Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind gestionarea azilului și migrației, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1147 și (UE) 2021/1060 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013

PARTEA I

În conformitate cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, astfel cum este consacrat la articolul 80 din TFUE, și având drept obiectiv consolidarea încrederii reciproce, prezentul regulament:

stabilește un cadru comun pentru gestionarea azilului și migrației în Uniune și pentru funcționarea sistemului european comun de azil;

instituie un mecanism de solidaritate;

prevede criteriile și mecanismele pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

resortisant al unei țări terțe înseamnă o persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și care nu beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului;

apatrid înseamnă o persoană pe care niciun stat nu o consideră cetățean în temeiul aplicării dreptului său;

cerere de protecție internațională sau cerere înseamnă o solicitare a protecției unui stat membru prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid care poate fi considerat ca urmărind obținerea statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară;

solicitant înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a pronunțat încă o decizie definitivă;

examinarea unei cereri de protecție internațională înseamnă o examinare a admisibilității sau a fondului unei cereri de protecție internațională în conformitate cu Regulamentele (UE) 2024/1348 și (UE) 2024/1347, cu excepția procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament;

retragerea unei cereri de protecție internațională înseamnă retragerea explicită sau implicită a unei cereri de protecție internațională în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1347;

beneficiar de protecție internațională înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid căruia i s-a oferit protecție internațională, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2024/1347;

membru de familie înseamnă, în măsura în care familia exista deja înainte ca solicitantul sau membrul de familie să fi ajuns pe teritoriul statelor membre, următorii membri de familie ai solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul unui stat membru:

soțul/soția solicitantului sau partenerul său necăsătorit/partenera sa necăsătorită într-o relație stabilă, atunci când dreptul sau practica statului membru în cauză le rezervă cuplurilor necăsătorite un tratament comparabil cu cel rezervat cuplurilor căsătorite, în temeiul dreptului său privind resortisanții țărilor terțe;

un copil minor al cuplurilor menționate la litera (a) sau al solicitantului, cu condiția ca respectivul copil să fie necăsătorit, indiferent dacă respectivul copil este născut din căsătorie sau în afara căsătoriei ori este adoptat, astfel cum sunt definite aceste noțiuni în dreptul intern;

atunci când solicitantul este minor și necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil cu acesta fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent adultul;

atunci când beneficiarul de protecție internațională este minor și necăsătorit, tatăl, mama sau alt adult responsabil de beneficiarul respectiv fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din statul membru în care este prezent beneficiarul;

rudă înseamnă sora sau fratele mamei sau tatălui solicitantului, aflați la vârstă adultă, ori bunicul sau bunica solicitantului care sunt prezenți pe teritoriul unui stat membru, indiferent dacă solicitantul este născut din căsătorie sau în afara căsătoriei ori este adoptat, astfel cum sunt definite aceste noțiuni în dreptul intern;

minor înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani;

minor neînsoțit înseamnă un minor care sosește pe teritoriul statului membru neînsoțit de un adult responsabil pentru el în temeiul legii sau al practicii din statul membru în cauză și atât timp cât minorul respectiv nu este luat în întreținere în mod efectiv de un astfel de adult, inclusiv minorii care sunt lăsați neînsoțiți după ce au intrat pe teritoriul statului membru;

reprezentant înseamnă o persoană sau o organizație desemnată de organismele competente pentru a acorda asistență și a reprezenta minorul neînsoțit în cadrul procedurilor prevăzute în prezentul regulament în vederea asigurării interesului superior al copilului și, dacă este necesar, a exercitării capacității juridice în numele minorului;

document de ședere înseamnă o autorizație eliberată de autoritățile unui stat membru în temeiul căreia un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid are dreptul să stea pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv documentele care materializează autorizația de a rămâne pe teritoriu în cadrul unui regim de protecție temporară sau până ce încetează circumstanțele care împiedică ducerea la îndeplinire a unui ordin de îndepărtare, cu excepția vizelor și a autorizațiilor de ședere eliberate în perioada necesară pentru determinarea statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament sau în timpul examinării unei cereri de protecție internațională sau a unei cereri de permis de ședere;

viză înseamnă autorizația sau decizia statului membru necesară în vederea tranzitului sau a intrării pentru o ședere preconizată în acel stat membru sau în mai multe state membre, inclusiv:

o autorizație sau o decizie emisă în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, necesară în vederea intrării pentru o ședere preconizată în acel stat membru de peste 90 de zile;

o autorizație sau o decizie emisă în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, necesară la intrarea pe teritoriu în vederea tranzitării sau a unei șederi preconizate în acel stat membru care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile;

o autorizație sau o decizie valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internațional ale unuia sau mai multor aeroporturi din statele membre;

diplomă sau calificare înseamnă o diplomă sau o calificare obținută și atestată într-un stat membru după o perioadă de cel puțin un an academic, pe teritoriul unui stat membru, într-un program recunoscut de educație sau formare profesională echivalentă cel puțin cu nivelul 2 din Clasificarea Internațională Standard a Educației, de stat sau regional, gestionat de o instituție de învățământ în conformitate cu dispozițiile legislative, de reglementare sau administrative ale respectivului stat membru și excluzând formarea online sau alte forme de învățare de la distanță;

instituție de învățământ înseamnă o instituție publică sau privată de învățământ sau de formare profesională înființată într-un stat membru și recunoscută de un stat membru în conformitate cu dreptul său intern sau cu practicile administrative naționale, pe baza unor criterii transparente;

sustragere înseamnă acțiunea prin care o persoană în cauză nu rămâne la dispoziția autorităților administrative sau judiciare competente, de exemplu prin:

părăsirea teritoriului unui stat membru fără acordul autorităților competente pentru motive care nu sunt în afara controlului persoanei;

nenotificarea absenței dintr-un anumit centru de cazare sau din zona de reședință desemnată, în cazul în care un stat membru solicită acest lucru; sau

neprezentarea în fața autorităților competente, în cazul în care respectivele autorități solicită acest lucru;

risc de sustragere înseamnă, într-un caz individual, existența unor motive și circumstanțe specifice, bazate pe criterii obiective definite de dreptul intern, de a considera că o persoană în cauză care este implicată în procedurile prevăzute de prezentul regulament s-ar putea sustrage;

stat membru beneficiar înseamnă un stat membru care beneficiază de contribuțiile de solidaritate prevăzute în partea a IV-a din prezentul regulament;

stat membru contribuitor înseamnă un stat membru care oferă sau este obligat să ofere contribuții de solidaritate unui stat membru beneficiar, așa cum se prevede în partea a IV-a din prezentul regulament;

transfer înseamnă punerea în aplicare a unei decizii adoptate în temeiul articolului 42;

relocare intra-UE înseamnă transferul unui solicitant ori al unui beneficiar de protecție internațională de pe teritoriul unui stat membru beneficiar pe teritoriul unui stat membru contribuitor;

operațiuni de căutare și salvare înseamnă operațiuni de căutare și salvare, astfel cum sunt menționate în Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare, adoptată la Hamburg, la 27 aprilie 1979;

presiune migratorie înseamnă o situație generată de sosirile pe cale terestră, maritimă sau aeriană sau de cererile resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor, care sunt de o asemenea amploare încât creează obligații disproporționate pentru un stat membru, ținând seama de situația generală din Uniune, chiar și pentru un sistem de azil, de primire și de migrație bine pregătit, și care necesită o acțiune imediată, în special contribuții de solidaritate în temeiul părții a IV-a din prezentul regulament; ținând cont de particularitățile amplasării geografice a unui stat membru, definiția presiunii migratorii acoperă situațiile în care există un număr mare de sosiri de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi ori un risc de astfel de sosiri, inclusiv în cazul în care astfel de sosiri sunt generate de debarcări recurente în urma unor operațiuni de căutare și salvare sau de deplasări neautorizate ale resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor între statele membre;

situație migratorie semnificativă înseamnă o situație diferită de presiunea migratorie, în care efectul cumulativ al sosirilor anuale actuale și anterioare de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi conduce la atingerea limitelor capacității unui sistem de azil, de primire și de migrație bine pregătit;

condiții de primire înseamnă condiții de primire astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 6 din Directiva (UE) 2024/1346;

persoană admisă înseamnă o persoană pe care un stat membru a acceptat-o pentru a fi admisă în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1350 sau în temeiul unui sistem național de relocare în afara cadrului regulamentului menționat;

coordonatorul UE pentru solidaritate înseamnă persoana numită de Comisie în temeiul articolului 15 din prezentul regulament și cu mandatul definit la articolul menționat.

PARTEA A II-A

CAPITOLUL I

Acțiunile comune întreprinse de Uniune și de statele membre pentru gestionarea azilului și migrației, în limitele competențelor lor respective, se bazează pe principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, astfel cum este consacrat la articolul 80 din TFUE, pe baza unei abordări cuprinzătoare, și sunt ghidate de principiul elaborării integrate a politicilor, în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul Uniunii, inclusiv cu drepturile fundamentale.

să asigure coerența între politicile de gestionare a azilului și migrației în ceea ce privește gestionarea fluxurilor de migrație către Uniune;

să abordeze rutele de migrație relevante și deplasările neautorizate între statele membre.

Comisia, Consiliul și statele membre asigură punerea în aplicare consecventă a politicilor de gestionare a azilului și migrației, inclusiv componentele interne și externe ale acestor politici, în consultare cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile responsabile pentru politicile externe.

În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 3 din prezentul regulament, componentele interne ale abordării cuprinzătoare constau în următoarele elemente:

cooperarea strânsă și parteneriatul reciproc între instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, statele membre și organizațiile internaționale;

gestionarea eficace a frontierelor externe ale statelor membre, pe baza gestionării europene integrate a frontierelor, astfel cum se prevede la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului;

respectarea deplină a obligațiilor prevăzute de dreptul internațional și de dreptul Uniunii în ceea ce privește persoanele salvate pe mare;

accesul rapid și eficace la o procedură echitabilă și eficientă de protecție internațională pe teritoriul statelor membre, inclusiv la frontierele externe ale statelor membre, în marea teritorială sau în zonele de tranzit ale statelor membre și recunoașterea resortisanților țărilor terțe sau a apatrizilor ca refugiați sau beneficiari de protecție subsidiară, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1348 și Regulamentul (UE) 2024/1347;

determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională;

măsuri eficace pentru a reduce factorii de încurajare și a preveni deplasările neautorizate ale resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor între statele membre;

accesul solicitanților la condiții de primire adecvate, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/1346;

gestionarea eficace a returnării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

măsuri eficace pentru a oferi stimulente și sprijin pentru integrarea beneficiarilor de protecție internațională în statele membre;

măsuri menite să combată exploatarea și să reducă angajarea ilegală, în concordanță cu Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

după caz, implementarea și utilizarea instrumentelor operaționale instituite la nivelul Uniunii, inclusiv de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și de Agenția pentru Azil a Uniunii Europene (denumită în continuare Agenția pentru azil), precum și a sistemelor de informații ale Uniunii gestionate de Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA).

În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 3, Uniunea și statele membre, în limitele competențelor lor respective, promovează și construiesc parteneriate adaptate și reciproc avantajoase, cu respectarea deplină a dreptului internațional și a dreptului Uniunii și pe baza respectării depline a drepturilor omului, și promovează o cooperare strânsă cu țările terțe relevante la nivel bilateral, regional, multilateral și internațional, inclusiv pentru:

promovarea migrației legale și a căilor legale pentru resortisanții țărilor terțe care au nevoie de protecție internațională și pentru cei admiși în alt mod pentru ședere legală în statele membre;

sprijinirea partenerilor care găzduiesc un număr mare de migranți și refugiați care au nevoie de protecție și consolidarea capacităților lor operaționale în domeniul gestionării migrației, azilului și a frontierelor, cu respectarea deplină a drepturilor omului;

prevenirea migrației ilegale și combaterea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, inclusiv reducerea vulnerabilităților cauzate de acestea, asigurând în același timp dreptul de a solicita protecție internațională;

remedierea cauzelor profunde ale migrației ilegale și ale strămutării forțate;

îmbunătățirea returnării, a readmisiei și a reintegrării eficace;

asigurarea punerii pe deplin în aplicare a politicii comune a vizelor.

Atunci când își îndeplinesc obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, Uniunea și statele membre respectă principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii consacrat la articolul 80 din TFUE și iau în considerare interesul lor comun pentru funcționarea eficace a politicilor Uniunii de gestionare a azilului și migrației.

În îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, statele membre cooperează îndeaproape și:

instituie și mențin sisteme naționale de gestionare a azilului și migrației care oferă acces efectiv la procedurile de protecție internațională, acordă protecție internațională solicitanților care au nevoie și asigură returnarea efectivă și demnă a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere ilegală, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, și oferă și investesc în primirea adecvată a solicitanților de protecție internațională, în conformitate cu Directiva (UE) 2024/1346;

se asigură că sunt alocate resursele necesare și personal competent suficient pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și, atunci când statele membre consideră necesar sau după caz, solicită sprijin din partea organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii în acest scop;

iau toate măsurile necesare și proporționale, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, pentru a preveni și a reduce migrația ilegală către teritoriile statelor membre, inclusiv pentru a preveni și a combate introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane și pentru a proteja în același timp drepturile migranților introduși ilegal și ale persoanelor care au făcut obiectul traficului de persoane;

aplică în mod corect și cu promptitudine normele privind determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională și, dacă este necesar, efectuează transferul în statul membru responsabil în temeiul părții a III-a capitolele I-VI și al părții a IV-a capitolul I;

acordă sprijin eficace altor state membre sub formă de contribuții de solidaritate pe baza nevoilor prevăzute în partea a II-a sau a IV-a;

iau măsuri efective pentru a reduce factorii de încurajare și a preveni deplasările neautorizate ale resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor între statele membre.

Pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin, setul de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație include cel puțin următoarele elemente:

asistență operațională și tehnică acordată de organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii în conformitate cu mandatele lor, în special de Agenția pentru Azil în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European și al Consiliului, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1896 și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului;

sprijin acordat din fondurile Uniunii pentru punerea în aplicare a cadrului comun prevăzut în prezenta parte în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1147 și, după caz, cu Regulamentul (UE) 2021/1148 al Parlamentului European și al Consiliului;

derogări în acquis-ul Uniunii care oferă statelor membre instrumentele necesare pentru a reacționa la provocările specifice legate de migrație, astfel cum se menționează în Regulamentele (UE) 2024/1359 și (UE) 2024/1348 și în Regulamentul (UE) 2024/1349 al Parlamentului European și al Consiliului;

activarea mecanismului de protecție civilă al Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/836 al Parlamentului European și al Consiliului;

măsuri de facilitare a activităților de returnare și reintegrare, inclusiv prin cooperarea cu țările terțe și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale;

acțiuni consolidate și activități transsectoriale în cadrul dimensiunii externe a migrației;

comunicare diplomatică și politică consolidată;

strategii de comunicare coordonate;

sprijinirea unor politici eficace și bazate pe drepturile omului în domeniul migrației în țările terțe;

promovarea migrației legale și a mobilității bine gestionate, inclusiv prin consolidarea parteneriatelor bilaterale, regionale și internaționale privind migrația, strămutarea forțată, căile legale și parteneriatele pentru mobilitate.

Statele membre dispun de strategii naționale care stabilesc abordarea strategică pentru a se asigura că au capacitatea de a pune în aplicare în mod eficace sistemul lor de gestionare a azilului și a migrației, în deplină conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului internațional, ținând seama de situația lor specifică, în special de poziția lor geografică.

măsuri preventive de reducere a riscului de presiune migratorie și planificarea pentru situații neprevăzute, luând în considerare planificarea pentru situații neprevăzute în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1896, al Regulamentului (UE) 2021/2303 și al Directivei (UE) 2024/1346 și rapoartele Comisiei emise în temeiul Recomandării (UE) 2020/1366;

informații privind modul în care principiile stabilite în prezenta parte sunt puse în aplicare de statele membre și modul în care obligațiile juridice care decurg din aceste principii sunt îndeplinite la nivel național;

informații privind modul în care rezultatele monitorizării efectuate de Agenția pentru Azil și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și rezultatele evaluării efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/922, precum și rezultatele monitorizării efectuate în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2024/1356 au fost luate în considerare.

Strategiile naționale iau în considerare alte strategii relevante și măsuri de sprijin existente, în special măsurile de sprijin în temeiul Regulamentelor (UE) 2021/1147 și (UE) 2021/2303, și sunt coerente și complementare cu strategiile naționale pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor instituite în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/1896.

Statele membre transmit Comisiei strategiile lor naționale de gestionare a azilului și a migrației cu șase luni înainte de adoptarea strategiei menționate la articolul 8.

Sprijinul financiar și operațional din partea Uniunii, inclusiv sprijinul operațional oferit de organele, oficiile și agențiile sale, pentru îndeplinirea obligațiilor se acordă în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/1896, (UE) 2021/1147, (UE) 2021/2303 și, dacă este cazul, (UE) 2021/1148.

Comisia monitorizează situațiile legate de migrație și furnizează informații legate de acestea prin intermediul unor rapoarte periodice bazate pe date și informații furnizate de Serviciul de Acțiune Externă, de Agenția pentru Azil, de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, de Europol și de Agenția pentru Drepturi Fundamentale și, în special, pe informațiile colectate în temeiul Recomandării (UE) 2020/1366 și în cadrul rețelei mecanismului UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație și, dacă este necesar, pe informațiile furnizate de statele membre.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, un model care să fie utilizat de statele membre pentru a asigura că strategiile lor naționale sunt comparabile în privința anumitor elemente de bază specifice, cum ar fi planificarea pentru situații neprevăzute. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Comisia, după consultarea statelor membre, ținând seama de rapoartele și analizele relevante din partea organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și pe baza strategiilor naționale menționate la articolul 7, elaborează o strategie europeană pe cinci ani de gestionare a azilului și migrației (denumită în continuare strategia), care stabilește abordarea strategică, în vederea asigurării punerii în aplicare coerente a strategiilor naționale. Comisia transmite această strategie Parlamentului European și Consiliului. Strategia nu este obligatorie din punct de vedere juridic.

Prima strategie se adoptă până la 12 decembrie 2025 și, ulterior, o dată la cinci ani.

