Directiva Consiliului din 9 noiembrie 1987 privind inițierea profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional și privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare pentru această activitate

06/Volumul 01

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

190

31987L0540

L 322/20

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 9 noiembrie 1987

privind inițierea profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional și privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare pentru această activitate

(87/540/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 75,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât organizarea pieței transportului este unul din elementele necesare punerii în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor, a cărei realizare este prevăzută în tratat;

întrucât adoptarea măsurilor destinate să coordoneze condițiile de inițiere a profesiei de operator de transport este de natură să încurajeze realizarea libertății de a presta servicii și exercitarea efectivă a dreptului de stabilire;

întrucât trebuie să se prevadă introducerea unor norme comune care să reglementeze inițierea profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional în vederea îmbunătățirii nivelului calificărilor operatorilor de transport; întrucât o astfel de îmbunătățire este de natură să ajute la punerea pieței pe o bază mai solidă, la eliminarea capacităților structurale în exces și la îmbunătățirea calității serviciilor prestate, în interesul utilizatorilor, operatorilor de transport și economiei în ansamblu;

întrucât au fost obținute rezultate satisfăcătoare prin punerea în aplicare a Directivei 74/561/CEE a Consiliului din 12 noiembrie 1974 privind admiterea în profesia de operator de transport rutier de mărfuri în operațiunile de transport național și internațional (4) și a Directivei 77/796/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1997 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare pentru operatorii de transport de mărfuri și operatorii de transport rutier de călători, inclusiv măsuri destinate să îi încurajeze pe acești operatori să își exercite în mod efectiv dreptul la libertatea de stabilire (5);

întrucât normele ce reglementează inițierea profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă ar trebui în consecință să acopere cel puțin competența profesională a operatorului de transport; întrucât statele membre pot, de asemenea, să păstreze sau să stabilească norme ce reglementează buna reputație și capacitatea financiară a operatorului de transport;

întrucât, totuși, nu este nevoie să se includă în normele comune stabilite de prezenta directivă anumite activități de transport cu impact economic minor și întrucât transportul pe cont propriu este prin definiție exclus de la aceste norme; întrucât pare de asemenea adecvat să se prevadă posibilitatea excluderii din domeniul de aplicare a prezentei directive a operatorilor de transport care operează exclusiv pe căile navigabile naționale care nu sunt conectate la rețeaua de căi navigabile a altui stat membru;

întrucât este necesară recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare pentru activitățile incluse în prezenta directivă, pentru a promova exercitarea efectivă a libertății de stabilire;

întrucât certificatul de atestare a competenței profesională, eliberat în conformitate cu dispozițiile prezentei directive privind inițierea profesiei de operator de transport, trebuie recunoscut ca dovadă suficientă de către statul membru gazdă;

întrucât statele membre care impun propriilor resortisanți anumite cerințe privind buna reputație și capacitatea financiară trebuie să recunoască pentru resortisanții celorlalte state membre, ca dovadă suficientă, prezentarea unor documente corespunzătoare eliberate de o autoritate competentă din statul de origine sau de proveniență a operatorului de transport;

întrucât, în plus, în măsura în care pentru salariații care fac obiectul Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în Comunitate (6), statele membre condiționează inițierea în sau exercitarea activităților specificate în prezenta directivă de deținerea unor cunoștințe și aptitudini profesionale, prezenta directivă trebuie să se aplice în egală măsură acestei categorii de persoane,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Definiții și domeniu de aplicare

Articolul 1

(1) Accesul la profesia de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional este reglementat de dispozițiile adoptate de statele membre în conformitate cu normele comune stabilite în prezenta directivă.

(2) În sensul prezentei directive:

prin „profesie de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă” se înțeleg activitățile în care se angajează orice persoană fizică sau întreprindere care transportă mărfuri pe căi navigabile interioare în numele altuia, chiar dacă această profesie se exercită numai cu titlu ocazional;

prin „întreprindere” se înțeleg societăți, în sensul articolului 58 din tratat, precum și grupuri sau cooperative de operatori, al căror scop este să obțină activități din partea agenților de expediții pentru distribuire între membrii lor, indiferent dacă aceste grupuri sau cooperative au personalitate juridică sau nu.

Articolul 2

Prezenta directivă nu se aplică persoanelor fizice sau întreprinderilor care își desfășoară profesia de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă, utilizând nave cu capacitate totală de încărcare la pescaj maxim de cel mult 200 de tone.

Statele membre pot scădea această limită pentru toate sau o parte din operațiunile de transport sau anumite categorii de transport.

Prezenta directivă nu se aplică nici persoanelor fizice sau întreprinderilor care operează bacuri.

