezentului titlu nu se aplică capitalului de risc și bonificațiilor de dobândă gestionate de Bancă.

Articolul 11

(1) Gestiunea alocărilor revine ordonatorilor de credite, care sunt singurii competenți să angajeze cheltuielile, să stabilească drepturile de recuperare și să emită ordine de recuperare și ordine de plată.

(2) Recuperările și plățile se efectuează de către contabil.

(3) Funcțiile de ordonator de credite, controlor financiar și contabil sunt incompatibile între ele.

Articolul 12

În cazul în care veniturile și cheltuielile sunt gestionate prin intermediul unor sisteme informatice integrate, dispozițiile secțiunilor II și III din prezentul titlu se aplică ținându-se seama de posibilitățile și cerințele unei gestiuni informatizate.

În acest scop, în special:

documentele justificative rămân la ordonatorul principal de credite, la contabil sau la delegații acestora pentru verificare;

semnăturile și vizele pot fi adăugate printr-o procedură informatizată adecvată.

Controlorul financiar este consultat cu privire la instituirea sistemului de contabilitate al FED. Acesta are acces la datele din sistem.

Articolul 13

(1) Ordonatorul principal de credite al FED, ale cărui atribuții sunt prevăzute la articolul 311 din convenție, este numit de către Comisie.

(2) Ordonatorul principal de credite al FED își poate delega atribuțiile de punere în aplicare a FED unor delegați desemnați de către acesta, sub rezerva aprobării de către Comisie. Regulile de competență adoptate în cadrul prezentului titlu se aplică delegatarilor în limitele atribuțiilor care le sunt delegate. Orice decizie de delegare a atribuțiilor precizează limitele delegării și, dacă este cazul, durata acesteia.

(3) Delegatarii nu pot acționa decât în limita atribuțiilor care le-au fost conferite în mod expres. Deciziile de delegare a atribuțiilor se notifică delegatarilor, contabilului, controlorului financiar, ordonatorului principal de credite, precum și Curții de Conturi.

Articolul 14

(1) Controlorul financiar al FED este controlorul financiar al Comisiei. Acesta este însărcinat cu monitorizarea angajării și ordonanțării cheltuielilor, precum și cu monitorizarea constatării și recuperării veniturilor și creanțelor. Controlorul financiar poate fi asistat în îndeplinirea atribuțiilor sale de către unul sau mai mulți controlori financiari asistenți.

(2) Monitorizarea efectuată de către controlorul financiar se exercită cu privire la dosare și, în cazul în care este necesar, la fața locului. În acest cadru, acesta are acces la dosare și la documentele justificative originale referitoare la angajamente, cheltuieli și venituri și, dacă este cazul, la dosarele privind alocările și fondurile atribuite. Orice document și orice informație elaborate sau păstrate pe un suport magnetic pe care controlorul financiar le consideră necesare pentru îndeplinirea funcției sale îi sunt transmise la cerere.

(3) Normele speciale aplicabile controlorului financiar sunt cele stabilite de regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene.

Articolul 15

(1) Contabilul este numit de către Comisie. Acesta poate fi asistat în îndeplinirea atribuțiilor sale de către unul sau mai mulți asistenți contabili numiți, în temeiul unui aviz motivat emis de către contabil, în aceleași condiții ca și acesta din urmă.

(2) Contabilul este responsabil cu încasarea veniturilor și plata cheltuielilor, cu recuperarea creanțelor, precum și cu gestionarea fluxului de trezorerie. Sub rezerva articolului 36, contabilul este singurul împuternicit să gestioneze fondurile și activele. El este responsabil cu conservarea acestora.

(3) Contabilul este responsabil cu ținerea contabilității:

(a)

alocărilor menționate la articolul 1;

(b)

angajamentelor menționate la articolul 20;

(c)

deciziilor privind capitalul de risc și bonificațiile de dobândă menționate la articolul 39;

(d)

plăților, veniturilor și creanțelor.

(4) Contabilul este responsabil cu întocmirea declarațiilor financiare prevăzute la articolul 66 alineatul (2).

Articolul 16

Numirea ordonatorului principal de credite, a contabilului, a asistentului contabil și a administratorului fondurilor alocate în avans menționată la articolul 36, precum și planul contabil prevăzut la articolul 40 sunt comunicate Curții de Conturi. Comisia transmite acesteia din urmă reglementările interne pe care le adoptă în materie financiară.

Secțiunea II

VENITURILE ȘI CREANȚELE

Articolul 17

(1) Veniturile FED provin din plățile efectuate de către statele membre în conformitate cu acordul intern, veniturile generate de depozite și orice altă sumă a cărei acceptare este stabilită de către Consiliu.

(2) Monitorizarea și contabilizarea plăților efectuate de către statele membre, precum și a altor venituri sunt asigurate de contabil.

(3) Pentru orice alt venit, contabilul întocmește un ordin de încasare care se transmite controlorului financiar pentru viză prealabilă. Viza de control financiar are ca obiect constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității ordinului de încasare în ceea ce privește dispozițiile aplicabile;

(c)

regularității documentelor justificative;

(d)

concordanței cu buna gestiune financiară;

(e)

exactității sumei și moneda în care este exprimat venitul.

Contabilizarea veniturilor devine definitivă după viza controlorului financiar.

Articolul 18

(1) Orice măsură sau situație care poate da naștere sau poate modifica o creanță datorată FED și adusă la cunoștința Comisiei de către ordonatorul național de credite trebuie să facă inițial obiectul unei evaluări a creanței de către ordonatorul principal de credite. Aceste evaluări se transmit controlorului financiar pentru viză și contabilului în vederea înregistrării provizorii în contabilitate. Acestea menționează, în special, natura, evaluarea și imputația contabilă a creanței, precum și numele și descrierea debitorului. Viza controlorului financiar are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității evaluării creanței în ceea ce privește dispozițiile aplicabile gestionării FED, precum și cu privire la toate actele adoptate pentru punerea în aplicare a acestor dispoziții, și principiile bunei gestiuni financiare menționate la articolul 8.

Controlorul financiar poate refuza acordarea vizei în cazul în care, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).

Comisia poate, printr-o decizie motivată în mod corespunzător și asumându-și întreaga responsabilitate pentru aceasta, să nu țină seama de refuzul controlorului financiar. Această decizie este executorie. Aceasta se comunică cu titlu informativ controlorului financiar. Comisia informează Curtea de Conturi în termen de o lună cu privire la fiecare din aceste decizii.

(2) Fără a aduce atingere articolului 12, o creanță certă, lichidă și exigibilă datorată FED în cadrul punerii în aplicare a alocărilor FED, trebuie să facă obiectul emiterii unui ordin de recuperare de către ordonatorul principal care împreună cu documentele justificative se transmite controlorului financiar pentru viză prealabilă. Aceste ordine de recuperare sunt supuse unei înregistrări de către contabil, după ce au primit viza controlorului financiar.

