Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și privind specialitățile tradiționale garantate și mențiunile facultative de calitate pentru produsele agricole, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013, (UE) 2019/787 și (UE) 2019/1753 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012

TITLUL I

Prezentul regulament prevede norme privind următoarele sisteme de calitate:

denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pentru vin și denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pentru produsele agricole, inclusiv produsele alimentare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c), și indicațiile geografice pentru băuturi spirtoase;

specialitățile tradiționale garantate și mențiunile facultative de calitate, astfel cum sunt prevăzute în titlul III capitolele 2 și, respectiv, 3, pentru produse agricole, inclusiv produse alimentare, astfel cum sunt menționate la articolul 51.

În sensul titlurilor I, II și V, cu excepția titlului II capitolul 5, termenul indicații geografice cuprinde denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pentru vin, denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate pentru produsele agricole, inclusiv produsele alimentare, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c), și indicațiile geografice pentru băuturi spirtoase.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

vin înseamnă produsele reglementate la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

băutură spirtoasă înseamnă o băutură spirtoasă în înțelesul articolului 2 din Regulamentul (UE) 2019/787;

etichetare înseamnă, în ceea ce privește toate produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, o etichetare în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2) litera (j) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

etapă de producție înseamnă orice etapă a producției, inclusiv a materiilor prime, a prelucrării, a pregătirii sau a maturării, până în momentul în care produsul este gata să fie introdus pe piață;

operator înseamnă o persoană fizică sau juridică care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini;

produs prelucrat înseamnă un produs prelucrat, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (o) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului;

organism delegat înseamnă un organism delegat, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/625, care certifică conformitatea cu caietul de sarcini a produselor desemnate prin indicații geografice sau specialități tradiționale garantate;

termen generic înseamnă denumirea unui produs care, deși este legată de locul, regiunea sau țara în care era produs sau introdus pe piață inițial un produs, a devenit denumirea comună a unui produs în Uniune;

denumire a unui soi de plante înseamnă o denumire a unui anumit soi, aflată în uzul curent sau acceptată oficial într-un catalog național sau al Uniunii în conformitate cu Directivele 2002/53/CE, 2002/55/CE, 2008/90/CE ale Consiliului sau cu Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului, în limba sau limbile în care este utilizată sau enumerată, la data cererii de înregistrare a indicației geografice în cauză;

denumire a unei rasei de animale înseamnă denumirea unei rase care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului și care este înscrisă în registre genealogice sau zootehnice. Pentru speciile care nu intră sub incidența regulamentului respectiv, aceasta înseamnă denumirea unei rase care este înscrisă în registrele genealogice sau zootehnice în temeiul dreptului intern. O astfel de denumire trebuie să fie în limba sau limbile în care este înscrisă la data cererii de înregistrare a indicației geografice în cauză;

Nomenclatura combinată înseamnă nomenclatura mărfurilor stabilită prin articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

În sensul titlului II, se aplică următoarele definiții:

caiet de sarcini înseamnă documentul menționat la:

articolul 94 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 22 din Regulamentul (UE) 2019/787 în ceea ce privește băuturile spirtoase;

articolul 49 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele agricole;

document unic înseamnă un document care rezumă caietul de sarcini și care este menționat la:

articolul 95 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 23 din Regulamentul (UE) 2019/787 în ceea ce privește băuturile spirtoase;

articolul 50 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele agricole.

articolul 94 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 22 din Regulamentul (UE) 2019/787 în ceea ce privește băuturile spirtoase;

articolul 49 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele agricole;

articolul 95 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 23 din Regulamentul (UE) 2019/787 în ceea ce privește băuturile spirtoase;

articolul 50 din prezentul regulament în ceea ce privește produsele agricole.

În sensul capitolului III capitolul 2, tradițional înseamnă utilizarea istorică dovedită a denumirii de către producătorii dintr-o comunitate pentru o perioadă care permite transmiterea între generații. Perioada respectivă este de minimum 30 de ani, iar o astfel de utilizare poate include schimbări impuse de evoluția practicilor legate de igienă, siguranță și a altor practici relevante.

Statele membre și Comisia prelucrează și publică datele cu caracter personal primite în cursul procedurilor de înregistrare, de aprobare a modificărilor, de anulare, de opoziție, de acordare a unei perioade de tranziție și de control în temeiul prezentului regulament și al Regulamentelor (UE) nr. 1308/2013 și (UE) 2019/787, în conformitate cu Regulamentele (UE) 2018/1725 și (UE) 2016/679.

Comisia este operator în înțelesul Regulamentului (UE) 2018/1725 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul procedurii pentru care este competentă în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/787 și (UE) nr. 1308/2013 și cu prezentul regulament.

Autoritățile competente din statele membre sunt operatori în înțelesul Regulamentului (UE) 2016/679 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul procedurilor pentru care sunt competente în conformitate cu Regulamentele (UE) 2019/787 și (UE) nr. 1308/2013 și cu prezentul regulament.

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) este o persoană împuternicită de operator în înțelesul Regulamentului (UE) 2018/1725 în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal legate de registrul Uniunii de indicații geografice.

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Prezentul titlu prevede un sistem unitar și exhaustiv al indicațiilor geografice, de protecție a denumirilor de vin, băuturi spirtoase și produse agricole care au caracteristici, atribute sau reputație legate de locul lor de producție și care, în acest mod:

asigură faptul că producătorii care acționează colectiv dețin competențele și responsabilitățile necesare pentru a gestiona indicația geografică în cauză, inclusiv pentru a răspunde la cererile societății, cum ar fi în cazul sănătății și bunăstării animalelor, de produse obținute prin producție durabilă în cele trei dimensiuni valorice ale sale, economică, de mediu și socială, și pentru a opera și a fi competitivi pe piață;

contribuie la concurența loială și la generarea de valoare adăugată cu scopul de a partaja această valoare adăugată de-a lungul întregului lanț de comercializare, pentru a asigura un profit echitabil pentru producători și capacitatea de a investi în calitatea, reputația și durabilitatea produselor lor, și contribuie la realizarea obiectivelor politicii de dezvoltare rurală prin acordarea de sprijin activităților agricole și de prelucrare, păstrarea know-how-ului și promovarea unor produse de calitate specifice datorită zonei geografice în care sunt produse;

asigură faptul că consumatorii primesc informații fiabile și garanțiile necesare cu privire la originea, autenticitatea, calitatea, reputația și alte caracteristici legate de originea geografică sau de mediul geografic al unor astfel de produse și le pot identifica cu ușurință pe piață, inclusiv în comerțul electronic;

asigură înregistrarea eficientă și ușor de utilizat a indicațiilor geografice, ținându-se seama de protecția corespunzătoare a drepturilor de proprietate intelectuală;

asigură efectuarea de controale, respectarea normelor și introducerea pe piață pe tot teritoriul Uniunii, inclusiv în comerțul electronic, în mod eficace, asigurându-se în acest mod integritatea pieței interne; și

contribuie la protecția eficace a drepturilor de proprietate intelectuală legate de astfel de produse pe piețele țărilor terțe.

Prezentul titlu vizează:

vinul, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a);

băuturile spirtoase, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (b); și

produsele agricole.

Înregistrarea și protecția indicațiilor geografice nu aduc atingere obligației producătorilor de a respecta alte norme ale Uniunii, îndeosebi pe cele privind introducerea produselor pe piață, normele sanitare și fitosanitare, normele privind organizarea comună a piețelor, normele în materie de concurență și normele privind furnizarea de informații referitoare la produsele alimentare către consumatori.

Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului nu se aplică sistemului indicațiilor geografice prevăzut în prezentul regulament.

Produsele desemnate prin indicații geografice se clasifică conform Nomenclaturii combinate la nivel de două, patru, șase sau, în cazul în care un stat membru decide acest lucru, de opt cifre. Dacă o indicație geografică vizează produse din mai mult de o categorie, se precizează fiecare încadrare. Clasificarea produsului se utilizează doar pentru înregistrare și în scopuri statistice și de păstrare a evidențelor, în special pentru autoritățile vamale. Clasificarea respectivă nu se utilizează pentru a stabili produse comparabile în scopul protecției împotriva utilizării comerciale directe și indirecte menționate la articolul 26 alineatul (1) litera (a).

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, prezentarea tehnică a clasificării menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și accesul online la aceasta. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, în cazul în care există un astfel de grup, poate conveni asupra unor practici durabile care trebuie respectate în cadrul procesului de producție a produsului desemnat printr-o indicație geografică sau atunci când se desfășoară alte activități care fac obiectul uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini. Astfel de practici vizează aplicarea unor standarde de durabilitate mai ridicate decât cele prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul intern în ceea ce privește durabilitatea mediului, socială sau economică ori bunăstarea animalelor.

În sensul alineatului (1), practică durabilă înseamnă o practică care contribuie la unul sau mai multe obiective sociale, de mediu sau economice, cum ar fi:

atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, utilizarea durabilă și protejarea peisajelor, a apei și a solului, tranziția către o economie circulară, inclusiv reducerea risipei alimentare, prevenirea și controlul poluării, precum și protecția și refacerea biodiversității și a ecosistemelor;

producția de produse agricole în moduri care reduc utilizarea pesticidelor și gestionează riscurile rezultate în urma unei astfel de utilizări sau care reduc pericolul rezistenței la antimicrobiene în producția agricolă;

bunăstarea animalelor;

un venit echitabil pentru producători, diversificarea activităților, promovarea producției agricole locale și valorificarea structurii rurale și dezvoltarea rurală;

menținerea locurilor de muncă în agricultură prin atragerea și susținerea tinerilor producători și a noilor producători de produse care beneficiază de o indicație geografică;

îmbunătățirea condițiilor de muncă și de siguranță în activitățile agricole și de prelucrare.

În cazul în care grupul de producători sau grupul de producători recunoscut, în cazul în care există un astfel de grup, decide că practicile durabile menționate la alineatul (1) sunt obligatorii pentru toți producătorii produsului în cauză, practicile respective sunt incluse în caietul de sarcini în conformitate cu procedura de înregistrare sau de modificare.

Un grup de producători, sau un grup de producători recunoscut în cazul în care există un astfel de grup, poate să elaboreze și să actualizeze periodic un raport privind durabilitatea pe baza unor informații care pot fi verificate, conținând o descriere a practicilor durabile puse în aplicare în procesul de producție a produsului în cauză, o descriere a modului în care metoda de obținere a produsului afectează durabilitatea în ceea ce privește angajamentele de mediu, sociale, economice sau în materie de bunăstare a animalelor, precum și informații necesare pentru a înțelege modul în care durabilitatea afectează dezvoltarea, performanța și poziția produsului.

Comisia publică raportul privind durabilitatea.

CAPITOLUL 2

Cererile de înregistrare a indicațiilor geografice pot fi depuse doar de un grup de producători solicitant. Un grup de producători solicitant este o asociație, indiferent de forma sa juridică, alcătuită din producători ai aceluiași produs a cărui denumire este propusă spre a fi înregistrată. Organismele publice și alte părți interesate pot acorda asistență în pregătirea cererii și a procedurii aferente.

În sensul prezentului titlu, o autoritate desemnată de un stat membru poate fi considerată un grup de producători solicitant în ceea ce privește indicațiile geografice ale unei băuturi spirtoase dacă producătorii în cauză nu au posibilitatea să formeze un grup din cauza numărului lor, a situării lor geografice sau a unor caracteristici organizaționale. În astfel de cazuri, cererea menționată la articolul 10 alineatul (2) indică motivele respective.

În sensul prezentului titlu, un producător individual poate fi considerat grup de producători solicitant în cazul în care se demonstrează că sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

producătorul respectiv este singurul producător care dorește să depună o cerere de înregistrare a unei indicații geografice;

aria geografică în cauză este definită pe baza legăturii menționate la articolul 49 alineatul (1) litera (f) din prezentul regulament, la articolul 94 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 22 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2019/787, și nu pe baza hotarelor vreunei proprietăți; și

aria geografică în cauză posedă caracteristici care diferă substanțial de cele ale ariilor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor produse în ariile învecinate sau, în ceea ce privește indicațiile geografice ale unei băuturi spirtoase, băutura spirtoasă are o calitate specifică, o reputație sau o altă caracteristică care poate fi în mod clar atribuită originii sale geografice.

În cazul unei indicații geografice care desemnează o arie geografică transfrontalieră, mai multe grupuri de producători solicitante din state membre sau țări terțe diferite pot depune o cerere comună de înregistrare a unei indicații geografice. O astfel de cerere comună se adresează tuturor statelor membre în cauză.

O cerere de înregistrare a unei indicații geografice privind un produs originar din Uniune se adresează autorităților competente ale statului membru din care este originar produsul.

Cererea menționată la alineatul (1) conține:

caietul de sarcini;

documentul unic; și

documentația de însoțire menționată la articolul 12 alineatul (1).

Statul membru examinează cererea de înregistrare pentru a verifica dacă îndeplinește condițiile necesare pentru înregistrare incluse în dispozițiile aplicabile referitoare la vin, băuturi spirtoase sau produse agricole, după caz.

În cadrul examinării menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, statul membru în cauză desfășoară o procedură națională de opoziție. Procedura națională de opoziție asigură publicarea cererii de înregistrare, cu excepția documentelor menționate la articolul 12 alineatul (1) literele (b) și (c), și prevede o perioadă de cel puțin o lună de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă pe teritoriul statului membru din care este originar produsul respectiv să poată depune o opoziție la cererea de înregistrare pe lângă statul membru în cauză.

Statul membru în cauză stabilește modalitățile aferente procedurii de opoziție. Respectivele modalități pot include criterii de admisibilitate a unei opoziții, o perioadă de consultare între grupul de producători solicitant și fiecare oponent, precum și transmiterea unui raport din partea grupului de producători solicitant referitor la rezultatul consultărilor, incluzând eventualele modificări aduse cererii de înregistrare de grupul de producători solicitant.

Dacă, după examinarea cererii de înregistrare și evaluarea rezultatelor oricărei opoziții primite și a eventualelor modificări aduse cererii convenite cu grupul de producători solicitant, statul membru în cauză consideră că sunt respectate cerințele din prezentul regulament, acesta poate lua o decizie favorabilă și transmite o cerere de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii astfel cum se menționează la articolul 13.

Statul membru în cauză se asigură că orice persoană fizică sau juridică cu un interes legitim are posibilitatea de a introduce o cale de atac. Statul membru în cauză se asigură, de asemenea, că decizia favorabilă și caietul de sarcini aferent sunt publicate și oferă acces electronic la caietul de sarcini.

În cazul unei cereri comune, astfel cum este menționată la articolul 9 alineatul (4), cererea se adresează tuturor statelor membre în cauză, iar procedurile naționale aferente, inclusiv etapa de opoziție, se desfășoară în toate statele membre respective.

Cu titlu temporar, un stat membru poate acorda o protecție tranzitorie unei denumiri la nivel național, cu efect de la data depunerii la Comisie a unei cereri de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii.

Această protecție națională încetează fie la data la care intră în vigoare actul de punere în aplicare prin care se ia o decizie în privința cererii de înregistrare, adoptat în conformitate cu articolul 21, fie la data la care cererea de înregistrare este retrasă.

Atunci când o denumire nu este înregistrată în temeiul prezentului regulament, consecințele protecției naționale tranzitorii țin de responsabilitatea exclusivă a statului membru în cauză.

Măsurile adoptate de statele membre în conformitate cu prezentul articol produc efecte doar la nivel național și nu au niciun efect asupra pieței interne sau a comerțului internațional.

