Directiva Consiliului din 30 ianuarie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind materialele și obiectele care conțin monomerul clorură de vinil și care vin în contact cu produsele alimentare

13/Volumul 04

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31978L0142

L 044/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 30 ianuarie 1978

de apropiere a legislațiilor statelor membre privind materialele și obiectele care conțin monomerul clorură de vinil și care vin în contact cu produsele alimentare

(78/142/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100,

având în vedere Directiva 76/893/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1976 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind materialele și obiectele care vin în contact cu produsele alimentare (1), în special articolul 3,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât articolul 2 din Directiva 76/893/CEE prevede ca materialele și obiectele să nu transfere alimentelor constituenți în cantități care ar putea periclita sănătatea umană;

întrucât articolul 3 din aceeași directivă prevede ca, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 100 din tratat, Consiliul să adopte, prin intermediul directivelor, dispoziții speciale aplicabile anumitor grupe de materiale și obiecte (directive specifice); întrucât aceste prevederi pot include limitele de migrare specifică a anumitor constituenți în sau pe alimente, precum și alte norme care asigură respectarea articolului 2 din directiva menționată;

întrucât s-a dovedit faptul că administrarea unor doze mari din monomerul clorură de vinil animalelor pentru experimente produce efecte dăunătoare; întrucât aceste efecte pot apărea și la om;

întrucât Comitetul științific pentru alimentație și-a dat avizul, potrivit căruia concentrațiile monomerului clorură de vinil în clorură de polivinil și polimerii conecși trebuie reduse cât mai repede posibil și, în același timp, a recomandat să nu se detecteze nici o urmă de clorură de vinil în alimente sau în apa potabilă printr-o metodă care se aplică în general la majoritatea alimentelor și în majoritatea laboratoarelor de control;

întrucât în momentul de față se desfășoară cercetări suplimentare privind monomerul clorură de vinil, dar, cu titlu preventiv, trebuie restricționată ingerarea acestuia până la cunoașterea rezultatelor;

întrucât un instrument adecvat pentru atingerea acestui obiectiv îl constituie o directivă specifică în sensul articolului 3 din Directiva 76/893/CEE, ale cărei prevederi generale sunt aplicabile și în cazul de față;

întrucât, cu toate acestea, prezenta directivă nu reglementează toate aspectele privind materialele și obiectele obținute din polimerii sau copolimerii clorurii de vinil și întrucât, în continuare, statele membre trebuie să fie autorizate să nu impună mențiunile de etichetare prevăzute la articolul 7 din Directiva 76/893/CEE, în conformitate cu posibilitățile prevăzute la alineatele (4) și (5) din acest articol,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1) Prezenta directivă este o directivă specifică în sensul articolului 3 din Directiva 76/893/CEE.

(2) Prezenta directivă reglementează prezența monomerului clorură de vinil și posibila migrare a acestuia din materialele și obiectele preparate cu polimerii sau copolimerii clorurii de vinil, denumiți în continuare „materiale și obiecte”, care, în starea lor de produse finite, vin în contact cu alimentele sau sunt destinate să vină în contact cu alimentele.

Articolul 2

(1) Materialele și obiectele nu trebuie să conțină monomerul clorură de vinil în cantități mai mari decât cele stabilite la anexa I.

(2) Materialele și obiectele nu trebuie să transfere clorură de vinil alimentelor cu care au fost în contact sau cu care vin în contact, în cantitate detectabilă printr-o metodă care respectă criteriile stabilite la anexa II.

Articolul 3

Metoda de analiză necesară pentru verificarea conformității cu articolul 2 se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din Directiva 76/893/CEE și respectă criteriile stabilite la anexa II.

Articolul 4

Consiliul revizuiește prezenta directivă pe baza rapoartelor din partea Comisiei redactate în lumina cunoștințelor științifice și tehnice disponibile după adoptarea directivei și însoțite, după caz, de propuneri corespunzătoare. Primul raport din partea Comisiei se înaintează Consiliului la până la 1 ianuarie 1979.

Articolul 5

Prezenta directivă aduce atingere dispozițiilor de drept intern privind celelalte norme posibile prevăzute la articolul 3 din Directiva 76/893/CEE și nici opțiunile acordate statelor membre în temeiul articolului 7 alineatele (4) și (5) din directiva menționată.

Articolul 6

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 noiembrie 1979. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2) Statele membre pot amâna, cu toate acestea, aplicarea articolului 2 alineatul (2) și a anexei II până la adoptarea unei metode comunitare de analiză în conformitate cu articolul 3.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre

Adoptată la Bruxelles, 30 ianuarie 1978.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DALSAGER

(1) JO L 340, 9.12.1976, p. 19.

(2) JO C 118, 16.5.1977, p. 70.

(3) JO C 114, 11.5.1977, p. 13.

ANEXA I

Conținut maxim de monomer clorură de vinil în materiale și obiecte

Un miligram pe kilogram de produs finit (1 mg/kg).

ANEXA II

Criteriile aplicabile metodei de determinare a conținutului de clorură de vinil în materiale și obiecte și de determinare a clorurii de vinil eliberate de materiale și obiecte

1. Conținutul de clorură de vinil în materiale și obiecte și cantitatea de clorură de vinil eliberată de materiale și obiecte în alimente se determină prin cromatografie în fază gazoasă utilizându-se metoda „head space”.

2. Pentru a se determina clorura de vinil eliberată de materiale și obiecte în alimente, limita de detecție va fi 0,01 mg/kg.

3. Clorura de vinil eliberată în alimente de materiale și obiecte se determină, în principal, în acestea. În cazul în care detectarea în anumite alimente se dovedește a fi imposibilă din motive tehnice, statele membre pot permite pentru aceste cazuri speciale determinarea cu ajutorul simulatorilor.