Viza are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației contabile;

(b)

regularității și conformității ordinului în ceea ce privește dispozițiile aplicabile;

(c)

regularității documentelor justificative;

(d)

exactității desemnării debitorului;

(e)

indicării datei scadenței;

(f)

conformității cu buna gestiune financiară menționată la articolul 8;

(g)

exactității sumei și monedei în care este recuperată aceasta.

În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică dispozițiile alineatului (1) paragraful al treilea.

(3) În cazul în care ordonatorul principal de credite renunță la recuperarea unei creanțe cum ar fi cea menționată la alineatul (1), acesta transmite în prealabil o propunere de anulare controlorului financiar pentru viză și contabilului cu titlu informativ. Viza controlorului financiar are ca scop stabilirea regularității renunțării și concordanța acesteia cu principiile bunei gestiuni financiare. Propunerea în cauză este supusă înregistrării de către contabil.

În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică dispozițiile alineatului (1) paragraful al treilea.

(4) Atunci când controlorul financiar constată că nu s-a emis un ordin de recuperare sau că o creanță nu a fost recuperată, acesta informează Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 19

(1) Contabilul își asumă responsabilitatea pentru ordinele de recuperare emise în mod corespunzător.

(2) Contabilul depune toate eforturile necesare pentru a asigura recuperarea creanțelor menționate la articolul 18 la datele indicate în ordinele de recuperare și trebuie să urmărească garantarea drepturilor corespunzătoare ale Comunității.

(3) Contabilul informează ordonatorul principal de credite și controlorul financiar cu privire la creanțele care nu au fost recuperate în termenele stabilite.

(4) În cazul în care este necesar, contabilul demarează procedura de recuperare.

Secțiunea III

ANGAJAREA, LICHIDAREA, ORDONANȚAREA ȘI PLATA CHELTUIELILOR

1. Angajarea cheltuielilor

Articolul 20

(1) Pentru orice măsură care poate determina o cheltuială suportată din FED, ordonatorul principal trebuie să elaboreze în prealabil o propunere de angajare și poate crea obligații juridice față de terți părți numai după viza controlorului financiar asupra propunerii de angajare și după o decizie de finanțare a Comisiei.

(2) Deciziile de finanțare adoptate de către Comisie în conformitate cu articolele 25-27 din acordul intern și cu dispozițiile care o autorizează să acorde un sprijin financiar din FED determină angajarea de cheltuieli.

Articolul 21

(1) Fără a aduce atingere articolului 12, propunerile de angajare însoțite de documentele justificative, se transmit controlorului financiar. Acestea menționează în special obiectul cheltuielii, evaluarea și imputarea cheltuielii, precum și numele și prezentarea beneficiarului finanțării.

(2) Propunerile de angajare sunt supuse unei validări de către contabil după viza controlorului financiar și după o decizie de finanțare a Comisiei.

Articolul 22

(1) Viza propunerilor de angajare de cheltuieli acordată de către controlorul financiar are ca scop constatarea:

(a)

conformității cu articolul 20 alineatul (1);

(b)

exactității imputației;

(c)

disponibilității alocărilor;

(d)

regularității și conformității propunerii de finanțare în ceea ce privește dispozițiile aplicabile FED;

(e)

aplicării principiilor bunei gestiuni financiare menționate la articolul 8.

(2) Aprobarea nu poate fi condiționată.

Articolul 23

(1) Controlorul financiar poate să refuze acordarea vizei, în cazul în care, în opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 22. Orice refuz de viză al controlorului financiar trebuie să facă obiectul unei declarații scrise din partea sa, justificată în mod corespunzător. Ordonatorul principal de credite este notificat în mod corespunzător.

În cazul refuzului de viză și în cazul în care ordonatorul principal de credite își menține propunerea, Comisia este sesizată pentru o decizie.

(2) Cu excepția cazurilor în care se pune în discuție disponibilitatea alocărilor, Comisia poate, prin intermediul unei decizii justificate în mod corespunzător și asumându-și întreaga responsabilitate, să nu țină seama de refuzul de viză. Această decizie este executorie și se comunică cu titlu informativ controlorului financiar. Comisia informează Curtea de Conturi cu privire la fiecare din aceste decizii în termen de o lună.

2. Fondurile alocate

Articolul 24

(1) Contractele încheiate de beneficiar în vederea punerii în aplicare a unui proiect sau program care a făcut obiectul unei decizii de finanțare menționate la articolul 20 alineatul (2) și aprobate de către șeful delegației sunt supuse înregistrării în sistemul contabil de către ordonatorul principal de credite. Această înregistrare poartă numele de fonduri alocate. Același lucru este valabil și pentru contractele și estimările încheiate direct sau în numele beneficiarului de către Comisie pentru punerea în aplicare a unor asemenea proiecte sau programe.

(2) Înregistrarea fondurilor alocate se impută asupra angajamentelor de cheltuieli din deciziile de finanțare menționate la articolul 20 alineatul (2).

3. Lichidarea cheltuielilor

Articolul 25

Lichidarea unei cheltuieli este actul prin care ordonatorul principal de credite:

(a)

verifică existența drepturilor creditorului;

(b)

determină și verifică existența și valoarea creanței;

(c)

verifică condițiile de exigibilitate ale creanței.

Articolul 26

(1) Orice lichidare a unei cheltuieli este condiționată de prezentarea documentelor justificative care atestă drepturile creditorului și, dacă este cazul, faptul că serviciul a fost prestat sau existența documentului justificativ al plății. Natura documentelor justificative care se anexează la ordinul de plată și mențiunile pe care trebuie să le conțină trebuie să permită efectuarea controalelor prevăzute la articolele 25 și 29.

(2) Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot acorda avansuri.

(3) Ordonatorul principal de credite împuternicit să lichideze cheltuielile verifică personal documentele justificative sau garantează, pe propria răspundere, că verificarea s-a efectuat.

4. Ordonanțarea cheltuielilor

Articolul 27

Ordonanțarea este actul prin care ordonatorul principal de credite autorizează contabilul, prin emiterea unui ordin de plată, să plătească o cheltuială a cărei lichidare a fost efectuată de către acesta.

Articolul 28

Ordinul de plată trebuie să menționeze:

(a)

imputația;

(b)

suma de plată, în cifre și în litere, cu indicarea monedei de plată;

(c)

numele și adresa beneficiarului;

(d)

contul bancar;

(e)

modalitatea de plată;

(f)

obiectul cheltuielii.

Ordinul de plată este datat și semnat de către ordonatorul principal de credite.

Articolul 29

(1) Ordinul de plată este însoțit de documentele justificative originale; acestea trebuie să includă sau să fie însoțite de o atestare care certifică exactitatea sumelor de plată, primirea bunurilor sau prestarea serviciului. Ordinul de plată indică și numerele și datele vizelor corespunzătoare pentru angajare.

(2) Copiile documentelor justificative certificate pentru conformitate cu originalele de către ordonatorul principal de credite sau de către șeful delegației Comisiei pot eventual să țină loc de originale, în cazuri justificate în mod corespunzător.