Documentația de însoțire a cererii de înregistrare cuprinde:

dacă este cazul, informații care explică eventualele limitări propuse privind utilizarea sau protecția indicației geografice, precum și eventualele măsuri tranzitorii propuse de grupul de producători solicitant;

numele și datele de contact ale grupului de producători solicitant;

numele și datele de contact ale uneia sau ale mai multor autorități competente, organisme delegate sau de certificare a produselor sau persoane fizice care verifică respectarea caietului de sarcini în conformitate cu:

articolul 116a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 39 din prezentul regulament în ceea ce privește băuturile spirtoase și produsele agricole;

oricare alte informații considerate necesare de statul membru în cauză sau de grupul de producători solicitant, dacă este cazul.

articolul 116a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește vinul;

articolul 39 din prezentul regulament în ceea ce privește băuturile spirtoase și produsele agricole;

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul și prezentarea online a documentației de însoțire prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) de la prezentul articol în cererea de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, astfel cum este prevăzută la articolul 13, și prevede eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

În ceea ce privește indicațiile geografice referitoare la produse originare din Uniune, cererea de înregistrare cuprinde:

documentul unic;

documentația de însoțire menționată la articolul 12 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

o declarație a statului membru căruia i-a fost adresată cererea în etapa națională a procedurii de înregistrare, care confirmă că cererea îndeplinește condițiile pentru înregistrare;

orice perioadă de tranziție acordată sau propusă de autoritățile naționale în urma procedurii naționale de examinare și de opoziție, precum și informații privind opozițiile admisibile aferente; și

trimiterea la publicarea electronică a caietului de sarcini actualizat.

În ceea ce privește indicațiile geografice referitoare la produse originare din afara Uniunii, cererea de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii cuprinde:

caietul de sarcini cu trimiterea la publicarea acestuia;

documentul unic;

documentația de însoțire menționată la articolul 12 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

dovada legală a protecției indicației geografice în țara de origine a acesteia; și

o procură prin care solicitantul este reprezentat de un agent.

Cererea comună de înregistrare menționată la articolul 9 alineatul (4) include, în plus față de documentul unic, după caz, documentele enumerate la alineatul (1) literele (b)-(e) sau la alineatul (2) literele (c), (d) și (e) de la prezentul articol, din toate statele membre sau țările terțe în cauză.

Documentele menționate la prezentul articol se redactează într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea cererilor de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, inclusiv ale cererilor care privesc mai mult de un teritoriu național. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O cerere de înregistrare a unei indicații geografice în etapa la nivelul Uniunii se depune la Comisie pe cale electronică, prin intermediul unui sistem digital.

Dacă se referă la o arie geografică situată în afara Uniunii, cererea de înregistrare se depune la Comisie fie direct de către un solicitant, și anume un grup de producători sau un producător individual, fie prin intermediul autorităților din țara terță în cauză.

O cerere de înregistrare comună menționată la articolul 9 alineatul (4) se depune:

de unul dintre statele membre în cauză; sau

de un solicitant dintr-o țară terță, cum ar fi un grup de producători sau un producător individual, fie direct, fie prin intermediul autorităților din țara terță respectivă.

Denumirile care au făcut obiectul unor cereri de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii sunt publicate de Comisie prin intermediul sistemului digital menționat la alineatul (1).

Comisia examinează cererile de înregistrare depuse în conformitate cu articolul 14 alineatele (1), (2) și (3). Aceasta verifică dacă cererile conțin informațiile solicitate și dacă nu conțin erori evidente, ținând seama de rezultatul procedurii naționale de examinare și de opoziție desfășurate de statul membru în cauză.

Examinarea nu durează mai mult de șase luni de la data primirii cererii. Comisia poate cere solicitantului să furnizeze orice informație suplimentară necesară sau să modifice cererea. În cazul în care Comisia adresează astfel de cereri solicitantului, perioada de examinare nu depășește cinci luni de la data la care Comisia primește răspunsul solicitantului.

În cazul în care Comisia nu încheie examinarea menționată la alineatul (2) în termenele prevăzute, aceasta informează în scris solicitantul cu privire la motivele întârzierii, indicând timpul estimat necesar pentru încheierea examinării, care nu depășește o lună.

În cazul în care consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 9, 10, 12, 13, 28, 29, 30, 31, 46 și 47, la articolul 48 alineatele (1) și (2) și la articolul 50 din prezentul regulament, la articolele 93 și 95 și la articolul 100 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 3 alineatul (4) și la articolul 23 și articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/787, după caz, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini.

Statele membre informează Comisia cu privire la eventualele proceduri administrative sau judiciare de la nivel național care ar putea prejudicia înregistrarea unei indicații geografice.

Comisia este scutită de obligația de a respecta termenele pentru efectuarea examinării menționat la articolul 15 alineatul (2) și de a informa statul membru cu privire la motivele întârzierii, în cazul în care Comisia primește o comunicare din partea statului membru respectiv cu privire la o cerere de înregistrare în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) care:

informează Comisia că decizia menționată la articolul 10 alineatul (6) a fost invalidată la nivel național printr-o decizie administrativă sau hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar nu definitivă; sau

solicită Comisiei să suspende examinarea deoarece au fost inițiate proceduri administrative sau judiciare la nivel național cu scopul de a se contesta valabilitatea cererii și statul membru consideră că respectivele proceduri se bazează pe motive întemeiate.

Scutirea prevăzută la alineatul (2) produce efecte până în momentul în care statul membru în cauză informează Comisia că cererea inițială a fost restabilită sau că statul membru își retrage solicitarea de suspendare.

În cazul în care decizia favorabilă a unui stat membru menționată la articolul 10 alineatul (6) a fost invalidată total sau parțial printr-o hotărâre definitivă luată de o instanță națională, statul membru respectiv ia în considerare o măsură corespunzătoare precum retragerea sau modificarea cererii de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, după caz.

În termen de trei luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini în conformitate cu articolul 15 alineatul (4), autoritățile dintr-un stat membru ori dintr-o țară terță sau o persoană fizică ori juridică cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-o țară terță pot depune o opoziție la Comisie.

Orice persoană fizică sau juridică cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-un stat membru diferit de cel din care a fost depusă cererea de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii poate depune o opoziție pe lângă statul membru în care este stabilită sau în care este rezidentă, într-un termen care să îi permită statului membru respectiv să examineze opoziția și să decidă dacă să o depună la Comisie în conformitate cu alineatul (1). Statele membre pot specifica acest termen în dreptul lor intern.

În opoziție se declară că se face opoziție la înregistrarea unei indicații geografice. O opoziție care nu conține declarația respectivă este nulă.

Comisia examinează admisibilitatea opoziției. Dacă consideră că opoziția este admisibilă, Comisia, în termen de cinci luni de la data publicării menționate la articolul 15 alineatul (4), invită oponentul și solicitantul să desfășoare consultări corespunzătoare pentru o perioadă rezonabilă care nu trebuie să depășească trei luni. Comisia transmite solicitantului opoziția și toate documentele furnizate de oponent. În orice moment din această perioadă, la cererea solicitantului, Comisia poate prelungi termenul consultărilor, o singură dată, cu maximum trei luni.

Oponentul și solicitantul încep consultările corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Aceștia își pun la dispoziție reciproc informațiile relevante pentru a evalua dacă cererea de înregistrare este conformă cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau cu Regulamentul (UE) 2019/787, după caz.

În termen de o lună de la încheierea consultărilor menționate la alineatul (4), solicitantul notifică Comisiei rezultatul consultărilor, inclusiv toate informațiile partajate, dacă s-a ajuns la un acord cu unul dintre oponenți sau cu toți oponenții și eventualele modificări subsecvente ale cererii de înregistrare. Oponentul poate de asemenea notifica Comisiei poziția sa la încheierea consultărilor.

Dacă, în urma încheierii consultărilor menționate la alineatul (4) de la prezentul articol, datele publicate în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) au fost modificate, Comisia repetă examinarea cererii de înregistrare în forma ei modificată. Dacă cererea de înregistrare a fost modificată în mod substanțial și Comisia consideră că cererea modificată îndeplinește condițiile de înregistrare, Comisia publică din nou documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini în conformitate cu articolul 15 alineatul (4).

Documentele menționate la prezentul articol se redactează într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Comisia își finalizează evaluarea cererii de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, ținând seama de eventualele solicitări de perioade de tranziție, de rezultatul procedurii de opoziție și de oricare alte aspecte apărute ulterior în legătură cu examinarea sa care ar putea implica o modificare a documentului unic.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu proceduri detaliate și termene referitoare la procedura de opoziție.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul și prezentarea opozițiilor și prevede eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

În termen de trei luni de la data publicării documentului unic și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini în conformitate cu articolul 15 alineatul (4), autoritățile dintr-un stat membru ori dintr-o țară terță sau o persoană fizică ori juridică stabilită sau rezidentă într-o țară terță pot depune la Comisie o notificare de observații.

O notificare de observații indică orice eroare sau conține informații suplimentare în legătură cu cererea de înregistrare, inclusiv posibila încălcare a dreptului Uniunii. O notificare de observații nu conferă niciun drept autorităților sau persoanelor menționate la alineatul (1) și nici nu declanșează o procedură de opoziție.

În cazul în care, în urma depunerii unei notificări de observații, datele publicate în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) au fost modificate în mod substanțial, Comisia publică din nou documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini în conformitate cu alineatul respectiv.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul și prezentarea notificărilor de observații. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O opoziție depusă în conformitate cu articolul 17 este admisibilă doar dacă oponentul demonstrează că:

indicația geografică propusă nu este conformă cu definiția indicației geografice sau cu cerințele menționate în prezentul regulament, în partea II titlul II capitolul I secțiunea 2 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau la articolul 3 alineatul (4) și în capitolul III din Regulamentul (UE) 2019/787, după caz;

înregistrarea indicației geografice propuse ar fi împiedicată de una sau mai multe dintre situațiile menționate la articolul 28, la articolul 29, la articolul 30 sau la articolul 48 alineatul (1); sau

înregistrarea indicației geografice propuse ar periclita existența unei denumiri complet sau parțial identice ori a unei mărci sau existența unor produse care s-au aflat pe piață în mod legal pentru o perioadă de cel puțin cinci ani anterioară datei publicării informațiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (4).

Admisibilitatea unei opoziții se evaluează de către Comisie în raport cu teritoriul Uniunii.

Pentru produsele originare dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță a căror denumire constă într-un nume care contravine articolului 26 alineatul (1) sau conține un astfel de nume, Comisia poate acorda, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o perioadă de tranziție de până la cinci ani pentru a permite utilizarea în continuare de către produsele respective a denumirii cu care au fost comercializate, cu condiția să se demonstreze, printr-o opoziție admisibilă, în temeiul articolului 10 alineatul (4) sau al articolului 17, la cererea de înregistrare a indicației geografice a cărei protecție este încălcată, că:

înregistrarea indicației geografice în cauză ar periclita existența unui nume complet sau parțial identic din denumirea produsului; sau

aceste produse au fost comercializate legal cu numele respectiv în denumirea produsului, pe teritoriul vizat, pentru o perioadă de cel puțin cinci ani anterioară publicării prevăzute la articolul 15 alineatul (4).

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2), cu excepția actelor în cazul cărora se depune o opoziție admisibilă în temeiul articolului 10 alineatul (4), care se adoptă fără aplicarea respectivei proceduri de examinare.

Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să prelungească perioada de tranziție acordată în temeiul alineatului (1) cu o perioadă totală de cel mult 15 ani sau poate acorda direct o perioadă de tranziție de până la 15 ani, cu condiția să se demonstreze, de asemenea, că:

numele din denumirea menționată la alineatul (1) a fost folosit în mod legal, constant și echitabil timp de cel puțin 25 de ani înainte ca cererea de înregistrare a respectivei indicații geografice să fie depusă la Comisie;

scopul utilizării numelui din denumirea menționată la alineatul (1) nu a fost în niciun moment acela de a se profita de pe urma reputației denumirii produsului care a fost înregistrată ca indicație geografică; și

consumatorul nu a fost și nici nu ar fi putut fi indus în eroare în privința originii adevărate a produsului.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2), cu excepția actelor în cazul cărora se depune o opoziție admisibilă în temeiul articolului 10 alineatul (4), care se adoptă fără aplicarea respectivei proceduri de examinare.

Atunci când se utilizează o denumire vizată de alineatele (1) și (3), țara de origine este indicată pe etichetă în mod clar și vizibil și, când este cazul, în descrierea produsului atunci când acesta este comercializat online.

În ceea ce privește cererile de înregistrare a indicațiilor geografice și modificările la nivelul Uniunii, pentru a depăși dificultățile temporare legate de obiectivul pe termen lung de a se garanta că toți operatorii unui produs desemnat printr-o indicație geografică din aria în cauză respectă caietul de sarcini aferent, un stat membru poate acorda o perioadă de tranziție pentru asigurarea conformității de până la 10 ani, cu efect de la data depunerii cererii la Comisie, cu condiția ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsul respectiv prin utilizarea continuă a denumirii în cauză pe o perioadă de cel puțin cinci ani anterioară depunerii cererii la autoritățile din statul membru în cauză și să se fi referit la acest fapt în procedura națională de opoziție menționată la articolul 10 alineatul (4).

În cazul în care perioada dintre depunerea cererii de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii și înregistrarea denumirii în cauză depășește cinci ani, statul membru poate prelungi perioada de tranziție cu maximum cinci ani. Decizia de prelungire a perioadei de tranziție se comunică fără întârziere Comisiei, care o publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Alineatul (6) se aplică mutatis mutandis unei indicații geografice care se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, cu excepția procedurii de opoziție.

Dacă, pe baza informațiilor de care dispune în urma examinării desfășurate în conformitate cu articolul 15, consideră că nu este îndeplinită vreuna dintre condițiile menționate la articolul respectiv, Comisia respinge, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cererea de înregistrare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Dacă nu este formulată nicio opoziție admisibilă, Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și fără să aplice procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), înregistrează indicația geografică. Comisia poate ține seama de notificările de observații primite în conformitate cu articolul 18.

Dacă primește o opoziție admisibilă, în urma procedurii menționate la articolul 17 și luând în considerare rezultatele acesteia, Comisia:

adoptă acte de punere în aplicare de înregistrare a indicației geografice fără a aplica procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), dacă s-a ajuns la un acord, după ce verifică dacă acordul respectă dreptul Uniunii, și, dacă este nevoie, modifică informațiile publicate în conformitate cu articolul 15 alineatul (4), cu condiția ca modificările să nu fie substanțiale; sau

adoptă acte de punere în aplicare prin care ia o decizie în privința cererii de înregistrare, dacă nu s-a ajuns la niciun acord; actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare de înregistrare a unei indicații geografice prevăd toate condițiile aplicabile înregistrării, precum și republicarea spre informare a documentului unic publicat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) și modificat în urma procedurii de opoziție în cazul altor modificări decât cele menționate la articolul 17 alineatul (7) și la articolul 18 alineatul (3).

Regulamentele de punere în aplicare ale Comisiei privind înregistrarea și deciziile de punere în aplicare ale Comisiei privind respingerea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L.

Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și fără a aplica procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), instituie și menține un registru de indicații geografice al Uniunii, accesibil publicului. Registrul respectiv are trei părți, care corespund indicațiilor geografice pentru vin, băuturi spirtoase și, respectiv, produse agricole. Fișierele introduse în acest registru după 13 mai 2024 sunt într-un format prelucrabil automat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului.

EUIPO menține și actualizează registrul Uniunii în ceea ce privește înregistrările, modificările și anulările indicațiilor geografice.

Fiecare indicație geografică pentru vin și produse agricole este identificată în registrul Uniunii de indicații geografice ca denumire de origine protejată sau ca indicație geografică protejată, după caz, iar fiecare indicație geografică pentru băuturi spirtoase este identificată ca indicație geografică.

În registrul Uniunii de indicații geografice pot fi înscrise indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În astfel de cazuri, Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, înregistrează aceste indicații geografice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Fiecare indicație geografică se înscrie în registrul Uniunii de indicații geografice în grafia originală. Dacă grafia originală nu este cu caractere latine, indicația geografică se transcrie sau se transliterează în caractere latine și ambele versiuni ale indicației geografice se înscriu în registrul Uniunii de indicații geografice și au statut egal.

Comisia publică și actualizează periodic lista acordurilor internaționale menționate la alineatul (4), precum și lista indicațiilor geografice protejate în temeiul acordurilor respective.