Strategia include componentele enumerate la articolele 4 și 5, conferă un rol important jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului și, de asemenea, ia în considerare:

punerea în aplicare a strategiilor naționale de gestionare a azilului și migrației ale statelor membre, menționate la articolul 7, și conformitatea acestora cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional;

informațiile relevante colectate de Comisie în temeiul Recomandării (UE) 2020/1366;

informațiile colectate de Comisie și de Agenția pentru Azil referitoare la punerea în aplicare a acquis-ului Uniunii în materie de azil;

informațiile colectate de la Serviciul European de Acțiune Externă și de la organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii, în special rapoartele Agenției pentru Azil, ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;

orice alte informații relevante, inclusiv din partea statelor membre, a autorităților de monitorizare, a organizațiilor internaționale și a oricăror alte organe, oficii, agenții sau organizații relevante.

CAPITOLUL II

Comisia adoptă un raport anual european privind azilul și migrația în care evaluează situația în materie de azil, primire și migrație din perioada anterioară de 12 luni și orice posibile evoluții și oferă un tablou situațional strategic al domeniului migrației și azilului, care servește, de asemenea, drept instrument de alertă timpurie și de sensibilizare pentru Uniune (denumit în continuare raportul).

Raportul se bazează pe date cantitative și calitative relevante și pe informații furnizate de statele membre, de Serviciul European de Acțiune Externă, de Agenția pentru Azil, de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, de Europol și de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene. Respectivul raport poate, de asemenea, să țină seama de informațiile furnizate de alte organe, oficii, agenții sau organizații relevante.

Raportul conține următoarele elemente:

o evaluare a situației generale care acoperă toate rutele de migrație către Uniune și din interiorul tuturor statelor membre, în special:

numărul de cereri de protecție internațională și cetățenia solicitanților;

numărul de minori neînsoțiți identificați și, dacă este cazul, numărul de persoane cu nevoi procedurale sau de primire speciale;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi cărora li s-a acordat protecție internațională în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1347;

numărul de decizii în primă instanță și definitive în materie de azil;

capacitatea de primire a statelor membre;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au fost depistați de autoritățile statelor membre că nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, ședere sau reședință în statul membru respectiv, inclusiv numărul de persoane care au depășit durata de ședere autorizată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 19 din Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului;

numărul de decizii de returnare emise de statele membre și numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au părăsit teritoriul statelor membre în conformitate cu o decizie de returnare care respectă Directiva 2008/115/CE;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi admiși de statele membre prin intermediul mecanismelor de relocare sau de admisie umanitară la nivelul Uniunii și la nivel național;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe care fac obiectul procedurii la frontieră prevăzute în Regulamentele (UE) 2024/1348 și (UE) 2024/1349, precum și cetățeniile acestora;

numărul de cereri de preluare sau de notificări de reprimire primite și trimise în conformitate cu articolele 39 și 41;

numărul deciziilor de transfer și numărul de transferuri efectuate în conformitate cu prezentul regulament;

numărul și cetățenia resortisanților țărilor terțe debarcați în urma operațiunilor de căutare și salvare și numărul de cereri de protecție internațională depuse de respectivii resortisanți ai țărilor terțe;

statele membre care s-au confruntat cu sosiri recurente pe mare, în special prin debarcări în urma operațiunilor de căutare și salvare;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi cărora li s-a refuzat intrarea în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi care beneficiază de o formă de protecție temporară în conformitate cu Directiva 2001/55/CE a Consiliului;

numărul de persoane reținute pentru trecerea ilegală a unei frontiere externe terestre, maritime sau aeriene și, cu condiția ca datele să fie disponibile și verificabile, numărul de tentative de trecere ilegală a frontierei;

sprijinul furnizat statelor membre de organele, oficiile și agențiile Uniunii;

o proiecție pentru anul următor, inclusiv numărul de sosiri pe mare preconizate, pe baza situației generale în materie de migrație din anul precedent și luând în considerare situația actuală, reflectând în același timp presiunea anterioară;

informații privind nivelul de pregătire în Uniune și în statele membre și privind posibilul impact al situațiilor preconizate;

informații privind capacitatea statelor membre, în special privind capacitatea de primire;

rezultatul monitorizării efectuate de Agenția pentru Azil și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, al evaluării efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/922, precum și al monitorizării efectuate în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) 2024/1356, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf litera (c) din prezentul regulament;

o evaluare a necesității măsurilor de solidaritate și a măsurilor din cadrul setului de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație pentru a sprijini statul membru sau statele membre în cauză.

numărul de cereri de protecție internațională și cetățenia solicitanților;

numărul de minori neînsoțiți identificați și, dacă este cazul, numărul de persoane cu nevoi procedurale sau de primire speciale;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi cărora li s-a acordat protecție internațională în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1347;

numărul de decizii în primă instanță și definitive în materie de azil;

capacitatea de primire a statelor membre;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au fost depistați de autoritățile statelor membre că nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, ședere sau reședință în statul membru respectiv, inclusiv numărul de persoane care au depășit durata de ședere autorizată, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 19 din Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului;

numărul de decizii de returnare emise de statele membre și numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au părăsit teritoriul statelor membre în conformitate cu o decizie de returnare care respectă Directiva 2008/115/CE;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi admiși de statele membre prin intermediul mecanismelor de relocare sau de admisie umanitară la nivelul Uniunii și la nivel național;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe care fac obiectul procedurii la frontieră prevăzute în Regulamentele (UE) 2024/1348 și (UE) 2024/1349, precum și cetățeniile acestora;

numărul de cereri de preluare sau de notificări de reprimire primite și trimise în conformitate cu articolele 39 și 41;

numărul deciziilor de transfer și numărul de transferuri efectuate în conformitate cu prezentul regulament;

numărul și cetățenia resortisanților țărilor terțe debarcați în urma operațiunilor de căutare și salvare și numărul de cereri de protecție internațională depuse de respectivii resortisanți ai țărilor terțe;

statele membre care s-au confruntat cu sosiri recurente pe mare, în special prin debarcări în urma operațiunilor de căutare și salvare;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi cărora li s-a refuzat intrarea în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/399;

numărul de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi care beneficiază de o formă de protecție temporară în conformitate cu Directiva 2001/55/CE a Consiliului;

numărul de persoane reținute pentru trecerea ilegală a unei frontiere externe terestre, maritime sau aeriene și, cu condiția ca datele să fie disponibile și verificabile, numărul de tentative de trecere ilegală a frontierei;

sprijinul furnizat statelor membre de organele, oficiile și agențiile Uniunii;

Comisia adoptă anual raportul până în data de 15 octombrie și îl transmite Parlamentului European și Consiliului.

Raportul oferă baza pentru deciziile luate la nivelul Uniunii cu privire la măsurile necesare pentru gestionarea migrației.

Primul raport este emis până la data de 15 octombrie 2025.

În scopul întocmirii raportului, statele membre, Agenția pentru Azil, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Europolul și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene furnizează informațiile menționate la articolul 10 până la data de 1 iunie a fiecărui an.

Comisia convoacă o reuniune a mecanismului UE de pregătire și gestionare a crizelor legate de migrație în prima jumătate a lunii iulie a fiecărui an pentru a prezenta evaluarea inițială a situației și pentru a face schimb de informații cu membrii mecanismului respectiv. Componența și modul de funcționare ale mecanismului UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație sunt astfel cum sunt prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1366, în versiunea sa inițială.

Statele membre și organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii furnizează Comisiei informații actualizate până la data de 1 septembrie a fiecărui an.

Comisia convoacă o reuniune a mecanismului UE de pregătire și gestionare a crizelor legate de migrație până la data de 30 septembrie a fiecărui an, pentru a prezenta evaluarea consolidată a situației. Componența și modul de funcționare ale mecanismului UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație sunt astfel cum sunt prevăzute în Recomandarea (UE) 2020/1366, în versiunea sa inițială.

Atunci când evaluează situația generală în materie de migrație sau dacă un stat membru este supus unei presiuni migratorii, riscului de presiune migratorie sau se confruntă cu o situație migratorie semnificativă, Comisia utilizează raportul menționat la articolul 9 și ia în considerare orice informații suplimentare în temeiul articolului 9 alineatul (3) litera (a).

De asemenea, Comisia ține seama de următoarele aspecte:

informațiile prezentate de statul membru în cauză, inclusiv estimarea nevoilor sale, a capacității și a măsurilor sale de pregătire, precum și orice informații suplimentare relevante furnizate în strategia națională menționată la articolul 7;

nivelul de cooperare în materie de migrație, precum și în domeniul returnărilor și al readmisiei, inclusiv luând în considerare raportul anual în conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, cu țările terțe de origine și de tranzit, cu primele țări de azil și cu țările terțe sigure, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2024/1348;

situația geopolitică din țările terțe relevante, precum și cauzele profunde ale migrației și posibilele situații de instrumentalizare a migranților, precum și posibilele evoluții în domeniul sosirilor ilegale prin frontierele externe ale statelor membre care ar putea afecta mișcările migratorii;

recomandările relevante prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (UE) 2022/922, la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2021/2303 și la articolul 32 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2019/1896;

informațiile colectate în temeiul Recomandării (UE) 2020/1366;

rapoartele privind analiza și conștientizarea integrată a situației, elaborate în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului, cu condiția ca răspunsul politic integrat la situații de criză să fie activat sau ca raportul privind analiza și conștientizarea integrată a situației în materie de migrație, emis în cadrul primei etape a mecanismului UE de pregătire pentru situații de criză și de gestionare a crizelor legate de migrație, să nu fie activat în momentul activării răspunsului politic integrat la situații de criză;

informațiile din procesul de raportare privind liberalizarea vizelor și în urma dialogurilor cu țări terțe;

buletinele trimestriale privind migrația și alte rapoarte ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene;

sprijinul furnizat de organele, oficiile și agențiile Uniunii statelor membre;

părțile relevante din raportul de evaluare a vulnerabilității menționat la articolul 32 din Regulamentul (UE) 2019/1896;

amploarea și tendințele deplasărilor neautorizate ale resortisanților țărilor terțe sau ale apatrizilor între statele membre, pe baza informațiilor disponibile de la organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii și a analizei datelor din sistemele de informații relevante.

În plus, pentru a evalua dacă un stat membru se confruntă cu o situație migratorie semnificativă, Comisia ia în considerare, de asemenea, efectul cumulativ al sosirilor anuale actuale și anterioare de resortisanți ai țărilor terțe sau de apatrizi.

Împreună cu raportul menționat la articolul 9, Comisia adoptă o decizie de punere în aplicare prin care stabilește dacă un anumit stat membru este supus unei presiuni migratorii sau este expus riscului de presiune migratorie în cursul anului următor sau se confruntă cu o situație migratorie semnificativă.

În sensul alineatului (1), Comisia utilizează informațiile colectate în temeiul articolului 10, ținând seama de toate elementele raportului menționat la articolul 9, de toate rutele de migrație, inclusiv de particularitățile fenomenului structural al debarcărilor după operațiunile de căutare și salvare și de deplasările neautorizate ale resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor între statele membre, precum și de presiunea anterioară asupra statului membru în cauză și de situația actuală.

În cazul în care, în ultimele 12 luni, un stat membru s-a confruntat cu un număr mare de sosiri din cauza debarcărilor recurente în urma unor operațiuni de căutare și salvare, Comisia consideră că statul membru respectiv este supus unei presiuni migratorii, cu condiția ca respectivele sosiri să fie de o asemenea amploare încât să creeze obligații disproporționate chiar și pentru sistemul de azil, de primire și de migrație bine pregătit al statului membru respectiv.

Comisia adoptă decizia sa de punere în aplicare până la data de 15 octombrie a fiecărui an și o transmite Parlamentului European și Consiliului.

În fiecare an, pe baza raportului menționat la articolul 9 și împreună cu acesta, Comisia prezintă o propunere de act de punere în aplicare al Consiliului de instituire a rezervei anuale de solidaritate necesare pentru a aborda situația migrației în anul următor într-un mod echilibrat și eficace. Respectivul raport reflectă nevoile anuale preconizate în materie de solidaritate ale statelor membre aflate sub presiune migratorie.

Propunerea Comisiei menționată la alineatul (1) identifică numărul anual total de relocări intra-UE și de contribuții financiare necesare pentru rezerva anuală de solidaritate la nivelul Uniunii, care trebuie să fie de cel puțin:

30000 pentru relocări intra-UE;

600 de milioane EUR pentru contribuțiile financiare.

Atunci când identifică nivelul responsabilității la nivelul Uniunii care trebuie să fie partajată între toate statele membre și nivelul de solidaritate aferent, Comisia ține seama de criteriile calitative și cantitative relevante, inclusiv, pentru anul relevant, de numărul total de sosiri, de ratele medii de recunoaștere, precum și de ratele medii de returnare. Comisia ține seama, de asemenea, de faptul că statele membre care vor deveni state membre beneficiare în temeiul articolului 58 alineatul (1) nu sunt obligate să își execute contribuțiile de solidaritate promise.

În pofida alineatului (2) de la prezentul articol, în situații excepționale în care informațiile furnizate de statele membre și de organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii în temeiul articolului 9 alineatul (2) sau consultările efectuate de Comisie în temeiul articolului 11 alineatul (1) nu indică necesitatea unor măsuri de solidaritate pentru anul următor, propunerea Comisiei menționată la alineatul (1) de la prezentul articol ține seama în mod corespunzător de acest lucru.

În cazul în care Comisia a identificat într-o decizie de punere în aplicare astfel cum este menționată la articolul 11 că unul sau mai multe state membre sunt supuse unei presiuni migratorii ca urmare a unui număr mare de sosiri care rezultă din debarcări recurente în urma operațiunilor de căutare și salvare, ținând seama de particularitățile statelor membre în cauză, Comisia stabilește procentul orientativ din rezerva anuală de solidaritate care urmează să fie pus la dispoziția statelor membre respective.

Comisia adoptă propunerea menționată la alineatul (1) de la prezentul articol până la data de 15 octombrie a fiecărui an și o transmite Consiliului. Comisia transmite simultan propunerea respectivă Parlamentului European. Până la adoptarea de către Consiliu a actului de punere în aplicare menționat la articolul 57, propunerea Comisiei menționată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se face publică. Aceasta este clasificată RESTREINT UE/EU RESTRICTED și este tratată ca atare în conformitate cu Decizia 2013/488/UE a Consiliului.

Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a părții a IV-a din prezentul regulament, se instituie un Forum la nivel înalt al UE privind solidaritatea (denumit în continuare Forumul la nivel înalt), format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de statul membru care deține președinția Consiliului. Statele membre sunt reprezentate la nivelul de responsabilitate și putere de decizie care este adecvat pentru îndeplinirea sarcinilor conferite Forumului la nivel înalt.

Consiliul convoacă Forumul la nivel înalt în termen de 15 zile de la adoptarea raportului menționat la articolul 9, a deciziei menționate la articolul 11 și a propunerii Comisiei menționate la articolul 12.

În cadrul reuniunii menționate la alineatul (2), Forumul la nivel înalt examinează raportul menționat la articolul 9, decizia menționată la articolul 11 și propunerea Comisiei menționată la articolul 12 și evaluează situația generală. De asemenea, în cadrul Forumului la nivel înalt se ajunge la o concluzie cu privire la măsurile de solidaritate și la nivelul de contribuție necesar în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 57 și, dacă se consideră necesar, cu privire la alte măsuri de răspuns în materie de migrație în domeniul responsabilității, al pregătirii și al situațiilor neprevăzute, precum și cu privire la dimensiunea externă a migrației. În cadrul respectivei reuniuni a Forumului la nivel înalt, statele membre se angajează să contribuie la crearea rezervei anuale de solidaritate în temeiul articolului 57.

În cazul în care Consiliul, la inițiativa unui stat membru sau la invitația Comisiei, consideră că contribuțiile de solidaritate la rezerva anuală de solidaritate sunt insuficiente în raport cu nevoile identificate, inclusiv în cazul în care au fost acordate deduceri semnificative în conformitate cu articolele 61 și 62, sau în cazul în care unul sau mai multe state membre supuse unei presiuni migratorii au nevoi mai mari decât se anticipase sau situația generală necesită sprijin suplimentar de solidaritate, Consiliul convoacă, cu majoritate simplă, Forumul la nivel înalt pentru a solicita statelor membre să furnizeze contribuții de solidaritate suplimentare. Orice exercițiu de asumare a angajamentelor urmează procedura prevăzută la articolul 57.

Pentru a asigura aplicarea corectă a părții a IV-a din prezentul regulament, se instituie un Forum la nivel tehnic al UE privind solidaritatea (denumit în continuare Forumul la nivel tehnic), iar coordonatorul UE pentru solidaritate convoacă și prezidează, în numele Comisiei, acest Forum la nivel tehnic.

Forumul la nivel tehnic este alcătuit din reprezentanți ai autorităților relevante ale statelor membre la un nivel suficient de înalt pentru a îndeplini sarcinile conferite Forumului la nivel tehnic.

Țările terțe care au încheiat cu Uniunea un acord privind criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională depuse într-un stat membru sau în țara terță respectivă pot fi invitate, pentru a contribui ad-hoc la solidaritate, să participe la Forumul la nivel tehnic, după caz.

Agenția pentru Azil participă la Forumul la nivel tehnic. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene participă, după caz și la invitația coordonatorului UE pentru solidaritate, la Forumul la nivel tehnic. În funcție de implicarea lor în mecanismul de solidaritate, agențiile Organizației Națiunilor Unite pot fi, de asemenea, invitate să participe.

În urma adoptării actului de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57, coordonatorul UE pentru solidaritate convoacă o primă reuniune a Forumului la nivel tehnic. În urma acestei prime reuniuni, Forumul la nivel tehnic se reunește periodic și ori de câte ori este necesar, în special în temeiul articolului 58 alineatul (3) și al articolului 59 alineatul (6), pentru a operaționaliza mecanismul de solidaritate între statele membre și pentru a aborda nevoile de solidaritate cu contribuțiile identificate.

Comisia numește un coordonator al UE pentru solidaritate pentru a coordona la nivel tehnic punerea în aplicare a mecanismului de solidaritate în conformitate cu partea a IV-a din prezentul regulament.