Articolul 30

(1) Sub rezerva articolului 35, ordinele de plată se transmit pentru viză prealabilă controlorului financiar. Viza prealabilă are ca scop constatarea:

(a)

regularității emiterii ordinului de plată;

(b)

concordanței ordinului de plată cu drepturile creditorului;

(c)

exactității imputației;

(d)

disponibilității alocărilor;

(e)

regularității documentelor justificative;

(f)

exactității desemnării creditorului.

(2) În cazul în care se refuză acordarea vizei, se aplică articolul 23.

(3) După viza controlorului financiar, originalul ordinului de plată, la care se anexează documentele justificative, se transmite contabilului.

5. Plata cheltuielilor

Articolul 31

(1) Fără a aduce atingere articolului 313 și articolului 319 alineatul (8) din Convenția privind responsabilitățile ordonatorului național de credite și răspunderea financiară a agenților responsabili cu gestionarea și punerea în aplicare a cooperării pentru finanțarea dezvoltării, plata este actul final prin care FED este eliberat de obligațiile sale față de creditori.

(2) Sub rezerva articolului 36, plata cheltuielilor se efectuează de către contabil în limita fondurilor disponibile.

Articolul 32

În caz de eroare materială, de contestare a valabilității chitanței liberatorii sau de nerespectare a formalităților prevăzute de prezentul regulament financiar, contabilul trebuie să suspende plățile.

Articolul 33

(1) În cazul în care se suspendă plățile, contabilul enunță motivele deciziei sale într-o declarație scrisă pe care o transmite de îndată ordonatorului principal de credite și, cu titlu informativ, controlorului financiar.

(2) Cu excepția cazului în care se contestă valabilitatea chitanței liberatorii, ordonatorul principal de credite poate, în caz de suspendare a plăților, să sesizeze Comisia. Aceasta poate solicita, în scris, pe propria răspundere, efectuarea plății.

Articolul 34

(1) Plățile se efectuează prin conturile bancare definite la articolul 5. Procedurile de deschidere, administrare și utilizare a acestor conturi se determină de către Comisie.

(2) Aceste condiții prevăd în special dubla semnătură dintre care cea a contabilului, a unui asistent contabil sau a unui administrator de fonduri alocate în avans pe cecuri și pe ordine de transfer. Acestea stabilesc, în afară de aceasta, cheltuielile a căror plată trebuie să se efectueze, în mod obligatoriu, fie prin cec, fie prin transfer bancar.

6. Plăți efectuate local

Articolul 35

(1) În cazul în care șeful delegației exercită funcția de ordonator principal cu delegație în conformitate cu articolul 13, plățile corespunzătoare pot fi efectuate de către un asistent contabil, la fața locului, numit în condițiile prevăzute la articolul 15.

Asistentul contabil efectuează plăți în moneda națională din contul agentului de plată din statul ACP sau din TTPM și, dacă este cazul, plăți în valute din unul sau mai multe conturi ale agentului de plată din Comunitate.

(2) Contabilizarea în conturile FED a plăților efectuate în temeiul alineatului (1) poate fi, de asemenea, încredințată asistentului contabil.

(3) Pentru plățile efectuate de către asistentul contabil cu delegație, controlorul financiar efectuează o verificare după executarea sau eventual după contabilizarea acestora.

7. Conturile de avans

Articolul 36

(1) Pentru plata anumitor categorii de cheltuieli, se pot crea conturi de avans prin decizia ordonatorului principal de credite, ca urmare a avizului favorabil al contabilului și al controlorului financiar.

(2) Numai contabilul poate alimenta conturile de avans.

(3) Normele de administrare a conturilor de avans determină în special:

(a)

desemnarea administratorilor conturilor de avans;

(b)

natura și valoarea maximă a fiecărei cheltuieli care urmează să fie plătită;

(c)

valoarea maximă a avansurilor care pot fi acordate;

(d)

modalitățile și termenul de prezentare a documentelor justificative;

(e)

răspunderea administratorilor conturilor de avans.

(4) Ordonatorul principal de credite și contabilul iau măsurile necesare lichidării, în sume exacte și într-o perioadă corespunzătoare, a avansurilor acordate în temeiul prezentului articol.

Secțiunea IV

CONTABILITATEA

Articolul 37

Contabilitatea se ține în ECU, pe an calendaristic prin metoda denumită „în partidă dublă”..

Acestea indică în totalitate:

(a)

alocările;

(b)

angajamentele;

(c)

fondurile alocate;

(d)

veniturile, plățile, creanțele constatate și recuperările realizate în cursul anului la valoarea integrală și fără compensări între acestea.

Aceasta se bazează pe documente justificative.

În cazul în care este necesar, atunci când fondurile alocate, veniturile, plățile și creanțele sunt exprimate în monedă națională, sistemul contabil trebuie să permită înregistrarea acestora în monedă națională, precum și în ECU.

Articolul 38

(1) Angajamentele definite la articolul 20 alineatul (2) sunt contabilizate în ECU la valoarea din deciziile de finanțare adoptate de către Comisie.

(2) Fondurile alocate menționate la articolul 24 sunt contabilizate în ECU la valoarea echivalentă a contractelor și estimărilor încheiate de către statul ACP sau de TTPM beneficiar sau de către Comisie în cadrul executării proiectului. Această valoare include, dacă este cazul:

(a)

un provizion pentru plata cheltuielilor la prezentarea documentelor justificative (rambursabile);

(b)

un provizion pentru revizuirea prețurilor și pentru evenimente neprevăzute, astfel cum au fost definite în contractele finanțate prin FED;

(c)

un provizion financiar pentru fluctuația cursului de schimb.

(3) Ratele de conversie care trebuie utilizate pentru contabilizarea definitivă a plăților efectuate în cadrul proiectelor sau programelor menționate de titlul III din partea 3 a convenției sunt ratele aplicabile la data efectivă a acestor plăți. Această dată corespunde celei la care conturile Comisiei menționate la articolul 5 din prezentul regulament au fost debitate.

(4) Ansamblul înregistrărilor contabile privind executarea unui angajament se păstrează pe o perioadă de cinci ani de la data deciziei de descărcare referitoare la punerea în aplicare a FED, menționată la articolul 33 alineatul (3) din acordul intern, pentru exercițiul financiar în cursul căruia angajamentul a fost încheiat din punct de vedere contabil.

Articolul 39

(1) Comisia ține o contabilitate a capitalurilor de risc și a bonificațiilor de dobândă administrate de către Bancă în numele Comunității.

(2) Anterior adoptării deciziei de finanțare de către Consiliul de Administrație al Băncii în conformitate cu articolul 29 alineatele (3) și (4) din acordul intern, ordonatorul principal de credite transmite controlorului financiar și contabilului o propunere de înregistrare contabilă a deciziei.

(3) Această propunere menționează în special obiectul, evaluarea și imputarea cheltuielii, precum și beneficiarul finanțării.

Viza controlorului financiar cu privire la această propunere are ca scop constatarea:

(a)

exactității imputației;

(b)

disponibilității alocărilor.

Validarea de către contabil se realizează după adoptarea deciziei de finanțare de către Consiliul de Administrație al Băncii.