Comisia păstrează, în format digital sau pe suport de hârtie, documentația referitoare la înregistrarea unei indicații geografice. În cazul anulării înregistrării, Comisia păstrează documentația timp de 10 ani după anularea respectivă.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, conținutul și prezentarea registrului Uniunii de indicații geografice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Orice persoană poate descărca, cu ușurință și în mod gratuit, un extras oficial din registrul Uniunii de indicații geografice, care furnizează o dovadă a înregistrării indicației geografice, precum și alte date relevante, inclusiv data cererii de înregistrare a indicației geografice sau o altă dată de prioritate. Extrasele oficiale ale înregistrărilor introduse în acest registru după 13 mai 2024 sunt într-un format prelucrabil automat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2019/1024. Aceste extrase oficiale pot fi folosite ca certificate autentice în proceduri juridice, judiciare sau administrative sau în alte proceduri similare.

Dacă un grup de producători a fost recunoscut de autoritățile naționale în conformitate cu articolul 33, grupul respectiv este identificat ca fiind reprezentantul producătorilor unui produs desemnat printr-o indicație geografică în registrul Uniunii de indicații geografice și în extrasul oficial menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să stabilească formatul și prezentarea online ale extraselor din registrul Uniunii de indicații geografice și să prevadă eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un grup de producători ai unui produs a cărui denumire este o indicație geografică înregistrată poate depune o cerere de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, grupul respectiv este singurul care are dreptul de a depune cererea.

Modificările aduse unui caiet de sarcini se clasifică în două categorii:

modificări la nivelul Uniunii, care impun o procedură de opoziție la nivelul Uniunii; și

modificări standard care sunt tratate la nivelul statului membru sau la nivelul țării terțe.

O modificare este considerată modificare la nivelul Uniunii dacă implică o modificare a documentului unic sau a documentului echivalent și:

include o modificare:

în cazul produselor agricole, a denumirii sau a utilizării denumirii;

în cazul vinului, a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică;

în cazul băuturilor spirtoase, a denumirii ori a oricărei părți a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică ori a denumirii legale; sau

riscă să anuleze legătura cu aria geografică menționată în documentul unic; sau

implică restricții suplimentare în legătură cu comercializarea produsului.

în cazul produselor agricole, a denumirii sau a utilizării denumirii;

în cazul vinului, a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică;

în cazul băuturilor spirtoase, a denumirii ori a oricărei părți a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicația geografică ori a denumirii legale; sau

Orice altă modificare a unui caiet de sarcini al unei indicații geografice înregistrate, care nu este modificare la nivelul Uniunii în conformitate cu alineatul (3), este considerată modificare standard.

O modificare standard este considerată o modificare temporară atunci când privește o modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a instituirii de măsuri sanitare și fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice sau o modificare temporară necesară ca urmare a unui dezastru natural sau a unor condiții meteorologice nefavorabile sau a unor perturbări semnificative ale pieței cauzate de circumstanțe excepționale, inclusiv evenimente geopolitice, care afectează aprovizionarea cu materii prime, cu condiția ca dezastrul natural, condițiile meteorologice nefavorabile sau perturbările semnificative ale pieței să fie recunoscute în mod formal de autoritățile competente.

Modificările la nivelul Uniunii se aprobă de către Comisie. Procedura de aprobare urmează, mutatis mutandis, procedura prevăzută la articolele 9, 10 și 12-21.

Cererile de modificări la nivelul Uniunii care provin din afara Uniunii conțin dovada că modificarea solicitată este în conformitate cu legislația privind protecția indicațiilor geografice în vigoare în țara terță respectivă.

Dacă o cerere de modificare la nivelul Uniunii a caietului de sarcini al unei indicații geografice înregistrate include și modificări standard sau modificări temporare, Comisia examinează numai modificarea la nivelul Uniunii. Eventualele modificări standard sau temporare sunt considerate ca nefiind transmise. Examinarea acestor cereri se concentrează pe modificările propuse la nivelul Uniunii. Dacă este cazul, Comisia sau statul membru în cauză poate invita solicitantul să modifice alte elemente din caietul de sarcini.

Modificările standard sunt evaluate și aprobate de statele membre sau de țările terțe pe teritoriul cărora se află aria geografică a produsului în cauză și sunt comunicate Comisiei. Comisia publică modificările respective.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu dispoziții privind modificările la nivelul Uniunii ale caietelor de sarcini ale indicațiilor geografice pentru care nu a fost publicat niciun document unic, privind admisibilitatea cererilor de modificări la nivelul Uniunii, privind relația dintre modificările la nivelul Uniunii și modificările standard, precum și privind modificările standard, inclusiv publicarea acestora.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea unei cereri de modificare la nivelul Uniunii și privind procedurile, modelul și comunicarea modificărilor standard către Comisie. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Din proprie inițiativă sau la solicitarea justificată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-o țară terță, Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să anuleze înregistrarea unei indicații geografice, în următoarele cazuri:

atunci când nu mai poate fi asigurată respectarea cerințelor referitoare la caietul de sarcini; sau

atunci când nu a mai fost introdus pe piață niciun produs cu indicația geografică respectivă pe parcursul unei perioade anterioare de cel puțin șapte ani consecutivi.

Comisia poate adopta, de asemenea, acte de punere în aplicare de anulare a înregistrării, la cererea producătorilor produsului comercializat cu denumirea înregistrată. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, respectivul grup de producători este singurul care are dreptul de a depune o astfel de cerere.

Înregistrarea denumirii ca un alt drept de proprietate intelectuală decât o indicație geografică, în special ca marcă comercială, este interzisă timp de un an de la anularea înregistrării unei indicații geografice, cu excepția cazului în care un astfel de drept de proprietate intelectuală a existat sau o astfel de marcă comercială a fost înregistrată înainte de înregistrarea indicației geografice.

Articolele 10, 13-17 și 21 se aplică mutatis mutandis în cazul procedurii de anulare.

Înainte de adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2), Comisia consultă autoritățile statului membru, autoritățile țării terțe sau, dacă este posibil, producătorul din țara terță care a depus inițial cererea de înregistrare a indicației geografice în cauză, cu excepția cazului în care anularea este solicitată în mod direct de către solicitanții inițiali. Perioada de consultare este de cel puțin o lună.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea cererilor de anulare a unei înregistrări.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (6) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Indicațiile geografice înscrise în registrul Uniunii de indicații geografice sunt protejate împotriva:

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a indicației geografice în legătură cu produse care nu fac obiectul înregistrării, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate cu denumirea respectivă sau în cazul în care prin utilizarea indicației geografice respective în legătură cu orice produs sau serviciu se exploatează, se slăbește, se diluează sau se prejudiciază reputația denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de o expresie precum stil, tip, metodă, produs(ă) ca la/în, imitație, gust, similar sau altele asemenea, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care apare pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialele publicitare, în documentele sau informațiile furnizate pe interfețe online referitoare la produsul în cauză, precum și împotriva oricărei ambalări a produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea sa;

oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

Alineatul (1) se aplică tuturor numelor de domenii accesibile în Uniune.

Normele naționale privind denumirile utilizate pentru produse agricole, vinuri și băuturi spirtoase nu trebuie să creeze confuzii cu indicațiile geografice înregistrate.

Protecția menționată la alineatul (1) se aplică, de asemenea:

mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Uniunii fără să fie puse în liberă circulație pe acest teritoriu;

mărfurilor vândute prin vânzarea la distanță, de exemplu prin comerțul electronic; și

mărfurilor destinate exportului către țări terțe.

Entitățile enumerate la articolul 3 punctul 1 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului au dreptul de a depune o cerere la autoritățile vamale pentru a împiedica toate părțile terțe ca, în cadrul operațiunilor comerciale, să introducă în Uniune mărfuri care nu sunt puse în liberă circulație în Uniune, dacă aceste mărfuri, inclusiv ambalajele, provin din țări terțe și încalcă alineatul (1) de la prezentul articol.

Indicațiile geografice înregistrate în temeiul prezentului regulament nu devin generice în Uniune.

Dacă o indicație geografică este o denumire compusă care conține un termen considerat generic, utilizarea acelui termen nu constituie, ca regulă generală, o acțiune menționată la alineatul (1) literele (a) și (b).

Fără a aduce atingere articolului 26 și articolului 37 alineatul (7) din prezentul regulament și articolelor 7 și 17 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, indicația geografică ce desemnează un produs folosit ca ingredient într-un produs prelucrat poate fi utilizată în denumirea produsului prelucrat respectiv sau pe eticheta acestuia sau în materialele publicitare aferente, în cazul în care:

produsul prelucrat nu conține niciun alt produs comparabil cu ingredientul desemnat prin indicația geografică;

ingredientul desemnat prin indicația geografică este folosit în cantități suficiente pentru a conferi produsului prelucrat respectiv o caracteristică esențială; și

procentajul ingredientului desemnat prin indicația geografică în produsul prelucrat este indicat pe etichetă.

În plus, producătorii unui produs alimentar preambalat, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, conținând ca ingredient un produs desemnat printr-o indicație geografică, care doresc să utilizeze acea indicație geografică în denumirea produsului alimentar preambalat respectiv, inclusiv în materialele publicitare aferente, transmit o notificare scrisă prealabilă grupului de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup pentru indicația geografică respectivă. Producătorii respectivi includ în notificarea respectivă informații care să demonstreze că s-au respectat condițiile enumerate la alineatul (1) de la prezentul articol și acționează în consecință. Grupul de producători recunoscut confirmă în scris primirea notificării respective în termen de patru luni. Producătorul produsului alimentar preambalat poate începe să utilizeze indicația geografică în denumirea produsului alimentar preambalat după primirea confirmării respective sau după expirarea termenului menționat, în funcție de evenimentul care are loc mai întâi. Grupul de producători recunoscut poate anexa la respectiva confirmare informații fără caracter obligatoriu cu privire la utilizarea indicației geografice în cauză.

Fără a aduce atingere alineatului (1), grupul de producători recunoscut și producătorul de produse alimentare preambalate pot încheia un acord contractual cu privire la aspectele tehnice și vizuale specifice ale modului în care indicația geografică a ingredientului este prezentată în denumirea produsului alimentar preambalat pe etichetă, în altă parte decât în lista ingredientelor, sau în materialele publicitare.

Prezentul articol nu se aplică băuturilor spirtoase.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu norme suplimentare privind folosirea de produse comparabile drept ingrediente și criteriile pentru a conferi caracteristici esențiale produselor prelucrate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Termenii generici nu se înregistrează ca indicații geografice.

Pentru a se stabili dacă un termen a devenit sau nu generic, se ține seama de toți factorii relevanți, în special de:

situația existentă în zonele de consum;

actele juridice relevante la nivel național sau la nivelul Uniunii.

O indicație geografică pentru care s-a depus o cerere după ce o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă a făcut obiectul unei cereri sau a fost protejată în Uniune nu se înregistrează decât dacă există o distincție suficientă în practică între condițiile de utilizare locală și de lungă durată și prezentarea celor două indicații omonime sau parțial omonime, ținându-se seama de necesitatea de a se asigura un tratament echitabil al producătorilor implicați, precum și faptul că consumatorii nu sunt induși în eroare cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produselor.

O indicație geografică omonimă sau parțial omonimă care le lasă consumatorilor impresia greșită că produsele provin de pe un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau locul de origine efectiv al produselor în cauză.

În sensul prezentului articol, o indicație geografică omonimă sau parțial omonimă pentru care s-a depus o cerere sau care este protejată în Uniune se referă la:

indicațiile geografice înscrise în registrul Uniunii de indicații geografice;

indicațiile geografice pentru care s-au depus cereri, cu condiția să fie înscrise ulterior în registrul Uniunii de indicații geografice;

denumirile de origine și indicațiile geografice protejate în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1753; și

indicațiile geografice, denumirile de origine și termenii echivalenți protejați în temeiul unui acord internațional încheiat între Uniune și una sau mai multe țări terțe.

Comisia elimină din registrul Uniunii, prin intermediul unui act de punere în aplicare, orice indicație geografică înregistrată cu încălcarea alineatului (1) sau (2). Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O denumire nu se înregistrează ca indicație geografică dacă, având în vedere reputația și renumele unei mărci și durata utilizării acesteia, înregistrarea denumirii propuse ca indicație geografică ar fi de natură să îi inducă în eroare pe consumatori cu privire la identitatea reală a produsului.

O cerere de înregistrare a unei mărci a cărei utilizare ar încălca articolul 26 este respinsă dacă cererea de înregistrare a mărcii este depusă după data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare a indicației geografice.

Mărcile Uniunii înregistrate cu încălcarea alineatului (1) sunt declarate nule de către EUIPO, iar mărcile naționale înregistrate cu încălcarea alineatului (1) sunt declarate nule de către autoritățile naționale competente.

O marcă a cărei utilizare încalcă articolul 26, dar care a făcut obiectul unei cereri de înregistrare, a fost înregistrată sau, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în legislația relevantă, a fost consacrată prin utilizarea sa cu bună-credință pe teritoriul Uniunii, înainte de data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare a indicației geografice, poate să fie utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida înregistrării unei indicații geografice, cu condiția să nu existe motive de nulitate a mărcii respective sau de decădere din drepturi a titularului acesteia în temeiul Directivei (UE) 2015/2436 sau al Regulamentului (UE) 2017/1001. În acest cazuri, este permisă utilizarea atât a indicației geografice, odată ce a fost înregistrată, cât și a mărcii relevante.

În sensul alineatelor (1) și (3), în cazul în care indicațiile geografice au fost înregistrate în Uniune fără să fi fost depusă o cerere de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare a indicației geografice este data primei zile de protecție.

Fără a se aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, mărcile de garantare sau de certificare menționate la articolul 28 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2436 și mărcile colective menționate la articolul 29 alineatul (3) din directiva respectivă, precum și mărcile colective menționate în capitolul VIII din Regulamentul (UE) 2017/1001 pot fi utilizate pe etichete, împreună cu indicația geografică.

Un grup de producători este o asociație de producători ai aceluiași produs sau ai acelorași produse, indiferent de forma sa juridică. Un grup de producători îndeplinește următoarele criterii:

îndeplinește sarcini în temeiul prezentului regulament, inclusiv cel puțin o sarcină precizată la alineatul (4);

este înființat în mod voluntar la inițiativa producătorilor și este alcătuit din aceștia; și

este organizat în mod democratic, controlat și verificat de membrii săi.

Statele membre pot decide că operatorii și reprezentanții activităților economice legate de una dintre etapele lanțului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o indicație geografică, precum și părțile interesate menționate la articolul 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce privește produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu pot controla grupul de producători.

Statele membre pot să prevadă norme suplimentare, în special în ceea ce privește organizarea, statutul și funcționarea grupurilor de producători, precum și în ceea ce privește natura apartenenței la grupurile de producători și contribuțiile financiare la acestea.