Coordonatorul UE pentru solidaritate:

sprijină activitățile de relocare intra-UE din statul membru beneficiar în statul membru contribuitor;

coordonează și sprijină comunicarea dintre statele membre, organele, oficiile, agențiile și entitățile care sunt implicate în punerea în aplicare a mecanismului de solidaritate;

păstrează o imagine de ansamblu a nevoilor statelor membre beneficiare și a contribuțiilor statelor membre contribuitoare și monitorizează punerea în aplicare în curs a măsurilor de solidaritate;

organizează, la intervale regulate, reuniuni între autoritățile statelor membre pentru a asigura o operaționalizare eficace și eficientă a rezervei anuale de solidaritate, pentru a facilita cea mai bună interacțiune și cooperare între statele membre;

promovează cele mai bune practici în punerea în aplicare a mecanismului de solidaritate;

convoacă și prezidează Forumul la nivel tehnic;

îndeplinește sarcinile menționate la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2024/1359.

În sensul alineatului (2), coordonatorul UE pentru solidaritate este asistat de un birou și dispune de resursele financiare și umane necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace. Coordonatorul UE pentru solidaritate colaborează îndeaproape cu Agenția pentru Azil, inclusiv în ceea ce privește detaliile practice ale relocării intra-UE în temeiul prezentului regulament.

Raportul menționat la articolul 9 prezintă stadiul punerii în aplicare și al funcționării mecanismului de solidaritate.

Statele membre furnizează coordonatorului UE pentru solidaritate datele și informațiile necesare pentru ca coordonatorul UE pentru solidaritate să își îndeplinească în mod eficace sarcinile.

PARTEA A III-A

CAPITOLUL I

Statele membre examinează o cerere de protecție internațională prezentată de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid pe teritoriul oricăruia dintre ele, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit. Cererea este examinată de un singur stat membru și anume de către statul membru determinat ca responsabil pe baza criteriilor stabilite în capitolul II din prezenta parte sau a clauzelor stabilite în capitolul III din prezenta parte.

Fără a aduce atingere normelor prevăzute în partea a IV-a din prezentul regulament, atunci când niciun stat membru nu poate fi determinat drept responsabil de examinarea cererii de protecție internațională pe baza criteriilor menționate în prezentul regulament, primul stat membru în care a fost înregistrată cererea de protecție internațională este cel responsabil de examinarea acesteia.

Atunci când este imposibil pentru un stat membru să transfere solicitantul în statul membru desemnat inițial drept responsabil, întrucât există motive substanțiale de a crede că solicitantul, ca urmare a transferului către statul membru respectiv, s-ar confrunta cu un risc real de încălcare a drepturilor fundamentale ale solicitantului care constituie tratamente inumane sau degradante în sensul articolului 4 din cartă, statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil continuă examinarea criteriilor stabilite în capitolul II din prezenta parte sau a clauzelor stabilite în capitolul III din prezenta parte, pentru a determina dacă alt stat membru poate fi desemnat drept responsabil.

În cazul în care nu s-a efectuat controlul de securitate prevăzut la articolul 15 din Regulamentul (UE) 2024/1356 în temeiul regulamentului respectiv, primul stat membru în care s-a înregistrat cererea de protecție internațională examinează dacă există motive rezonabile de a considera că solicitantul respectiv constituie o amenințare la adresa securității interne cât mai curând posibil după înregistrarea cererii, înainte de aplicarea criteriilor pentru determinarea statului membru responsabil în temeiul capitolului II din prezenta parte sau al clauzelor prevăzute în capitolul III din prezenta parte.

Fiecare stat membru își rezervă dreptul de a trimite un solicitant către o țară terță sigură, sub rezerva normelor și a garanțiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1348.

O cerere de protecție internațională se prezintă și se înregistrează în statul membru al primei intrări.

Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid deține un document de ședere valabil sau o viză valabilă, cererea de protecție internațională se prezintă și se înregistrează în statul membru care a eliberat documentul de ședere sau viza.

Solicitantul cooperează pe deplin cu autoritățile competente ale statelor membre în ceea ce privește colectarea datelor biometrice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1358 și în domeniile reglementate de prezentul regulament, în special prin prezentarea și divulgarea, cât mai curând posibil și cel târziu în timpul interviului menționat la articolul 22 din prezentul regulament, a tuturor elementelor și informațiilor de care dispune care sunt relevante pentru determinarea statului membru responsabil, inclusiv prin prezentarea documentelor sale de identitate, în cazul în care solicitantul se află în posesia unor astfel de documente. În cazul în care solicitantul nu este în măsură, în momentul interviului, să prezinte dovezi care să justifice elementele și informațiile furnizate sau să completeze modelul menționat la articolul 22 alineatul (1) din prezentul regulament, autoritatea competentă stabilește o dată-limită rezonabilă pentru prezentarea unor astfel de dovezi, ținând seama de circumstanțele individuale ale cazului, în termenul menționat la articolul 39 alineatul (1) din prezentul regulament.

Solicitantul are obligația de a fi prezent în:

statul membru menționat la alineatele (1) și (2) până la determinarea statului membru responsabil și, după caz, la punerea în aplicare a procedurii de transfer;

statul membru responsabil;

statul membru de relocare intra-UE ca urmare a unui transfer efectuat în temeiul articolului 67 alineatul (11).

În cazul în care solicitantului i se notifică o decizie de transfer în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) și cu articolul 67 alineatul (10), acesta cooperează cu autoritățile competente și respectă decizia respectivă.

Cu condiția ca solicitantul să fi fost informat cu privire la obligațiile sale și la consecințele nerespectării acestora în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2024/1356 sau cu articolul 5 alineatul (1) și articolul 21 din Directiva (UE) 2024/1346, solicitantul nu are dreptul să beneficieze de condițiile de primire prevăzute la articolele 17-20 din directiva respectivă în alt stat membru decât cel în care are obligația de a fi prezent în temeiul articolului 17 alineatul (4) din prezentul regulament din momentul în care i s-a notificat emiterea unei decizii de transfer în statul membru responsabil.

Elementele și informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil prezentate după expirarea termenului sunt luate în considerare numai în cazul în care furnizează dovezi decisive pentru aplicarea corectă a prezentului regulament, în special în ceea ce privește minorii neînsoțiți și reîntregirea familiei.

Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care solicitantul nu se află în statul membru în care trebuie să fie prezent, iar autoritățile competente ale statului membru în care se află solicitantul au indicii întemeiate pentru a crede că solicitantul ar fi putut să facă obiectul oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 2 și 3 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

Atunci când aplică prezentul articol, statele membre iau în considerare circumstanțele individuale ale solicitantului, inclusiv orice risc real de încălcare a drepturilor fundamentale în statul membru în care solicitantul trebuie să fie prezent. Orice măsuri luate de statele membre sunt proporționale.

Cât mai curând posibil și în orice caz, până la data la care cererea de protecție internațională se înregistrează într-un stat membru, autoritățile competente ale respectivului stat membru îl informează pe solicitant în legătură cu aplicarea prezentului regulament, cu privire la drepturile sale în temeiul prezentului regulament și cu obligațiile prevăzute la articolul 17, precum și cu consecințele neconformării prevăzute la articolul 18. Informațiile respective includ în special informații referitoare la:

obiectivele prezentului regulament;

cooperarea preconizată de solicitant cu autoritățile competente, astfel cum se prevede la articolul 17;

faptul că dreptul de a solicita protecție internațională nu include posibilitatea solicitantului de a alege statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională sau statul membru de relocare intra-UE;

consecințele prezentării unei alte cereri în alt stat membru și ale părăsirii statului membru în care solicitantul trebuie să fie prezent în conformitate cu articolul 17 alineatul (4) și în special faptul că solicitantul are dreptul doar la condițiile de primire prevăzute la articolul 18 alineatul (1);

criteriile și procedura de determinare a statului membru responsabil, ierarhia acestor criterii în diferitele etape ale procedurii și durata procedurii;

dispozițiile referitoare la reîntregirea familiei și, în acest sens, definiția aplicabilă a membrilor de familie și a rudelor, dreptul de a solicita și de a primi modelul menționat la articolul 22 alineatul (1), inclusiv informații privind persoanele și entitățile care pot oferi asistență pentru completarea modelului, precum și informații privind organizațiile naționale, internaționale sau alte organizații relevante care pot facilita identificarea și regăsirea membrilor de familie;

scopul interviului personal și dreptul la acest interviu în conformitate cu articolul 22, procedura și obligația de a prezenta verbal sau prin furnizarea de documente și alte informații, inclusiv, dacă este cazul, prin modelul menționat la articolul 22 alineatul (1), cât mai curând posibil pe durata derulării procedurii, orice informații relevante care ar putea contribui la stabilirea prezenței membrilor de familie, a rudelor sau a altor persoane aflate în relații de familie în statele membre, inclusiv informații cu privire la mijloacele prin care solicitantul poate prezenta astfel de informații, precum și orice asistență pe care statul membru o poate oferi în ceea ce privește găsirea membrilor de familie sau a rudelor;

obligația solicitantului de a divulga, cât mai curând posibil în cadrul procedurii, orice informație relevantă care ar putea contribui la stabilirea existenței unor documente de ședere, vize sau diplome de studii anterioare;

posibilitatea de a prezenta motive argumentate în mod corespunzător autorităților competente pentru ca acestea să ia în considerare aplicarea articolului 35 alineatul (1);

obligația solicitantului de a prezenta documentele de identitate dacă acesta se află în posesia unor astfel de documente și de a coopera cu autoritățile competente în ceea ce privește colectarea datelor biometrice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1358;

existența dreptului la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești pentru a contesta o decizie de transfer în termenul stabilit la articolul 43 alineatul (2) și faptul că domeniul de aplicare al unei astfel de contestații este limitat, astfel cum se prevede la articolul 43 alineatul (1);

dreptul de a i se acorda consiliere juridică gratuită în chestiuni legate de aplicarea criteriilor stabilite în capitolul II sau a clauzelor prevăzute în capitolul III din prezenta parte în toate etapele procedurii de determinare a statului membru responsabil, astfel cum se prevede la articolul 21;

în cazul unui apel sau al unei revizuiri, dreptul de a primi, la cerere, asistență juridică gratuită în cazul în care persoana în cauză nu își poate permite costurile aferente procedurii;

faptul că sustragerea va conduce la o prelungire a termenului în conformitate cu articolul 46;

faptul că autoritățile competente ale statelor membre și Agenția pentru Azil vor prelucra datele cu caracter personal ale solicitantului, inclusiv pentru a realiza schimbul de date referitoare la solicitant numai în scopul îndeplinirii obligațiilor lor în temeiul prezentului regulament și cu respectarea deplină a obligațiilor de a proteja persoanele fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern;

categoriile de date cu caracter personal vizate;

dreptul de acces la datele care îl privesc pe solicitant și dreptul de a solicita rectificarea datelor inexacte sau ștergerea acestora dacă au fost prelucrate în mod ilegal, precum și procedurile de urmat pentru exercitarea acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale autorităților menționate la articolul 52 și ale autorităților naționale pentru protecția datelor care tratează plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal, precum și datele de contact ale responsabilului cu protecția datelor;

în cazul unui minor neînsoțit, garanțiile și drepturile aplicabile solicitantului în această privință, rolul și responsabilitățile reprezentantului și procedura de depunere a plângerilor împotriva unui reprezentant în condiții de încredere și siguranță și cu respectarea deplină a dreptului copilului de a fi audiat;

faptul că, în cazul în care dovezile circumstanțiale nu sunt coerente, verificabile și suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea, statul membru poate solicita un test ADN sau un test de sânge pentru a dovedi existența unor legături de familie, sau o evaluare a vârstei solicitantului;

după caz, procedura de relocare intra-UE prevăzută la articolele 67 și 68.

Solicitantul are posibilitatea de a solicita informații privind desfășurarea procedurii și autoritățile competente informează solicitantul cu privire la această posibilitate. În cazul în care solicitantul este minor, atât minorul, cât și părintele sau reprezentantul au posibilitatea de a solicita astfel de informații.

Informațiile menționate la articolul 19 sunt furnizate în scris, într-un mod concis, transparent, inteligibil și ușor accesibil, utilizând un limbaj simplu și clar și într-o limbă pe care solicitantul o înțelege sau pe care se presupune, în mod rezonabil, că o înțelege. Statele membre folosesc în acest scop materialele informative comune redactate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Materialele informative comune sunt, de asemenea, disponibile online, pe o platformă deschisă și ușor accesibilă pentru solicitanții de protecție internațională.

În strânsă cooperare cu autoritățile naționale responsabile, Agenția pentru Azil elaborează materiale informative comune, precum și informații specifice pentru minorii neînsoțiți și solicitanții vulnerabili, atunci când acest lucru este necesar pentru solicitanții cu nevoi procedurale sau de primire specifice, care conțin cel puțin informațiile menționate la articolul 19. Materialele informative comune includ, de asemenea, informații privind aplicarea Regulamentului (UE) 2024/1358 și în special scopul în care datele solicitantului în cauză pot fi prelucrate în cadrul Eurodac.

În cazul în care solicitantul este minor, informațiile menționate la articolul 19 sunt furnizate într-un mod adaptat copiilor de către un personal instruit în mod corespunzător și în prezența reprezentantului solicitantului.

Solicitanții au dreptul de a consulta, în mod eficace, un consilier juridic sau un alt tip de consilier, admis sau autorizat ca atare în temeiul dreptului intern, cu privire la aspecte legate de aplicarea criteriilor stabilite în capitolul II sau a clauzelor prevăzute în capitolul III din prezenta parte, în toate etapele procedurii de determinare a statului membru responsabil prevăzute în prezentul regulament.

Fără a aduce atingere dreptului solicitantului de a-și alege propriul consilier juridic sau alt tip de consilier pe cheltuiala sa, un solicitant poate solicita consiliere juridică gratuită în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil.

Consilierea juridică gratuită este oferită de consilieri juridici sau de alt tip deconsilieri, admiși sau autorizați în temeiul dreptului intern să consilieze, să asiste sau să reprezinte solicitanții sau de organizațiile neguvernamentale acreditate în temeiul dreptului intern pentru a furniza servicii juridice sau reprezentare solicitanților.

Statele membre organizează furnizarea de consiliere juridică în conformitate cu sistemele lor naționale.

Statele membre stabilesc norme procedurale specifice privind modalitățile de depunere și prelucrare a cererilor pentru furnizarea de consiliere juridică gratuită, astfel cum se prevede la prezentul articol.

În scopul procedurii de determinare a statului membru responsabil, consilierea juridică gratuită include furnizarea de:

orientări și explicații privind criteriile și procedurile de determinare a statului membru responsabil, inclusiv informații privind drepturile și obligațiile pe parcursul tuturor etapelor procedurii respective;

orientări și asistență pentru furnizarea de informații care ar putea contribui la determinarea statului membru responsabil în conformitate cu criteriile stabilite în capitolul II din prezenta parte;

orientări și asistență pentru modelul menționat la articolul 22 alineatul (1).

Fără a aduce atingere alineatului (1), furnizarea de consiliere juridică gratuită în cadrul procedurii de determinare a statului membru responsabil poate fi exclusă în cazul în care solicitantul este deja asistat și reprezentat de un consilier juridic.

În scopul punerii în aplicare a prezentului articol, statele membre pot solicita asistența Agenției pentru Azil. În plus, se poate acorda sprijin financiar statelor membre prin intermediul fondurilor Uniunii, în conformitate cu actele juridice aplicabile unei astfel de finanțări.

Pentru a facilita procedura de determinare a statului membru responsabil, autoritățile competente din statul membru care îndeplinește procedura de determinare a statului membru responsabil menționat la articolul 38 alineatul (1) organizează un interviu individual cu solicitantul în scopul aplicării articolului 39. Interviul permite, de asemenea, solicitantului să înțeleagă în mod corespunzător informațiile primite în conformitate cu articolul 19.

Se poate renunța la interviul individual dacă:

solicitantul s-a sustras;

solicitantul nu a participat la interviul individual și nu a furnizat motive întemeiate pentru a-și justifica absența;

după primirea informațiilor menționate la articolul 19, solicitantul a oferit deja, prin alte mijloace, informațiile relevante pentru determinarea statului membru responsabil.

Interviul individual are loc în timp util și, în orice caz, înainte de prezentarea oricărei cereri de preluare în temeiul articolului 39.

Interviul individual se desfășoară în limba pe care o preferă solicitantul, cu excepția cazului în care există o altă limbă pe care o înțelege și în care poate comunica în mod clar. Interviurile cu minori neînsoțiți și, după caz, însoțiți sunt realizate de către o persoană care are cunoștințele necesare despre drepturile și nevoile speciale ale minorilor, într-un mod care să țină seama de nevoile copilului și adaptat contextului, luând în considerare vârsta și gradul de maturitate a minorului, în prezența reprezentantului și, după caz, a consilierului juridic al minorului. Dacă este cazul, se pune la dispoziție un interpret capabil să asigure o comunicare adecvată între solicitant și persoana care realizează interviul individual. În timpul interviului individual se poate asigura prezența unui mediator cultural. La cererea solicitantului și dacă este posibil, persoana care realizează interviul și, dacă este cazul, interpretul este de sexul preferat de solicitant.

În cazul în care acest lucru este justificat în mod corespunzător de circumstanțe, statele membre pot efectua interviul individual prin videoconferință. În acest caz, statul membru ia măsurile necesare pentru a asigura facilitățile, standardele procedurale și tehnice, asistența juridică și interpretarea corespunzătoare, ținând seama de orientările Agenției pentru Azil.

Interviul individual are loc în condiții care asigură o confidențialitate corespunzătoare. Interviul este efectuat de o persoană calificată în temeiul dreptului intern. Solicitanții care sunt identificați ca având nevoie de garanții procedurale speciale în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1348 beneficiază de sprijin adecvat în vederea creării condițiilor necesare pentru a prezenta în mod eficace toate elementele care permit determinarea statului membru responsabil. Personalul care intervievează solicitanții deține, de asemenea, cunoștințe generale despre factorii care ar putea influența negativ capacitatea solicitantului de a fi supus unui interviu, precum indicii că persoana a fost supusă torturii în trecut sau a fost victimă a traficului de persoane.