(4)

(a)

Deciziile de finanțare cu privire la capitalurile de risc adoptate de către Bancă se contabilizează la valoarea nominală a acestora.

(b)

În cazul bonificațiilor de dobândă, se efectuează o contabilizare provizorie pe baza unei valori estimate de Comisie la momentul adoptării unei decizii și face obiectul unei contabilizări definitive cu prilejul evaluării valorii de bonificare a dobânzii transmise de către Bancă la semnarea contractului. Această sumă se regularizează la terminarea contractului.

(5) Solicitările de plată a fondurilor menționate la articolul 59 alineatul (2) și la articolul 61 alineatul (3) se transmit controlorului financiar pentru viză de către ordonatorul principal de credite.

Cererile de plată menționează:

(a)

imputația;

(b)

suma de plată, în cifre și în litere, cu indicarea monedei de plată;

(c)

numele și adresa beneficiarului;

(d)

contul bancar și modalitatea de plată;

(e)

obiectul cheltuielii;

(f)

data valutei plății.

(6) Plata se execută și se contabilizează de către contabil.

(7) Încheierea aplicării deciziei de finanțare și rambursarea soldului disponibil pentru alocarea corespunzătoare se efectuează la cererea Băncii.

Articolul 40

(1) Înscrierea în evidența contabilă se efectuează în conformitate cu un plan contabil a cărui nomenclatură în clase presupune o distincție clară între conturile bugetare care permit elaborarea declarațiilor financiare și cele care permit întocmirea contului de gestiune.

(2) Condițiile detaliate de elaborare și funcționare a planului contabil se determină de către Comisie la propunerea contabilului.

Articolul 41

Contabilitatea se închide la sfârșitul exercițiului financiar pentru a permite întocmirea declarațiilor financiar-contabile și a contului de gestiune al FED. Aceste documente se transmit spre avizare controlorului financiar.

Secțiunea V

RESPONSABILITATEA ORDONATORILOR DE CREDITE, A CONTROLORILOR FINANCIARE, A CONTABILILOR ȘI A ADMINISTRATORILOR CONTURILOR DE AVANS

Articolul 42

Fără a aduce atingere articolului 313 alineatul (1) litera (f) și articolului 319 alineatul (8) din convenție, este angajată răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară a oricărui ordonator de credite, atunci când acesta constată drepturi de recuperare în favoarea FED, angajează o cheltuială, semnează un ordin de plată sau emite ordine de recuperare fără a se conforma prezentului regulament. Aceeași dispoziție se aplică atunci când acesta neglijează sau întârzie, fără justificare, emiterea unui ordin de plată sau de recuperare, fapt care poate antrena răspunderea civilă a Comisiei față de terți.

Articolul 43

Răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară, a oricărui controlor financiar se angajează pentru toate actele îndeplinite în exercitarea mandatului său, în special atunci când acordă viză în cazul depășirii alocărilor.

Articolul 44

(1) Răspunderea disciplinară și dacă este cazul, pecuniară a contabilului și a asistenților contabili se angajează pentru plățile pe care le efectuează fără a respecta articolul 32.

Ei răspund disciplinar și pecuniar pentru orice pierdere sau deteriorare a fondurilor, activelor și documentelor aflate în păstrarea acestora, în cazul în care această pierdere sau deteriorare a fost cauzată de o greșeală intenționată sau s-a datorat unei neglijențe grave imputabile acestora.

În aceleași condiții, aceștia răspund pentru executarea corectă a ordinelor pe care le primesc cu privire la utilizarea și gestiunea conturilor deschise la instituții financiare recunoscute, și în special:

(a)

atunci când recuperările sau plățile pe care le efectuează nu sunt conforme cu sumele indicate în ordinele de recuperare sau de plată corespunzătoare;

(b)

atunci când efectuează plăți către părți interesate altele decât titularii de drepturi.

(2) Răspunderea disciplinară și, dacă este cazul, pecuniară, a oricărui administrator al conturilor de avans se angajează:

(a)

atunci când nu pot justifica, cu documente corespunzătoare, plățile pe care le efectuează;

(b)

atunci când efectuează plăți către alte părți interesate decât titularii de drepturi.

Ei răspund disciplinar și pecuniar pentru orice pierdere sau deteriorare a fondurilor, activelor și documentelor aflate în păstrarea acestora, în cazul în care această pierdere sau deteriorare este cauzată de o greșeală intenționată sau este datorată unei neglijențe grave care le este imputabilă.

(3) Contabilul, asistenții contabili și administratorii conturilor de avans se asigură împotriva riscurilor la care sunt expuși în conformitate cu prezentul articol și care nu ar putea fi acoperite din fondul de garantare prevăzut la alineatul (4). Comisia acoperă costurile corespunzătoare ale asigurării.

(4) Se acordă indemnizații speciale contabilului, asistenților contabili și administratorilor conturilor de avans. Cuantumul acestor indemnizații se determină de către Comisie. Sumele corespunzătoare indemnizațiilor se creditează lunar într-un cont pe care Comisia îl deschide în numele fiecăruia dintre acești agenți pentru a constitui un fond de garantare destinat să acopere eventualul deficit de casă sau bancar de care s-ar face răspunzătoare persoana în cauză.

Soldul creditor al conturilor de garanție se varsă persoanelor în cauză după încetarea funcțiilor acestora de contabil sau de administrator de conturi de avans și în ceea ce îl privește pe contabil, cu condiția ca acesta să fi primit descărcarea finală menționată la articolul 46.

Articolul 45

Răspunderea disciplinară și pecuniară a ordonatorului principal de credite și a delegaților săi, a controlorilor financiari, a contabililor și a administratorilor conturilor de avans se poate angaja în conformitate cu articolele 22 și 86-89 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene.

Articolul 46

Comisia dispune de un termen de doi ani de la data prezentării declarațiilor financiare Consiliului pentru a lua o decizie privind acordarea descărcării finale contabililor pentru tranzacțiile aferente acestei perioade.

TITLUL III

MĂSURILE DE PUNERE ÎN APLICARE

Secțiunea I

EXECUTAREA OPERAȚIUNILOR FED A CĂROR GESTIONARE ESTE ASIGURATĂ DE COMISIE

1. Dispoziții generale

Articolul 47

Atunci când ajutorul acordat este considerat ca un împrumut pentru împrumutătorul final în conformitate cu articolul 219 alineatul (5), articolul 233 alineatul (3) și articolul 266 din convenție, acordul de finanțare precizează condițiile acestui împrumut, printre altele ratele dobânzilor, durata împrumutului, perioada de grație și modalitățile de utilizare a fondurilor care rezultă din rambursarea capitalului și din dobânzi. Aceste condiții se stabilesc ținându-se seama de toate dispozițiile pertinente din convenție și în special de cele din articolul 233 alineatul (4) litera (b), din articolul 240 alineatul (1) litera (a) și din articolul 291.

Articolul 48

Reclamațiile referitoare la întârzierile de plată pentru care este răspunzătoare în temeiul articolului 318 din convenție se suportă de către Comisie din resursele contului prevăzut la articolul 9 alineatul (2) din acordul intern.

