Decizia Biroului din 11 septembrie 2023 privind Normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European și de abrogare a Deciziei Biroului din 19 mai și 9 iulie 2008

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Deputații în Parlamentul European (denumiți în continuare deputații) au dreptul la indemnizația prevăzută la articolul 10 din Statutul deputaților în Parlamentul European (denumit în continuare statutul) de la data începerii exercitării mandatului și până în ultima zi a lunii în care se încheie mandatul.

Indemnizația primită de un deputat pentru exercitarea unui mandat în alt parlament în același timp cu mandatul în Parlamentul European se scade din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

În sensul prezentului articol, alt parlament înseamnă orice parlament cu putere legislativă înființat pe teritoriul unui stat membru, care nu intră sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct.

Calculul se efectuează plecând de la cuantumul total al fiecăreia dintre cele două indemnizații înainte de deducerea fiscală.

Deputații au obligația să declare în declarația privind interesele financiare orice mandat exercitat în sensul alineatului (1) și orice indemnizație primită în această calitate.

CAPITOLUL 2

În temeiul articolului 18 din statut și în aplicarea, mutatis mutandis, a reglementării stabilite de comun acord de instituțiile Comunităților Europene (denumită în continuare reglementarea RCAM) și a dispozițiilor generale de punere în aplicare a acesteia, au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile suportate în caz de boală, în timpul sarcinii sau la nașterea unui copil următoarele persoane:

deputații și foștii deputați care beneficiază de indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statut sau de pensie în temeiul articolelor 14 și 15 din statut, în ceea ce privește cheltuielile proprii, precum și cele suportate:

de către soți sau, în cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 62 alineatul (2) din prezentele norme de aplicare, de partenerii lor stabili nematrimoniali; și

de copiii aflați în întreținerea lor, astfel cum sunt definiți la articolul 62 alineatul (3) din prezentele norme de aplicare, până când aceștia împlinesc vârsta de 21 de ani sau, dacă urmează o formă de învățământ sau de pregătire profesională cu frecvență, cel mult până la vârsta de 25 de ani; sau fără limită de vârstă dacă suferă de o boală gravă sau infirmitate care îi împiedică să se întrețină;

persoanele care au dreptul la pensie de urmaș în conformitate cu articolul 17 din statut.

de către soți sau, în cazul în care este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 62 alineatul (2) din prezentele norme de aplicare, de partenerii lor stabili nematrimoniali; și

de copiii aflați în întreținerea lor, astfel cum sunt definiți la articolul 62 alineatul (3) din prezentele norme de aplicare, până când aceștia împlinesc vârsta de 21 de ani sau, dacă urmează o formă de învățământ sau de pregătire profesională cu frecvență, cel mult până la vârsta de 25 de ani; sau fără limită de vârstă dacă suferă de o boală gravă sau infirmitate care îi împiedică să se întrețină;

În ceea ce privește persoanele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) din prezentul articol, atunci când se aplică articolul 24 alineatul (2) din reglementarea RCAM, trimiterea la remunerația de bază lunară în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (denumit în continuare Statutul funcționarilor) se referă la indemnizația stabilită în conformitate cu articolul 10 din statut.

Rambursările prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se efectuează din bugetul Parlamentului. Se aplică articolul 72 alineatele (3) și (4) din Statutul funcționarilor și articolul 20 alineatul (6) din reglementarea RCAM.

În sensul articolului 30 din reglementarea RCAM, poate fi acordat un avans numai sub forma achitării directe a cheltuielilor de spitalizare. Partea din cheltuielile care rămân în sarcina beneficiarilor prevăzuți la alineatul (1) din prezentul articol, după aplicarea nivelului de rambursare, se restituie Parlamentului în condițiile prevăzute la articolul 30 alineatele (2) și (3) din reglementarea RCAM.

Deputații și foștii deputați care beneficiază de indemnizația tranzitorie prevăzută la articolul 13 din statut sau de pensie în temeiul articolelor 14 și 15 din statut pot renunța la dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, cu efect din prima zi a lunii care urmează datei la care cererea a fost depusă. Renunțarea respectivă are efect retroactiv de la data începerii primului mandat al deputatului în cauză, în cazul în care cererea respectivă este depusă în termen de trei luni de la data menționată a începerii mandatului, cu condiția ca deputatul în cauză să nu fi solicitat nicio rambursare a cheltuielilor medicale în perioada respectivă.