Statul membru care desfășoară interviul individual realizează o înregistrare audio a interviului și elaborează un rezumat scris al acestuia care conține cel puțin principalele informații furnizate de către solicitant în cadrul interviului. Solicitantul este informat în prealabil despre efectuarea înregistrării și despre scopul acesteia. În cazul în care există îndoieli cu privire la declarațiile solicitantului din cursul interviului individual, înregistrarea audio prevalează. Rezumatul se poate prezenta fie sub formă de raport, fie ca formular-tip. Statul membru se asigură că solicitantul sau consilierul juridic sau alt tip de consilier, recunoscut sau autorizat ca atare în temeiul dreptului intern, care îl reprezintă legal pe solicitant are acces la rezumat în timp util, cât mai curând posibil după interviu și, în orice caz, înainte ca autoritățile competente să ia o decizie cu privire la statul membru responsabil. Solicitantului i se dă posibilitatea de a formula observații sau de a oferi clarificări verbal sau în scris cu privire la orice traducere incorectă sau neînțelegeri sau alte erori de fapt care apar în rezumatul scris după încheierea interviului individual sau într-un anumit termen.

Interesul superior al copilului reprezintă un element fundamental de care statele membre țin seama în ceea ce privește toate procedurile prevăzute în prezentul regulament. Procedurile care implică minori sunt tratate cu prioritate.

Fiecare stat membru în care este prezent un minor neînsoțit se asigură că acesta este reprezentat și asistat de un reprezentant în ceea ce privește procedurile relevante prevăzute în prezentul regulament. Reprezentantul are resursele, calificările, pregătirea, expertiza și independența necesare asigurării faptului că interesul superior al copilului este luat în considerare pe parcursul procedurilor desfășurate în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul are acces la conținutul documentelor relevante din dosarul solicitantului, inclusiv la materialele informative specifice destinate minorilor neînsoțiți, și informează minorul neînsoțit cu privire la evoluția procedurilor în temeiul prezentului regulament.

desemnează cât mai curând posibil și, în orice caz, în timp util și cu scopul de a oferi asistență minorului în procesul de determinare a statului membru responsabil, o persoană care deține competențele și expertiza necesare pentru a asista provizoriu minorul în vederea protejării interesului superior și a bunăstării generale ale acestuia, ceea ce îi permite minorului să beneficieze de drepturile prevăzute în prezentul regulament și, dacă este cazul, să acționeze în calitate de reprezentant până la numirea unui reprezentant;

numesc un reprezentant, cât mai rapid posibil și nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data prezentării cererii.

Statele membre implică reprezentantul unui minor neînsoțit pe parcursul întregii proceduri de determinare a statului membru responsabil în temeiul prezentului regulament. Reprezentantul ajută minorul neînsoțit să ofere informații relevante pentru evaluarea interesului superior al copilului în conformitate cu alineatul (4), inclusiv pentru exercitarea dreptului de a fi audiat, și îl sprijină să contacteze alți actori, cum ar fi organizațiile de localizare a membrilor familiei, dacă este necesar în acest scop, respectând totodată obligațiile de confidențialitate față de minor.

Pentru evaluarea interesului superior al copilului, statele membre cooperează strâns între ele și țin cont, în special, de următorii factori:

posibilitățile de reîntregire a familiei;

bunăstarea și dezvoltarea socială a minorului pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv alte vulnerabilități, cum ar fi traumele, nevoile specifice legate de sănătate sau dizabilități, ținând cont, în special, de mediul etnic, religios, cultural și lingvistic din care provine și având în vedere necesitatea stabilității și a continuității în îngrijirea socială și educațională;

considerentele privind siguranța și securitatea, în special când există riscul ca respectivul minor să fie victimă a unei forme de violență sau exploatare, inclusiv a traficului de persoane;

opiniile minorului, în acord cu vârsta și maturitatea acestuia;

în cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, informațiile furnizate de reprezentantul din statul membru în care este prezent minorul neînsoțit;

orice alte motive relevante pentru evaluarea interesului superior al copilului.

Înainte de a transfera un minor neînsoțit, statul membru care efectuează transferul informează statul membru responsabil sau statul membru de relocare intra-UE, care confirmă că vor fi luate fără întârziere toate măsurile corespunzătoare menționate la articolele 16 și 27 din Directiva (UE) 2024/1346 și la articolul 23 din Regulamentul (UE) 2024/1348, inclusiv numirea unui reprezentant în statul membru responsabil sau în statul membru de relocare intra-UE. Orice decizie de a transfera un minor neînsoțit este precedată de o evaluare individuală a interesului superior al copilului. Evaluarea se bazează pe factorii relevanți enumerați la alineatul (4) de la prezentul articol, iar concluziile evaluării privind factorii respectivi sunt indicate în mod clar în decizia de transfer. Evaluarea este efectuată fără întârziere de către un personal instruit corespunzător care are calificările și expertiza necesare pentru a asigura faptul că se ține seama de interesul superior al copilului.

În scopul aplicării articolului 25, statul membru în care a fost înregistrată prima dată cererea de protecție internațională a minorului neînsoțit întreprinde fără întârziere acțiunile corespunzătoare pentru a identifica orice membru de familie, frate sau soră sau rudele minorului neînsoțit care se află pe teritoriul statelor membre, protejând, în același timp, interesul superior al copilului.

În vederea facilitării acțiunii adecvate de identificare a membrilor de familie sau a rudelor unui minor neînsoțit care se află pe teritoriul unui alt stat membru în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, inclusiv un formular-tip pentru schimbul de informații relevante între statele membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Criteriile de determinare a statului membru responsabil sunt aplicate în ordinea în care acestea sunt prevăzute în prezentul capitol.

Statul membru responsabil în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul capitol este determinat pe baza situației existente în momentul în care cererea de protecție internațională a fost înregistrată pentru prima oară într-un stat membru.

În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit, se aplică numai criteriile din prezentul articol. Respectivele criterii se aplică în ordinea în care sunt prevăzute la alineatele (2)-(5).

Statul membru responsabil este statul membru în care se află în mod legal un membru de familie al minorului neînsoțit sau un frate ori o soră a acestuia, cu excepția cazului în care s-a demonstrat că acest lucru nu este în interesul superior al copilului. În cazul în care solicitantul este un minor căsătorit al cărui soț sau a cărui soție nu este prezentă în mod legal pe teritoriul statelor membre, statul membru responsabil este acela în care se află în mod legal tatăl, mama sau un alt adult responsabil de minor fie în temeiul legii, fie în temeiul practicii din acel stat membru, sau sora ori fratele acestuia, cu excepția cazului în care s-a demonstrat că acest lucru nu este în interesul superior al copilului.

În cazul în care solicitantul este un minor neînsoțit care are o rudă care se află în mod legal în alt stat membru și dacă se stabilește, pe baza unei examinări individuale, că ruda poate avea grijă de el, respectivul stat membru reunește minorul cu ruda sa și este statul membru responsabil, cu excepția cazului în care s-a demonstrat că acest lucru nu este în interesul superior al copilului.

Când membrii de familie, frații, surorile sau rudele, astfel cum sunt menționați la alineatele (2) și (3), se află în mai multe state membre, statul membru responsabil este stabilit în funcție de ceea ce este în interesul superior al copilului.

În absența unui membru de familie, a unui frate, a unei surori sau a unei rude, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3), statul membru responsabil este acela în care a fost înregistrată pentru prima dată cererea de protecție internațională a minorului neînsoțit, dacă acest lucru este în interesul superior al copilului.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 78, acte delegate referitoare la:

identificarea membrilor de familie, a fraților, a surorilor sau a rudelor minorilor neînsoțiți;

criteriile de stabilire a existenței unor legături de familie dovedite;

criteriile de evaluare a capacității unei rude de a avea grijă de un minor neînsoțit, inclusiv în cazul în care membri de familie, frați, surori sau rude ale minorului neînsoțit se află în mai multe state membre.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme pentru consultarea și schimbul de informații între statele membre în scopul prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

În cazul în care solicitantul are un membru de familie căruia i-a fost permis să aibă reședința în calitate de beneficiar de protecție internațională într-un stat membru sau care are reședința într-un stat membru pe baza unui permis de ședere pe termen lung în conformitate cu Directiva 2003/109/CE a Consiliului sau a unui permis de ședere pe termen lung acordat în conformitate cu dreptul intern, dacă directiva respectivă nu se aplică în statul membru în cauză, acel stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoanele în cauză să își fi exprimat în scris dorința în acest sens.

În cazul în care membrului de familie i-a fost permis inițial să aibă reședința în calitate de beneficiar de protecție internațională, însă ulterior a devenit cetățean al unui stat membru, statul membru respectiv este responsabil de examinarea cererii, cu condiția ca persoanele în cauză să își fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Alineatele (1) și (2) se aplică, de asemenea, copiilor născuți după sosirea membrului de familie pe teritoriul statelor membre.

În cazul în care solicitantul are un membru de familie a cărui cerere de protecție internațională într-un stat membru nu a făcut încă obiectul unei prime decizii pe fond, statul membru în cauză este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca persoanele în cauză să își fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Atunci când cereri de protecție internațională prezentate de mai mulți membri de familie sau frați minori necăsătoriți ori surori minore necăsătorite sunt înregistrate în același stat membru simultan sau la date destul de apropiate pentru ca procedurile de determinare a statului membru responsabil să se desfășoare împreună și când aplicarea criteriilor prevăzute în prezentul regulament ar duce la separarea respectivelor persoane, statul membru responsabil de examinarea cererilor lor este determinat în următoarea ordine:

statul membru pe care criteriile îl indică drept responsabil de a-i prelua pe cei mai mulți dintre aceștia;

statul membru pe care criteriile îl indică drept responsabil de examinarea cererii celui mai în vârstă dintre aceștia.

În cazul în care solicitantul deține un document de ședere valabil, statul membru care a eliberat documentul respectiv este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

În cazul în care solicitantul deține o viză valabilă, statul membru care a eliberat respectiva viză este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu excepția cazului în care respectiva viză a fost eliberată în numele altui stat membru în temeiul unei înțelegeri de reprezentare, astfel cum se prevede la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009. În acest caz, statul membru reprezentat este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

În cazul în care solicitantul deține mai multe documente de ședere sau vize valabile eliberate de diferite state membre, statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională este determinat în următoarea ordine:

statul membru care a eliberat documentul de ședere care conferă dreptul la cea mai lungă perioadă de ședere sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat documentul de ședere cu data de expirare cea mai îndepărtată;

atunci când diferitele vize sunt de același tip, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată;

atunci când vizele sunt de tip diferit, statul membru care a eliberat viza cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, atunci când perioadele de valabilitate sunt identice, statul membru care a eliberat viza cu data de expirare cea mai îndepărtată.

În cazul în care solicitantul deține unul sau mai multe documente de ședere care au expirat sau au fost anulate, revocate sau retrase cu mai puțin de trei ani înainte de înregistrarea cererii sau una sau mai multe vize a căror valabilitate a expirat sau care au fost anulate, revocate sau retrase cu mai puțin de 18 luni înainte de înregistrarea cererii, se aplică alineatele (1), (2) și (3).

Faptul că documentul de ședere sau viza a fost eliberată pe baza unei identități false sau uzurpate ori prin prezentarea unor documente falsificate, contrafăcute sau care nu sunt valabile nu împiedică atribuirea responsabilității statului membru care a eliberat respectivul document de ședere sau respectiva viză. Cu toate acestea, statul membru care a eliberat documentul de ședere sau viza nu este responsabil dacă poate stabili că s-a comis o fraudă după ce documentul sau viza a fost eliberată.

În cazul în care solicitantul deține o diplomă sau o calificare eliberată de o instituție de învățământ stabilită într-un stat membru, statul membru respectiv este cel responsabil de examinarea cererii de protecție internațională, cu condiția ca cererea să fie înregistrată în maximum șase ani de la eliberarea diplomei sau a calificării.

În cazul în care solicitantul deține mai mult de o diplomă sau o calificare eliberată de instituții de învățământ din state membre diferite, responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională este asumată de statul membru care a eliberat diploma sau calificarea în urma celei mai lungi perioade de studii sau, în cazul în care perioadele de studii sunt identice, de statul membru în care a fost obținută cea mai recentă diplomă sau calificare.

Dacă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid intră pe teritoriul statelor membre printr-un stat membru în care este scutit de viză, acel stat membru este cel responsabil de examinarea cererii sale de protecție internațională.

Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care cererea de protecție internațională a resortisantului unei țări terțe sau a apatridului este înregistrată într-un alt stat membru în care acesta este de asemenea scutit de obligația de a deține viză pentru intrarea pe teritoriu. În acest caz, acest alt stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

Atunci când cererea de protecție internațională este prezentată într-o zonă de tranzit internațional a unui aeroport al unui stat membru, acel stat membru este cel responsabil de examinarea cererii.

Atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în listele menționate la articolul 40 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv pe baza datelor la care face trimitere Regulamentul (UE) 2024/1358, că un solicitant a trecut în mod ilegal frontiera într-un stat membru pe uscat, pe mare sau pe calea aerului dintr-o țară terță, statul membru în care solicitantul a intrat astfel este cel responsabil de examinarea cererii de protecție internațională. Această responsabilitate încetează în cazul în care cererea este înregistrată la mai mult de 20 de luni de la data la care a avut loc trecerea frontierei.

În pofida primului alineat de la prezentul articol, atunci când se stabilește, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în listele menționate la articolul 40 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv pe baza datelor menționate în Regulamentul (UE) 2024/1358, că un solicitant a fost debarcat pe teritoriul unui stat membru în urma unei operațiuni de căutare și salvare, respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională. Această responsabilitate încetează în cazul în care cererea este înregistrată la mai mult de 12 luni de la data la care a avut loc debarcarea respectivă.

Alineatele (1) și (2) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se poate stabili, pe baza probelor sau a dovezilor circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în listele menționate la articolul 40 alineatul (4) din prezentul regulament, inclusiv pe baza datelor menționate în Regulamentul (UE) 2024/1358, că solicitantul a fost relocat intra-UE într-un alt stat membru în temeiul articolului 67 din prezentul regulament după ce a trecut frontiera. În acest caz, acest alt stat membru este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională.

CAPITOLUL III

Atunci când, pe motiv de graviditate sau întrucât are un nou-născut, o boală mintală sau fizică gravă, o dizabilitate severă, o traumă psihologică severă ori vârstă înaintată, un solicitant se află în îngrijirea copilului, a surorii, a fratelui ori a părintelui său aflat în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru sau copilul, sora, fratele ori părintele solicitantului în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru se află în îngrijirea solicitantului, statele membre, în mod normal, mențin împreună sau reunesc solicitantul și copilul, sora, fratele sau părintele în cauză, cu condiția ca legăturile de familie să fi existat înainte ca solicitantul să ajungă pe teritoriul statelor membre, ca părintele, copilul, sora, fratele sau solicitantul să fie capabil să asigure asistență persoanei aflate în îngrijire și ca persoanele în cauză, după ce au fost informate despre această posibilitate, să își fi exprimat în scris dorința în acest sens.

Atunci când copilul, sora, fratele, sau părintele menționați la alineatul (1) este în situație de ședere legală într-un alt stat membru decât cel în care în care este prezent solicitantul, statul membru responsabil este statul membru în care copilul, sora, fratele, sau părintele este în situație de ședere legală, cu excepția cazului în care starea de sănătate a solicitantului în cauză îl împiedică pe acesta să călătorească în acel stat membru o perioadă semnificativă de timp. În acest caz, statul membru responsabil este statul membru în care este prezent solicitantul. Respectivul stat membru nu are obligația de a aduce copilul, sora, fratele, sau părintele solicitantului pe teritoriul său.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 78, acte delegate referitoare la:

elementele care trebuie luate în considerare pentru evaluarea relației de dependență;

criteriile de stabilire a existenței unor legături de familie dovedite;

criteriile de evaluare a capacității persoanei în cauză de a se ocupa de persoana aflată în îngrijire;

elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua incapacitatea de a călători pentru o perioadă semnificativă de timp.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme pentru consultarea și schimbul de informații între statele membre în scopul prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Prin derogare de la articolul 16 alineatul (1), un stat membru poate decide să examineze o cerere de protecție internațională înregistrată pe teritoriul său de un resortisant al unei țări terțe sau de un apatrid, chiar dacă acesta nu este responsabil de examinarea acesteia în conformitate cu criteriile stabilite în prezentul regulament.

Statul membru în care este înregistrată cererea de protecție internațională și care desfășoară procedura de determinare a statului membru responsabil sau statul membru responsabil poate cere, în orice moment înainte de adoptarea unei prime decizii pe fond, unui alt stat membru să preia un solicitant pentru a reuni persoane aflate în relații de natură familială, din motive umanitare bazate în special pe legături semnificative în ceea ce privește considerente familiale, sociale sau culturale, chiar dacă celălalt stat membru nu este responsabil în conformitate cu criteriile prevăzute la articolele 25-28 și la articolul 34. Persoanele în cauză trebuie să își dea consimțământul în acest sens în scris.

CAPITOLUL IV

Statul membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament este obligat:

să preia, în condițiile prevăzute la articolele 39, 40 și 46, un solicitant a cărui cerere a fost înregistrată într-un stat membru diferit;

să reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 41 și 46 din prezentul regulament, un solicitant sau un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid în raport cu care statul membru respectiv a fost indicat drept statul membru responsabil în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1358;

să reprimească, în condițiile prevăzute la articolele 41 și 46 din prezentul regulament, o persoană admisă care a prezentat o cerere de protecție internațională sau care se află în situație de ședere ilegală într-un alt stat membru decât cel care a acceptat să o primească în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1350 sau care i-a acordat protecție internațională ori statut umanitar în cadrul unui sistem național de relocare.

În sensul prezentului regulament, nu este posibilă separarea situației unui minor care însoțește solicitantul și corespunde definiției unui membru de familie de cea a membrului de familie și minorul este preluat sau reprimit de statul membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională a membrului de familie respectiv, fără a fi nevoie de consimțământul scris al persoanei în cauză, chiar dacă minorul nu este solicitant individual, cu excepția cazului în care s-a demonstrat că acest lucru este în interesul superior al copilului. Același principiu se aplică copiilor născuți după sosirea solicitantului pe teritoriul statelor membre, fără a fi nevoie să se inițieze o nouă procedură de preluare a acestora.

În situațiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol, statul membru responsabil examinează cererea de protecție internațională sau finalizează examinarea acesteia în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1348.

În cazul în care un stat membru îi eliberează un document de ședere solicitantului, decide să aplice articolul 35, consideră că nu este în interesul superior al copilului ca un minor neînsoțit să fie transferat în statul responsabil sau nu transferă persoana respectivă în statul membru responsabil în termenele stabilite la articolul 46, respectivul stat membru devine statul membru responsabil, iar obligațiile prevăzute la articolul 36 se transferă statului membru respectiv. După caz, acesta informează statul membru anterior responsabil, statul membru care desfășoară o procedură pentru determinarea statului membru responsabil sau statul membru căruia i-a fost adresată cererea de preluare a solicitantului ori care a primit o notificare de reprimire, prin intermediul rețelei de comunicații electronice instituite în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003.

În urma examinării unei cereri în cadrul procedurii la frontieră în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1348, obligațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din prezentul regulament încetează la 15 luni după ce o decizie de respingere a unei cereri ca inadmisibilă, ca neîntemeiată sau ca vădit neîntemeiată în ceea ce privește statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecție subsidiară sau o decizie prin care o cerere este declarată retrasă implicit sau explicit a devenit definitivă.

Prin excepție de la primul paragraf de la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care persoana solicită protecție internațională într-un alt stat membru în termenul de 15 luni menționat la paragraful respectiv și o procedură de reprimire este în curs la data expirării respectivului termen de 15 luni, responsabilitatea nu încetează înainte de încheierea procedurii de reprimire sau de expirarea termenelor pentru ca statul membru care efectuează transferul să efectueze transferul în conformitate cu articolul 46.

Obligațiile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din prezentul regulament încetează în cazul în care statul membru responsabil stabilește, pe baza datelor înregistrate și stocate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2226 sau a altor dovezi, că persoana în cauză a părăsit teritoriul statelor membre timp de cel puțin nouă luni, cu excepția cazului în care persoana în cauză este în posesia unui document de ședere valabil eliberat de statul membru responsabil.

Obligația prevăzută la articolul 36 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament de reprimire a unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid încetează în cazul în care se stabilește, pe baza actualizării setului de date menționat la articolul 16 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2024/1358, că persoana în cauză a părăsit teritoriul statelor membre, în mod forțat sau voluntar, în conformitate cu o decizie de returnare sau cu un ordin de îndepărtare emis în urma retragerii sau a respingerii cererii.

CAPITOLUL V

SECȚIUNEA I

Statul membru în care este înregistrată pentru prima dată o cerere de protecție internațională în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1348 sau, după caz, statul membru de relocare intra-UE declanșează fără întârziere procedura de determinare a statului membru responsabil.

Dacă solicitantul se sustrage, statul membru în care este înregistrată pentru prima dată o cerere sau, după caz, statul membru de relocare intra-UE continuă procedura de determinare a statului membru responsabil.

Statul membru care a efectuat procedura de determinare a statului membru responsabil sau care a devenit responsabil în temeiul articolului 16 alineatul (4) din prezentul regulament indică în Eurodac fără întârziere, în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2024/1358:Până la adăugarea unei astfel de informații, se aplică procedurile prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol.

faptul că este responsabil în conformitate cu articolul 16 alineatul (2);

faptul că este responsabil în conformitate cu articolul 16 alineatul (3);

faptul că este responsabil în conformitate cu articolul 16 alineatul (4);

faptul că este responsabil din cauza nerespectării termenelor prevăzute la articolul 39;

faptul că statul membru care a acceptat o cerere de preluare a solicitantului în temeiul articolului 40 este responsabil;

faptul că este responsabil în conformitate cu articolul 68 alineatul (3).

Un solicitant care se află într-un alt stat membru fără un document de ședere sau care prezintă în respectivul stat membru o cerere de protecție internațională în timpul procedurii de determinare a statului membru responsabil este reprimit de statul membru care îndeplinește procedura de determinare, în condițiile prevăzute la articolele 41 și 46.

Un solicitant care se află într-un stat membru fără un document de ședere sau care prezintă în acel stat membru o cerere de protecție internațională, după ce un alt stat membru a confirmat că persoana în cauză urmează să fie relocată intra-UE în temeiul articolului 67 alineatul (9) și înainte de efectuarea transferului în respectivul stat membru de relocare intra-UE în temeiul articolului 67 alineatul (11) este reprimit de statul membru respectiv, în condițiile prevăzute la articolele 41 și 46. Această obligație încetează în cazul în care statul membru de relocare intra-UE stabilește că solicitantul a obținut un document de ședere din partea altui stat membru.

SECȚIUNEA II

Dacă statul membru menționat la articolul 38 alineatul (1) consideră că alt stat membru este responsabil de examinarea cererii, solicită acestui alt stat membru, imediat și în orice caz în termen de două luni de la data la care a fost înregistrată cererea, să preia solicitantul. Statele membre acordă prioritate cererilor prezentate în temeiul articolelor 25-28 și al articolului 34.

Statul membru solicitant poate cere un răspuns urgent atunci când cererea de protecție internațională a fost înregistrată după emiterea unei decizii de refuz al intrării sau a unei decizii de returnare.

Cererea de preluare include motive complete și detaliate, bazate pe toate circumstanțele cazului, inclusiv elementele relevante din declarația solicitantului, referitoare la criteriile relevante prevăzute în capitolul II și, după caz, în modelul menționat la articolul 22 alineatul (1). Cererea este depusă folosindu-se un formular-tip și include probele sau dovezile circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în listele menționate la articolul 40 alineatul (4) sau orice alte documente sau informații relevante pentru justificarea cererii, care permit autorităților statului membru solicitat să verifice dacă statul membru respectiv este responsabil în temeiul criteriilor prevăzute în prezentul regulament.

Statul membru solicitat face verificările necesare și răspunde cererii de preluare a solicitantului fără întârziere și în orice caz în termen de o lună de la primirea cererii. Statele membre acordă prioritate cererilor prezentate în temeiul articolelor 25-28 și al articolului 34. În acest scop, statul membru solicitat poate solicita asistență din partea organizațiilor naționale, internaționale sau a altor organizații relevante pentru a verifica probele relevante și dovezile circumstanțiale relevante prezentate de statul membru solicitant, în special pentru identificarea și localizarea membrilor de familie.

În pofida alineatului (1), în cazul unui rezultat pozitiv transmis de Eurodac referitor la datele înregistrate în temeiul articolelor 22 și 24 din Regulamentul (UE) 2024/1358 sau al unui rezultat pozitiv transmis de VIS referitor la datele înregistrate în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, statul membru solicitat răspunde cererii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia.

În procedura de determinare a statului membru responsabil se folosesc probe și dovezi circumstanțiale.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, întocmește și reexaminează periodic două liste în care specifică probele relevante și dovezile circumstanțiale relevante în conformitate cu criteriile prevăzute la al doilea și al treilea paragraf din prezentul alineat. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Cerința privind probele și dovezile circumstanțiale nu depășește ceea ce este necesar pentru o bună aplicare a prezentului regulament.

Statul membru solicitat își recunoaște responsabilitatea dacă dovezile circumstanțiale sunt coerente, verificabile și suficient de detaliate pentru a stabili responsabilitatea.

În cazul în care statul membru solicitant a cerut un răspuns urgent în temeiul articolului 39 alineatul (2), statul membru solicitat răspunde în termenul solicitat sau, în caz contrar, în termen de două săptămâni de la primirea cererii.

În cazul în care statul membru solicitat nu se opune cererii în termenul de o lună prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol sau, după caz, în termenul de două săptămâni prevăzut la alineatele (2) și (7) de la prezentul articol printr-un răspuns care să prezinte o motivare argumentată corespunzător bazată pe toate circumstanțele cazului în raport cu criteriile relevante stabilite în capitolul II, respectiva lipsă a unei opoziții echivalează cu acceptarea cererii și implică obligația de a prelua persoana în cauză, inclusiv obligația de a asigura buna organizare a sosirii acesteia. Motivele argumentate corespunzător trebuie să fie susținute de probe și dovezi circumstanțiale, dacă sunt disponibile.

SECȚIUNEA III

În situația menționată la articolul 36 alineatul (1) litera (b) sau (c), statul membru în care se află persoana în cauză prezintă o notificare de reprimire imediat și, în orice caz, în termen de două săptămâni de la primirea rezultatului pozitiv transmis de Eurodac. Neefectuarea notificării de reprimire în termenul stabilit nu aduce atingere obligației statului membru responsabil de a reprimi persoana în cauză.

Notificarea de reprimire se face utilizând un formular-tip și include probe sau dovezi circumstanțiale, astfel cum sunt descrise în listele menționate la articolul 40 alineatul (4), sau elementele relevante din declarațiile persoanei în cauză.

Statul membru notificat confirmă primirea notificării statului membru care a făcut notificarea în termen de două săptămâni, cu excepția cazului în care statul membru notificat demonstrează, în termenul respectiv, că nu este responsabil în temeiul articolului 37 sau că notificarea de reprimire se bazează pe o indicare incorectă a statului membru responsabil în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1358.

Lipsa unei reacții din partea statului membru notificat în termenul de două săptămâni prevăzut la alineatul (3) echivalează cu confirmarea primirii notificării.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme pentru pregătirea și depunerea de notificări de reprimire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

SECȚIUNEA IV

Statul membru care îndeplinește procedura de determinare, a cărui cerere de preluare referitoare la solicitantul menționat la articolul 36 alineatul (1) litera (a) a fost acceptată sau care a făcut o notificare de reprimire cu privire la persoanele menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (b) și (c) adoptă o decizie de transfer în termen de două săptămâni de la data acceptării sau a confirmării.

Atunci când statul membru solicitat sau notificat acceptă să preia un solicitant sau confirmă că reprimește o persoană menționată la articolul 36 alineatul (1) litera (b) sau (c), statul membru care efectuează transferul notifică în scris persoanei în cauză decizia de a o transfera în statul membru responsabil, într-un limbaj clar și fără întârziere, precum și, după caz, faptul că nu îi va examina cererea de protecție internațională, termenele pentru efectuarea transferului și obligația de a se conforma deciziei în temeiul articolului 17 alineatul (5).

Atunci când un consilier juridic sau un alt tip de consilier, recunoscut sau autorizat ca atare în temeiul dreptului intern, reprezintă legal persoana în cauză, statele membre pot notifica decizia menționată la alineatul (1) consilierului respectiv în locul persoanei în cauză și, după caz, îi pot comunica decizia persoanei în cauză.

Decizia menționată la alineatul (1) de la prezentul articol include și informații privind căile de atac disponibile în temeiul articolului 43, inclusiv privind dreptul de solicitare a unui efect suspensiv, și privind termenele aplicabile pentru introducerea acestor căi de atac și pentru efectuarea transferului și, dacă este necesar, informații privind locul și data la care persoana în cauză trebuie să se prezinte dacă aceasta se deplasează în statul membru responsabil prin mijloace proprii.

În cazul în care persoana în cauză nu este asistată sau reprezentată legal de un consilier juridic sau de un alt tip de consilier, recunoscut sau autorizat ca atare în temeiul dreptului intern, statele membre îi furnizează informații cu privire la principalele elemente ale deciziei, care includ informații cu privire la căile de atac disponibile și la termenele aplicabile căilor de atac, într-o limbă pe care persoana în cauză o înțelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

Solicitantul sau altă persoană menționată la articolul 36 alineatul (1) literele (b) și (c) are dreptul la o cale de atac efectivă, sub forma unui apel sau a unei revizuiri, în fapt și în drept, împotriva unei decizii de transfer în fața unei instanțe judecătorești.

dacă transferul ar avea ca rezultat, pentru persoana în cauză, un risc real de tratament inuman sau degradant în sensul articolului 4 din cartă;

dacă există circumstanțe, în urma deciziei de transfer, care sunt decisive pentru aplicarea corectă a prezentului regulament;

dacă au fost încălcate articolele 25-28 și articolul 34, în cazul persoanelor preluate în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (a).

Statele membre prevăd un termen de cel puțin o săptămână, dar nu mai mult de trei săptămâni de la notificarea unei decizii de transfer în care persoana în cauză să își poată exercita dreptul de a recurge la o cale de atac eficientă în temeiul alineatului (1).

Persoana în cauză are dreptul de a-i solicita unei instanțe judecătorești, într-un termen rezonabil de la notificarea deciziei de transfer însă, în orice caz, nu mai lung decât termenul prevăzut de statele membre în temeiul alineatului (2), suspendarea executării deciziei de transfer până la pronunțarea unei hotărâri privind apelul sau revizuirea. Statele membre pot prevedea în dreptul intern că cererea de suspendare a executării deciziei de transfer trebuie depusă împreună cu apelul prevăzut la alineatul (1). Statele membre asigură existența unei căi de atac eficiente prin suspendarea transferului până la pronunțarea hotărârii privind prima cerere de suspendare. Orice decizie de a suspenda executarea deciziei de transfer se ia în termen de o lună de la data la care cererea a fost adresată instanței competente.

Statele membre îi asigură persoanei în cauză accesul la asistență juridică și, dacă este necesar, la asistență lingvistică.

Statele membre se asigură că asistența și reprezentarea juridică din cadrul procedurii căii de atac sunt oferite la cerere, în mod gratuit, atunci când persoana în cauză nu își permite cheltuielile aferente. Statele membre pot prevedea ca, în ceea ce privește onorariile și alte costuri, tratamentul aplicat persoanelor care fac obiectul prezentului regulament să nu fie mai favorabil decât cel acordat în general propriilor resortisanți în materie de asistență și reprezentare juridică.

SECȚIUNEA V

Statele membre nu iau în custodie publică o persoană numai pentru motivul că aceasta face obiectul procedurii stabilite în prezentul regulament.

În cazul existenței unui risc de sustragere sau atunci când protecția securității naționale sau a ordinii publice impune acest lucru, statele membre pot lua în custodie publică persoana în cauză pentru a asigura că procedurile de transfer se desfășoară în conformitate cu prezentul regulament, pe baza unei evaluări individuale a situației persoanei în cauză și numai în cazul în care măsura luării în custodie publică are un caracter proporțional și dacă nu se pot aplica în mod efectiv măsuri alternative mai puțin coercitive.

Luarea în custodie publică trebuie să fie pe o durată cât mai scurtă și nu poate fi mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, pentru îndeplinirea cu diligență a procedurilor administrative necesare până la efectuarea transferului în temeiul prezentului regulament.

În ceea ce privește condițiile luării în custodie publică și garanțiile aplicabile solicitanților aflați în custodie publică în temeiul prezentului articol, se aplică articolele 11, 12 și 13 din Directiva (UE) 2024/1346.

Luarea în custodie publică în temeiul prezentului articol se dispune în scris de către autorități administrative sau judiciare. Ordinul de luare în custodie publică precizează motivele în fapt și în drept pe care se întemeiază. În cazul în care luarea în custodie publică este dispusă de o autoritate administrativă, statele membre asigură un control judiciar rapid în ceea ce privește legalitatea luării în custodie publică, care să fie desfășurat din oficiu și/sau la cererea solicitantului.

Prin derogare de la articolele 39 și 41, atunci când o persoană este luată în custodie publică în temeiul articolului 44, termenul pentru depunerea unei cereri de preluare sau a unei notificări de reprimire nu depășește două săptămâni de la înregistrarea cererii de protecție internațională sau două săptămâni de la primirea rezultatului pozitiv din Eurodac în cazul în care nu a fost înregistrată nicio nouă cerere în statul membru care face notificarea.

Prin derogare de la articolul 40 alineatul (1), statul membru solicitat răspunde cât mai repede posibil și, în orice caz, în termen de o săptămână de la data primirii cererii. Absența unui răspuns în termenul de o săptămână echivalează cu acceptarea cererii de preluare și implică obligația de a prelua persoana în cauză, inclusiv obligația de a asigura buna organizare a sosirii acesteia.

Prin derogare de la articolul 46, în cazul în care o persoană este luată în custodie publică, transferul persoanei respective de la statul membru care efectuează transferul în statul membru responsabil se efectuează cât de repede este posibil din punct de vedere practic și în termen de cinci săptămâni de la:

data la care a fost acceptată cererea de preluare ori a fost confirmată notificarea de reprimire; sau de la

data la care apelul sau revizuirea nu mai are efect suspensiv în conformitate cu articolul 43 alineatul (3).

În cazul în care statul membru care efectuează transferul nu respectă termenele pentru prezentarea unei cereri de preluare ori a unei notificări de reprimire sau dacă nu adoptă o decizie de transfer în termenul prevăzut la articolul 42 alineatul (1) sau în cazul în care transferul nu are loc în termenul de cinci săptămâni menționat la alineatul (3) de la prezentul articol, persoana nu mai este ținută în custodie publică. Articolele 39, 41 și 46 continuă să se aplice în consecință.

SECȚIUNEA VI

Transferul solicitantului sau a altei persoane menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (b) și (c) din statul membru care efectuează transferul în statul membru responsabil se face în conformitate cu dreptul intern al statului membru care efectuează transferul, după consultări între statele membre în cauză, cât de repede posibil din punct de vedere practic și în termen de șase luni de la acceptarea cererii de preluare sau de la confirmarea notificării de reprimire de către alt stat membru sau de la hotărârea definitivă privind apelul sau revizuirea deciziei de transfer cu efect suspensiv în conformitate cu articolul 43 alineatul (3).

Atunci când transferul nu se efectuează în termenele stabilite la alineatul (1) primul paragraf, statul membru responsabil este scutit de obligația de a prelua sau de a reprimi persoana în cauză și responsabilitatea se transferă statului membru care efectuează transferul. Termenul poate fi prelungit până la maximum un an în cazul în care transferul nu a putut fi efectuat din cauza detenției în închisoare a persoanei în cauză sau până la maximum trei ani din momentul în care statul membru solicitant a informat statul membru responsabil că persoana în cauză sau un membru de familie care ar fi trebuit să fie transferat împreună cu persoana în cauză s-a sustras transferului, se opune fizic transferului, se face în mod intenționat inapt pentru transfer sau nu îndeplinește cerințele medicale pentru transfer.