CAPITOLUL II

Inițierea profesiei

Articolul 3

(1) Persoanele fizice sau întreprinderile care doresc să exercite profesia de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă trebuie să îndeplinească condițiile de competență profesională, chiar dacă sunt membri ai unui grup sau cooperative de operatori, în sensul articolului 1 alineatul (2), sau își exercită profesiunea exclusiv pe o anumită perioadă de timp ca subcontractanți ai altei întreprinderi de transport pe cale navigabilă.

În cazul în care solicitantul este o persoană fizică ce nu îndeplinește această condiție, autoritățile competente îl pot, cu toate acestea, autoriza să exercite profesia de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă cu condiția ca acesta să le indice altă persoană care îndeplinește condiția și care gestionează efectiv operațiunile de transport în mod permanent.

În cazul în care solicitantul este o întreprindere, în sensul articolului 1 alineatul (2), una dintre persoanele fizice care gestionează efectiv operațiunile de transport ale întreprinderii în mod permanent trebuie să îndeplinească condiția de competență profesională.

(2) Condiția de competență profesională constă în deținerea standardului de competență acceptat de autoritatea sau organismul numit în acest sens de fiecare stat membru în domeniile enumerate în anexă. Cunoștințele necesare sunt obținute prin participarea la cursuri sau prin experiență practică într-o întreprindere de transport pe cale navigabilă, sau prin combinarea acestor două. Statele membre pot exonera pe deținătorii anumitor diplome de obligația de a furniza dovezi ale cunoștințelor lor cu privire la subiectele enumerate de anexă care sunt acoperite de respectivele diplome.

După verificarea deținerii cunoștințelor în cauză, autoritatea sau organismul prevăzut la primul paragraf eliberează un certificat.

(3) Un stat membru poate excepta de la aplicarea prezentei directive, după consultarea Comisiei, pe operatorii de transport care operează exclusiv pe căile navigabile naționale care nu sunt conectate la rețeaua de căi navigabile a altui stat membru. Experiența practică câștigată într-o întreprindere de transport exceptată de la aplicarea acestor condiții nu conferă dreptul la certificatul prevăzut la alineatul (2).

Articolul 4

(1) Statele membre stabilesc condițiile în care o întreprindere de transport poate funcționa, prin derogare de la articolul 3 alineatul (1), în mod provizoriu pentru cel mult un an, perioadă care poate fi extinsă cu cel mult șase luni în cazuri justificate corespunzător, în cazul de deces sau incapacitate fizică sau juridică a persoanei fizice care exercită profesia de operator de transport sau a persoanei fizice care se conformează dispozițiilor articolului 3.

(2) Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre pot autoriza, prin excepție, în mod permanent, în anumite cazuri speciale, exploatarea unei întreprinderi de către o persoană care nu îndeplinește condiția de competență profesională prevăzută la articolul 3, dar care are cel puțin trei ani de experiență practică în administrarea de fiecare zi a întreprinderii în cauză.

Articolul 5

Persoanele fizice care oferă dovada că înainte de 1 iulie 1990 au exercitat în mod legal într-un stat membru profesia de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în transportul național și internațional, în scopul obținerii certificatului prevăzut la articolul 3 alineatul (2), sunt exonerate de la obligația de a dovedi că îndeplinesc condițiile prevăzute de acest articol.

Articolul 6

(1) Deciziile de respingere a unei cereri de inițiere a profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă, luate de autoritățile competente ale statelor membre în temeiul măsurilor adoptate în conformitate cu prezenta directivă, trebuie motivate.

(2) Statele membre se asigură că autoritățile competente retrag o autorizație de exercitare a profesiei de operator de transport de mărfuri pe cale navigabilă în cazul în care descoperă că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3, sub rezerva permiterii, după caz, a unei perioade de timp suficiente pentru recrutarea unui înlocuitor.

(3) Statele membre se asigură că persoanele fizice și întreprinderile prevăzute de prezenta directivă au șansa de a își apăra interesele prin mijloace adecvate în privința deciziilor prevăzute la alineatele (1) și (2).

CAPITOLUL III

Recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare

Articolul 7

Statele membre recunosc certificatele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf care au fost eliberate de alt stat membru ca dovadă suficientă a competenței profesionale.

Articolul 8

(1) În cazul în care un stat membru impune propriilor resortisanți respectarea condițiilor privind buna reputație și faptul că nu au înregistrat un faliment, acest stat acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanții altor state membre, fără să aducă atingere alineatelor (2) și (3), un extras din cazierul judiciar sau, în lipsa acestuia, un document echivalent eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență a operatorului de transport care arată că aceste condiții au fost îndeplinite.

(2) În cazul în care un stat membru impune propriilor resortisanți anumite cerințe, cum ar fi buna reputație, și dovada îndeplinirii acestor cerințe nu poate fi furnizată prin intermediul documentului prevăzut la alineatul (1), acest stat acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanții altor state membre un certificat emis de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență a operatorului de transport care arată că cerințele în cauză au fost îndeplinite. Aceste certificate se referă la faptele specifice care sunt luate în considerare de statul gazdă.