Deputații sau foștii deputați care, în temeiul alineatului (5), renunță la dreptul lor la rambursarea cheltuielilor medicale, nu au dreptul de a reveni la regimul de rambursare a cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1) înainte de trecerea unei perioade de douăsprezece luni de la data la care respectiva renunțare a produs efecte. În același fel, orice modificare ulterioară, fie că este vorba de reafilierea la sistemul care reglementează rambursarea cheltuielilor medicale prevăzut la alineatul (1), fie de renunțarea la acest drept, poate fi făcută doar după o perioadă minimă de douăsprezece luni.

Prezentul articol se aplică și foștilor deputați care primesc indemnizația tranzitorie menționată la articolul 13 din statut, în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la indemnizația tranzitorie.

Prezentul articol se aplică, de asemenea, foștilor deputați care primesc pensia pentru limită de vârstă menționată la articolul 52, în perioada care începe în prima zi care urmează încheierii funcțiilor acestora și până la data de la care au dreptul la pensie, cu condiția să fi îndeplinit cerințele stabilite la articolul 52 alineatul (1) înainte de încheierea funcțiilor de deputat.

Cererile de rambursare se depun direct la biroul de lichidare a plăților al Comisiei în conformitate cu procedurile prevăzute în acest scop, sub forma unor formulare tip însoțite de documente justificative. La cerere, serviciul competent al Parlamentului acordă asistență pentru depunerea cererilor respective.

Finanțarea sistemului de rambursare și modalitățile de lichidare a cheltuielilor sunt reglementate printr-un acord de cooperare între Parlament și Comisie, pe baza dispozițiilor din Statut și a normelor RCAM. Acordul este semnat în numele Parlamentului de către Președintele acestuia, după consultarea chestorilor.

Fără a aduce atingere articolului 76, orice litigiu într-un caz individual care rezultă din interpretarea prezentului capitol este adus în atenția Secretarului General, împreună cu documentele justificative, în termen de două luni de la aducerea la cunoștință a deciziei care a dat naștere litigiului, iar Secretarul General ia o decizie după consultarea comitetului de gestionare a RCAM și după consultarea chestorilor.

CAPITOLUL 3

Deputații au dreptul, în condițiile prevăzute în contractul de asigurare, la:

o asigurare împotriva accidentelor care pot surveni în timpul exercitării mandatului parlamentar;

o asigurare în caz de furt sau pierdere de bunuri și obiecte personale care poate surveni în timpul exercitării mandatului parlamentar.

Două treimi din primele de asigurare datorate se plătesc din bugetul Parlamentului și o treime sunt suportate de deputați. Contribuția fiecărui deputat se reține direct din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut.

Dispozițiile prezentului articol se aplică deputaților de la începutul mandatului, cu excepția cazului în care aceștia informează în scris Secretarul General cu privire la faptul că renunță la dreptul de a beneficia de protecția conferită de asigurare. În acest caz, dreptul la protecția conferită de asigurare se stinge în ultima zi a lunii în care a fost comunicată renunțarea.

Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd asigurarea deputaților împotriva accidentelor, care pot surveni oriunde în lume, pe durata exercitării mandatului parlamentar.

Clauzele poliței de asigurare împotriva accidentelor prevăd:

în caz de deces: plata unei sume forfetare care reprezintă de cinci ori valoarea anuală a indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut către persoanele enumerate în continuare:

soțului/soției sau partenerului stabil nematrimonial pentru care este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 62 alineatul (2) și copiilor deputatului decedat, în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului; cu toate acestea, suma care trebuie plătită soțului/soției sau partenerului stabil nematrimonial nu este mai mică de 25 % din suma forfetară;

în cazul în care nu există persoane din categoria menționată la prima liniuță, celorlalți descendenți în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului;

în cazul în care nu există persoane din categoriile menționate la prima și a doua liniuță, ascendenților, în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului;

în cazul în care nu există persoane din categoriile menționate la prima, a doua și a treia liniuță, Parlamentului;

în caz de invaliditate permanentă totală: plata către persoana în cauză a unei sume forfetare ce reprezintă de opt ori valoarea anuală a indemnizației prevăzute la articolul 10 din statut:

în caz de invaliditate permanentă parțială: plata către persoana în cauză a unei părți din suma prevăzută la litera (b), calculată pe baza baremurilor fixate de Reglementarea comună de asigurări pentru funcționarii Comunităților Europene (denumită în continuare reglementarea comună).

soțului/soției sau partenerului stabil nematrimonial pentru care este îndeplinită condiția prevăzută la articolul 62 alineatul (2) și copiilor deputatului decedat, în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului; cu toate acestea, suma care trebuie plătită soțului/soției sau partenerului stabil nematrimonial nu este mai mică de 25 % din suma forfetară;

în cazul în care nu există persoane din categoria menționată la prima liniuță, celorlalți descendenți în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului;

în cazul în care nu există persoane din categoriile menționate la prima și a doua liniuță, ascendenților, în conformitate cu dispozițiile de drept succesoral aplicabile în cazul deputatului;

în cazul în care nu există persoane din categoriile menționate la prima, a doua și a treia liniuță, Parlamentului;

Deputaților li se aplică mutatis mutandis reglementarea comună, cu excepția dispozițiilor referitoare la bolile profesionale și renta viageră, precum și a dispozițiilor a căror punere în aplicare este indisolubil legată de statutul funcționarilor.

În condițiile stabilite de reglementarea comună, sunt acoperite, de asemenea, cheltuielile medicale, farmaceutice, de spitalizare, chirurgicale, de protezare, de radiografie, de masaj și de ortopedie, precum și facturile emise de clinici, cheltuielile de transport și toate cheltuielile similare suportate în urma unui accident. Cu toate acestea, rambursarea intervine numai după epuizarea și pentru completarea sumei plătite persoanei în cauză în temeiul dispozițiilor privind rambursarea cheltuielilor în caz de boală prevăzute la articolul 18 din statut.

Clauzele poliței de asigurare în caz de furt sau pierdere de obiecte personale prevăd:

acoperirea oriunde în lume;

garantarea unei sume de cel mult de 5000 EUR pentru fiecare furt sau pierdere;

o franșiză de 50 EUR, plătită de către deputatul în cauză, în caz de despăgubire;

asigurarea obiectelor personale;

deducerea, cu ocazia rambursării, a unui procent din valoarea obiectului în vederea amortizării.

Furturile sau pierderile suferite în afara localurilor Parlamentului sunt asigurate numai dacă, în momentul furtului sau al pierderii, deputatul în cauză se află în deplasare în cadrul unei deplasări finanțate de Parlament sau de unul dintre grupurile politice. În cazul în care furtul s-a produs în localurile Parlamentului, acesta este compensat numai cu condiția ca bunul sau obiectul furat să fi fost păstrat într-un loc sigur.

În cazul furtului sau pierderilor de bani produse în afara localurilor Parlamentului și pentru care s-a depus o plângere la poliție, se asigură o acoperire în limita sumei de 250 EUR dacă, împreună cu banii pierduți sau furați, au fost pierdute sau furate și alte obiecte personale. Nu sunt acoperite de asigurare furturile sau pierderea banilor produse în localurile Parlamentului.

În cazul pierderii temporare, timp de peste douăsprezece ore, sau al pierderii definitive a bagajelor de către un transportator, care survine cu ocazia călătoriei deputatului în cadrul unei deplasări finanțate de Parlament sau de unul dintre grupurile politice către o altă destinație decât locul său de reședință, cheltuielile suportate de deputat pentru a cumpăra sau închiria bunuri personale se asigură în limita sumei de 500 EUR.

Furtul sau pierderea bunurilor personale care se produce în afara localurilor Parlamentului se semnalează de deputat autorităților de poliție. Furtul produs în localurile Parlamentului se semnalează serviciului de securitate al Parlamentului.

Toate furturile și pierderile se declară, în termen de opt zile, Secretarului General. Formularul de declarație trebuie să fie însoțit de factura obiectului pierdut sau furat sau, în lipsa acesteia, de factura obiectului înlocuitor, dacă suma depășește 700 EUR.

Asigurarea nu acoperă furturile și pierderile asigurate printr-o poliță de asigurare privată subscrisă de deputat.