În cazul în care o persoană a fost transferată în mod eronat sau o decizie de transfer este anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri după ce a avut loc transferul, statul membru care a efectuat transferul acceptă înapoi, imediat, persoana în cauză.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme pentru consultarea și schimbul de informații între statele membre în scopul prezentului articol, în special pentru cazurile de transferuri amânate sau întârziate, de transferuri efectuate ca urmare a acceptării din oficiu, de transferuri de minori sau de persoane aflate în îngrijire și de transferuri supravegheate. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2021/1147, pentru transferul unui solicitant sau a unei alte persoane menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (b) sau (c) din prezentul regulament, statului membru care efectuează transferul i se plătește o contribuție în temeiul articolului 46 din prezentul regulament.

Atunci când persoana în cauză trebuie transferată înapoi într-un stat membru ca urmare a unui transfer eronat sau a unei decizii de transfer care a fost anulată în urma unui apel sau a unei revizuiri, după efectuarea transferului, statul membru care a efectuat inițial transferul este cel responsabil de costurile de transfer al persoanei în cauză înapoi pe teritoriul său.

Persoanele transferate în temeiul prezentului regulament nu suportă costurile unor astfel de transferuri.

Statul membru care efectuează transferul unui solicitant sau al unei alte persoane menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (b) sau (c) comunică statului membru responsabil datele cu caracter personal referitoare la persoana care va fi transferată, date care sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar, cu unicul scop de a se asigura că autoritățile competente, în conformitate cu dreptul intern al statului membru responsabil, sunt în măsură să îi ofere persoanei în cauză asistența adecvată, inclusiv asistența medicală imediată necesară în vederea protejării intereselor sale vitale, precum și să asigure continuitatea protecției și a drepturilor conferite de prezentul regulament și de alte instrumente juridice relevante în materie de azil. Aceste date sunt comunicate statului membru responsabil într-un termen rezonabil înainte de efectuarea transferului, pentru a garanta faptul că autoritățile sale competente dispun de suficient timp pentru a lua măsurile necesare.

Statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil toate informațiile esențiale în vederea conservării drepturilor și a oricăror nevoi speciale imediate ale persoanei supuse transferului, mai ales:

informații privind orice măsură imediată pe care statul membru responsabil trebuie să o ia pentru a asigura respectarea corespunzătoare a nevoilor specifice ale persoanei care urmează să fie transferată, inclusiv orice formă de asistență medicală imediată necesară și, dacă este nevoie, orice măsură necesară pentru a proteja interesul superior al copilului;

datele de contact ale membrilor de familie, ale rudelor sau ale oricăror alte persoane aflate în relații de natură familială cu aceasta din statul membru de destinație, după caz;

în cazul minorilor, informații privind evaluarea interesului superior al copilului și privind educația acestora;

după caz, o evaluare a vârstei solicitantului;

după caz, formularul de screening în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2024/1356, inclusiv orice dovadă menționată în formular;

orice alte informații relevante.

Schimbul de informații efectuat în temeiul prezentului articol are loc numai între autoritățile notificate Comisiei în conformitate cu articolul 52 din prezentul regulament, prin intermediul rețelei de comunicații electronice instituite prin articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003. Informațiile care fac obiectul schimbului sunt utilizate numai în scopul indicat la alineatul (1) din prezentul articol și nu sunt prelucrate ulterior.

În vederea facilitării schimbului de informații între statele membre, Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, un formular-tip pentru transferul datelor cerute în temeiul prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Articolul 51 alineatele (8) și (9) se aplică schimbului de informații realizat în temeiul prezentului articol.

În scopul aplicării articolului 41, în cazul în care statul membru care efectuează transferul deține informații care indică faptul că există motive întemeiate pentru a considera că solicitantul sau o altă persoană menționată la articolul 36 alineatul (1) litera (b) sau (c) reprezintă un pericol la adresa securității naționale sau a ordinii publice dintr-un stat membru, autoritățile competente ale statului membru respectiv indică existența acestor informații statului membru responsabil. Informațiile sunt transmise între autoritățile de aplicare a legii sau alte autorități competente ale statelor membre respective prin canalele adecvate pentru acest tip de schimb de informații.

În scopul unic de administrare a unor îngrijiri sau tratamente medicale, în special privind persoanele vulnerabile, inclusiv persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, femeile însărcinate, minorii și persoanele care au fost victime ale unor acte de tortură, viol sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, statul membru care efectuează transferul transmite statului membru responsabil, în măsura în care respectivele informații se află la dispoziția autorității competente a statului membru în conformitate cu dreptul intern, informații cu privire la orice nevoi speciale ale persoanei care va fi transferată; în cazuri specifice, acestea pot include informații privind starea fizică și mentală a persoanei în cauză. Informațiile respective sunt transferate printr-un certificat medical comun, cu documentele necesare anexate. Statul membru responsabil se asigură că aceste nevoi speciale sunt tratate corespunzător, inclusiv, în special, orice îngrijiri medicale esențiale necesare.

Statul membru care efectuează transferul transmite informațiile menționate la alineatul (1) statului membru responsabil numai după obținerea consimțământului explicit al solicitantului sau al persoanei care îl reprezintă sau, atunci când această transmitere este necesară pentru protecția sănătății publice sau a securității publice sau, în cazul în care persoana în cauză nu este aptă din punct de vedere fizic sau juridic să își exprime consimțământul, pentru protecția intereselor vitale ale persoanei în cauză sau ale altei persoane. Absența consimțământului, inclusiv refuzul acestuia, nu reprezintă un obstacol în calea desfășurării transferului.

Prelucrarea datelor cu caracter personal privind sănătatea menționate la alineatul (1) este efectuată numai de un cadru medical care, în conformitate cu dreptul intern, are obligația păstrării secretului medical sau de altă persoană supusă, de asemenea, unei obligații echivalente în ceea ce privește secretul profesional.

Schimbul de informații în temeiul prezentului articol are loc numai între cadre medicale sau alte persoane menționate la alineatul (3). Informațiile care fac obiectul schimbului sunt utilizate numai în scopul indicat la alineatul (1) și nu sunt prelucrate ulterior.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme și modalități practice pentru schimbul de informații menționat la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Articolul 51 alineatele (8) și (9) se aplică schimbului de informații realizat în temeiul prezentului articol.

CAPITOLUL VI

Fiecare stat membru comunică oricărui stat membru care solicită date cu caracter personal referitoare la o persoană care intră sub incidența prezentului regulament, date care sunt adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar pentru:

determinarea statului membru responsabil;

examinarea cererii de protecție internațională;

îndeplinirea oricărei alte obligații în temeiul prezentului regulament;

executarea unei decizii de returnare.

Informațiile menționate la alineatul (1) includ numai:

datele cu caracter personal ale persoanei în cauză și, după caz, ale membrilor de familie ai acesteia, ale rudelor sale sau ale oricăror alte persoane aflate în relații de natură familială cu aceasta, și anume numele complet și, dacă este cazul, numele anterioare; porecle sau pseudonime, cetățenia actuală și anterioară, data și locul nașterii;

informații referitoare la documentele de identitate și de călătorie, inclusiv informații referitoare la referințe, perioada de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării;

orice alte informații necesare pentru stabilirea identității persoanei în cauză, inclusiv datele biometrice ale solicitantului, prelevate de către statul membru în cauză, în special în sensul articolului 67 alineatul (8) din prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1358;

informații referitoare la locurile de ședere și itinerarele de călătorie;

informații referitoare la documentele de ședere sau vizele eliberate de un stat membru;

informații referitoare la locul în care a fost înregistrată cererea;

informații referitoare la data înregistrării oricărei cereri anterioare de protecție internațională, data înregistrării actualei cereri, stadiul procedurii și decizia luată, dacă este cazul.

În măsura în care este necesar pentru examinarea cererii de protecție internațională, statul membru responsabil poate cere altui stat membru să îl informeze asupra motivelor pe care și-a întemeiat solicitantul cererea și, după caz, asupra motivelor oricărei decizii luate în ceea ce privește solicitantul. În cazul în care statul membru responsabil aplică articolul 55 din Regulamentul (UE) 2024/1348, statul membru respectiv poate solicita, de asemenea, informații care să permită autorităților sale competente să stabilească dacă au apărut sau au fost prezentate de către solicitant elemente noi. Statul membru solicitat poate refuza să răspundă cererii, în cazul în care comunicarea acestor informații este de natură să aducă atingere intereselor sale esențiale sau protecției libertăților și drepturilor fundamentale ale persoanei în cauză sau ale altora. Solicitantul este informat în prealabil de către statul membru solicitant cu privire la informațiile specifice solicitate și cu privire la motivul solicitării respective.

Orice cerere de informații se trimite numai în contextul unei cereri individuale de protecție internațională sau al transferului în scopul efectuării relocării intra-UE. În cererea respectivă se prezintă motivele pe care se întemeiază și, atunci când scopul este să se verifice dacă există un criteriu care poate determina responsabilitatea statului membru solicitat, se menționează pe ce dovezi se întemeiază cererea respectivă, inclusiv informații relevante din surse de încredere referitoare la metodele și mijloacele prin care solicitanții intră pe teritoriul statelor membre sau pe ce element specific și verificabil din declarația solicitantului se întemeiază. Astfel de informații relevante din surse de încredere nu sunt suficiente în sine pentru a determina responsabilitatea și competența unui stat membru în temeiul prezentului regulament, dar pot contribui la evaluarea altor indicații referitoare la un anumit solicitant.

Statul membru solicitat este obligat să răspundă în termen de trei săptămâni. Orice întârziere a răspunsului se justifică în mod corespunzător. Netrimiterea unui răspuns în termenul de trei săptămâni nu scutește statul membru solicitat de obligația de a răspunde. În cazul în care statul membru solicitat în cauză nu comunică informații conform cărora acesta este responsabil, acest stat membru nu poate invoca expirarea termenului prevăzut la articolul 39 ca motiv pentru refuzul de a se conforma cererii de preluare. În acest caz, termenele prevăzute la articolul 39 pentru depunerea unei cereri de preluare se prelungesc cu o perioadă echivalentă cu durata întârzierii în comunicarea răspunsului de către statul membru solicitat.

Schimbul de informații se efectuează la cererea unui stat membru și are loc numai între autoritățile a căror desemnare de către fiecare stat membru a fost comunicată Comisiei în conformitate cu articolul 52 alineatul (1).

Informațiile care fac obiectul schimbului pot fi utilizate numai în scopurile prevăzute la alineatul (1). În fiecare stat membru, aceste informații nu pot fi comunicate, în funcție de tipul lor și de competențele autorității destinatare, decât autorităților și instanțelor judecătorești însărcinate cu:

determinarea statului membru responsabil;

examinarea cererii de protecție internațională;

îndeplinirea oricărei alte obligații în temeiul prezentului regulament.

Statul membru care transmite informațiile se asigură că informațiile sunt corecte și actualizate. În cazul în care se constată că statul membru a transmis informații care nu sunt corecte sau care nu ar fi trebuit transmise, statele membre destinatare sunt informate imediat în acest sens. Aceste state sunt obligate să corecteze informațiile sau să le șteargă.

În fiecare stat membru în cauză se ține o evidență, în dosarul individual al persoanei în cauză sau într-un registru, a transmiterii sau primirii informațiilor care fac obiectul schimbului.

Fiecare stat membru notifică de îndată Comisiei autoritățile competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament și orice modificări privind aceste autorități. Statele membre se asigură că aceste autorități au resursele umane, materiale și financiare necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin legate de punerea în aplicare a procedurilor de stabilire a statului membru responsabil de examinarea cererii de protecție internațională în mod rapid și eficace, și în special pentru a proteja drepturile procedurale și fundamentale, asigurând o procedură rapidă de reunire a membrilor de familie și a rudelor aflate în diferite state membre, pentru a răspunde în termenele prevăzute la cererile de informații, la cererile de preluare și la notificările de reprimire și, dacă este cazul, pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul părții a IV-a.

Comisia publică o listă consolidată a autorităților menționate la alineatul (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care lista se modifică, Comisia publică o actualizare consolidată a acesteia o dată pe an.

Statele membre se asigură că personalul autorităților menționate la alineatul (1) urmează pregătirea necesară în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, instituie canale sigure de comunicare electronică între autoritățile menționate la alineatul (1) și între autoritățile respective și Agenția pentru Azil în vederea transmiterii informațiilor, a datelor biometrice prelevate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1358, a cererilor, a notificărilor, a răspunsurilor și a oricărei alte corespondențe scrise și în vederea asigurării că expeditorii primesc în mod automat o confirmare electronică de primire. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

Statele membre pot stabili între ele, pe bază bilaterală, acorduri administrative cu privire la detaliile practice de punere în aplicare a prezentului regulament pentru a facilita aplicarea și a mări eficiența acestuia. Astfel de acorduri se pot referi la:

schimburi de ofițeri de legătură;

simplificarea procedurilor și scurtarea termenelor referitoare la transmiterea și examinarea cererilor de preluare sau a notificărilor de reprimire a solicitanților;

contribuții de solidaritate furnizate în temeiul părții a IV-a.

De asemenea, statele membre pot menține acordurile administrative încheiate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 343/2003 și al Regulamentului (UE) nr. 604/2013 ale Consiliului. În măsura în care respectivele acorduri nu sunt compatibile cu prezentul regulament, statele membre vizate modifică acordurile respective astfel încât să elimine eventuale incompatibilități.

Înainte de încheierea sau modificarea oricărui acord menționat la alineatul (1) litera (b), statele membre vizate consultă Comisia cu privire la compatibilitatea acestuia cu prezentul regulament.

În cazul în care consideră că acordurile menționate la alineatul (1) litera (b) sunt incompatibile cu prezentul regulament, Comisia notifică acest aspect într-un termen rezonabil statului membru în cauză. Statele membre în cauză iau toate măsurile necesare pentru a modifica acordurile respective într-un termen rezonabil, astfel încât să elimine orice astfel de incompatibilitate.

Statele membre notifică Comisiei toate acordurile menționate la alineatul (1), precum și orice denunțare sau modificare a acestora.

Agenția pentru Azil instituie una sau mai multe rețele ale autorităților competente menționate la articolul 52 alineatul (1) și facilitează activitățile acesteia sau acestora, cu scopul de a consolida cooperarea practică, inclusiv transferurile, și schimbul de informații cu privire la toate aspectele legate de aplicarea deplină a prezentului regulament, inclusiv elaborarea de instrumente practice, de bune practici și de orientări.

Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și alte organe, oficii și agenții relevante ale Uniunii pot fi reprezentate în astfel de rețele atunci când este necesar.

CAPITOLUL VII

Pentru a facilita buna funcționare a mecanismelor instituite în temeiul prezentului regulament și pentru a depăși dificultățile de aplicare a acestuia, în cazul în care două sau mai multe state membre se confruntă cu dificultăți în cooperarea lor în temeiul prezentului regulament sau în aplicarea acestuia între ele, statele membre în cauză, la cererea unuia sau mai multora dintre ele, se consultă fără întârziere în vederea găsirii soluțiilor adecvate într-un termen rezonabil, în conformitate cu principiul cooperării loiale astfel cum este consacrat în articolul 4 alineatul (3) din TUE.

În cazul în care nu se ajunge la nicio soluție în conformitate cu alineatul (1) sau în cazul în care dificultățile persistă, unul sau mai multe dintre statele membre în cauză pot solicita Comisiei să organizeze consultări cu statele membre în cauză în vederea găsirii unor soluții adecvate. Comisia organizează aceste consultări fără întârziere. Statele membre în cauză participă activ la consultări. Statele membre și Comisia iau toate măsurile corespunzătoare pentru a soluționa prompt chestiunea. Comisia poate adopta recomandări adresate statelor membre în cauză, indicând măsurile care trebuie luate și termenele corespunzătoare.

Prezentul articol nu aduce atingere competențelor Comisiei de a supraveghea aplicarea dreptului Uniunii în temeiul articolelor 258 și 260 din TFUE. De asemenea, prezentul articol nu aduce atingere posibilității pe care o au statele membre în cauză de a sesiza cu privire la diferendul lor Curtea de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 273 din TFUE sau a posibilității oricăruia dintre statele membre de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la acesta în conformitate cu articolul 259 din TFUE.

PARTEA A IV-A

CAPITOLUL I

Rezerva anuală de solidaritate, care include contribuțiile stabilite în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57, astfel cum au fost asumate de statele membre în cadrul reuniunii Forumului la nivel înalt, servește drept principal instrument de răspuns în materie de solidaritate pentru statele membre care se confruntă cu o presiune migratorie, pe baza nevoilor identificate în propunerea Comisiei menționată la articolul 12.

Rezerva anuală de solidaritate constă în următoarele tipuri de măsuri de solidaritate, care sunt considerate a avea o valoare egală:

relocarea intra-UE, în conformitate cu articolele 67 și 68:

a solicitanților de protecție internațională;

atunci când se convine de comun acord de către statul membru contribuitor și statul membru beneficiar în cauză, a beneficiarilor de protecție internațională cărora li s-a acordat protecție internațională cu mai puțin de trei ani înainte de adoptarea actului de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57;

contribuții financiare furnizate de statele membre, care vizează în principal acțiuni în statele membre legate de migrație, primire, azil, reintegrare înainte de plecare, gestionarea frontierelor și sprijin operațional care pot oferi, de asemenea, sprijin pentru acțiuni în țări terțe sau în legătură cu acestea, care pot avea un impact direct asupra fluxurilor de migrație la frontierele externe ale statelor membre sau pot îmbunătăți sistemele de azil, de primire și de migrație ale țării terțe în cauză, inclusiv programele de returnare voluntară asistată și de reintegrare, în conformitate cu articolul 64.

măsuri alternative de solidaritate în domeniul migrației, al primirii, al azilului, al returnării și al reintegrării și al gestionării frontierelor, cu accent pe sprijinul operațional, consolidarea capacităților, servicii, sprijin pentru personal, instalații și echipamente tehnice în conformitate cu articolul 65.

a solicitanților de protecție internațională;

atunci când se convine de comun acord de către statul membru contribuitor și statul membru beneficiar în cauză, a beneficiarilor de protecție internațională cărora li s-a acordat protecție internațională cu mai puțin de trei ani înainte de adoptarea actului de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57;

Contribuțiile financiare menționate la alineatul (2) litera (b) pentru proiectele din țări terțe se axează în special pe:

creșterea capacității de azil și de primire în țările terțe, inclusiv prin consolidarea cunoștințelor de specialitate și a capacităților umane și instituționale;

promovarea migrației legale și a mobilității bine gestionate, inclusiv prin consolidarea parteneriatelor bilaterale, regionale și internaționale privind migrația, strămutarea forțată, căile legale și parteneriatele pentru mobilitate;

sprijinirea returnării voluntare asistate și a programelor de reintegrare sustenabilă a migranților care se întorc și a familiilor lor;

reducerea vulnerabilităților cauzate de introducerea ilegală de migranți și de traficul de persoane, precum și programele de combatere a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane;

sprijinirea unor politici privind migrația eficace și bazate pe drepturile omului.