2. Licitații și contracte

Articolul 49

(1) Comisia ia toate măsurile necesare pentru a asigura o informare eficace a mediilor economice interesate, în special prin publicarea periodică a previziunilor privind contractele care urmează să fie finanțate din resursele FED.

(2) Comisia garantează publicarea, prin cele mai adecvate mijloace:

(a)

cu indicarea obiectului, conținutului și valorii contractelor prevăzute:

o dată pe an, a previziunilor privind contractele de servicii și acțiunile de cooperare tehnică care sunt atribuite ca urmare a unor licitații pe parcursul următoarelor douăsprezece luni de la publicare;

o dată la trei luni, a modificărilor cu privire la previziunile menționate la prima liniuță;

(b)

rezultatelor licitațiilor, în cel mai scurt termen.

(3) O procedură similară este urmată pentru comunicarea deciziilor de intervenție referitoare la efectuarea studiilor sau la furnizarea de asistență tehnică.

Articolul 50

Comisia informează anual Consiliul cu privire la contractele încheiate în cursul aceluiași an. Dacă este cazul, Comisia comunică Consiliului măsurile pe care a fost nevoită să le ia sau pe care intenționează să le ia în vederea îmbunătățirii condițiilor de concurență referitoare la participarea la licitațiile FED.

În raportul său, Comisia furnizează Consiliului informații de natură să îi permită să aprecieze dacă măsurile pe care aceasta le-a luat au avut ca efect crearea a priori, pentru toate întreprinderile din diferite state membre, din țările ACP, precum și din țările și teritoriile asociate, de șanse egale în ceea ce privește accesul la contractele de lucrări, de bunuri și de servicii finanțate de FED.

Articolul 51

Informațiile privind atribuirea contractelor, fie directă, fie prin licitații restrânse pentru contractele de lucrări, de bunuri și de servicii încheiate fie direct, fie în regie administrativă sunt reluate în raportul anual către Consiliu menționat la articolul 50.

Articolul 52

(1) Fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (1) litera (c) din acordul intern, dispozițiile reglementărilor generale și ale caietelor generale de sarcini se aplică tuturor licitațiilor și contractelor finanțate de FED. Modalitățile de plată, precum și moneda sau monedele în care se efectuează plata sunt prevăzute de termenii contractelor în cauză.

(2) La stabilirea valorii ofertei pentru contractele finanțate din FED, ofertantul trebuie să țină seama de dispozițiile fiscale aplicabile în temeiul articolelor 308, 309 și 310 din convenție.

(3) Atunci când plata se efectuează în moneda națională a unui stat ACP, domicilierea acesteia se face la o bancă situată în această țară sau în țara în care se află sediul social al adjudecatarului.

Atunci când plata se efectuează în ECU sau într-o monedă străină, domicilierea se efectuează la o bancă sau la un intermediar autorizat situat într-un stat membru sau într-un stat ACP sau în țara în care se află sediul social al adjudecatarului.

3. Sprijinul pentru ajustarea structurală

Articolul 53

(1) Asistența pentru programe de ajustări structurale prevăzute de convenție este pusă în aplicare în conformitate cu articolele 243-248.

(2) Contractele pentru care în cadrul unor programe de import s-a decis utilizarea de monede străine pot fi exprimate într-o altă monedă decât cele alte statelor ACP sau ECU, inclusiv într-o monedă a unui stat care nu este parte contractantă la convenție.

(3) La fiecare avans din fonduri în cadrul programelor de ajustări structurale, Comisia verifică regularitatea și conformitatea în ceea ce privește justificarea utilizării acestor fonduri și dispozițiile aplicabile în conformitate cu articolele 246 și 248 și cu articolul 249 alineatul (1) litera (b) din convenție, precum și cu articolul 20 din acordul intern.

4. Gestiunea sistemului de stabilizare a încasărilor la export (Stabex)

Articolul 54

Resursele anuale ale sistemului Stabex prevăzute la articolul 191 din convenție sunt gestionate de către Comisie în conformitate cu următoarele proceduri:

(a)

jumătate din fiecare tranșă anuală se creditează de către sistem la 1 aprilie și, respectiv, la 1 iulie și se varsă într-un cont bancar special Stabex. Cu toate acestea, primul virament din fiecare an se reduce, dacă este cazul, cu valoarea tragerii anticipate efectuate în anul precedent în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din convenție. Cel de-al doilea virament din fiecare an se majorează, dacă este cazul, cu tragerea anticipată pentru anul următor în conformitate cu articolul 194 alineatul (1) din convenție. Orice sumă datorată sistemului Stabex în cursul anului de intrare în vigoare a convenției se transferă în contul Stabex la data intrării în vigoare a prezentului regulament cu efect de la datele de scadență indicate anterior. Cu toate acestea, contribuția datorată de către fiecare stat membru poate fi convertită într-o creanță deschisă și generatoare de dobânzi în favoarea sistemului, în conformitate cu modalitățile stabilite la anexa II;

(b)

dobânzile se percep la valoarea tranșelor anuale creditate de către resursele sistemului Stabex după cum urmează:

de la 1 aprilie a fiecărui an, la valoarea primei jumătăți a tranșei anuale cu excepția avansurilor și transferurilor plătite din resursele sistemului Stabex;

în aceleași condiții, de la 1 iulie a fiecărui an, la valoarea celei de-a doua jumătăți a tranșei anuale;

(c)

orice parte a unei tranșe anuale care nu a fost plătită sub formă de avansuri sau transferuri continuă să producă dobânzi în favoarea resurselor sistemului până la utilizarea acesteia în exercițiul financiar următor;

(d)

transferurile menționate la articolul 211 din convenție se efectuează în ECU într-un cont bancar purtător de dobândă, ales de comun acord de către statul ACP și Comisie și deschis într-un stat membru al Comunității. Toate dobânzile acumulate se creditează în acest cont. Toate retragerile efectuate din acest cont necesită două semnături, cea a persoanei desemnate de către statul ACP în cauză și cea a șefului delegației Comisiei. Fondurile existente în acest cont, inclusiv dobânzile acumulate sunt mobilizate în conformitate cu articolul 186 alineatul (2) din convenție.

Articolul 55

În cazul în care se utilizează în avans tranșa pentru anul următor, așa cum se prevede la articolul 194 din convenție, avansurile menționate la articolul 206 din convenție se reduc în mod proporțional.

Articolul 56

Raportul trimestrial către statele membre cu privire la situația lichidităților reale ale FED, prevăzut la articolul 2 alineatul (1), include informații specifice referitoare la situația financiară a sistemului Stabex.

Articolul 57

Atunci când calculul valorii unui transfer sau al unui avans impune conversia în ECU a unei date statistice exprimate în moneda națională a statului ACP în cauză sau a unei alte monede, cursul de schimb aplicabil este cursul de schimb mediu anual în vigoare în cursul anului calendaristic la care se referă statisticile.