Un grup de producători poate efectua în special următoarele sarcini:

elaborarea caietului de sarcini, solicitarea înregistrării, modificării și anulării și dezvoltarea activităților, inclusiv sprijinirea membrilor săi în ceea ce privește propriile lor sisteme de control pentru a verifica și a asigura conformitatea cu caietul de sarcini în cauză;

întreprinderea de măsuri adecvate pentru a asigura protecția indicației geografice și a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt direct legate de aceasta, inclusiv acțiuni în justiție și depunerea de cereri de intervenție la autoritățile vamale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013 și prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici de comercializare care prejudiciază sau riscă să prejudicieze reputația sau valoarea indicației geografice în cauză;

reprezentarea membrilor săi în cadrul rețelelor de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală și în relația cu organismele de combatere a contrafacerii instituite la nivelul Uniunii sau la nivel național;

convenirea unor practici durabile, astfel cum sunt menționate la articolul 7, indiferent dacă sunt incluse în caietul de sarcini sau constituie o inițiativă separată, incluzând modalități de verificare a respectării practicilor respective și asigurarea publicității adecvate cu privire la acestea, în special în cadrul unui sistem informatic furnizat de Comisie;

luarea de măsuri pentru a îmbunătăți performanța indicației geografice în ceea ce privește durabilitatea mediului, socială și economică,, inclusiv:

dezvoltarea, organizarea și desfășurarea de campanii colective de marketing și publicitate;

activități de diseminare de informații și activități de promovare destinate să le comunice consumatorilor atributele produsului desemnat printr-o indicație geografică, inclusiv dezvoltarea serviciilor de turism în aria geografică relevantă;

efectuarea de analize ale performanței economice, sociale sau de mediu, ale producției, ale profilului nutrițional și ale profilului organoleptic, în ceea ce privește produsul desemnat prin indicația geografică;

diseminarea de informații privind indicația geografică, simbolul aferent al Uniunii și abrevierea (DOP sau IGP); și

activități de consiliere, de formare și de diseminare a orientărilor privind bunele practici pentru producătorii actuali și viitori, inclusiv în ceea ce privește practicile durabile, în special cele prevăzute la articolul 7, progresul științific și tehnic, digitalizarea, integrarea perspectivei de gen și egalitatea de gen, precum și sensibilizarea consumatorilor;

combaterea încălcărilor și a cazurilor suspectate de utilizare frauduloasă pe piețe a unor produse desemnate prin indicații geografice care nu sunt conforme cu caietul de sarcini, prin monitorizarea și verificarea utilizării indicației geografice pe întreaga piață internă și pe piețele țărilor terțe în care sunt protejate indicațiile geografice, inclusiv pe interfețe online, și, dacă este necesar, informarea autorităților de aplicare a legii, prin intermediul unor sisteme confidențiale, în cazul în care acestea sunt disponibile;

luarea de măsuri pentru a mări valoarea produselor și, dacă este necesar, întreprinderea de demersuri pentru a preveni sau a contracara orice măsuri sau practici comerciale care prejudiciază sau riscă să prejudicieze imaginea și valoarea produselor lor, inclusiv practici de comercializare și prețuri care le devalorizează.

dezvoltarea, organizarea și desfășurarea de campanii colective de marketing și publicitate;

activități de diseminare de informații și activități de promovare destinate să le comunice consumatorilor atributele produsului desemnat printr-o indicație geografică, inclusiv dezvoltarea serviciilor de turism în aria geografică relevantă;

efectuarea de analize ale performanței economice, sociale sau de mediu, ale producției, ale profilului nutrițional și ale profilului organoleptic, în ceea ce privește produsul desemnat prin indicația geografică;

diseminarea de informații privind indicația geografică, simbolul aferent al Uniunii și abrevierea (DOP sau IGP); și

activități de consiliere, de formare și de diseminare a orientărilor privind bunele practici pentru producătorii actuali și viitori, inclusiv în ceea ce privește practicile durabile, în special cele prevăzute la articolul 7, progresul științific și tehnic, digitalizarea, integrarea perspectivei de gen și egalitatea de gen, precum și sensibilizarea consumatorilor;

Pe teritoriul lor, statele membre pot acorda asistență producătorilor în ceea ce privește crearea și funcționarea grupurilor de producători.

În cazul în care nu există niciun grup de producători pentru un produs desemnat printr-o indicație geografică, statele membre pot efectua sarcinile menționate la alineatul (4) literele (b), (e) și (f). Statele membre interacționează cu producătorii și le acordă asistență în vederea constituirii unui grup de producători.

Statele membre pot institui un registru public al grupurilor de producători pentru produsele desemnate prin indicații geografice originare de pe teritoriul lor, inclusiv al autorităților menționate la articolul 9 alineatul (2) și al producătorilor menționați la articolul 9 alineatul (3). Registrul respectiv conține cel puțin numele, forma juridică și adresa fiecărui grup de producători, precum și toate indicațiile geografice vizate de grupul de producători în cauză.

În plus față de articolul 32, statele membre pot aplica un sistem de recunoaștere a grupurilor de producători. Sistemul de recunoaștere poate fi aplicat tuturor grupurilor de producători ale căror membri produc un produs desemnat printr-o indicație geografică sau grupurilor de producători care produc anumite categorii de produse desemnate prin indicații geografice. Un grup de producători poate fi recunoscut numai la cerere. În cadrul sistemului de recunoaștere, autoritățile menționate la articolul 9 alineatul (2) și producătorii menționați la articolul 9 alineatul (3) sunt considerați grupuri de producători recunoscute.

Statele membre care aplică sistemul menționat la alineatul (1) prevăd următoarele criterii pentru recunoașterea unui grup de producători:

o anumită formă juridică; și

îndeplinirea uneia dintre condițiile următoare:

o pondere minimă de peste 50 % din producătorii produsului în rândul membrilor; sau

o pondere minimă a membrilor în rândul producătorilor produsului și o pondere minimă de peste 50 % din volumul sau valoarea producției comercializabile.

o pondere minimă de peste 50 % din producătorii produsului în rândul membrilor; sau

o pondere minimă a membrilor în rândul producătorilor produsului și o pondere minimă de peste 50 % din volumul sau valoarea producției comercializabile.

dispunerea de contribuțiile financiare necesare din partea membrilor săi;

norme privind admiterea membrilor, încetarea calității de membru și încălcarea obligațiilor care decurg din calitatea de membru;

existența unui statut scris.

În cazul în care un grup de producători este recunoscut în cadrul sistemului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, grupul de producători recunoscut este singurul care are dreptul:

de a efectua sarcinile menționate la articolul 32 în numele tuturor producătorilor care produc produsul desemnat prin indicația geografică în cauză, fără a aduce atingere dreptului producătorilor individuali de a acționa pentru a-și apăra interesele;

de a primi o notificare din partea unui producător de produse alimentare preambalate cu privire la utilizarea indicației geografice a unui ingredient în denumirea unui produs alimentar preambalat, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (2);

de a solicita norme cu caracter obligatoriu pentru regularizarea ofertei de produse desemnate printr-o indicație geografică în conformitate cu articolul 166a alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv pentru o perioadă de până la șase ani, în conformitate cu articolul 166a alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

de a stabili clauze standard de repartizare a valorii care pot fi utilizate în conformitate cu articolul 172a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

de a conveni asupra unor practici durabile, în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament;

de a solicita aprobarea unei modificări în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din prezentul regulament;

de a depune o cerere de anulare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din prezentul regulament.

Statele membre pot să prevadă, de asemenea, că grupul de producători recunoscut este singurul grup de producători care are dreptul de a efectua sarcinile:

menționate la articolul 32 alineatul (4) literele (a) și (d), în cazul în care efectul acestor sarcini se răsfrânge asupra tuturor producătorilor produsului desemnat prin indicația geografică în cauză;

menționate la articolul 32 alineatul (4) literele (b), (e), și (f), în cazul în care sarcinile respective sunt efectuate la nivel internațional, național sau regional, fără a aduce atingere posibilității ca producătorii produsului desemnat prin indicația geografică în cauză să efectueze sarcinile respective la nivel local.

Un grup de producători stabilit într-un stat membru care nu aplică un sistem astfel cum este menționat la alineatul (1) de la prezentul articol poate efectua sarcinile menționate la articolul 32 alineatul (4) literele (b), (c), (e) și (f) într-un stat membru care aplică un astfel de sistem.

În cazul în care o indicație geografică desemnează o arie geografică transfrontalieră, autoritățile statelor membre în cauză sau, după caz, ale Regatului Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord, cooperează pentru desemnarea unui singur grup de producători recunoscut. În cazul în care statele membre în cauză sau, după caz, Regatul Unit în ceea ce privește Irlanda de Nord, nu reușesc să ajungă la un acord sau în cazul în care unul dintre statele membre în cauză nu aplică sistemul menționat la alineatul (1), atunci niciun grup de producători nu este recunoscut pentru indicația geografică respectivă.

Statele membre pot decide ca grupurile de producători recunoscute în temeiul dreptului intern înainte de 13 mai 2024 să fie recunoscute în conformitate cu alineatul (1).

Dacă un stat membru aplică sistemul grupurilor de producători recunoscute menționate la alineatul (1), acesta notifică Comisiei, prin intermediul unui sistem digital, numele și adresa grupului de producători recunoscut pentru fiecare indicație geografică înregistrată și actualizează informațiile respective atunci când are loc o schimbare. Comisia pune aceste informații la dispoziția publicului și actualizează registrul Uniunii de indicații geografice în consecință.

Se poate înființa o asociație a grupurilor de producători la inițiativa grupurilor de producători interesate.

O asociație a grupurilor de producători poate efectua în special următoarele sarcini:

participarea la organisme consultative;

schimbul de informații cu autoritățile publice pe teme legate de politica în domeniul indicațiilor geografice;

formularea de recomandări pentru a îmbunătăți elaborarea politicilor în domeniul indicațiilor geografice, în special în ceea ce privește durabilitatea, combaterea fraudelor și a contrafacerii, crearea de valoare pentru operatori, normele în materie de concurență și dezvoltarea rurală;

promovarea și difuzarea în rândul producătorilor a bunelor practici referitoare la politicile în domeniul indicațiilor geografice;

participarea la acțiuni de promovare în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1144/2014.

Registrele de nume de domenii de prim nivel tip cod de țară create în Uniune asigură că procedurile de soluționare alternativă a litigiilor referitoare la numele de domenii recunosc indicațiile geografice înregistrate ca drepturi care pot fi invocate în procedurile respective.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu dispoziții prin care să se încredințeze EUIPO sarcina de a institui și a gestiona un sistem de informare și de alertă privind numele de domeniu care să furnizeze solicitantului, atunci când depune o cerere pentru o indicație geografică, informații despre disponibilitatea indicației geografice ca nume de domeniu și, opțional, despre înregistrarea unui nume de domeniu identic cu indicația geografică respectivă. Registrele cu nume de domeniu de prim nivel tip cod de țară create în Uniune pot furniza EUIPO, în mod voluntar, informațiile și datele relevante.

Până la 14 noiembrie 2025, Comisia efectuează o evaluare a necesității și fezabilității instituirii unui sistem de informare și de alertă menționat la alineatul (2), ținând seama de funcționarea furnizării voluntare de informații și date menționate la alineatul respectiv, și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu principalele sale constatări. Raportul respectiv este însoțit de o propunere legislativă, după caz.

O indicație geografică înregistrată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.

Statele membre se asigură că operatorii sunt cuprinși în verificarea conformității cu caietul de sarcini prevăzută în conformitate cu articolul 39 din prezentul regulament sau cu articolul 116a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, după caz.

În situația în care o indicație geografică constă în numele proprietății unui producător individual solicitant sau conține numele respectiv, acest lucru nu împiedică alți operatori să utilizeze indicația geografică înregistrată, cu condiția ca aceasta să fie utilizată pentru a desemna un produs care este conform cu caietul de sarcini.

Indicațiile, abrevierile și simbolurile care se referă la indicații geografice nu se utilizează decât în legătură cu produse fabricate în conformitate cu caietul de sarcini relevant. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scopuri de informare și educaționale, cu condiția ca această utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.

Se stabilesc următoarele simboluri ale Uniunii concepute pentru a marca și a face cunoscute indicațiile geografice:

un simbol de identificare a denumirilor de origine protejate pentru produsele agricole; și

un simbol de identificare a indicațiilor geografice protejate pentru produsele agricole. Simbolul respectiv poate fi utilizat și pentru indicațiile geografice ale băuturilor spirtoase.

În cazul produselor agricole și băuturilor spirtoase originare din Uniune care sunt comercializate cu o indicație geografică, simbolul Uniunii asociat acesteia apare pe etichete și în materialele publicitare. În ceea ce privește eticheta, indicația geografică apare în același câmp vizual cu simbolul Uniunii.

Prin derogare de la alineatul (3) primul paragraf, în cazul băuturilor spirtoase, simbolurile Uniunii pot fi omise.

În cazul în care produsele agricole sunt desemnate printr-o indicație geografică, o indicație a numelui producătorului sau operatorului apare pe etichete în același câmp vizual ca indicația geografică. În acest caz, prin numele operatorului se înțelege numele operatorului care este responsabil de etapa de producție în care este obținut produsul vizat de indicația geografică sau care este responsabil de efectuarea prelucrării substanțiale a produsului respectiv.

Dacă produsele agricole sau băuturile spirtoase sunt desemnate printr-o indicație geografică, indicația denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată poate apărea pe eticheta produselor agricole și în materialele publicitare aferente și, respectiv, indicația indicație geografică poate apărea pe eticheta băuturilor spirtoase și în materialele publicitare aferente.

Indicațiile și abrevierile pot fi utilizate pe etichetele și în materialele publicitare aferente produselor prelucrate atunci când indicația geografică se referă la un ingredient al acestora. În acest caz, indicația sau abrevierea este plasată lângă numele ingredientului, care este identificat clar ca ingredient. Simbolul Uniunii nu se plasează în așa fel încât să fie asociat cu denumirea produsului alimentar în înțelesul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Simbolurile Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată, indicațiile denumire de origine protejată, indicație geografică protejată și indicație geografică, precum și abrevierile DOP sau IGP, după caz, pot să figureze pe etichetă numai după publicarea actului de înregistrare a indicației geografice respective.

Pe etichetă pot figura și următoarele:

reprezentări ale ariei geografice de origine menționate în caietul de sarcini; și

text, grafice sau simboluri care se referă la statul membru și la regiunea în care se află respectiva arie geografică de origine, cu condiția ca aceste referiri să nu inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului.

Simbolurile Uniunii asociate cu indicații geografice înscrise în registrul Uniunii de indicații geografice care desemnează produse originare din țări terțe pot apărea pe eticheta produsului și în materialele publicitare aferente, iar în acest caz simbolurile se utilizează în conformitate cu alineatul (3).

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, caracteristicile tehnice ale simbolurilor Uniunii pentru indicațiile geografice, precum și normele tehnice privind utilizarea acestora și aplicarea indicațiilor și a abrevierilor pe produsele comercializate cu o indicație geografică înregistrată, inclusiv versiunile lingvistice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

CAPITOLUL 4

Prezentul capitol se aplică vinului, băuturilor spirtoase și produselor agricole.

În sensul prezentului capitol, prin controale se înțelege:

verificarea faptului că un produs desemnat printr-o indicație geografică a fost produs în conformitate cu caietul de sarcini aferent; și

verificarea utilizării indicațiilor geografice pe piață, inclusiv pe interfețele online.

Autoritățile competente, organismele delegate și persoanele fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de control respectă cerințele respective prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625.

În pofida articolului 116 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, Comisia efectuează controalele, inclusiv auditurile, privind indicațiile geografice prevăzute în titlul VI capitolul I din Regulamentul (UE) 2017/625, pe baza unei analize a riscurilor, în funcție de volumul relativ al indicațiilor geografice din statul membru, de numărul de verificări efectuate sau de neregulile legate de verificarea conformității sau utilizării indicațiilor geografice menționate în raportul anual al statului membru întocmit în conformitate cu articolul 113 din Regulamentul (UE) 2017/625. Articolul 116 alineatul (2) și articolele 118 și 120-124 din Regulamentul (UE) 2017/625 nu se aplică controalelor, inclusiv auditurilor, privind indicațiile geografice.

În sensul prezentului capitol, fiecare operator care dorește să participe la orice activitate care face obiectul caietului de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicație geografică notifică acest lucru autorităților competente, organismelor delegate sau persoanelor fizice menționate la alineatul (3) literele (a) și (b). Statele membre întocmesc și actualizează permanent o listă a operatorilor care desfășoară activități supuse uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicație geografică înscrisă în registrul Uniunii de indicații geografice, originar de pe teritoriul lor.

Producătorii sunt responsabili de controalele proprii care asigură conformitatea cu caietul de sarcini a produselor desemnate prin indicații geografice înainte de introducerea pe piață a produsului.

Pe lângă controalele proprii menționate la alineatul (2), înainte de introducerea pe piață a unui produs desemnat printr-o indicație geografică și originar din Uniune, verificarea conformității cu caietul de sarcini este efectuată de:

una sau mai multe autorități competente în înțelesul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625; sau

unul sau mai multe organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de control, astfel cum se menționează în titlul II capitolul III din Regulamentul (UE) 2017/625.

În ceea ce privește indicațiile geografice care desemnează produse originare dintr-o țară terță, verificarea conformității cu caietul de sarcini, înainte de introducerea pe piață a produsului în cauză, se efectuează de către:

una sau mai multe autorități competente desemnate de țara terță; sau

unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

Dacă o activitate care face obiectul caietului de sarcini este realizată de unul sau mai mulți operatori din altă țară decât țara de origine a indicației geografice, în caietul de sarcini se includ dispoziții privind verificarea conformității operatorilor respectivi. Dacă operațiunea relevantă are loc în Uniune, operatorii notifică acest lucru autorităților competente din statul membru în care are loc operațiunea și sunt supuși unei verificări.