Pe baza propunerii Comisiei menționate la articolul 12 și în conformitate cu exercițiul de asumare a angajamentelor din cadrul Forumului la nivel înalt menționat la articolul 13, Consiliul adoptă anual, înainte de sfârșitul fiecărui an calendaristic, un act de punere în aplicare care instituie rezerva anuală de solidaritate, inclusiv numărul de referință al relocărilor intra-UE și al contribuțiilor financiare necesare pentru rezerva anuală de solidaritate la nivelul Uniunii și angajamentele specifice pe care fiecare stat membru le-a asumat pentru fiecare tip de contribuție de solidaritate menționat la articolul 56 alineatul (2) în cadrul Forumului la nivel înalt menționat la articolul 13. Consiliul adoptă actul de punere în aplicare menționat la prezentul alineat cu majoritate calificată. Consiliul poate modifica propunerea Comisiei menționată la articolul 12 cu majoritate calificată.

Actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol stabilește, dacă este necesar, și procentul orientativ din rezerva anuală de solidaritate care poate fi pus la dispoziția statelor membre care se confruntă cu o presiune migratorie ca urmare a unui număr mare de sosiri cauzate de debarcări recurente în urma operațiunilor de căutare și salvare, ținând seama de particularitățile geografice ale statelor membre în cauză. Actul poate identifica și alte forme de solidaritate, astfel cum se prevede la articolul 56 alineatul (2) litera (c), în funcție de nevoile de astfel de măsuri care decurg din dificultățile specifice legate de migrație din statele membre în cauză.

În cadrul reuniunii Forumului la nivel înalt menționat la articolul 13, statele membre ajung la o concluzie cu privire la un număr de referință global din rezerva anuală de solidaritate pentru fiecare măsură de solidaritate, pe baza propunerii Comisiei menționate la articolul 12. În cursul reuniunii respective, statele membre se angajează, de asemenea, să furnizeze contribuții la rezerva anuală de solidaritate, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, precum și cota echitabilă obligatorie calculată în conformitate cu cheia de repartizare prevăzută la articolul 66.

Atunci când pun în aplicare alineatul (3) de la prezentul articol, statele membre au libertate deplină când aleg între tipurile de măsuri de solidaritate enumerate la articolul 56 alineatul (2) sau o combinație a acestora. Statele membre care se angajează să ia măsuri de solidaritate alternative indică valoarea financiară a unor astfel de măsuri pe baza unor criterii obiective. În cazul în care măsurile alternative de solidaritate nu sunt identificate în propunerea Comisiei menționată la articolul 12, statele membre tot pot să se angajeze să ia astfel de măsuri. În cazul în care astfel de măsuri nu sunt solicitate de statul membru beneficiar într-un anumit an, ele se transformă în contribuții financiare.

Un stat membru care este identificat într-o decizie astfel cum se menționează la articolul 11 ca fiind supus unei presiuni migratorii informează Comisia și Consiliul, după adoptarea actului de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57, cu privire la intenția sa de a utiliza rezerva anuală de solidaritate. Comisia informează Parlamentul European în acest sens.

Statul membru în cauză include informații privind tipul și nivelul măsurilor de solidaritate menționate la articolul 56 alineatul (2), necesare pentru a aborda situația respectivă, inclusiv, după caz, orice utilizare a componentelor setului de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație. În cazul în care statul membru respectiv intenționează să utilizeze contribuții financiare, acesta identifică și programele de cheltuieli ale Uniunii vizate.

După primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statul membru în cauză are acces la rezerva anuală de solidaritate în conformitate cu articolul 60. Coordonatorul UE pentru solidaritate convoacă, fără întârziere și, în orice caz, în termen de 10 zile de la primirea informațiilor, Forumul la nivel tehnic pentru a operaționaliza măsurile de solidaritate.

În cazul în care un stat membru nu a fost identificat într-o decizie astfel cum se menționează la articolul 11 ca fiind supus unei presiuni migratorii, dar consideră că se confruntă cu o presiune migratorie, informează Comisia cu privire la nevoia sa de a utiliza rezerva anuală de solidaritate și informează Consiliul în acest sens. Comisia informează Parlamentul European în acest sens.

Notificarea menționată la alineatul (1) include:

o motivare justificată în mod corespunzător cu privire la existența și amploarea presiunii migratorii în statul membru care a transmis notificarea, inclusiv date actualizate cu privire la indicatorii menționați la articolul 9 alineatul (3) litera (a);

informații privind tipul și nivelul măsurilor de solidaritate menționate la articolul 56, necesare pentru a răspunde în situația respectivă, inclusiv, după caz, orice utilizare a componentelor setului de instrumente permanent al UE de sprijin în materie de migrație și, în cazul în care statul membru în cauză intenționează să utilizeze contribuții financiare, acesta identifică și programele de cheltuieli ale Uniunii vizate;

o descriere a modului în care utilizarea rezervei anuale de solidaritate propuse ar putea stabiliza situația;

o descriere a modului în care statul membru în cauză intenționează să remedieze eventualele vulnerabilități identificate în domeniul responsabilității, al pregătirii sau al rezilienței.

Agenția pentru Azil, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, alături de statele membre în cauză, sprijină Comisia, la cererea acesteia, la realizarea unei evaluări a presiunii migratorii.

Comisia evaluează rapid notificarea, luând în considerare informațiile prevăzute la articolele 9 și 10, dacă statul membru care a transmis notificarea a fost identificat ca fiind expus riscului de presiune migratorie în decizia menționată la articolul 11, situația generală din Uniune, situația din ultimele 12 luni din statul membru care a transmis notificarea și nevoile exprimate de statul membru care a transmis notificarea și adoptă o decizie în legătură cu considerarea statului membru ca fiind supus unei presiuni migratorii. Atunci când Comisia decide că statul membru respectiv se confruntă cu o presiune migratorie, statul membru în cauză devine stat membru beneficiar, cu excepția cazului în care i se refuză accesul la rezerva anuală de solidaritate în conformitate cu alineatul (6) de la prezentul articol.

Comisia transmite fără întârziere decizia statului membru în cauză, Parlamentului European și Consiliului.

Atunci când decizia Comisiei stabilește că statul membru care a transmis notificarea se confruntă cu o presiune migratorie, coordonatorul UE pentru solidaritate convoacă Forumul la nivel tehnic fără întârziere și în termen de două săptămâni de la transmiterea deciziei Comisiei către statul membru în cauză, Parlamentul European și Consiliu, pentru a operaționaliza măsurile de solidaritate. Coordonatorul UE pentru solidaritate convoacă Forumul la nivel tehnic, cu excepția cazului în care Comisia consideră sau Consiliul decide, prin intermediul unui act de punere în aplicare, adoptat în termen de două săptămâni de la transmiterea deciziei Comisiei către statul membru în cauză, Parlamentul European și Consiliu, că rezerva anuală de solidaritate nu are capacitate suficientă pentru ca statul membru în cauză să poată beneficia de rezerva anuală de solidaritate sau că există alte motive obiective pentru a nu permite statului membru respectiv să beneficieze de rezerva anuală de solidaritate.

Atunci când Consiliul decide că rezerva anuală de solidaritate nu are capacitate suficientă, se aplică articolul 13 alineatul (4), iar Forumul la nivel înalt este convocat în termen de cel mult o săptămână de la decizia Comisiei.

În cadrul Forumului la nivel tehnic, statele membre cooperează între ele și cu Comisia pentru a asigura o operaționalizare eficace și eficientă a contribuțiilor de solidaritate la rezerva anuală de solidaritate pentru anul în cauză, în mod echilibrat și în timp util, având în vedere nevoile identificate și evaluate și contribuțiile de solidaritate disponibile.

Coordonatorul UE pentru solidaritate, ținând seama de evoluția situației în materie de migrație, coordonează operaționalizarea contribuțiilor de solidaritate pentru a asigura o distribuție echilibrată între statele membre beneficiare a contribuțiilor de solidaritate disponibile.

Cu excepția punerii în aplicare a contribuțiilor financiare, la operaționalizarea măsurilor de solidaritate identificate, statele membre implementează contribuțiile de solidaritate promise menționate la articolul 56 pentru anul respectiv înainte de sfârșitul anului, fără a aduce atingere articolului 65 alineatul (3) și articolului 67 alineatul (12).

În cursul primei reuniuni a Forumului la nivel tehnic din cadrul ciclului anual, statele membre contribuitoare și beneficiare pot exprima preferințe rezonabile, pe baza nevoilor identificate, pentru profilurile candidaților disponibili pentru relocare intra-UE și pot prezenta o posibilă planificare a implementării contribuțiilor lor de solidaritate, ținând seama de necesitatea unor acțiuni urgente pentru statele membre beneficiare.

Organele, oficiile și agențiile Uniunii care au competență în domeniul azilului și al gestionării frontierelor și migrației furnizează, atunci când li se solicită și în cadrul mandatelor lor respective, sprijin statelor membre și Comisiei pentru a asigura punerea în aplicare și funcționarea corespunzătoare a prezentei părți. Un astfel de sprijin poate lua forma unor analize, a unei expertize și a unui sprijin operațional. Coordonatorul UE pentru solidaritate coordonează orice asistență din partea experților sau a echipelor trimise de Agenția pentru Azil, de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă sau de orice alt organ, oficiu sau agenție a Uniunii în legătură cu operaționalizarea contribuțiilor de solidaritate.

În luna ianuarie a fiecărui an, din 2027 și ulterior, statele membre îi confirmă coordonatorului UE pentru solidaritate nivelurile fiecărei măsuri de solidaritate puse în aplicare în cursul anului precedent.

Un stat membru care este identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca fiind supus unei presiuni migratorii sau care consideră că este supus unei presiuni migratorii și care nu a utilizat rezerva anuală de solidaritate în conformitate cu articolul 58 sau nu a notificat nevoia de a utiliza rezerva anuală de solidaritate în conformitate cu articolul 59 poate solicita, în orice moment, o deducere parțială sau totală a contribuțiilor pe care și le-a asumat, stabilite în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57.

În cazul în care statul membru solicitant menționat la alineatul (1) de la prezentul articol este un stat membru care nu este identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca fiind supus unei presiuni migratorii, însă consideră că este supus unei presiuni migratorii, statul membru respectiv include în cererea sa:

modul în care deducerea totală sau parțială a contribuțiilor pe care și le-a asumat ar putea contribui la stabilizarea situației;

dacă contribuția asumată ar putea fi înlocuită cu un alt tip de contribuție de solidaritate;

modul în care statul membru respectiv va remedia eventualele vulnerabilități identificate în domeniul responsabilității, al pregătirii sau al rezilienței;

o motivare temeinic argumentată cu privire la existența și amploarea presiunii migratorii în statul membru solicitant.

Comisia informează Consiliul în legătură cu evaluarea sa cu privire la cerere în termen de patru săptămâni de la primirea cererii depuse în conformitate cu prezentul articol. Comisia înștiințează și Parlamentul European cu privire la evaluarea respectivă.

După primirea evaluării Comisiei, Consiliul adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili dacă statul membru este autorizat să deroge de la actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57.

Un stat membru care este identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca confruntându-se cu o situație migratorie semnificativă sau care consideră că se confruntă cu o situație migratorie semnificativă, poate solicita, în orice moment, o deducere parțială sau totală a contribuțiilor pe care și le-a asumat, stabilite în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57.

În cazul în care statul membru solicitant este identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca confruntându-se cu o situație migratorie semnificativă, în cerere se precizează:

modul în care deducerea totală sau parțială a contribuțiilor pe care și le-a asumat ar putea contribui la stabilizarea situației;

dacă contribuția asumată ar putea fi înlocuită cu un alt tip de contribuție de solidaritate;

modul în care statul membru respectiv va remedia eventualele vulnerabilități identificate în domeniul responsabilității, al pregătirii sau al rezilienței;

motivarea temeinic argumentată a solicitării cu referire la domeniul sistemului de azil, de primire și de migrație în care a fost atinsă capacitatea maximă, indicându-se modul în care atingerea limitelor capacității statului membru respectiv în acest domeniu specific îi afectează capacitatea de a-și îndeplini angajamentul.

În cazul în care statul membru solicitant nu este identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca confruntându-se cu o situație migratorie semnificativă, însă consideră că se confruntă cu o situație migratorie semnificativă, cererea include, pe lângă informațiile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, și o motivare temeinic argumentată cu privire la importanța situației în materie de migrație din statul membru solicitant. Atunci când examinează o astfel de cerere, Comisia ține seama și de informațiile menționate la articolele 9 și 10, precum și de aspectul dacă statul membru a fost identificat într-o decizie, astfel cum se menționează la articolul 11, ca fiind expus riscului de presiune migratorie.

Comisia informează Consiliul în legătură cu evaluarea sa cu privire la cerere în termen de patru săptămâni de la primirea cererii depuse în conformitate cu prezentul articol. Comisia înștiințează, de asemenea, Parlamentul European cu privire la evaluarea respectivă.

După primirea evaluării Comisiei, Consiliul adoptă un act de punere în aplicare pentru a stabili dacă statul membru este autorizat să deroge de la actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57.

În cazul în care angajamentele de relocare intra-UE pentru rezerva anuală de solidaritate prevăzute în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57 sunt egale cu sau mai mari de 50 % din numărul indicat în propunerea Comisiei menționată la articolul 12, un stat membru beneficiar poate solicita ca celelalte state membre să își asume responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională cu privire la care statul membru beneficiar a fost determinat ca fiind responsabil în locul relocărilor intra-UE în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 69.

Un stat membru contribuitor le poate indica statelor membre beneficiare disponibilitatea sa de a-și asuma responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională cu privire la care un stat membru beneficiar a fost determinat ca fiind responsabil în locul relocărilor intra-UE:În cazul în care un stat membru contribuitor și-a manifestat această disponibilitate și statul membru beneficiar este de acord, statul membru beneficiar aplică procedura prevăzută la articolul 69.

în cazul în care pragul stabilit la alineatul (1) a fost atins; sau

în cazul în care statul membru contribuitor s-a angajat să aloce 50 % sau mai mult din cota sa echitabilă obligatorie pentru rezerva anuală de solidaritate prevăzută în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57 sub formă de relocări intra-UE.

Statele membre contribuitoare își asumă responsabilitatea pentru cererile de protecție internațională pentru care statul membru beneficiar a fost determinat ca fiind responsabil în limita celui mai mare dintre cele două numere menționate la litera (a) și la litera (b) de la prezentul alineat, în cazul în care, în urma reuniunii Forumului la nivel înalt convocat în conformitate cu articolul 13 alineatul (4), angajamentele de relocare intra-UE pentru rezerva anuală de solidaritate prevăzute în actul de punere în aplicare al Consiliului menționat la articolul 57 sunt:

sub numărul prevăzut la articolul 12 alineatul (2) litera (a); sau

sub 60 % din numărul de referință utilizat pentru calcularea cotei echitabile obligatorii pentru relocări intra-UE a fiecărui stat membru în scopul instituirii rezervei anuale de solidaritate în conformitate cu articolul 57.

Alineatul (3) de la prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul în care angajamentele care urmează să fie puse în aplicare în cursul unui anumit an au un nivel inferior celui mai mare dintre cele două numere menționate la litera (a) sau la litera (b) de la alineatul menționat ca urmare a deducerilor totale sau parțiale acordate în conformitate cu articolul 61 sau cu articolul 62 sau pentru că statele membre beneficiare menționate la articolul 58 alineatul (1) și la articolul 59 alineatul (4) nu sunt obligate să implementeze contribuțiile de solidaritate pe care și le-au asumat pentru un anumit an.

Un stat membru contribuitor care nu și-a pus în aplicare angajamentele sau nu a acceptat un număr de relocări intra-UE în temeiul articolului 67 alineatul (9) egal cu numărul de relocări intra-UE pe care și le-a asumat, astfel cum este menționat la articolul 57 alineatul (3), până la sfârșitul anului respectiv își asumă, la cererea statului membru beneficiar, responsabilitatea pentru cererile de protecție internațională pentru care statul membru beneficiar a fost determinat ca fiind responsabil în limita numărului de relocări intra-UE asumate în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) cât mai curând posibil după sfârșitul unui anumit an.

Statul membru contribuitor identifică cererile individuale pentru care își asumă responsabilitatea în temeiul alineatelor (3)-(5) de la prezentul articol și informează statul membru beneficiar, utilizând rețeaua de comunicații electronice instituită în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1560/2003.

Statele membre nu sunt obligate să își asume r în temeiul alineatului (6) primul paragraf de la prezentul articol peste cota lor echitabilă calculată în conformitate cu cheia de repartizare prevăzută la articolul 66.

Prezentul articol se aplică numai în cazul în care:

solicitantul nu este un minor neînsoțit;

statul membru beneficiar a fost determinat ca fiind responsabil pe baza criteriilor prevăzute la articolele 29-33;

termenul pentru transfer prevăzut la articolul 46 alineatul (1) nu a expirat încă;

solicitantul nu s-a sustras din statul membru contribuitor;

persoana în cauză nu beneficiază de protecție internațională;

persoana în cauză nu este o persoană admisă.

Statul membru contribuitor poate aplica prezentul articol în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe sau apatrizii ale căror cereri au fost respinse definitiv în statul membru beneficiar. Se aplică articolele 55 și 56 din Regulamentul (UE) 2024/1348.