Secțiunea II

AJUTORUL GESTIONAT DE BANCĂ

Articolul 58

Banca transmite Comisiei la începutul fiecărui trimestru estimări ale tuturor sumelor care urmează să fie solicitate din FED în cursul acestui trimestru referitoare la capitalurile de risc și la bonificațiile de dobândă pe care le gestionează în conformitate cu articolul 10 din acordul intern.

1. Capitalurile de risc

Articolul 59

(1) Orice decizie de acordare de capitaluri de risc stabilește limitele angajamentului și răspunderii financiare a Comunității, precum și în cazul participării ca acționar, întinderea drepturilor sociale atașate acestor operațiuni. Decizia ține seama, de asemenea, de dispozițiile articolului 234 alineatul (2) din convenție privind răspunderea pentru riscurile de schimb valutar.

Operațiunile referitoare la capitaluri de risc se încheie de către Bancă în calitate de mandatar al Comunității.

(2) La data efectuării fiecărei decontări, Banca cere Comisiei plata în ECU a sumelor vărsate sub formă de capitaluri de risc. Comisia efectuează plata acestei sume în termen de douăzeci și unu de zile de la primirea cererii de plată, data valutei fiind aceea a decontării de către Bancă.

(3) Atunci când decontarea se efectuează în alte monede decât ECU, cursurile de schimb utilizate în vederea determinării sumelor care urmează să fie decontate sunt cele obținute de Bancă de la corespondentul bancar care răspunde de operațiunea de schimb.

Cursurile de schimb pentru ECU care urmează să fie utilizate de către împrumutător pentru a calcula sumele datorate cu privire la produse, venituri și rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc sunt cele în vigoare cu o lună înainte de data plății.

(4) Sumele datorate cu privire la încasări, venituri și rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc se recuperează de către Bancă în numele Comunității, în conformitate cu articolul 60.

Articolul 60

Sumele percepute de către Bancă sub formă de încasări, venituri sau rambursări aferente operațiunilor cu capitaluri de risc se creditează într-un cont special deschis în numele Comunității pentru statele membre în mod proporțional cu contribuțiile acestora la FED. Contul este deschis în ECU și este gestionat de către Bancă în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din acordul intern. Banca stabilește de comun acord cu statele membre informațiile care urmează să fie furnizate cu privire la acest cont.

Modalitățile tehnice de gestiune a contului, inclusiv cele referitoare la fixarea ratelor dobânzilor pe care le implică, se decid de către Consiliu și Bancă de comun acord cu Comisia.

2. Împrumuturile bonificate

Articolul 61

(1) În conformitate cu articolul 235 din convenție, valoarea totală a bonificării dobânzii pentru fiecare împrumut de la Bancă la care aceasta se aplică se calculează în ECU pe baza ratei dobânzii compuse stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3) litera (c) din prezentul articol.

(2) La semnarea oricărui contract de împrumut bonificat, Banca comunică Comisiei suma totală estimată a bonificării dobânzii exprimată în ECU.

(3) La data decontării fiecărei tranșe a împrumutului, Banca solicită Comisiei să plătească bonificația de dobândă aferentă acesteia care se calculează:

(a)

pe baza echivalentului în ECU al sumelor exprimate în monedele în care s-a realizat decontarea la rata de schimb dintre monedele de decontare și ECU publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europeneși în vigoare la data la care se determină sumele în monedele în care urmează să fie decontate, dată care se comunică Comisiei;

(b)

prin aplicarea procentului de bonificare a dobânzii la valoarea anuală degresivă a soldului neamortizat datorat la fiecare scadență a împrumutului;

(c)

pe baza valorii actuale a bonificării dobânzii referitoare la decontarea împrumutului, calculul valorii actuale se realizează în funcție de o rată a dobânzii compuse egale cu ratele anuale ale dobânzii care ar fi în mod efectiv percepute de către Bancă în moneda sau monedele utilizate pentru decontarea în cauză a împrumutului, în cazul în care împrumutul nu ar beneficia de o bonificație, respectiva rată a dobânzii compuse fiind redusă cu patru zecimi dintr-un punct procentual.

(4) Valoarea bonificației, calculate în conformitate cu procedurile definite la alineatul (3) se varsă în ECU de către Comisie în termen de douăzeci și unu de zile de la primirea cererii de plată, data valutei fiind aceea a decontării tranșei corespunzătoare a împrumutului.

(5) În cazul unei rambursări anticipate a întregului împrumut bonificat, Banca plătește Comisiei întregul sold al bonificației calculate, ajustat pentru perioada scursă între perceperea și plata de către Bancă, la data primei scadențe contractuale după plata în avans. În cazul unei rambursări anticipate parțiale a unui asemenea împrumut, plata efectuată de Bancă către Comisie vizează această parte a împrumutului rambursată în mod anticipat.

(6) Sumele rambursate Comisiei se adaugă la alocările disponibile pentru finanțarea bonificațiilor de dobândă menționate la articolul 4 din acordul intern.

(7) Toate plățile menționate de prezentul articol se efectuează în ECU.

TITLUL IV

ORGANELE EXECUTIVE

1. Ordonatorul principal de credite

Articolul 62

Ordonatorul principal de credite al FED, menționat la articolul 311 din convenție, ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a articolelor 294-307 din convenție.

Articolul 63

(1) Ordonatorul principal de credite ia toate măsurile pentru a garanta că ordonatorii de credite naționali sau regionali își îndeplinesc atribuțiile care le revin în temeiul convenției, în special în temeiul articolelor 312-315.

(2) Atunci când ordonatorul principal de credite al FED conștientizează problemele referitoare la desfășurarea procedurilor privind gestionarea resurselor FED, acesta stabilește împreună cu ordonatorul de credite național sau regional toate contactele utile în vederea remedierii situației și adoptă, dacă este cazul, toate măsurile necesare, inclusiv, în cazul în care ordonatorul de credite național sau regional nu își îndeplinește sau nu își poate îndeplini atribuțiile care îi revin în conformitate cu convenția, înlocuirea temporară a acestuia cu ordonatorul principal de credite.

Articolul 64

Tranzacțiile legate de executarea proiectelor se efectuează de către ordonatorul de credite național sau regional în strânsă cooperare cu șeful delegației, în conformitate cu articolele 313-317 din convenție.

Șeful delegației trebuie să respecte prezentul regulament financiar în exercitarea funcțiilor stabilite la articolul 316.

2. Agentul plătitor

Articolul 65

Relațiile dintre Comisie și agenții de plată menționați la articolul 319 din convenție fac obiectul unor contracte care necesită viza prealabilă a controlorului financiar. După ce au fost semnate, aceste contracte se transmit Curții de Conturi.

TITLUL V

PREZENTAREA ȘI VERIFICAREA CONTURILOR

Articolul 66

(1) Comisia întocmește, până la 1 mai a fiecărui an, declarațiile financiar-contabile și contul de gestiune al FED care descriu situația financiară a acestuia la 31 decembrie a exercițiului precedent.