Dacă un stat membru aplică articolul 9 alineatul (2), verificarea conformității cu caietul de sarcini se asigură de către o altă autoritate decât cea considerată a fi un grup de producători în temeiul alineatului menționat.

Costurile acestei verificări a conformității cu caietul de sarcini pot fi suportate de operatorii care fac obiectul controalelor respective. Statele membre pot percepe taxe sau comisioane pentru a acoperi, integral sau parțial, costurile controalelor oficiale și ale altor activități oficiale.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la:

comunicarea pe care țările terțe trebuie să o facă Comisiei, inclusiv cu privire la numele și adresele autorităților competente și ale organismelor de certificare a produselor;

modalitățile de monitorizare și verificare a operațiunilor prevăzute la alineatul (5).

Statele membre publică numele și adresele autorităților competente, ale organismelor delegate și ale persoanelor fizice menționate la articolul 39 alineatul (3) pentru fiecare produs desemnat printr-o indicație geografică și actualizează permanent aceste informații.

Comisia publică numele și adresele autorităților competente și ale organismelor de certificare a produselor menționate la articolul 39 alineatul (4) și actualizează periodic aceste informații.

Comisia poate crea un portal digital pe care să fie publicate numele și adresele autorităților competente, ale organismelor delegate și de certificare a produselor, precum și ale persoanelor fizice menționate la alineatele (1) și (2).

Organismele delegate menționate la articolul 39 alineatul (3) litera (b) și organismele de certificare a produselor menționate la articolul 39 alineatul (4) litera (b) respectă și sunt acreditate în conformitate cu oricare dintre următoarele standarde relevante pentru sarcinile delegate:

standardul EN ISO/IEC 17065 Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii; sau

standardul EN ISO/IEC 17020 Evaluarea conformității – Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

Acreditarea menționată la alineatul (1) se efectuează de către un organism național de acreditare recunoscut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care este semnatar al unui acord multilateral în cadrul Cooperării Europene pentru Acreditare care acoperă standardele menționate la alineatul (1), sau de către un organism de acreditare din afara Uniunii care este semnatar al unui acord multilateral de recunoaștere al Forumului internațional de acreditare sau al unui acord de recunoaștere reciprocă al Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor care acoperă standardele menționate la alineatul (1).

Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile atât cu verificarea, cât și cu asigurarea respectării utilizării indicației geografice după introducerea pe piață a produsului desemnat printr-o indicație geografică, ceea ce include operațiuni precum depozitarea, tranzitul, distribuția sau oferirea spre vânzare, inclusiv în cadrul comerțului electronic. Autoritățile respective pot fi aceleași cu autoritățile competente menționate la articolul 39 alineatul (3) litera (a) din prezentul regulament și la articolul 116a alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

Autoritățile menționate la alineatul (1) acționează, periodic și cu o frecvență adecvată, pe baza analizei riscurilor și a notificărilor primite, inclusiv din partea grupurilor de producători, pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini sau cu documentul unic ori cu un echivalent al documentului unic pentru indicația geografică în cauză, inclusiv în prezentările online și în cadrul etichetării.

Statele membre iau măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a împiedica sau a opri utilizarea denumirilor de produse sau de servicii, inclusiv prin intermediul interfețelor online, produse, furnizate sau comercializate pe teritoriul lor sau destinate exportului către țările terțe, care contravine articolelor 26 și 27.

Statele membre iau măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a bloca accesul la numele de domenii care contravin articolului 26 alineatul (2).

Autoritatea sau autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1) facilitează schimbul de informații între departamentele, agențiile și organismele relevante, cum ar fi poliția, agențiile de combatere a contrafacerii, autoritățile vamale, oficiile pentru proprietate intelectuală, autoritățile din domeniul legislației în domeniul alimentelor și inspectorii din sectorul comerțului cu amănuntul, pentru a garanta asigurarea respectării normelor în mod eficient.

Orice informații la care au acces persoane stabilite în Uniune și care vizează publicitatea pentru produse, precum și promovarea și vânzarea acestora și care încalcă protecția indicațiilor geografice prevăzută la articolele 26 și 27 din prezentul regulament sunt considerate conținut ilegal astfel cum este definit la articolul 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065.

Autoritățile judiciare sau administrative naționale relevante ale statelor membre pot, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065, să emită un ordin de a acționa împotriva conținutului ilegal menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2022/2065, orice persoană fizică sau entitate poate notifica furnizorilor de servicii de găzduire prezența unui anumit conținut care încalcă articolele 26 și 27 din prezentul regulament.

Statele membre își acordă asistență reciprocă în scopul efectuării controalelor și al asigurării respectării normelor, prevăzute în prezentul capitol, în conformitate cu titlul IV din Regulamentul (UE) 2017/625.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind natura și tipul informațiilor care urmează să facă obiectul unui schimb între statele membre și metodele aplicabile schimbului informațiilor respective în scopul efectuării controalelor și al asigurării respectării normelor în temeiul prezentului capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un operator al cărui produs, în urma verificării conformității menționate la articolul 39 din prezentul regulament și la articolul 116a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, este considerat conform cu caietul de sarcini al unei indicații geografice protejate în conformitate cu prezentul regulament are, la cerere și în funcție de sistemul aplicat în statul membru în cauză, dreptul:

de a primi, inclusiv prin mijloace digitale, o atestare, ce poate consta într-o copie certificată, care să certifice conformitatea producției sale cu caietul de sarcini; sau

de a fi inclus într-o listă a operatorilor autorizați întocmită de autoritatea competentă, cum ar fi lista prevăzută la articolul 39 alineatul (1) din prezentul regulament sau la articolul 116a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, după caz. Extrasul relevant din listă (denumit în continuare includerea pe listă) este pus la dispoziție online fiecărui operator autorizat.

Atestarea conformității și includerea pe listă menționate la alineatul (1) literele (a) și, respectiv, (b) sunt puse, la cerere, la dispoziția autorităților de aplicare a legii, a autorităților vamale sau a altor autorități din Uniune implicate în verificarea utilizării indicațiilor geografice în cazul mărfurilor declarate pentru liberă circulație sau introduse pe piața internă. Operatorul poate pune atestarea sau includerea pe listă la dispoziția publicului sau a oricărei persoane care ar putea solicita o dovadă a conformității în cursul activității economice. Atestarea și includerea pe listă se actualizează periodic, pe baza unei evaluări a riscurilor.

Unui operator căruia nu i se mai acordă atestarea conformității sau care a fost eliminat de pe listă nu i se mai permite să afișeze sau să utilizeze în continuare atestarea conformității sau includerea pe listă.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind modelul și conținutul atestării conformității și includerii pe listă, formele în care acestea sunt puse la dispoziție de către operatori sau comercianți în vederea controlului sau în cursul activității economice, precum și circumstanțele și formele în care se solicită o atestare echivalentă în cazul produselor originare din țări terțe. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

CAPITOLUL 5

O denumire de origine a unui produs agricol este o denumire care identifică un produs:

originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;

a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți; și

ale cărui etape de producție se desfășoară, toate, în aria geografică delimitată.

O indicație geograficăa unui produs agricol este o denumire care identifică un produs:

originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară;

a cărui calitate, reputație sau altă caracteristică specifică se datorează în principal originii sale geografice; și

în cazul căruia cel puțin una dintre etapele de producție se desfășoară în aria geografică delimitată.

În pofida alineatului (1), anumite denumiri sunt înregistrate ca denumiri de origine chiar dacă materiile prime pentru produsele în cauză provin dintr-o arie geografică mai mare decât aria geografică delimitată sau diferită de aceasta, cu condiția ca:

aria de producție a materiilor prime să fie delimitată;

să existe condiții speciale pentru producția materiilor prime;

să existe măsuri de control care să asigure că sunt îndeplinite condițiile menționate la litera (b); și

denumirile de origine respective să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în țara de origine înainte de 1 mai 2004.

În ceea ce privește un produs de origine animală a cărui denumire este înregistrată ca denumire de origine, aprovizionarea cu hrană pentru animale se face în întregime din aria geografică delimitată.

În măsura în care nu este posibilă aprovizionarea exclusiv din aria geografică delimitată, se poate adăuga hrană pentru animale provenită din afara ariei respective, cu condiția să nu fie afectate calitatea produsului sau caracteristicile datorate în principal mediului geografic. Cantitatea de hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate nu poate depăși 50 % din substanța uscată, pe an.

O modificare temporară, astfel cum se menționează la articolul 24 alineatul (5), poate stabili o derogare de la alineatul (2) de la prezentul articol până la restabilirea posibilității de aprovizionare cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, cu condiția ca legătura menționată la articolul 49 alineatul (1) litera (f) punctul (i) să nu fie complet anulată.

Eventualele restricții aplicate originii materiilor prime prevăzute în caietul de sarcini al unui produs a cărui denumire este înregistrată ca indicație geografică trebuie justificate în ceea ce privește legătura menționată la articolul 49 alineatul (1) litera (f) punctul (ii).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin stabilirea de derogări și condiții referitoare la sacrificarea animalelor vii și la aprovizionarea cu materii prime. Derogările și condițiile respective se bazează pe criterii obiective și țin seama de bunăstarea animalelor, de calitatea sau de utilizarea materiilor prime, precum și de know-how-ul sau factorii naturali recunoscuți, inclusiv constrângerile, care afectează producția agricolă în anumite zone.

O denumire nu se poate înregistra ca indicație geografică atunci când intră în conflict cu denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale și când este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului desemnat prin indicația geografică sau să creeze confuzii între produsele desemnate prin indicația geografică și soiul de plante sau rasa de animale în cauză.

Condițiile menționate la alineatul (1) se evaluează în raport cu utilizarea efectivă a denumirilor care intră în conflict, inclusiv utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale în afara ariei sale de origine și utilizarea denumirii unui soi de plante.

Prezentul regulament nu împiedică introducerea pe piață a unui produs neconform cu caietul de sarcini al unei indicații geografice înregistrate, a cărui etichetă include denumirea sau o parte din denumirea acelei indicații geografice care conține sau cuprinde denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

produsul în cauză să conțină sau să fie derivat din soiul de plante sau rasa de animale menționată;

consumatorii să nu fie induși în eroare;

utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale să constituie concurență loială;

utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale să nu exploateze reputația indicației geografice înregistrate; și

producția și comercializarea produsului în cauză să se fi făcut dincolo de aria sa de origine înainte de data cererii de înregistrare a indicației geografice.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu norme pentru determinarea utilizării denumirilor de soiuri de plante și de rase de animale.

Un caiet de sarcini include cel puțin:

denumirea care urmează a fi înregistrată ca denumire de origine sau indicație geografică, astfel cum este utilizată în schimburile comerciale sau în limbajul uzual pentru a descrie produsul specific din aria geografică delimitată;

o descriere a produsului care include, atunci când este cazul, materiile prime, soiurile de plante și rasele de animale vizate, inclusiv denumirea comercială a speciei și denumirea sa științifică, precum și caracteristicile fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice principale ale produsului;

definirea ariei geografice delimitate în raport cu legătura menționată la litera (f) punctul (i) sau (ii) de la prezentul alineat și, dacă este cazul, detalii care să indice respectarea cerințelor de la articolul 46 alineatul (3);

dovada faptului că produsul este originar din aria geografică delimitată specificată în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) litera (c) sau cu articolul 46 alineatul (2) litera (c);

o descriere a metodei de obținere a produsului și, dacă este cazul, a metodelor locale autentice și invariabile, precum și informații referitoare la ambalare, atunci când grupul de producători solicitant stabilește astfel și oferă o justificare suficientă, specifică produsului, a motivului pentru care ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată, în scopul de a se păstra calitatea, de a se garanta originea sau de a se asigura controlul, ținându-se seama de dreptul Uniunii, în special de dreptul Uniunii privind libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor;

elemente care să stabilească:

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic menționat la articolul 46 alineatul (1) litera (b). Detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, după caz, să se limiteze la o descriere a gestionării solului și a peisajului sau la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționat în dispoziția respectivă;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 46 alineatul (2) litera (b).

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic menționat la articolul 46 alineatul (1) litera (b). Detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, după caz, să se limiteze la o descriere a gestionării solului și a peisajului sau la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționat în dispoziția respectivă;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o anumită calitate, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 46 alineatul (2) litera (b).

De asemenea, caietul de sarcini poate include:

practici durabile, astfel cum sunt prevăzute la articolul 7;

orice normă specifică de etichetare a produsului în cauză;

alte cerințe aplicabile, atunci când sunt prevăzute de statele membre sau de un grup de producători, dacă este cazul, luându-se în considerare faptul că aceste cerințe trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu norme care să limiteze informațiile incluse în caietul de sarcini menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, atunci când o astfel de limitare este necesară pentru a se evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase.

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia poate stabili norme privind modelul caietului de sarcini. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Documentul unic cuprinde:

elementele principale ale caietului de sarcini, și anume denumirea care urmează să fie înregistrată ca denumire de origine sau ca indicație geografică, descrierea produsului, inclusiv, după caz, normele specifice aplicabile ambalării și etichetării, precum și o delimitare concisă a ariei geografice;

descrierea legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică menționate la articolul 49 alineatul (1) litera (f), inclusiv, dacă este necesar, elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de producție care justifică legătura.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul și prezentarea online a documentului unic prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol și poate să prevadă eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

TITLUL III

CAPITOLUL 1

Prezentul titlu se aplică produselor agricole, inclusiv produselor alimentare.

În sensul prezentului titlu, termenul produse agricole, inclusiv produse alimentare cuprinde produsele agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la TFUE, precum și produsele alimentare și agricole enumerate în anexa II la prezentul regulament.

Prezentul titlu nu se aplică băuturilor spirtoase sau produselor viticole, astfel cum sunt definite în partea II din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, cu excepția oțeturilor de vin.

CAPITOLUL 2

Se instituie un sistem al specialităților tradiționale garantate (STG) pentru a proteja metodele de producție și rețetele tradiționale:

ajutând producătorii de produse tradiționale în activitățile de promovare și de comunicare către consumatori a atributelor care conferă valoare adăugată rețetelor și produselor lor tradiționale;

favorizând generarea de valoare adăugată prin contribuția la o concurență loială în cadrul lanțului de comercializare, la un venit echitabil pentru producători și la realizarea obiectivelor politicii de dezvoltare rurală.

Înregistrarea și protecția specialităților tradiționale garantate nu aduc atingere obligației producătorilor de a respecta alte norme ale Uniunii, îndeosebi cele privind introducerea pe piață a produselor, organizarea comună unică a piețelor și etichetarea produselor alimentare.

Directiva (UE) 2015/1535 nu se aplică sistemului specialităților tradiționale garantate prevăzut în prezentul regulament.

O denumire este eligibilă pentru înregistrare ca specialitate tradițională garantată dacă descrie un produs care:

rezultă în urma unui mod de producție sau de prelucrare sau a unei compoziții care corespunde practicii tradiționale pentru produsul respectiv; sau

este produs din materii prime sau din ingrediente utilizate în mod tradițional.

Pentru a putea fi înregistrată ca specialitate tradițională garantată, o denumire trebuie:

să fi fost utilizată în mod tradițional cu referire la produs; sau

să identifice caracterul tradițional al produsului.

Dacă, în procedura de opoziție prevăzută la articolul 61, se demonstrează că denumirea este utilizată și în alt stat membru sau într-o țară terță, pentru a se diferenția produse comparabile sau produse care poartă o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea, adoptată în conformitate cu articolul 64 alineatul (3) litera (b), poate prevedea că denumirea specialității tradiționale garantate trebuie însoțită de mențiunea fabricat potrivit tradiției din, după care urmează imediat numele unei țări sau al unei regiuni a acesteia.

O denumire nu se înregistrează dacă se referă numai la mențiuni cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la mențiunile prevăzute în anumite acte legislative ale Uniunii.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, de completare a prezentului regulament cu norme suplimentare care să clarifice criteriile de eligibilitate stabilite la prezentul articol.