CAPITOLUL 4

Secțiunea 1

Subsecțiunea 1

Deputații au dreptul la rambursarea cheltuielilor efectiv suportate în cursul:

deplasărilor la și de la locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau sălile de reuniune ale unuia dintre organele sale oficiale, definite la alineatul (3) (denumite în continuare cheltuieli pentru deplasări ordinare);

deplasărilor în cadrul exercitării atribuțiilor lor în afara teritoriului statului în care au fost aleși, în conformitate cu articolul 22 (denumite în continuare cheltuieli pentru deplasări suplimentare);

deplasărilor efectuate în statul membru în care au fost aleși, în conformitate cu articolul 23.

Sunt considerate de asemenea cheltuieli pentru deplasări ordinare:

cheltuielile de deplasare suportate de deputați pentru îndeplinirea unei anumite misiuni autorizate de Președinte, Birou sau de Conferința președinților;

cheltuielile de deplasare suportate de președinții comisiilor sau subcomisiilor pentru participarea la reuniunile Consiliului.

Organe oficiale ale Parlamentului sunt organele Parlamentului definite în Titlul I Capitolul 3 din Regulamentul său de procedură, precum și comisiile parlamentare, delegațiile interparlamentare și alte delegații constituite în baza Regulamentului de procedură, precum și grupurile politice și celelalte organe autorizate de Birou sau de Conferința președinților.

Cheltuielile de deplasare se rambursează pe baza atestării prezenței, conform articolului 12, și a prezentării documentelor de deplasare corespunzătoare, precum și, după caz, a celorlalte documente justificative prevăzute la articolul 14.

Prezența deputaților este atestată prin semnarea registrului central de prezență, care este pus la dispoziția deputaților în acest scop în timpul programului de lucru stabilit de Birou. În mod alternativ, prezența deputaților este atestată prin semnarea foii de prezență, disponibilă direct în hemiciclul sau sala de reuniune corespunzătoare a unui organ oficial al Parlamentului. În locul semnăturii personale poate fi folosită atestarea electronică a prezenței deputatului.

În mod excepțional, deputații pot face dovada prezenței prin alte documente care atestă în mod obiectiv că aceștia se aflau la locul de reuniune în timpul programului obișnuit al reuniunii. Deputații pot beneficia de această posibilitate cel mult de cinci ori într-un an calendaristic.

Declarațiile deputaților sau ale altor persoane nu sunt considerate o dovadă a prezenței în sensul alineatelor (1) și (2) din prezentul articol. Cu toate acestea, în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (b) și (c) și la articolul 10 alineatul (2), prezența se atestă prin declarația deputatului.

Cererea de rambursare a cheltuielilor de deplasare este însoțită de documentele justificative pe baza cărora se pot stabili prețul plătit, traseul efectuat, precum și clasa, data și ora deplasării. Este vorba, în special de:

în caz de deplasare cu avionul: biletele purtând numele deputatului și toate cărțile de îmbarcare sau dovada electronică a utilizării acestor bilete;

în caz de deplasare cu trenul sau vaporul: toate biletele.

Prin derogare de la alineatul (1), în caz de deplasare cu autoturismul, deputații prezintă o declarație în care este indicat numărul plăcii de înmatriculare a autoturismului folosit pentru deplasare precum și, pentru deplasările cu autoturismul în statul membru unde au fost aleși, distanța parcursă și localitățile de plecare și sosire.

Abonamentele nominale sau permisele care dau dreptul la un tarif redus pentru efectuarea deplasărilor pot fi rambursate sub forma unei plăți efectuate în avans. Aceasta se decontează la sfârșitul perioadei de valabilitate a abonamentului sau permisului.

Deputații care cumpără biletele de călătorie prin intermediul agenției de voiaj a Parlamentului pot solicita serviciului competent al Parlamentului, pe proprie răspundere și după semnarea confirmării de primire, ca biletele să fie rambursate direct agenției de voiaj. În aceste cazuri, serviciul competent al Parlamentului poate obține documentele justificative enumerate la alineatul (1) din sistemul de rezervări al agenției de voiaj.

Cererea de rambursare a cheltuielilor de deplasare trebuie să fie însoțită de următoarele documente justificative:

în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b): invitația sau programul evenimentului la care deputatul a asistat sau alte documente care dovedesc faptul că respectiva deplasare a fost efectuată în cadrul exercitării mandatului deputatului sau, în cazul prevăzut la articolul 22 alineatul (3), declarația deputatului conform căreia deplasarea a fost efectuată în cadrul exercitării mandatului;

în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c): o declarație a deputatului în care se precizează că deplasarea în cauză fost efectuată în cadrul exercitării mandatului său;

în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) litera (a): după caz, o autorizație din partea Președintelui, a Biroului sau a Conferinței Președinților;

în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) litera (b): o invitație din partea Consiliului.