(3) În cazul în care documentul solicitat în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu este eliberat de statul de origine sau de proveniență, acest document poate fi înlocuit de o declarație sub jurământ sau o declarație solemnă făcută de persoana în cauză în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar în statul de origine sau de proveniență, care emite un certificat de atestare a autenticității declarației sub jurământ sau a declarației solemne. Declarația privind lipsa falimentului poate fi făcută și în fața unui organism profesional competent din același stat.

(4) Documentele eliberate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu pot fi prezentate cu mai mult de trei luni de la data emiterii. Această condiție se aplică și declarațiilor făcute în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 9

(1) În cazul în care un stat membru impune propriilor resortisanți respectarea anumitor condiții privind capacitatea financiară care trebuie probată printr-un certificat, acesta consideră certificatele corespunzătoare eliberate de bănci din statul de origine sau de proveniență sau de alte organisme desemnate de acest stat, ca echivalente certificatelor emise pe propriul teritoriu.

(2) În cazul în care un stat membru impune propriilor resortisanți respectarea anumitor condiții cum ar fi capacitatea financiară a cărei dovadă nu poate fi făcută prin intermediul documentului menționat la alineatul (1), acesta acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanții altor state membre un certificat eliberat de o autoritate administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență care arată că cerințele în cauză au fost îndeplinite. Aceste certificate se referă la faptele specifice care sunt luate în considerare de statul gazdă.

Articolul 10

Articolele 7, 8 și 9 se aplică și resortisanților statelor membre care, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, sunt obligați să se angajeze ca salariați în activitățile prevăzute la articolul 1 din prezenta directivă.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale

Articolul 11

(1) Statele membre pun în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 iunie 1988. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Acestea se asigură că verificarea inițială a standardelor de competență prevăzute la articolul 3 are loc înainte de 1 iulie 1990.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 noiembrie 1987.

Pentru Consiliu

Președintele

B. HAAKONSEN

(1) JO C 351, 24.12.1983, p. 5.

(2) JO C 172, 2.7.1984, p. 8.

(3) JO C 248, 17.9.1984, p. 40.

(4) JO L 308, 19.11.1974, p. 18.

(5) JO L 334, 24.12.1977, p. 37.

(6) JO L 257, 19.10.1968, p. 2.

ANEXĂ

LISTA SUBIECTELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (2) PENTRU CARE TREBUIE FURNIZATĂ DOVADA COMPETENȚEI PROFESIONALE

Cunoștințele care urmează să fie luate în considerare la recunoașterea competenței profesionale trebuie să se refere cel puțin la subiectele enumerate mai jos. Acestea din urmă trebuie descrise detaliat și definite sau aprobate de autoritățile naționale competente. Materia subiectului trebuie să fie de așa natură încât să poată fi asimilată de persoane al căror nivel educațional este echivalent cu cel atins la sfârșitul școlarizării obligatorii.

A. Subiecte pentru care sunt cerute cunoștințe satisfăcătoare în cazul operatorilor de transport care intenționează să se angajeze numai în operațiuni de transport național

1. Legislație

Elemente de drept civil și legislație comercială, socială și fiscală a căror cunoaștere este necesară pentru exercitarea profesiei, în special privind:

contractele în general;

contracte de transport, în special răspunderea operatorului de transport (natură și limite);

societăți comerciale;

registre comerciale;

reglementări privind munca și securitatea socială;

regimul fiscal.

2. Gestiunea comercială și financiară a unei întreprinderi

modalități de plată și finanțare;

calcularea prețurilor de cost;

regimul prețurilor și condițiilor de transport;

contabilitate comercială;

asigurări;

facturi;

agenți de transport.

3. Acces pe piață

dispozițiile privind inițierea și exercitarea profesiei;

sisteme de navlosire;

documente de transport.

4. Standarde tehnice și aspecte tehnice ale funcționării

caracteristicile tehnice ale vaselor;

alegerea vaselor;

înregistrarea;

stalii și contrastalii.

5. Siguranță

dispozițiile stabilite prin acțiuni legislative, de reglementare sau administrative privind traficul pe căile navigabile;

prevenirea accidentelor și măsurile ce urmează a fi luate în cazul unui accident.

B. Subiecte pentru care sunt cerute cunoștințe în cazul operatorilor de transport care intenționează să se angajeze în operațiuni de transport internațional

subiectele enumerate la litera (A);

dispoziții aplicabile transportului pe cale navigabilă între statele membre și între Comunitate și țările terțe care derivă din dreptul intern, standardele comunitare și convențiile și acordurile internaționale, în special privind navlosirea și prețurile și condițiile de transport;

practici și formalități vamale;

principalele reglementări privind traficul din țările membre.