Un caiet de sarcini include cel puțin:

denumirea produsului propusă spre a fi înregistrată, în versiunile lingvistice corespunzătoare;

o descriere a produsului, inclusiv principalele sale caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice;

o descriere a metodei de producție care trebuie urmată de producători, inclusiv, dacă este cazul, a naturii și a caracteristicilor materiilor prime sau ingredientelor folosite, cuprinzând, dacă este relevant, denumirea comercială a speciei implicate și denumirea sa științifică, precum și metoda prin care este preparat produsul; și

elementele esențiale care stabilesc caracterul tradițional al produsului.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, de completare a prezentului regulament cu norme care să limiteze informațiile incluse în caietul de sarcini, atunci când o astfel de limitare este necesară pentru a se evita cererile de înregistrare excesiv de voluminoase.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme privind modelul caietului de sarcini. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un grup de producători este o asociație, indiferent de forma sa juridică, alcătuită din producători ai aceluiași produs sau ai acelorași produse. Acesta este instituit la inițiativa producătorilor, în funcție de natura produsului sau a produselor în cauză. Un grup de producători își desfășoară activitatea în mod transparent și nediscriminatoriu. Totodată, acesta este organizat în mod democratic și este controlat și verificat de membrii săi.

Statele membre pot decide că operatorii, reprezentanții activităților economice legate de una dintre etapele lanțului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o specialitate tradițională garantată, precum și părțile interesate menționate la articolul 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce privește produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.

Un grup de producători poate efectua în special următoarele sarcini:

elaborarea caietului de sarcini, solicitarea modificării și anulării, gestionarea controalelor proprii ale membrilor săi;

luarea de măsuri pentru a îmbunătăți performanța specialităților tradiționale garantate;

desfășurarea de activități de informare și promovare care să vizeze comunicarea către consumatori a atributelor care conferă valoare adăugată produsului;

luarea de măsuri pentru a crește valoarea produselor și, dacă este necesar, întreprinderea de demersuri pentru a preveni sau contracara orice măsuri care prejudiciază imaginea produselor respective.

Cererile de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate pot fi depuse doar de un grup de producători solicitant. Un grup de producători solicitant este o asociație, indiferent de forma sa juridică, alcătuit din producători ai aceluiași produs a cărui denumire este propusă spre a fi înregistrată, sau alcătuit dintr-un producător individual, în cazul în care persoana în cauză este singurul producător care dorește să depună o cerere. Mai multe grupuri de producători solicitante din state membre sau țări terțe diferite pot depune o cerere de înregistrare comună. Organismele publice și alte părți interesate pot ajuta la pregătirea cererii și a procedurii aferente.

O cerere de înregistrare a unei denumiri ca specialitate tradițională garantată cuprinde:

numele și adresa grupului de producători solicitant;

caietul de sarcini prevăzut la articolul 54.

Dacă este pregătită de un grup de producători stabilit într-un stat membru, cererea se adresează autorităților acelui stat membru. Statul membru examinează cererea pentru a controla dacă îndeplinește condițiile referitoare la criteriile de eligibilitate menționate la articolul 53. În cadrul examinării respective, statul membru desfășoară o procedură națională de opoziție. Dacă consideră că sunt respectate cerințele din prezentul capitol, statul membru poate lua o decizie favorabilă și poate depune o cerere de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 58.

Statul membru se asigură că orice persoană fizică sau juridică cu un interes legitim are posibilitatea de a contesta decizia sa. Statul membru se asigură, de asemenea, că decizia favorabilă și caietul de sarcini aferent sunt publicate și oferă acces electronic la caietul de sarcini.

O cerere de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii a unei specialități tradiționale garantate cuprinde caietul de sarcini prevăzut la articolul 54 și:

pentru cererile statelor membre, o declarație a statului membru căruia i-a fost adresată cererea în etapa națională a procedurii de înregistrare, prin care se confirmă că cererea îndeplinește condițiile de înregistrare și informații privind orice opoziție admisibilă la nivel național în urma procedurii naționale de examinare și de opoziție; sau

pentru cereri provenind din țări terțe, o procură prin care solicitantul este reprezentat de un mandatar.

Documentele menționate la alineatul (1) se redactează într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

O cerere comună include caietul de sarcini prevăzut la articolul 54 și, dacă este cazul, declarația menționată la alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol din toate statele membre sau țările terțe în cauză. Procedurile naționale conexe, inclusiv etapa opoziției, se desfășoară în toate statele membre în cauză.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea cererilor de înregistrare, inclusiv a cererilor de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate care privesc mai mult de un teritoriu național. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O cerere de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii a unei specialități tradiționale garantate se depune la Comisie pe cale electronică, prin intermediul unui sistem digital. În urma unei cereri din partea a cel puțin unui stat membru, Comisia adaptează sistemul digital pentru a-l face adecvat pentru a fi utilizat în cadrul părții naționale a procedurii de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate de orice stat membru care dorește acest lucru.

În cazul în care cererea de înregistrare este pregătită de un solicitant stabilit într-o țară terță, cererea se depune la Comisie fie direct de către un solicitant, și anume un grup de producători sau un producător individual, fie prin intermediul autorităților din țara terță în cauză.

O cerere de înregistrare comună menționată la articolul 56 alineatul (1) se depune de către:

unul dintre statele membre în cauză; sau

un solicitant dintr-o țară terță, și anume un grup de producători sau un producător individual, fie direct, fie prin intermediul autorităților din țara terță respectivă.

Denumirile care au făcut obiectul unor cereri de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii sunt publicate de Comisie prin intermediul sistemului digital menționat la alineatul (1).

Comisia examinează orice cerere primită în conformitate cu articolul 58 alineatele (1), (2) și (3) pentru a verifica dacă aceasta conține informațiile solicitate și dacă nu conține erori evidente, ținând seama de rezultatul procedurii de examinare și de opoziție desfășurate de statul membru în cauză. Examinarea respectivă ține seama de rezultatul etapei naționale a procedurii, desfășurate de statul membru în cauză.

Examinarea nu durează mai mult de șase luni de la data primirii cererii. Comisia poate cere solicitantului să furnizeze orice informație suplimentară necesară sau să modifice cererea. În cazul în care Comisia adresează solicitantului astfel de cereri, perioada de examinare nu depășește cinci luni de la data la care Comisia primește răspunsul solicitantului.

În cazul în care Comisia nu încheie examinarea menționată la alineatul (2) în termenele prevăzute, aceasta informează în scris solicitantul cu privire la motivele întârzierii, indicând timpul estimat necesar pentru încheierea examinării, care nu depășește o lună.

În cazul în care, pe baza examinării desfășurate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 53, 54, 56 și 57, caietul de sarcini este publicat de Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Statele membre informează Comisia cu privire la eventualele proceduri administrative sau judiciare de la nivel național care ar putea prejudicia înregistrarea unei specialități tradiționale garantate.

Comisia este scutită de obligația de a respecta termenele pentru efectuarea examinării menționat la articolul 59 alineatul (2) și de a informa statul membru cu privire la motivele întârzierii, în cazul în care Comisia primește o comunicare din partea unui stat membru cu privire la o cerere de înregistrare în conformitate cu articolul 56, care:

informează Comisia că decizia menționată la articolul 56 alineatul (3) a fost invalidată la nivel național printr-o decizie administrativă sau hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar nu definitivă; sau

solicită Comisiei să suspende examinarea deoarece au fost inițiate proceduri administrative sau judiciare la nivel național cu scopul de a se contesta valabilitatea cererii și statul membru consideră că respectivele proceduri se bazează pe motive întemeiate.

Scutirea produce efecte până în momentul în care statul membru informează Comisia că cererea inițială a fost restabilită sau că statul membru își retrage solicitarea de suspendare.

În cazul în care decizia favorabilă a unui stat membru menționată la articolul 56 alineatul (3) a fost invalidată total sau parțial printr-o hotărâre definitivă luată de o instanță națională, statul membru respectiv ia în considerare o măsură corespunzătoare precum retragerea sau modificarea cererii de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, după caz.

În termen de trei luni de la data publicării caietului de sarcini în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu articolul 59 alineatul (4), autoritățile dintr-un stat membru ori dintr-o țară terță sau o persoană fizică sau juridică cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-o țară terță pot depune o opoziție la Comisie.

Orice persoană fizică sau juridică cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-un stat membru diferit de cel din care a fost depusă cererea de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii poate depune o opoziție pe lângă statul membru în care este stabilită sau rezidentă, într-un termen care să îi permită statului membru respectiv să examineze opoziția și să decidă dacă să o depună la Comisie în conformitate cu alineatul (1). Statele membre pot specifica acest termen în legislația lor națională.

În opoziție se declară că se face opoziție la înregistrarea unei specialități tradiționale garantate. O opoziție care nu conține declarația respectivă este nulă.

Comisia verifică admisibilitatea opoziției. Dacă consideră că opoziția este admisibilă, Comisia, în termen de cinci luni de la data publicării menționate la articolul 59 alineatul (4) a caietului de sarcini în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, invită oponentul și solicitantul să desfășoare consultări corespunzătoare pentru o perioadă rezonabilă care nu trebuie să depășească trei luni. Comisia transmite solicitantului opoziția și toate documentele furnizate de oponent. În orice moment din această perioadă, la cererea solicitantului, Comisia poate prelungi termenul consultărilor, o singură dată, cu maximum trei luni.

Oponentul și solicitantul încep consultările fără întârzieri nejustificate. Aceștia își pun la dispoziție reciproc informațiile relevante pentru a evalua dacă cererea de înregistrare îndeplinește condițiile cuprinse în prezentul capitol.

În termen de o lună de la încheierea consultărilor menționate la alineatul (4), solicitantul notifică Comisiei rezultatul consultărilor, inclusiv toate informațiile partajate, dacă s-a ajuns la un acord cu unul dintre oponenți sau cu toți oponenții și eventualele modificări subsecvente ale cererii. Oponentul poate de asemenea notifica Comisiei poziția sa la încheierea consultărilor.

Dacă, în urma încheierii consultărilor, caietul de sarcini publicat în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) a fost modificat, Comisia repetă examinarea cererii de înregistrare în forma ei modificată. Dacă cererea a fost modificată în mod substanțial și Comisia consideră că cererea modificată îndeplinește condițiile de înregistrare, Comisia publică încă o dată caietul de sarcini, în conformitate cu alineatul respectiv.

Documentele menționate în prezentul articol se redactează într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Comisia își finalizează evaluarea cererii de înregistrare în etapa la nivelul Uniunii, ținând seama de eventualele solicitări de perioade de tranziție, de rezultatul procedurii de opoziție și de oricare alte aspecte apărute ulterior în legătură cu examinarea sa care ar putea implica o modificare a caietului de sarcini.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu proceduri detaliate și termene referitoare la procedura de opoziție.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, formatul și prezentarea opozițiilor și prevede eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O opoziție depusă în conformitate cu articolul 61 este admisibilă doar dacă oponentul demonstrează că:

specialitatea tradițională garantată propusă nu respectă dispozițiile prezentului capitol; sau

înregistrarea denumirii ar periclita existența unei denumiri complet sau parțial identice.

Admisibilitatea unei opoziții se evaluează în raport cu teritoriul Uniunii.

În ceea ce privește produsele a căror denumire constă într-un nume care contravine articolului 68 sau conține un astfel de nume, Comisia poate acorda, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o perioadă de tranziție de până la cinci ani pentru a permite utilizarea în continuare de către produsele respective a denumirii cu care au fost comercializate, cu condiția să se demonstreze, printr-o opoziție admisibilă, în temeiul articolului 56 alineatul (3) sau al articolului 61, la cererea de înregistrare a specialității tradiționale garantate a cărei protecție este încălcată, că denumirea respectivă a fost utilizată legal pe piața internă pentru o perioadă de minimum cinci ani anterioară datei publicării caietului de sarcini, menționate la articolul 59 alineatul (4).

Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2), cu excepția actelor în cazul cărora se depune o opoziție admisibilă în temeiul articolului 56 alineatul (3), care se adoptă fără aplicarea respectivei proceduri de examinare.

Dacă, pe baza informațiilor de care dispune în urma examinării desfășurate în conformitate cu articolul 59, consideră că nu este îndeplinită vreuna dintre condițiile menționate la articolul respectiv, Comisia respinge, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, cererea de înregistrare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Dacă nu este formulată nicio opoziție admisibilă, Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și fără să aplice procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), înregistrează specialitatea tradițională garantată.

Dacă primește o opoziție admisibilă, în urma procedurii menționate la articolul 61 și luând în considerare rezultatele acesteia, Comisia:

adoptă acte de punere în aplicare de înregistrare a specialității tradiționale garantate fără a aplica procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), dacă s-a ajuns la un acord, după ce verifică conformitatea acelui acord cu dreptul Uniunii, și, dacă este nevoie, modifică informațiile publicate în conformitate cu articolul 59 alineatul (4), cu condiția ca modificările să nu fie substanțiale; sau

adoptă acte de punere în aplicare prin care ia o decizie în privința cererii de înregistrare, dacă nu s-a ajuns la niciun acord. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Actele de punere în aplicare de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate prevăd toate condițiile aplicabile înregistrării, precum și republicarea spre informare a caietului de sarcini publicat în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) și modificat în urma procedurii de opoziție în cazul altor modificări decât cele menționate la articolul 61 alineatul (7).

Regulamentele de punere în aplicare ale Comisiei privind înregistrarea și deciziile de punere în aplicare ale Comisiei privind respingerea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L.

Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și fără a aplica procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), instituie și menține un registru al Uniunii de specialități tradiționale garantate, accesibil publicului. Fișierele introduse în acest registru după 13 mai 2024 sunt într-un format prelucrabil automat în sensul definiției de la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2019/1024.

Comisia păstrează, în format digital sau pe suport de hârtie, documentația referitoare la înregistrarea unei specialități tradiționale garantate. În cazul anulării înregistrării, Comisia păstrează documentația timp de 10 ani după anularea respectivă.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, conținutul și prezentarea registrului Uniunii de specialități tradiționale garantate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un grup de producători ai unui produs a cărui denumire este o specialitate tradițională garantată poate depune o cerere de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini. Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Procedura de modificare a unui caiet de sarcini urmează, mutatis mutandis, procedura prevăzută la articolele 56-64.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin stabilirea normelor privind procedura de modificare a unui caiet de sarcini.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea unei cereri de modificare a unui caiet de sarcini. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Din proprie inițiativă sau la solicitarea justificată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe sau a oricărei persoane fizice sau juridice cu un interes legitim care este stabilită sau rezidentă într-o țară terță, Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să anuleze înregistrarea unei specialități tradiționale garantate, în următoarele cazuri:

atunci când nu mai poate fi asigurată conformitatea cu caietul de sarcini;

atunci când nu a mai fost introdus pe piață niciun produs acoperit de specialitatea tradițională garantată pe parcursul unei perioade anterioare de cel puțin șapte ani consecutivi.

De asemenea, Comisia poate, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, să anuleze o înregistrare, la cererea producătorilor produsului comercializat cu denumirea înregistrată.

În cazul procedurii de anulare, articolele 56-62 și articolul 64 se aplică mutatis mutandis.

Înainte de adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatele (1) și (2), Comisia consultă autoritățile statului membru în cauză, autoritățile țării terțe în cauză sau, dacă este posibil, producătorul din țara terță în cauză care a depus inițial cererea de înregistrare a specialității tradiționale garantate, cu excepția cazului în care anularea este solicitată în mod direct de către solicitanții inițiali respectivi. Perioada de consultare este de cel puțin o lună.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind procedurile, modelul și prezentarea cererilor de anulare a înregistrării unei specialități tradiționale garantate.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (5) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Specialitățile tradiționale garantate înregistrate sunt protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări, chiar dacă denumirea protejată este tradusă, inclusiv în ceea ce privește produsele utilizate ca ingrediente, sau împotriva oricărei alte practici susceptibile de a induce în eroare consumatorul.

Denumirile utilizate pentru produse agricole și alimentare la nivel național nu trebuie să creeze confuzii cu specialități tradiționale garantate înregistrate.

Protecția menționată la alineatul (1) se aplică de asemenea în ceea ce privește produsele vândute prin vânzarea la distanță, precum comerțul electronic.

Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, cerințe procedurale referitoare la protejarea specialităților tradiționale garantate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament cu norme suplimentare privind folosirea specialităților tradiționale garantate în denumirea produselor prelucrate în ceea ce privește utilizarea unor ingrediente comparabile și criteriile pentru a conferi caracteristici esențiale produselor prelucrate.

Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere:

utilizării termenilor care sunt generici în Uniune, chiar dacă termenul generic face parte dintr-o denumire care este protejată ca specialitate tradițională garantată;

introducerii pe piață a produselor a căror etichetă conține sau cuprinde denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale utilizată cu bună-credință;

aplicării normelor Uniunii sau a celor ale statelor membre care reglementează proprietatea intelectuală și, în special, a normelor privind denumirile de origine și indicațiile geografice și mărcile, precum și a drepturilor acordate în temeiul normelor respective.

Se stabilește un simbol al Uniunii pentru produsele desemnate ca specialitate tradițională garantată. Indicația specialitate tradițională garantată, abrevierea STG și simbolul Uniunii privind specialitatea tradițională garantată pot fi utilizate doar în legătură cu produse fabricate în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scopuri de informare și educaționale, cu condiția ca această utilizare să nu inducă în eroare consumatorul. Indicația specialitate tradițională garantată sau abrevierea corespunzătoare STG poate apărea pe etichetă.

În cazul produselor originare din Uniune care sunt comercializate ca specialități tradiționale garantate înregistrate în conformitate cu prezentul regulament, simbolul Uniunii menționat la alineatul (2) figurează pe etichetă și în materialele publicitare, în același câmp vizual cu denumirea înregistrată. Cerințele de etichetare prevăzute la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 referitoare la modul de prezentare a mențiunilor obligatorii se aplică specialității tradiționale garantate înregistrate.

Simbolul Uniunii poate fi utilizat pe eticheta specialităților tradiționale garantate produse în afara Uniunii.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, caracteristicile tehnice ale simbolului Uniunii, precum și normele tehnice privind utilizarea acestora și aplicarea indicației și a abrevierii pe produsele comercializate ca specialitate tradițională garantată, inclusiv versiunile lingvistice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

O denumire înregistrată ca specialitate tradițională garantată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.

Statele membre se asigură că operatorii sunt cuprinși în verificarea conformității cu caietul de sarcini prevăzută în conformitate cu articolul 72.

Controalele care vizează specialitățile tradiționale garantate presupun:

verificarea producerii unui produs desemnat printr-o specialitate tradițională garantată în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător; și

verificarea utilizării specialităților tradiționale garantate pe piață.

În sensul prezentului capitol, asigurarea respectării normelor include orice acțiune care urmărește să asigure respectarea articolelor 68, 69 și 70 din prezentul regulament.

Autoritățile competente, organismele delegate și persoanele fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de control respectă cerințele respective prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625.

Fiecare operator care dorește să participe la orice activitate supusă uneia sau mai multor obligații prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr-o specialitate tradițională garantată notifică acest lucru autorităților competente, organismelor delegate sau persoanelor fizice menționate la alineatul (6) literele (a) și (b).

Producătorii sunt responsabili de controalele proprii care asigură conformitatea cu caietul de sarcini a produselor desemnate prin specialități tradiționale garantate înainte de introducerea pe piață a produsului.

Pe lângă controalele proprii menționate la alineatul (5), înainte de introducerea pe piață a produsului desemnat printr-o specialitate tradițională garantată și originar din Uniune, verificarea conformității cu caietul de sarcini este efectuată de:

una sau mai multe autorități competente în înțelesul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/625; sau

unul sau mai multe organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de control, astfel cum se menționează în titlul II capitolul III din Regulamentul (UE) 2017/625.

În ceea ce privește specialitățile tradiționale garantate care desemnează produse originare dintr-o țară terță, verificarea conformității cu caietul de sarcini înainte de introducerea pe piață a produsului se efectuează de către:

una sau mai multe autorități competente desemnate de țara terță; sau

unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

Statele membre publică numele și adresele autorităților competente, ale organismelor delegate și ale persoanelor fizice menționate la alineatul (6) pentru fiecare produs desemnat printr-o specialitate tradițională garantată și actualizează permanent aceste informații.

Comisia publică numele și adresele autorităților competente și ale organismelor de certificare a produselor menționate la alineatul (7) și actualizează periodic aceste informații.

Comisia poate crea un portal digital pe care să fie publicate numele și adresa autorităților competente, ale organismelor delegate și de certificare a produselor, precum și ale persoanelor fizice menționate la alineatele (6) și (7).

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind comunicarea pe care țările terțe trebuie să o facă Comisiei, inclusiv cu privire la numele și adresele autorităților competente și ale organismelor de certificare a produselor. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și fără a aplica procedura menționată la articolul 88 alineatul (2), mijloacele prin care trebuie să fie publicate numele și adresele autorităților competente și ale organismelor delegate menționate la prezentul articol.

Organismele delegate menționate la articolul 72 alineatul (6) litera (b) și organismele de certificare a produselor menționate la articolul 72 alineatul (7) litera (b) respectă și sunt acreditate în conformitate cu oricare dintre următoarele standarde relevante pentru sarcinile delegate:

standardul EN ISO/IEC 17065 Evaluarea conformității – Cerințe pentru organisme care certifică produse, procese și servicii; sau

standardul EN ISO/IEC 17020 Evaluarea conformității – Cerințe pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

Acreditarea menționată la alineatul (1) se efectuează de către un organism național de acreditare recunoscut în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, care este semnatar al unui acord multilateral în cadrul Cooperării Europene pentru Acreditare care acoperă standardele menționate la alineatul (1), sau de către un organism de acreditare din afara Uniunii care este semnatar al unui acord multilateral de recunoaștere al Forumului internațional de acreditare sau al unui acord de recunoaștere reciprocă al Cooperării Internaționale pentru Acreditarea Laboratoarelor care acoperă standardele menționate la alineatul (1).

Statele membre desemnează una sau mai multe autorități competente responsabile atât cu verificarea, cât și cu asigurarea respectării utilizării specialității tradiționale garantate după introducerea pe piață a produsului desemnat printr-o specialitate tradițională garantată, ceea ce include operațiuni precum depozitarea, tranzitul, distribuția sau oferirea spre vânzare, inclusiv în cadrul comerțului electronic. Autoritățile respective pot fi aceleași cu autoritățile competente menționate la articolul 72 alineatul (6) litera (a). Verificarea utilizării specialităților tradiționale garantate se efectuează pe baza unei analize a riscurilor.

Autoritățile menționate la alineatul (1) asigură conformitatea cu caietul de sarcini al specialității tradiționale garantate în cauză.

Statele membre iau măsurile administrative și judiciare corespunzătoare pentru a împiedica sau a stopa utilizarea denumirilor de produse sau de servicii produse, furnizate sau comercializate pe teritoriul lor sau destinate exportului către țări terțe, care încalcă protecția specialităților tradiționale garantate prevăzută la articolul 68.

Autoritatea sau autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1) facilitează schimbul de informații între departamentele, agențiile și organismele relevante, cum ar fi poliția, agențiile de combatere a contrafacerii, autoritățile vamale, oficiile pentru proprietate intelectuală, autoritățile din domeniul legislației în domeniul alimentelor și inspectorii din sectorul comerțului cu amănuntul, pentru a garanta asigurarea respectării normelor în mod eficient.

Orice informații la care au acces persoane stabilite în Uniune și care vizează publicitatea pentru produse, precum și promovarea și vânzarea de astfel de produse și care încalcă protecția specialităților tradiționale garantate prevăzută la articolul 68 din prezentul regulament sunt considerate conținut ilegal astfel cum este definit la articolul 3 litera (h) din Regulamentul (UE) 2022/2065.

Autoritățile judiciare sau administrative naționale relevante ale statelor membre pot, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2022/2065, să emită un ordin de a acționa împotriva conținutului ilegal menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Statele membre își acordă asistență reciprocă în scopul efectuării controalelor și al asigurării respectării normelor, prevăzute în prezentul capitol, în conformitate cu titlul IV din Regulamentul (UE) 2017/625.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind natura și tipul informațiilor care urmează să facă obiectul unui schimb între statele membre și metodele aplicabile schimbului informațiilor respective în scopul efectuării controalelor și al asigurării respectării normelor în temeiul prezentului capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Un operator al cărui produs, în urma verificării conformității menționate la articolul 72, este considerat conform cu caietul de sarcini al unei specialități tradiționale garantate protejate în conformitate cu prezentul regulament are, la cerere și în funcție de sistemul aplicat în statul membru în cauză, dreptul:

să primească o atestare, care poate consta într-o copie certificată, care să certifice conformitatea cu caietul de sarcini; sau

să fie inclus pe o listă a operatorilor autorizați întocmită de autoritatea competentă, cum ar fi lista prevăzută la articolul 72 alineatul (4). Extrasul relevant din listă (denumit în continuare includerea pe listă) este pus la dispoziția fiecărui operator autorizat.

Atestarea conformității și includerea pe listă menționate la alineatul (1) literele (a) și, respectiv, (b) se actualizează periodic, pe baza unei evaluări a riscurilor.

Operatorul căruia nu i se mai acordă atestarea conformității sau care a fost eliminat de pe listă încetează să afișeze sau să utilizeze atestarea conformității sau includerea pe listă.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind modelul și conținutul atestării conformității și includerii pe listă, precum și circumstanțele și formele în care acestea sunt puse la dispoziție de către operatori sau comercianți în vederea controlului sau în cursul activității economice, inclusiv în cazul unei atestări echivalente privind produsele originare din țări terțe. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Se instituie un sistem al mențiunilor facultative de calitate, în scopul de a se facilita comunicarea în interiorul pieței interne de către producători a caracteristicilor sau a atributelor care conferă valoare adăugată produselor lor.

Statele membre pot menține normele naționale privind mențiunile facultative de calitate și sistemele naționale care nu intră sub incidența prezentului regulament, cu condiția ca aceste norme să respecte dreptul Uniunii.

Comisia poate institui și asigura sprijin pentru un sistem digital care să includă mențiunile și sistemele menționate la alineatul (1), în scopul consolidării cunoștințelor despre produsele și sistemele de pe întreg teritoriul Uniunii. Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, detaliile tehnice necesare pentru notificarea mențiunilor facultative de calitate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Mențiunile facultative de calitate îndeplinesc următoarele criterii:

se referă la o caracteristică a uneia sau mai multor categorii de produse sau la un atribut agricol sau de prelucrare care se aplică în anumite zone;

utilizarea lor adaugă valoare produsului în comparație cu produse de tip similar; și

au o dimensiune specifică Uniunii.

Mențiunile facultative de calitate care descriu calitățile tehnice ale produsului cu scopul de a pune în aplicare standarde de comercializare obligatorii și nu sunt destinate să îi informeze pe consumatori cu privire la respectivele calități ale produselor nu intră în domeniul în aplicare al prezentului capitol.

Mențiunile facultative de calitate exclud mențiunile rezervate facultative care sprijină și completează standardele de comercializare specifice stabilite în funcție de sector sau de categoria de produse.

Pentru a ține seama de caracteristicile specifice ale anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin stabilirea unor norme detaliate privind criteriile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Comisia poate stabili, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind modelele, procedurile sau alte detalii tehnice necesare pentru aplicarea prezentului capitol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

La adoptarea actelor delegate și a actelor de punere în aplicare în conformitate cu alineatele (4) și (5), Comisia ia în considerare eventualele standarde internaționale relevante.

Pentru a ține seama de așteptările consumatorilor, de progresele științifice și tehnice, de situația de pe piață și de evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin rezervarea unei mențiuni facultative de calitate suplimentare și prin stabilirea condițiilor de utilizare a acesteia.

Mențiunea produs montan este stabilită ca mențiune facultativă de calitate. Aceasta este rezervată ca termen compus. Mențiunea se utilizează numai pentru a descrie produsele destinate consumului uman enumerate în anexa I la TFUE în cazul cărora:

materiile prime și hrana pentru animale destinată animalelor de fermă provin în cea mai mare parte din zone montane;

în cazul produselor prelucrate, prelucrarea se desfășoară și în zone montane.

În sensul prezentului articol, zonele montane din cadrul Uniunii sunt cele delimitate în temeiul articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazuri justificate corespunzător și pentru a ține seama de constrângerile naturale care afectează producția agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin stabilirea unor derogări de la condițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în special condițiile în care este permis ca materiile prime sau hrana pentru animale să provină din afara zonelor montane, condițiile în care este permisă prelucrarea produselor în afara zonelor montane într-o arie geografică ce urmează a fi delimitată, precum și delimitarea ariei geografice respective.

Pentru a ține seama de constrângerile naturale care afectează producția agricolă din zonele montane, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 87, care să completeze prezentul regulament prin stabilirea metodelor de producție și a altor criterii relevante pentru aplicarea mențiunii facultative de calitate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

O mențiune facultativă de calitate poate fi utilizată numai pentru a descrie produse care îndeplinesc condițiile de utilizare corespunzătoare.

Dispozițiile prezentului capitol nu aduc atingere aplicării normelor Uniunii sau normelor naționale care reglementează proprietatea intelectuală, și în special a celor referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice, precum și la mărci, și a drepturilor conferite în temeiul acestor norme.

Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme referitoare la utilizarea mențiunilor facultative de calitate. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2).

Statele membre efectuează controale, pe baza unei analize a riscurilor, pentru a asigura respectarea cerințelor din prezentul capitol și, în cazul unei încălcări, impun sancțiuni administrative corespunzătoare.

TITLUL IV

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se modifică după cum urmează:

La articolul 93 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

indicație geografică înseamnă o denumire, inclusiv o denumire utilizată în mod tradițional, care identifică un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) prin faptul că:

calitatea, reputația sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

este originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

strugurii utilizați la producția sa sunt originari, în proporție de cel puțin 85 %, numai din aria geografică respectivă;

este produs în aria geografică respectivă; și

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

calitatea, reputația sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

este originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

strugurii utilizați la producția sa sunt originari, în proporție de cel puțin 85 %, numai din aria geografică respectivă;

este produs în aria geografică respectivă; și

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

Articolele 94 și 95 se înlocuiesc cu următorul text:

denumirea care urmează a fi protejată;

categoriile de produse viticole;

tipul indicației geografice, și anume o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată;

o descriere a vinului sau a vinurilor:

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

definirea ariei geografice delimitate în ceea ce privește legătura menționată la litera (i) de la prezentul alineat;

producția maximă la hectar;

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

detaliile referitoare la legătura menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau, după caz, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i):

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i); detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, dacă este cazul, să se limiteze la o descriere a gestionării solului, a materialului vegetal și a peisajului, la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați la punctul respectiv;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

alte cerințe aplicabile, dacă sunt prevăzute de statele membre sau, dacă este cazul, de un grup de producători recunoscut, cu condiția ca aceste cerințe să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i); detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, dacă este cazul, să se limiteze la o descriere a gestionării solului, a materialului vegetal și a peisajului, la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați la punctul respectiv;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică;

statul membru sau țara terță căreia îi aparține aria delimitată;

tipul indicației geografice;

o descriere a vinului sau a vinurilor:

categoriile de produse viticole;

producția maximă la hectar;

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care este obținut vinul sau din care sunt obținute vinurile;

o definiție concisă a ariei geografice delimitate;

o descriere a legăturii menționate la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau la articolul 94 alineatul (1) litera (i);

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea și etichetarea, precum și orice alte cerințe esențiale relevante.

Articolele 96-99 se elimină.

La articolul 100, alineatele (1) și (2) se elimină.

Articolele 101 și 102 se elimină.

Articolul 103 se înlocuiește cu următorul text:

Articolele 104-106 se elimină.

La articolul 107, alineatele (2), (3) și (4) se elimină.

Articolul 110 se înlocuiește cu următorul text:

modelul caietului de sarcini;

definirea formatului și a prezentării online a documentului unic menționat la articolul 95;

eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal.