Cheltuielile de deplasare se rambursează pe baza cheltuielilor suportate efectiv, în următoarele limite:

în caz de deplasare cu avionul: în limita tarifului la clasa afaceri, al cărei cost nu trebuie să depășească tariful public aplicabil clasei D;

în caz de deplasare cu trenul sau vaporul: în limita tarifului la clasa I-a.

În cazul deplasării cu autoturismul, cheltuielile de deplasare se rambursează pe baza cheltuielilor suportate efectiv și în conformitate cu următoarele reguli:

pentru o singură călătorie dus sau întors, până la o distanță maximă de 720 km;

pentru toate deplasările cu autoturismul pe teritoriul statului membru în care a fost ales deputatul, până la valoarea maximă anuală prevăzută la articolul 23 alineatul (1) litera (b);

pentru toate deplasările cu autoturismul efectuate în temeiul articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (c) și al articolului 10 alineatul (2) pe teritoriul statului membru în care a fost ales deputatul, până la cel mult 60000 km pe an calendaristic;

până la atingerea limitelor maxime de rambursare prevăzute la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat, plafonul de rambursare este de 0,59 EUR/km;

în cazul în care, pentru a efectua o deplasare cu autoturismul, este necesară traversarea unui corp de apă, se rambursează costul feribotului sau al altor mijloace de transport utilizate.

Subsecțiunea 2

Pentru a putea fi rambursate cheltuielile aferente, deplasările menționate la articolul 10 alineatul (1) litera (a) trebuie să fi fost efectuate în vederea activităților oficiale care se desfășoară în zilele prevăzute în acest scop în calendarul oficial al lucrărilor Parlamentului.

Deplasările menționate la articolul 10 alineatul (2) trebuie să fi fost efectuate numai în zilele stabilite de organul abilitat să autorizeze deplasarea.

Rambursarea cheltuielilor suportate pentru deplasarea către sau dinspre unul din locurile de desfășurare a activităților Parlamentului sau un loc de reuniune se calculează pe baza celui mai scurte rute între punctul din care deputatul pleacă sau în care sosește și locul de desfășurare a activității sau a reuniunii.

Loc de reședință înseamnă locul de pe teritoriul Uniunii în care deputații au domiciliul (adică locuiesc permanent), cu excepția perioadelor în care își exercită atribuțiile lor parlamentare. Deputații comunică serviciului competent al Parlamentului locul de reședință respectiv.

Pentru stabilirea rutei celei mai directe, sunt luate în considerare:

pentru deplasările cu avionul: aeroportul cel mai apropiat de locul din care pleacă deputatul, care este în măsură să elibereze un bilet de avion la tariful menționat la articolul 15 alineatul (1), precum și distanța dintre aeroportul respectiv și destinație;

pentru deplasările cu trenul: gara cea mai apropiată de locul din care pleacă deputatul, precum și distanța dintre gara respectivă și destinație;

pentru deplasările cu autoturismul sau cu vaporul: distanța dintre locul din care pleacă deputatul și locul de destinație.

Atunci când își preia funcția sau își schimbă locul de reședință, deputatul este informat cu privire la aeroportul, gara și rutele cele mai directe (adică cele mai scurte), care vor fi utilizate în sensul prezentelor norme de aplicare.

În orice moment, deputații pot propune serviciului competent al Parlamentului, în scris, indicând motivele aferente, o altă rută care reprezintă un câștig substanțial de timp sau confort; în acest caz costul deplasării nu poate crește cu mai mult de 20 %. Dacă este acceptată, ruta respectivă înlocuiește ruta cea mai directă stabilită în conformitate cu alineatul (3).

Pentru ca deplasarea unui deputat către sau de la unul dintre locurile de desfășurare a activității Parlamentului ori către sau de la locul de desfășurare a unei reuniuni oficiale să fie rambursată în temeiul prezentei subsecțiuni, o eventuală întrerupere a deplasării nu trebuie să depășească o noapte de cazare. În cazul în care întreruperea depășește durata unei nopți de cazare, cheltuielile de deplasare se rambursează de la ultimul loc de plecare.