(2) Declarațiile financiare se elaborează de către contabil și includ:

(a)

un bilanț financiar care prezintă situația patrimonială a FED la data încheierii exercițiului financiar precedent;

(b)

o declarație de resurse și de utilizare de fonduri care vizează exercițiul financiar precedent;

(c)

o declarație de venituri și cheltuieli pentru exercițiul financiar precedent;

(d)

un tabel al veniturilor în care se indică:

venitul estimat pentru anul calendaristic;

modificările privind venitul estimat;

drepturile constatate în cursul anului calendaristic;

sumele de încasat la sfârșitul anului calendaristic;

veniturile suplimentare;

(e)

un tabel al creanțelor datorate către FED în care se indică:

creanțele de recuperat la începutul anului calendaristic;

drepturile constatate în cursul anului calendaristic;

sumele recuperate în cursul anului calendaristic;

anularea drepturilor constatate;

creanțele de recuperat la sfârșitul anului calendaristic;

(f)

note care indică principiile contabile aplicate pentru pregătirea și prezentarea conturilor, și furnizând, dacă este cazul, explicații suplimentare referitoare la anumite rubrici din tabelele cu cifre menționate la literele (a), (b), (c), (d) și (e).

Articolul 67

(1) Contul de gestiune menționat la articolul 68 este întocmit de către ordonatorul principal de credite împreună cu contabilul și include:

(a)

un tabel care descrie evoluția alocărilor menționate la articolul 1 în cursul anului precedent;

(b)

un tabel care indică valoarea totală pe alocări a angajamentelor, a fondurilor alocate și a plăților efectuate în cursul exercițiului financiar și valorile cumulate ale acestora de la deschiderea FED;

(c)

tabele care indică pe alocare, țară, teritoriu, regiune sau subregiune, valoarea totală a angajamentelor de cheltuieli, a fondurilor alocate și plăților efectuate în cursul exercițiului financiar și valorile cumulate ale acestora de la deschiderea FED.

(2) Contul de gestiune este precedat de o analiză a gestiunii financiare a anului precedent.

Articolul 68

Fără a aduce atingere articolului 33 alineatul (5) din acordul intern, Comisia transmite declarațiile financiare și contul de gestiune până la 1 mai a exercițiului financiar următor Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Articolul 69

În îndeplinirea atribuțiilor lor, Curtea de Conturi și membrii acesteia pot fi asistați de către agenții Curții.

Atribuțiile care le sunt încredințate acestor agenți trebuie notificate de Curtea de Conturi însăși sau de unul dintre membrii săi autorităților cu care agentul delegat trebuie să lucreze pentru îndeplinirea acestor lucrări.

Articolul 70

(1) Fără a aduce atingere articolului 33 alineatul (5) din acordul intern, auditul efectuat de către Curtea de Conturi vizează documentele înregistrate și, în cazul în care este necesar, se desfășoară la fața locului. Aceasta are ca scop constatarea legalității și regularității veniturilor și cheltuielilor în ceea ce privește dispozițiile aplicabile și asigurarea bunei gestiuni financiare.

(2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Curtea de Conturi poate consulta, în condițiile stabilite la alineatul (6), toate documentele și toate informațiile privind gestiunea financiară a serviciilor supuse controlului său; aceasta are autoritatea de a audia orice agent a cărui răspundere este angajată în cadrul unei operațiuni de încasare și plată și de a utiliza orice proceduri de auditare corespunzătoare acestor servicii.

(3) Curtea de Conturi se asigură că toate valorile mobiliare și fondurile din depozite sau în numerar sunt verificate cu ajutorul certificatelor semnate de depozitari sau a actelor privind lichiditățile sau valorile mobiliare. Aceasta poate efectua ea însăși astfel de verificări.

(4) La cererea Curții de Conturi, Comisia autorizează organismele financiare care dețin active ale FED să permită Curții să garanteze concordanța datelor externe cu situația contabilă.

(5) Comisia furnizează Curții de Conturi toate facilitățile și îi oferă toate informațiile de care aceasta din urmă estimează că ar avea nevoie pentru îndeplinirea atribuțiilor sale și în special toate informațiile de care Comisia dispune ca urmare a controalelor pe care le-a efectuat, în conformitate cu reglementările în vigoare, în cadrul serviciilor care intervin în gestionarea finanțelor FED și care efectuează cheltuieli în numele Comunității. În special, aceasta pune la dispoziția Curții de Conturi toate documentele referitoare la adjudecarea și punerea în aplicare a contractelor și toate conturile de lichidități sau bunuri, toate înregistrările contabile și documentele justificative, precum și documentele administrative aferente, orice documentație referitoare la venituri și cheltuieli, toate inventarele, toate organigramele serviciilor pe care Curtea de Conturi le consideră necesare și toate documentele și datele create sau stocate pe suport informatic.

În acest scop, agenții supuși verificărilor Curții de Conturi sunt în special obligați:

(a)

să își deschidă casa, să prezinte numerarul, valorile și orice alt tip de materiale și documentele justificative cu privire la gestiunea lor ale căror depozitari sunt și orice alte documente aferente;

(b)

să prezinte corespondența sau orice alt documente necesar pentru efectuarea completă a auditului menționat la alineatul (1).

Comunicarea informațiilor menționate la litera (b) al doilea paragraf poate fi solicitată numai de către Curtea de Conturi.

Curtea de Conturi este împuternicită să auditeze documentele referitoare la veniturile și cheltuielile FED și care sunt deținute de către serviciile Comisiei și în special de către serviciile cărora le revine răspunderea pentru deciziile cu privire la aceste venituri și cheltuieli.

(6) Verificarea legalității și regularității veniturilor și cheltuielilor și controlul bunei gestiuni financiare se referă și la utilizarea de către organisme din afara Comisiei a fondurilor comunitare pe care le-au primit. Orice acordare de subvenții din FED către beneficiari din afara Comisiei este condiționată de acceptarea în scris de către beneficiari a unui audit efectuat de către Curtea de Conturi cu privire la utilizarea sumelor vărsate.

Articolul 71

(1) Curtea de Conturi elaborează un raport anual la încheierea fiecărui exercițiu financiar.

(2) În afară de aceasta, Curtea de Conturi poate, în orice moment, să prezinte observații, în special sub forma unor rapoarte speciale, cu privire la aspecte specifice și să emită avize la cererea uneia dintre instituțiile Comunităților.

(3) Rapoartele speciale se transmit instituției sau organismului în cauză.

Instituția în cauză dispune de două luni și jumătate pentru a comunica Curții de Conturi comentariile pe care ar dori să le facă cu privire la informările speciale în cauză.

În cazul în care Curtea de Conturi decide publicarea acestor observații în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, ele sunt însoțite de răspunsuri ale instituției sau instituțiilor în cauză.

Rapoartele speciale se transmit Parlamentului European și Consiliului și fiecare dintre acestea decide, dacă este cazul, acțiunile care trebuie întreprinse.

Articolul 72

(1) Raportul anual al Curții de Conturi menționat la articolul 188c din Tratatul CE este reglementat de următoarele dispoziții:

(a)

Curtea de Conturi comunică Comisiei, până la 15 iulie, observațiile care consideră că trebuie să apară în raportul anual. Aceste observații trebuie să rămână confidențiale. Comisia își transmite răspunsurile Curții de Conturi până la 31 octombrie în același an;

(b)

raportul anual include o evaluare a bunei gestiuni financiare.