Contribuțiile financiare constau în transferuri de cuantumuri din partea statelor membre contribuitoare la bugetul Uniunii și constituie venituri alocate extern, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului. Contribuțiile financiare se utilizează în scopul executării acțiunilor rezervei anuale de solidaritate menționate la articolul 56 alineatul (2) litera (b) de la prezentul regulament.

Statele membre beneficiare identifică acțiunile care pot fi finanțate prin contribuțiile financiare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și le transmit Forumului la nivel tehnic. Comisia colaborează îndeaproape cu statele membre beneficiare pentru a se asigura că acțiunile respective corespund obiectivelor prevăzute la articolul 56 alineatul (2) litera (b) și la articolul 56 alineatul (3). Coordonatorul UE pentru solidaritate menține un inventar al acțiunilor și îl pune la dispoziție prin intermediul Forumului la nivel tehnic.

Comisia adoptă un act de punere în aplicare conținând norme referitoare la modul de funcționare a contribuțiilor financiare. Acest act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).

În cazul în care cuantumul menționat la articolul 57 alineatul (1) din prezentul regulament nu este alocat integral, cuantumul rămas poate fi adăugat la cel menționat la articolul 10 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/1147.

Statele membre raportează Comisiei și Forumului la nivel tehnic referitor la progresele înregistrate în executarea acțiunilor finanțate prin contribuții financiare în temeiul prezentului articol.

Comisia include în raportul său menționat la articolul 9 informații cu privire la executarea acțiunilor finanțate prin contribuții financiare în temeiul prezentului articol, inclusiv cu privire la aspectele care ar putea afecta implementarea și la orice măsură luată pentru a le aborda.

Contribuțiile sub formă de măsuri de solidaritate alternative se bazează pe o cerere specifică a statului membru beneficiar. Aceste contribuții sunt considerate solidaritate financiară și valoarea lor concretă se stabilește în comun, în mod realist, de către statele membre contribuitoare și statele membre beneficiare în cauză și se comunică coordonatorului UE pentru solidaritate înainte ca respectivele contribuții să fie implementate.

Statele membre furnizează măsuri de solidaritate alternative numai în completarea celor furnizate prin intermediul operațiunilor organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sau prin finanțarea din partea Uniunii în domeniul gestionării azilului și migrației în statele membre beneficiare și fără a se suprapune cu acestea. Statele membre furnizează măsuri de solidaritate alternative numai în completarea contribuției pe care au obligația să o asigure prin intermediul organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

Statele membre beneficiare și statele membre contribuitoare finalizează punerea în aplicare a măsurilor alternative de solidaritate convenite, chiar dacă actele de punere în aplicare relevante au expirat.

Cota contribuțiilor de solidaritate care trebuie furnizată de fiecare stat membru, astfel cum se menționează la articolul 57 alineatul (3), se calculează folosindu-se formula prevăzută în anexa I și se bazează pe următoarele criterii pentru fiecare stat membru, în conformitate cu cele mai recente date Eurostat disponibile:

dimensiunea populației (pondere de 50 %);

PIB-ul total (pondere de 50 %).

CAPITOLUL II

Procedura prevăzută la prezentul articol se aplică relocării intra-UE a persoanelor menționate la articolul 56 alineatul (2) litera (a).

Înainte de a aplica procedura prevăzută la prezentul articol, statul membru beneficiar se asigură că nu există motive întemeiate pentru a considera că persoana în cauză constituie o amenințare la adresa securității interne. În cazul în care există motive întemeiate pentru a considera că persoana constituie o amenințare la adresa securității interne înainte sau în timpul procedurii prevăzute la prezentul articol, inclusiv în cazul în care existența unei amenințări la adresa securității interne a fost stabilită în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2024/1356, statul membru beneficiar nu aplică sau pune capăt imediat procedurii prevăzute la prezentul articol. Statul membru beneficiar exclude persoana în cauză de la orice viitoare relocare intra-UE sau de la orice viitor transfer către orice stat membru. În cazul în care persoana în cauză este un solicitant de protecție internațională, statul membru beneficiar este statul membru responsabil în conformitate cu articolul 16 alineatul (4) din prezentul regulament.

În cazul în care relocarea intra-UE urmează să fie efectuată, statul membru beneficiar identifică persoanele care ar putea fi relocate intra-UE. La cererea statului membru beneficiar, Agenția pentru Azil sprijină statul membru beneficiar în identificarea persoanelor care urmează să fie relocate intra-UE și în punerea acestora în legătură cu statele membre de relocare intra-UE în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) 2021/2303.

În scopul identificării persoanelor care urmează să fie relocate intra-UE și al asocierii acestora cu statele membre de relocare intra-UE, statele membre beneficiare pot utiliza instrumente elaborate de coordonatorul UE pentru solidaritate.

În cazul în care relocarea intra-UE urmează să fie efectuată, statul membru beneficiar informează persoanele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol cu privire la procedura prevăzută la prezentul articol și la articolul 68, precum și, după caz, cu privire la obligațiile prevăzute la articolul 17 alineatele (3), (4) și (5) și la consecințele neconformării prevăzute la articolul 18.

Statele membre se asigură că membrii de familie sunt relocați intra-UE pe teritoriul aceluiași stat membru.

În cazurile menționate la alineatele (2) și (3), statul membru beneficiar transmite statului membru de relocare intra-UE cât mai rapid posibil, utilizând un formular-tip, toate informațiile și documentele relevante privind persoana în cauză, printre altele, pentru a permite autorităților statului membru de relocare intra-UE să verifice dacă există motive pentru a considera că persoana în cauză constituie o amenințare la adresa securității interne.

Statul membru de relocare intra-UE examinează informațiile transmise de statul membru beneficiar în temeiul alineatului (7) și verifică să nu existe motive întemeiate pentru a considera că persoana în cauză constituie o amenințare la adresa securității interne. Statul membru de relocare intra-UE poate alege să verifice aceste informații prin intermediul unui interviu individual cu persoana în cauză. Persoana în cauză este informată în mod corespunzător cu privire la natura și scopul unui astfel de interviu. Interviul individual are loc în termenele prevăzute la alineatul (9).

În cazul în care nu există motive întemeiate pentru a considera că persoana în cauză constituie o amenințare la adresa securității interne, statul membru de relocare intra-UE confirmă că va reloca intra-UE persoana respectivă în termen de o săptămână de la primirea informațiilor relevante din partea statului membru beneficiar.

Statul membru beneficiar ia o decizie de transfer în termen de o săptămână de la confirmarea primită din partea statului membru de relocare intra-UE. Statul membru beneficiar informează persoana în cauză, în scris, fără întârziere cu privire la decizia de a o transfera în statul membru respectiv și cel târziu cu două zile înainte de transfer, în cazul solicitanților, și cu o săptămână înainte de transfer, în cazul beneficiarilor.

Transferul persoanei în cauză din statul membru beneficiar în statul membru de relocare intra-UE se efectuează în conformitate cu dreptul intern al statului membru beneficiar, după consultări între statele membre în cauză, cât de repede posibil din punct de vedere practic și în 4 săptămâni de la confirmarea primită din partea statului membru de relocare intra-UE sau de la hotărârea definitivă privind un apel sau o revizuire a unei decizii de transfer cu efect suspensiv în conformitate cu articolul 43 alineatul (3).

Statele membre beneficiare și statele membre de relocare intra-UE continuă procesul de relocare intra-UE chiar și după expirarea termenului pentru punerea în aplicare a actelor de punere în aplicare ale Consiliului menționate la articolele 57, 61 și 62 sau a valabilității acestora.

Articolul 42 alineatele (3), (4) și (5), articolele 43 și 44, articolul 46 alineatele (1) și (3), articolul 47 alineatele (2) și (3) și articolele 48 și 50 se aplică mutatis mutandis procedurii de relocare intra-UE.

Comisia, prin acte de punere în aplicare, stabilește metode uniforme privind pregătirea și depunerea de informații și de documente în scopul relocării intra-UE. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 77 alineatul (2).Comisia poate consulta Agenția pentru Azil la pregătirea respectivelor acte de punere în aplicare.

Statul membru de relocare intra-UE informează statul membru beneficiar, Agenția pentru Azil și coordonatorul UE pentru solidaritate cu privire la sosirea în siguranță a persoanei în cauză sau cu privire la faptul că aceasta nu s-a prezentat în termenul stabilit.

În cazul în care statul membru de relocare intra-UE a relocat intra-UE un solicitant pentru care nu a fost încă determinat statul membru responsabil, statul membru de relocare intra-UE aplică procedurile prevăzute în partea a III-a, cu excepția articolului 16 alineatul (2), a articolului 17 alineatele (1) și (2), a articolului 25 alineatul (5), a articolului 29, a articolului 30 și a articolului 33 alineatele (1) și (2).

În cazul în care un solicitant, pentru care statul membru beneficiar a fost determinat anterior drept responsabil din alte motive decât cele menționate la articolul 67 alineatul (5) al doilea paragraf, a fost relocat intra-UE, responsabilitatea pentru examinarea cererii de protecție internațională este transferată statului membru de relocare intra-UE.

În cazul în care un beneficiar de protecție internațională a fost relocat intra-UE, statul membru de relocare intra-UE îi acordă în mod automat statutul de protecție internațională, respectând statutul acordat de statul membru beneficiar.

În cazul în care un stat membru beneficiar solicită unui alt stat membru să își asume responsabilitatea pentru examinarea unui anumit număr de cereri de protecție internațională în temeiul articolului 63 alineatele (1) și (2), acesta transmite cererea sa statului membru contribuitor și menționează numărul de cereri de protecție internațională cu privire la care acesta din urmă urmează să își asume responsabilitatea în locul relocărilor intra-UE.

Statul membru contribuitor răspunde cererii în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.

Statul membru care a acceptat o cerere în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol identifică cererile individuale de protecție internațională pentru care își asumă responsabilitatea și indică faptul că este stat membru responsabil în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2024/1358.

Statele membre informează Comisia, în special coordonatorul UE pentru solidaritate, cu privire la punerea în aplicare a măsurilor de solidaritate, inclusiv a măsurilor de cooperare cu o țară terță.

CAPITOLUL III

În conformitate cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, sprijinul financiar acordat în urma relocării intra-UE efectuate în temeiul capitolelor I și II din prezenta parte se implementează în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2021/1147.

PARTEA A V-A

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentelor (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului.

Statele membre instituie măsurile tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a asigura securitatea datelor cu caracter personal prelucrate în temeiul prezentului regulament și, în special, pentru a împiedica accesul sau divulgarea ilegală sau neautorizată, modificarea sau pierderea datelor cu caracter personal prelucrate.

Autoritatea sau autoritățile de supraveghere competente ale fiecărui stat membru monitorizează în mod independent legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile menționate la articolul 52 din statul membru în cauză, în conformitate cu dreptul intern.

Statele membre se asigură că autoritățile menționate la articolul 52 au obligația de a respecta normele de confidențialitate prevăzute în dreptul intern, cu privire la orice informație obținută în cursul desfășurării activității lor.

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile, inclusiv sancțiunile administrative sau penale în conformitate cu dreptul intern, aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Toate termenele prevăzute în prezentul regulament se calculează după cum urmează:

un termen exprimat în zile, săptămâni sau luni se calculează de la momentul la care se produce un eveniment sau este efectuat un act; ziua în care se produce evenimentul sau în care este efectuat actul nu intră în calculul acelui termen;

un termen exprimat în săptămâni sau luni se încheie la terminarea zilei din ultima săptămână sau lună corespunzătoare zilei din săptămână sau care cade la aceeași dată a lunii ca data la care s-a produs evenimentul sau a fost efectuat actul de la care s-a calculat termenul;

în cazul în care, într-un termen exprimat în luni, ziua în care ar trebui să expire termenul nu există în ultima lună a termenului, termenul se încheie la miezul nopții al ultimei zile din acea ultimă lună;

termenele includ zilele de sâmbătă, duminică și zilele de sărbătoare legală în statul membru în cauză; în cazul în care un termen se încheie într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, următoarea zi lucrătoare este considerată ultima zi a termenului.

În ceea ce privește Republica Franceză, prezentul regulament se aplică numai pe teritoriul său european.

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 25 alineatul (6) și la articolul 34 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 11 iunie 2024. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 25 alineatul (6) și la articolul 34 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 25 alineatul (6) și al articolului 34 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de patru luni de la notificarea acestuia Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Până la 1 februarie 2028 și apoi anual, Comisia revizuiește funcționarea măsurilor stabilite în partea a IV-a din prezentul regulament și prezintă un raport privind punerea în aplicare a măsurilor stabilite în acesta. Raportul se comunică Parlamentului European și Consiliului.

Comisia reexaminează periodic și cel puțin o dată la trei ani relevanța cifrelor stabilite la articolul 12 alineatul (2) literele (a) și (b) și funcționarea generală a părții III din prezentul regulament, inclusiv dacă definiția membrilor de familie și durata termenelor prevăzute în partea respectivă ar trebui modificate în raport cu situația generală în materie de migrație.

Până la 1 iulie 2031 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament, în special cu privire la principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, astfel cum este consacrat la articolul 80 din TFUE. Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European rapoarte conținând principalele constatări ale evaluării respective. Statele membre transmit Comisiei toate informațiile necesare pentru pregătirea rapoartelor, cel târziu cu șase luni înainte de expirarea termenului în care Comisia trebuie să prezinte fiecare raport.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și Consiliului, statele membre comunică Comisiei (Eurostat) statisticile privind aplicarea prezentului regulament și a Regulamentului (CE) nr. 1560/2003.

PARTEA A VI-A

Regulamentul (UE) 2021/1147 se modifică după cum urmează:

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

punctele 1 și 2 se înlocuiesc cu următorul text:

solicitant de protecție internațională înseamnă un solicitant în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European și al Consiliului;

beneficiar de protecție internațională înseamnă un beneficiar de protecție internațională în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2024/1351;

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

membru de familie înseamnă un membru de familie în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2024/1351;;

punctele 11 și 12 se înlocuiesc cu următorul text:

resortisant al unei țări terțe înseamnă un resortisant al unei țări terțe în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1351;

minor neînsoțit înseamnă un minor neînsoțit în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2024/1351;;

se adaugă următorul punct:

acțiune de solidaritate înseamnă o acțiune al cărei scop este prevăzut la articolul 56 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2024/1351, finanțată prin contribuții financiare furnizate de statele membre, astfel cum se menționează la articolul 64 alineatul (1) din regulamentul menționat.

solicitant de protecție internațională înseamnă un solicitant în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2024/1351 al Parlamentului European și al Consiliului;

beneficiar de protecție internațională înseamnă un beneficiar de protecție internațională în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2024/1351;

membru de familie înseamnă un membru de familie în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2024/1351;;

resortisant al unei țări terțe înseamnă un resortisant al unei țări terțe în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1351;

minor neînsoțit înseamnă un minor neînsoțit în înțelesul definiției de la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2024/1351;;

acțiune de solidaritate înseamnă o acțiune al cărei scop este prevăzut la articolul 56 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2024/1351, finanțată prin contribuții financiare furnizate de statele membre, astfel cum se menționează la articolul 64 alineatul (1) din regulamentul menționat.

La articolul 15 se introduce următorul alineat:

Articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:

10000 EUR per solicitant de protecție internațională pentru care statul membru în cauză devine responsabil în urma relocării intra-UE în conformitate cu articolele 67 și 68 din Regulamentul (UE) 2024/1351;

10000 EUR per beneficiar de protecție internațională relocat intra-UE către statul membru în cauză în conformitate cu articolele 67 și 68 din Regulamentul (UE) 2024/1351.

La articolul 35 alineatul (2) se introduce următoarea literă:

executarea acțiunilor de solidaritate, inclusiv o defalcare a contribuțiilor financiare în funcție de acțiune și o descriere a principalelor rezultate obținute ca urmare a finanțării;.

În anexa II, la punctul 4 se adaugă următoarea literă:

sprijinirea acțiunilor de solidaritate, în conformitate cu domeniul de aplicare al sprijinului prevăzut în anexa III.

În anexa VI, la punctul IV din tabelul 1 se adaugă următorul cod:

În anexa VI, tabelul 3, se adaugă următoarele coduri:

Regulamentul (UE) 2021/1060 se modifică după cum urmează:

La articolul 36 se introduce următorul alineat:

Articolul 63 se modifică după cum urmează:

la alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:

PARTEA A VII-A

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 se abrogă cu efect de la 12 iunie 2026.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 rămâne în vigoare, cu excepția cazului în care este modificat prin acte de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament și până la momentul unei astfel de modificări.

Atunci când o cerere a fost înregistrată după 12 iunie 2026, orice evenimente care pot atrage responsabilitatea unui stat membru în temeiul prezentului regulament sunt luate în considerare, chiar dacă preced data respectivă.

Statul membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională înregistrate înainte de 12 iunie 2026 este determinat în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 604/2013.

Până la 12 septembrie 2024, Comisia, în strânsă cooperare cu organele, oficiile și agențiile relevante ale Uniunii și cu statele membre, prezintă Consiliului un plan comun de punere în aplicare pentru a se asigura că statele membre sunt pregătite în mod adecvat să pună în aplicare prezentul regulament până la 12 iunie 2026, evaluând lacunele și etapele operaționale necesare, și informează Parlamentul European cu privire la acesta.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică începând cu 12 iunie 2026.

Cu toate acestea, articolele 7-15, articolul 22 alineatul (1) al patrulea paragraf, articolul 23 alineatul (7), articolul 25 alineatele (6) și (7), articolul 34 alineatele (3) și (4), articolul 39 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 40 alineatul (4), articolul 40 alineatul (8) al doilea paragraf, articolul 41 alineatul (5), articolul 46 alineatul (1) al cincilea paragraf, articolul 46 alineatul (4), articolul 48 alineatul (4), articolul 50 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 50 alineatul (5), articolul 52 alineatul (4), articolele 56 și 57, articolul 64 alineatul (3), articolul 67 alineatul (14) și articolele 78 și 84 se aplică de la 11 iunie 2024.

ANEXA I

ANEXA I

Formula pentru cheia de repartizare în temeiul articolului 66:

CotăSM= 50 % efect populațieSM + 50 % efect PIBSM

n: numărul total de SM

ANEXA IITabel de corespondență

ANEXA II

Tabel de corespondență

Tabelul 1