Dacă punctul de plecare sau de sosire nu corespunde locului de reședință al deputatului și este situat fie în afara statului membru în care deputatul a fost ales, fie în una dintre regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene, cheltuielile de deplasare prevăzute la articolul 15 se rambursează pentru cea mai scurtă rută între punctul de plecare și punctul de sosire, în limita cheltuielilor de deplasare pe care deputatul le-ar fi suportat dacă ar fi făcut deplasarea către sau de la locul de reședință în cauză pe ruta cea mai directă (adică cea mai scurtă).

În cazul deplasărilor efectuate între două locuri de desfășurare a activității, între două locuri de reuniune sau între un loc de desfășurare a activității și un loc de reuniune, se aplică mutatis mutandis alineatele (3) și (7).

Tarifele utilizate în sensul prezentelor norme de aplicare se actualizează periodic, cel puțin de două ori pe an.

Deputații au dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru o singură deplasare dus-întors (deplasarea principală) într-o săptămână de lucru a Parlamentului, între locul de reședință sau un alt punct de plecare din statul membru în care au fost aleși, cu excepția regiunilor ultraperiferice, și unul dintre locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau un loc de reuniune.

De asemenea, cu excepția săptămânilor rezervate în calendarul oficial al Parlamentului pentru activități ce au loc în altă parte decât locurile de desfășurare a activității Parlamentului, deputații au dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru o deplasare dus-întors (deplasare intermediară) efectuată pe parcursul unei săptămâni de lucru a Parlamentului între unul dintre locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau locul de reuniune și locul lor de reședință sau un alt loc situat în statul membru în care au fost aleși.

Dreptul la rambursarea cheltuielilor pentru deplasarea intermediară nu depinde de dreptul la rambursarea cheltuielilor suportate în cursul deplasărilor pe teritoriul statului membru în care deputatul a fost ales, conform articolului 10 alineatul (1) litera (c).

Deputații nu beneficiază de rambursare pentru deplasările efectuate cu un mijloc de transport pus la dispoziție de Parlament.

Deputații care nu pot dispune de un autoturism oficial au dreptul la rambursarea cheltuielilor de taximetru pentru traseele efectuate între aeroportul sau gara de sosire sau de plecare și locul de desfășurare a activității Parlamentului sau locul de reuniune, pe baza prezentării documentelor justificative, în conformitate cu Decizia Biroului din 30 noiembrie 2011 referitoare la Normele privind transportul deputaților în locurile de desfășurare a activității Parlamentului European.

Pentru deplasările efectuate pe teritoriul Uniunii Europene, deputații au dreptul la o indemnizație de distanță și de durată destinată să acopere toate cheltuielile legate de deplasarea respectivă. Acest drept este acordat numai pentru deplasarea principală, în sensul articolului 18 alineatul (1).

Nu se acordă indemnizații de distanță și de durată pentru deplasările prevăzute la articolul 10 alineatul (1) literele (b) și (c) sau în cazurile menționate la articolul 18 alineatul (4). O întrerupere a deplasării de tipul celei prevăzute la articolul 17 alineatul (6) sau orice alt tip de întrerupere nu dă naștere unui drept suplimentar pentru o indemnizație de distanță sau de durată.

Pentru deplasări între locul de reședință al deputatului și locurile de desfășurare a activității Parlamentului, plafoanele pentru indemnizațiile de distanță și de durată se stabilesc la începutul mandatului deputatului, pentru întreaga durată a acestuia, și se revizuiesc numai în cazul schimbării locului de reședință.

Pentru deplasările către și dinspre alte locuri de reuniune, în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2), plafoanele indemnizațiilor de distanță și de durată se stabilesc în mod individual pentru fiecare deplasare, până la un plafon maxim ce corespunde indemnizațiilor pe care deputatul le-ar fi primit dacă ar efectua deplasarea către sau de la locul său de reședință.

Deputații pot opta pentru primirea integrală sau parțială a cuantumului indemnizațiilor de distanță și de durată.

Deputații sunt invitați să utilizeze milele de fidelitate, punctele sau alte beneficii de fidelitate acumulate în cursul deplasărilor finanțate de la bugetul Parlamentului, pentru viitoarele deplasări efectuate în cadrul exercitării mandatului lor.