(2) Curtea de Conturi transmite autorităților care răspund de acordarea descărcării în conformitate cu dispozițiile articolului 33 alineatul (3) din acordul intern și Comisiei până la 30 noiembrie, raportul său anual, împreună cu răspunsurile Comisiei, și asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 73

Concomitent cu raportul anual menționat la articolul 71, Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la fiabilitatea conturilor, precum și cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente.

Articolul 74

(1) Până la 30 aprilie anul următor, Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, acordă Comisiei descărcare pentru execuția financiară a operațiunilor FED a căror gestionare este asigurată de către Comisie pentru exercițiul financiar precedent, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) din acordul intern. În cazul în care nu se poate respecta această dată, Parlamentul European sau Consiliul informează Comisia cu privire la motivele pentru care această decizie a trebuit să fie amânată. În cazul în care Parlamentul European amână decizia de acordare a descărcării, Comisia depune toate eforturile pentru a adopta în cel mai scurt termen măsurile care permit facilitarea înlăturării obstacolelor referitoare la această decizie.

(2) Decizia de descărcare include o evaluare a răspunderii Comisiei în ceea ce privește execuția gestiunii financiare pentru perioada precedentă.

(3) Controlorul financiar ține seama de observațiile care sunt menționate în decizia de acordare a descărcării.

(4) Comisia ia toate măsurile necesare pentru a da curs observațiilor menționate în deciziile de acordare a descărcării.

(5) La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia realizează informări cu privire la măsurile luate ca urmare a acestor observații și, în special, cu privire la instrucțiunile adresate serviciilor sale cărora le revine răspunderea gestionării FED. Acest raport se transmite, de asemenea, Curții de Conturi.

(6) Declarațiile financiare și contul de gestiune al fiecărui exercițiu financiar, precum și decizia de descărcare, se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

TITLUL VI

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 75

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, trimiterile din prezentul regulament financiar la dispozițiile convenției se consideră ca fiind trimiteri la dispozițiile corespunzătoare ale Deciziei 91/482/CEE.

Articolul 76

Prezentul regulament se aplică ajutoarelor menționate în protocolul financiar la convenție. Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării și se aplică pe aceeași perioadă ca și acordul intern.

Adoptat la Luxemburg, 16 iunie 1998.

Pentru Consiliu

Președintele

M. MEACHER

(1) JO L 229, 17.8.1991, p. 288.

(2) JO L 263, 19.9.1991, p. 1, decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 97/803/CE (JO L 329, 29.11.1997, p. 50).

(3) JO L 382, 31.12.1990, p. 3.

(4) JO C 223, 22.7.1997, p. 1.

(5) JO L 350, 31.12.1994, p. 27.

(6) JO L 356, 31.12.1977, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2444/97 (JO L 340, 11.12.1997, p. 1).

ANEXA I

În conformitate cu articolul 1 din acordul intern, cel de-al optulea FED dispune de 13 132 milioane ECU.

Din această sumă:

o sumă de 12 967 milioane ECU destinată statelor ACP, este repartizată, după cum urmează:

(a)

subvenții rezervate pentru susținerea ajustării structurale:

1 400 milioane ECU

(b)

subvenții rezervate pentru Sistemul de gestionare și stabilizare a veniturilor de export (Stabex):

1 800 milioane ECU

(c)

subvenții rezervate pentru Sysmin:

575 milioane ECU

(d)

subvenții rezervate pentru ajutoare de urgență:

140 milioane ECU

(e)

subvenții rezervate ajutoarelor pentru refugiați:

120 milioane ECU

(f)

subvenții rezervate pentru cooperare regională:

din care:

o sumă rezervată pentru finanțarea bugetului Centrului pentru Dezvoltare Industrială,

o sumă rezervată în sensul anexei LXVIII la convenție,

o sumă rezervată pentru finanțarea programelor regionale de dezvoltare a comerțului menționată la articolul 138 din convenție,

o sumă rezervată pentru finanțarea stimulativă a sprijinului instituțional menționat la articolul 224 litera (m) din convenție;

1 300 milioane ECU

(g)

subvenții rezervate pentru finanțarea bonificării dobânzilor menționate la articolul 235 din convenție:

370 milioane ECU

(h)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate:

6 262 milioane ECU

(i)

capitalurile de risc:

1 000 milioane ECU

o sumă de 165 milioane ECU destinate TTPM, alocate după cum urmează:

(a)

subvenții rezervate pentru Sistemul de gestionare și stabilizare a veniturilor de export (Stabex):

5,5 milioane ECU

(b)

subvenții rezervate pentru Sysmin:

2,5 milioane ECU

(c)

subvenții rezervate pentru ajutoare de urgență:

3,5 milioane ECU

(d)

subvenții rezervate ajutoareor pentru refugiați:

(e)

subvenții rezervate pentru cooperare regională:

10 milioane ECU

(f)

subvenții rezervate pentru finanțarea bonificării dobânzilor menționate la articolul 157 din Decizia 91/482/CEE:

8,5 milioane ECU

(g)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM britanice

105 milioane ECU (1)

(h)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM franceze

(i)

subvenții rezervate pentru finanțarea asistenței naționale programate: TTPM olandeze

(j)

capitaluri de risc:

30 milioane ECU

(1) Trebuie remarcat faptul că alocarea acestei sume între cele trei grupe de TTPM ar trebui să fie determinată în contextul deciziei revizuite privind asocierea TTPM.

ANEXA II

În conformitate cu articolul 54 litera (a), contribuția datorată de către fiecare stat membru în vederea finanțării tranșelor anuale menționate la articolul 191 din convenție poate fi convertită într-o creanță deschisă și purtătoare de dobândă în favoarea sistemului Stabex și se contabilizează în conturile trezoreriei statelor membre interesate să aplice acest sistem proporțional cu schema de alocare pentru cel de-al optulea FED stabilită în acordul intern.

Dobânzile compuse datorate de către statul membru în cauză asupra creanței se calculează de către contabilul FED pe baza ratei medii anuale în vigoare la Banca Reglementelor Internaționale majorată cu 0,25 %.

Mobilizarea creanței se efectuează treptat, în funcție de necesități reale.

În mod concret, statele membre datorează în conformitate cu Stabex, pe baza acestei propuneri, următoarele sume:

1998:

1 iulie 1998:

(a)

720 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar pentru anii de aplicare 1995 și 1996;

(b)

180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1997,

1 noiembrie 1998: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1997,

1999:

1 aprilie 1999: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1998,

1 iulie 1999: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1998,

2000:

1 aprilie 2000: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul primei tranșe pentru anul de aplicare 1999,

1 iulie 2000: 180 milioane ECU datorate sub formă de creanțe sau de numerar în cadrul celei de-a doua tranșe pentru anul de aplicare 1999.

2001 și anii următori:

Solicitările de contribuții pe baza previziunilor cheltuielilor efective prin mobilizarea creanței și până la limita capitalului majorat cu dobânzile acumulate.