Se introduce următorul articol:

În partea II titlul II capitolul I secțiunea 2, subsecțiunea 4 se înlocuiește cu următorul text:

comunicarea pe care statele membre trebuie să o transmită Comisiei;

normele care reglementează autoritatea responsabilă cu verificarea conformității cu caietul de sarcini în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță, și cu verificarea conformității cu definiția prevăzută la articolul 112 și, după caz, cu condițiile de utilizare a mențiunilor tradiționale;

acțiunile care trebuie puse în aplicare de statele membre pentru a preveni utilizarea ilegală a mențiunilor tradiționale protejate;

controalele pentru verificarea conformității cu caietul de sarcini care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

La articolul 120 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

abrevierea DOP sau IGP, corespunzând indicației denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.

Articolul 166a se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (4), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

pot deveni obligatorii pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu excepția situației în care cererea este din partea unui grup de producători recunoscut, astfel cum se menționează la articolul 33 din Regulamentul (UE) 2024/1143, caz în care perioada respectivă poate fi de până la șase ani, dar poate fi reînnoită după perioada respectivă ca urmare a unei noi cereri, astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol;.

pot deveni obligatorii pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu excepția situației în care cererea este din partea unui grup de producători recunoscut, astfel cum se menționează la articolul 33 din Regulamentul (UE) 2024/1143, caz în care perioada respectivă poate fi de până la șase ani, dar poate fi reînnoită după perioada respectivă ca urmare a unei noi cereri, astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol;.

La articolul 231, se adaugă următorul alineat:

Regulamentul (UE) 2019/787 se modifică după cum urmează:

La articolul 3, se elimină punctele 6 și 7.

Articolele 16 și 21 se elimină.

La articolul 22 se introduce următorul alineat:

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

elementele principale ale caietului de sarcini, inclusiv denumirea care trebuie protejată, categoria în care se încadrează băutura spirtoasă sau termenul băutură spirtoasă, metoda de producție, descrierea caracteristicilor băuturii spirtoase, o delimitare concisă a ariei geografice și, dacă este cazul, normele specifice aplicabile ambalării și etichetării;

descrierea legăturii dintre băutura spirtoasă și originea sa geografică, în conformitate cu articolul 3 punctul 4, inclusiv, dacă este necesar, elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de producție care justifică legătura.

Articolele 24-33 se elimină.

Articolul 34 se modifică după cum urmează:

alineatele (1), (2) și (3) se elimină;

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

Articolele 35, 36, 38, 39 și 40 se elimină.

Articolul 42 se înlocuiește cu următorul text:

modelul caietului de sarcini;

definirea formatului și a prezentării online a documentului unic menționat la articolul 23;

eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal.

Anexa I se modifică după cum urmează:

se introduce următorul punct:

Rachiu de cartofi

Rachiul de cartofi este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică tuberculilor de cartofi și distilarea la mai puțin de 94,8 % vol., astfel încât distilatul are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Conținutul maxim de metanol al rachiului de cartofi este de 1000 de grame per hectolitru de alcool 100 % vol.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de cartofi este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de cartofi nu este aromatizat.

Rachiul de cartofi poate conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de cartofi poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 10 grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.;

Rachiul de cartofi este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică tuberculilor de cartofi și distilarea la mai puțin de 94,8 % vol., astfel încât distilatul are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Conținutul maxim de metanol al rachiului de cartofi este de 1000 de grame per hectolitru de alcool 100 % vol.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de cartofi este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de cartofi nu este aromatizat.

Rachiul de cartofi poate conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de cartofi poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 10 grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.;

se adaugă următoarele puncte:

Rachiu de pâine

Rachiul de pâine este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică a pâinii proaspete și distilarea la mai puțin de 86 % vol., astfel încât distilatul rezultat are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de pâine este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de pâine nu este aromatizat.

Rachiul de pâine poate conține adaos de caramel numai cu scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de pâine poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiu de sevă de mesteacăn, rachiu de sevă de arțar și rachiu de sevă de mesteacăn și arțar

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar sunt băuturi spirtoase produse exclusiv prin distilarea directă a mustului obținut din fermentarea sevei proaspete de mesteacăn sau a sevei proaspete de arțar sau a ambelor la o presiune normală, până la un conținut de alcool mai mic de 88 % în volum, astfel încât distilatul rezultat să aibă caracteristici organoleptice derivate din seva de mesteacăn sau din seva de arțar sau din ambele.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de sevă de mesteacăn, a rachiului de sevă de arțar și a rachiului de sevă de mesteacăn și arțar este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar nu sunt aromatizate.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot fi îndulcite pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiul de pâine este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică a pâinii proaspete și distilarea la mai puțin de 86 % vol., astfel încât distilatul rezultat are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de pâine este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de pâine nu este aromatizat.

Rachiul de pâine poate conține adaos de caramel numai cu scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de pâine poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar sunt băuturi spirtoase produse exclusiv prin distilarea directă a mustului obținut din fermentarea sevei proaspete de mesteacăn sau a sevei proaspete de arțar sau a ambelor la o presiune normală, până la un conținut de alcool mai mic de 88 % în volum, astfel încât distilatul rezultat să aibă caracteristici organoleptice derivate din seva de mesteacăn sau din seva de arțar sau din ambele.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de sevă de mesteacăn, a rachiului de sevă de arțar și a rachiului de sevă de mesteacăn și arțar este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar nu sunt aromatizate.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot fi îndulcite pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiu de cartofi

Rachiul de cartofi este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică tuberculilor de cartofi și distilarea la mai puțin de 94,8 % vol., astfel încât distilatul are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Conținutul maxim de metanol al rachiului de cartofi este de 1000 de grame per hectolitru de alcool 100 % vol.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de cartofi este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de cartofi nu este aromatizat.

Rachiul de cartofi poate conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de cartofi poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 10 grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.;

Rachiul de cartofi este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică tuberculilor de cartofi și distilarea la mai puțin de 94,8 % vol., astfel încât distilatul are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Conținutul maxim de metanol al rachiului de cartofi este de 1000 de grame per hectolitru de alcool 100 % vol.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de cartofi este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de cartofi nu este aromatizat.

Rachiul de cartofi poate conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de cartofi poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 10 grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.;

Rachiu de pâine

Rachiul de pâine este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică a pâinii proaspete și distilarea la mai puțin de 86 % vol., astfel încât distilatul rezultat are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de pâine este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de pâine nu este aromatizat.

Rachiul de pâine poate conține adaos de caramel numai cu scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de pâine poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiu de sevă de mesteacăn, rachiu de sevă de arțar și rachiu de sevă de mesteacăn și arțar

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar sunt băuturi spirtoase produse exclusiv prin distilarea directă a mustului obținut din fermentarea sevei proaspete de mesteacăn sau a sevei proaspete de arțar sau a ambelor la o presiune normală, până la un conținut de alcool mai mic de 88 % în volum, astfel încât distilatul rezultat să aibă caracteristici organoleptice derivate din seva de mesteacăn sau din seva de arțar sau din ambele.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de sevă de mesteacăn, a rachiului de sevă de arțar și a rachiului de sevă de mesteacăn și arțar este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar nu sunt aromatizate.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot fi îndulcite pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiul de pâine este o băutură spirtoasă produsă exclusiv prin fermentarea alcoolică a pâinii proaspete și distilarea la mai puțin de 86 % vol., astfel încât distilatul rezultat are o aromă și un gust derivate din materiile prime utilizate.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de pâine este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de pâine nu este aromatizat.

Rachiul de pâine poate conține adaos de caramel numai cu scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de pâine poate fi îndulcit pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar sunt băuturi spirtoase produse exclusiv prin distilarea directă a mustului obținut din fermentarea sevei proaspete de mesteacăn sau a sevei proaspete de arțar sau a ambelor la o presiune normală, până la un conținut de alcool mai mic de 88 % în volum, astfel încât distilatul rezultat să aibă caracteristici organoleptice derivate din seva de mesteacăn sau din seva de arțar sau din ambele.

Concentrația alcoolică minimă în volume a rachiului de sevă de mesteacăn, a rachiului de sevă de arțar și a rachiului de sevă de mesteacăn și arțar este de 38 %.

Nu are adaos de alcool, diluat sau nu.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar nu sunt aromatizate.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot conține adaos de caramel numai în scopul de a ajusta culoarea.

Rachiul de sevă de mesteacăn, rachiul de sevă de arțar și rachiul de sevă de mesteacăn și arțar pot fi îndulcite pentru a completa gustul final. Totuși, produsul finit nu poate conține mai mult de 20 de grame de îndulcitori per litru, exprimat în zahăr invertit.

Regulamentul (UE) 2019/1753 se modifică după cum urmează:

La articolul 2, se introduce următorul alineat:

La articolul 11, se introduce următorul alineat:

înregistrarea internațională a respectivei denumiri de origine în temeiul Actului de la Geneva, în termen de 12 luni de la data înregistrării în temeiul Regulamentului (UE) 2024/1143, în cazul în care statul membru în cauză a ratificat Actul de la Geneva sau a aderat la acesta în temeiul autorizării menționate la articolul 3 din Decizia (UE) 2019/1754; sau

anularea înregistrării respectivei denumiri de origine în registrul internațional.

TITLUL V

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 17 alineatul (10), articolul 24 alineatul (10), articolul 27 alineatul (5), articolul 35 alineatul (2), articolul 47 alineatul (5), articolul 48 alineatul (4), articolul 49 alineatul (3), articolul 53 alineatul (5), articolul 54 alineatul (2), articolul 61 alineatul (10), articolul 66 alineatul (3), articolul 68 alineatul (5), articolul 80 alineatul (4), articolul 81 și articolul 82 alineatele (3) și (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de șapte ani, de la 13 mai 2024. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolele enumerate la alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolelor menționate la alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de Comitetul pentru politica în domeniul calității produselor agricole, vinului și băuturilor spirtoase. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Clasificarea menționată la articolul 6 alineatul (1) a indicațiilor geografice înregistrate sau pentru care s-a depus o cerere înainte de 13 mai 2024 se face în conformitate cu tabelul prevăzut în anexa III.

Normele aplicabile înainte de 13 mai 2024 continuă să se aplice cererilor de înregistrare a indicațiilor geografice, cererilor de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini și cererilor de anulare a indicațiilor geografice primite de Comisie înainte de 13 mai 2024.

Cu toate acestea, articolele 17 și 19, articolul 20 alineatele (1)-(5) și articolul 21 se aplică cererilor în cazul cărora publicarea în scopul opoziției în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a cererii de înregistrare a unei indicații geografice, a cererii de aprobare a modificării la nivelul Uniunii a caietului de sarcini sau a cererii de anulare a unei indicații geografice are loc după 13 mai 2024.

Dispoziția privind prelungirea perioadei de tranziție menționate la articolul 20 alineatul (7) se aplică, de asemenea, în ceea ce privește perioadele de tranziție în curs la 13 mai 2024.

Articolul 29 alineatul (4) nu se aplică denumirilor înregistrate sau pentru care s-a depus o cerere înainte de 13 mai 2024.

Normele aplicabile înainte de 13 mai 2024 continuă să se aplice cererilor de înregistrare a specialităților tradiționale garantate, cererilor de aprobare a unei modificări la nivelul Uniunii a caietului de sarcini și cererilor de anulare aferente specialităților tradiționale garantate primite de Comisie înainte de 13 mai 2024.

Cu toate acestea, articolele 61-64 se aplică cererilor în cazul cărora publicarea în scopul opoziției în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a opoziției la cererea de înregistrare a unei specialități tradiționale garantate, a cererii de aprobare a modificării la nivelul Uniunii a caietului de sarcini sau a cererii de anulare a unei specialități tradiționale garantate are loc după 13 mai 2024.

Se aplică următoarele dispoziții tranzitorii:

prin derogare de la articolul 84 punctul 3 din prezentul regulament, articolul 96 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 continuă să se aplice până la 31 decembrie 2024;

prin derogare de la articolul 85 punctul 5 din prezentul regulament, articolul 24 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2019/787 continuă să se aplice până la 31 decembrie 2024;

prin derogare de la articolul 94 din prezentul regulament, articolul 49 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 continuă să se aplice până la 31 decembrie 2024.

Protecția indicațiilor geografice pentru produsele care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, dar care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, acordată în temeiul dreptului intern, încetează la 14 mai 2025 în cazul în care Comisiei nu i se transmite nicio cerere de înregistrare în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament.

În cazul în care o cerere de înregistrare a unei indicații geografice, astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol, este transmisă Comisiei înainte de data menționată la alineatul respectiv, protecția națională a indicației geografice respective încetează la data la care Comisia decide cu privire la înregistrarea acesteia în conformitate cu articolul 21. Articolul 10 nu se aplică acestei cereri. În cazul respingerii cererii de înregistrare, protecția națională continuă până la epuizarea tuturor căilor de atac, dacă este cazul. După încetarea protecției naționale, statul membru în cauză solicită, fără întârziere, anularea înregistrării denumirii de origine corespunzătoare în registrul internațional al Biroului Internațional.

Fiecare denumire de origine și indicație geografică pentru vin și produse agricole, precum și fiecare indicație geografică pentru băuturi spirtoase, inclusiv toate datele relevante și datele privind cererile de înregistrare, modificare sau anulare în curs, înscrise în registrele respective de indicații geografice menționate la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, la articolul 104 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și la articolul 33 din Regulamentul (UE) 2019/787, la 12 mai 2024 sunt înscrise automat în registrul Uniunii de indicații geografice.

Fiecare specialitate tradițională garantată înscrisă în registrul specialităților tradiționale garantate menționat la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, inclusiv toate datele relevante și datele privind cererile de înregistrare, modificare sau anulare în curs, la 12 mai 2024, este înscrisă automat în registrul Uniunii de specialități tradiționale garantate.

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 se abrogă.

Trimiterile la Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 abrogat și trimiterile la dispozițiile eliminate menționate la articolele 84 și 85 din prezentul regulament se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV la prezentul regulament.

Comisia abrogă sau înlocuiește, după caz, actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 sau pe baza dispozițiilor menționate la articolele 84 și 85 din prezentul regulament, în măsura necesară pentru a le aduce în conformitate cu competențele prevăzute în prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 13 mai 2024.

Cu toate acestea, articolul 10 alineatele (4) și (5), articolul 39 alineatul (1) și articolul 45 se aplică de la 1 ianuarie 2025.

ANEXA IProdusele agricole menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c)

ANEXA I

Produsele agricole menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c)

Produse

Poziția NC 25.01 (sare)

Poziția NC 32.03 (coșenilă)

Poziția NC 33.01 (uleiuri esențiale)

Pozițiile NC 35.01-35.05 (substanțe albuminoide, amidonuri și fecule modificate, cleiuri)

Pozițiile NC 41.01-41.03 (piei)

Poziția NC 43.01 (blănuri brute)

Poziția NC 45.01 (plută)

Pozițiile NC 50.01-50.03 (mătase brută și deșeuri de mătase)

Pozițiile NC 51.01-51.03 (lână și păr de animale)

Pozițiile NC 52.01-52.03 (bumbac brut, deșeuri de bumbac și bumbac cardat sau pieptănat)

Poziția NC 53.01 (in brut)

Poziția NC 53.02 (cânepă brută)

ANEXA IIProduse alimentare și produse agricole menționate la articolul 51

ANEXA II

Produse alimentare și produse agricole menționate la articolul 51

Specialități tradiționale garantate

preparate alimentare,

bere,

ciocolată și produse derivate,

pâine,

produse de patiserie și prăjituri,

produse de cofetărie,

biscuiți și alte produse de brutărie,

băuturi produse din extracte de plante,

paste făinoase,

sare,

ape gazeificate;

plută.

preparate alimentare,

bere,

ciocolată și produse derivate,

pâine,

produse de patiserie și prăjituri,

produse de cofetărie,

biscuiți și alte produse de brutărie,

băuturi produse din extracte de plante,

paste făinoase,

sare,

ape gazeificate;

plută.

ANEXA IIITabelul de corespondență privind clasificarea menționată la articolul 89

ANEXA III

Tabelul de corespondență privind clasificarea menționată la articolul 89

ANEXA IVTabel de corespondență

ANEXA IV

Tabel de corespondență

Tabelul 1

Tabelul 2