Plafoanele pentru indemnizația de distanță se stabilesc după cum urmează:

pentru partea de călătorie cuprinsă între 0 și 50 km: 26,56 EUR;

pentru partea de călătorie cuprinsă între 51 și 250 km: 0,15 EUR/km;

pentru partea de călătorie cuprinsă între 251 și 1000 km: 0,07 EUR/km; și

pentru partea de călătorie care depășește 1000 km: 0,03 EUR/km.

Sumele respective se calculează pe baza celei mai scurte rute dus sau întors între centrul localității de reședință a deputatului și infrastructura de sosire a locului reuniunii. În cazul deplasării cu autoturismul, la calcularea indemnizației de distanță se aplică plafonul de rambursare pentru o singură deplasare dus sau întors, stabilit la articolul 15 alineatul (2).

Indemnizația de durată se calculează după cum urmează:

pentru o deplasare cu o durată totală cuprinsă între 2 și 4 ore: suma echivalentă cu o optime din indemnizația prevăzută la articolul 24;

pentru o deplasare cu o durată totală cuprinsă între 4 și 6 ore: suma echivalentă cu o pătrime din indemnizația prevăzută la articolul 24;

pentru o deplasare cu o durată totală de peste 6 ore, care nu presupune cazarea peste noapte: suma echivalentă cu jumătate din indemnizația prevăzută la articolul 24; și

pentru o deplasare cu o durată totală de peste șase ore, care implică în mod necesar, din motive justificate în mod corespunzător, cazarea peste noapte: suma echivalentă cu indemnizația completă prevăzută la articolul 24, pe baza prezentării documentelor justificative.

Durata totală a deplasării se calculează după cum urmează:

pentru deplasările cu avionul, cu trenul sau cu vaporul:

durata deplasării între locul de reședință al deputatului și aeroportul sau gara în cauză, cu o viteză de 60 km/h;

durata deplasării cu avionul, trenul sau vaporul în funcție de orar;

o oră la îmbarcare sau la plecarea trenului sau a vaporului, 30 de minute la debarcare sau la sosire; și

30 de minute pentru transferul între aeroport sau gară și clădirile Parlamentului din Bruxelles, Luxembourg și Strasbourg (Entzheim).

pentru deplasările cu autoturismul: distanța dintre locul de reședință al deputatului și locul de desfășurare a activității sau a reuniunii, parcursă cu o viteză de 80 km/h într-un interval de cel mult 9 ore pentru o deplasare dus sau întors.

durata deplasării între locul de reședință al deputatului și aeroportul sau gara în cauză, cu o viteză de 60 km/h;

durata deplasării cu avionul, trenul sau vaporul în funcție de orar;

o oră la îmbarcare sau la plecarea trenului sau a vaporului, 30 de minute la debarcare sau la sosire; și

30 de minute pentru transferul între aeroport sau gară și clădirile Parlamentului din Bruxelles, Luxembourg și Strasbourg (Entzheim).

Subsecțiunea 3

Cuantumul anual maxim al rambursărilor pentru cheltuielile de deplasare efectuate în cazurile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) este de 5638 EUR.

În limita sumei anuale maxime prevăzute la alineatul (1), deputații au, de asemenea, dreptul să solicite, pe baza prezentării notei de plată sau a facturii în original, rambursarea cheltuielilor de taximetru, de închiriere a unui autoturism, de cazare la hotel și a oricăror alte cheltuieli suplimentare realizate de aceștia în timpul exercitării activităților lor oficiale. Acest drept cuprinde, de asemenea, ziua anterioară începerii activităților oficiale și ziua ulterioară încheierii acestora.

În cazul în care un deputat se deplasează la unul dintre locurile de desfășurare a activităților Parlamentului într-o săptămână în care nu se desfășoară activități oficiale ale Parlamentului, rambursarea cheltuielilor pentru deplasări suplimentare este limitată la cheltuielile de deplasare, care includ cheltuielile de taximetru în limitele prevăzute de decizia Biroului din 30 noiembrie 2011 privind mijloacele de transport pentru deputați în locurile de desfășurare a activităților Parlamentului European, și la cheltuielile de cazare la hotel.

Cererile de rambursare a deplasărilor efectuate pentru a participa la o activitate la invitația unui deputat sau a unui grup politic din Parlamentul European sunt însoțite, de asemenea, de documente justificative care dovedesc că deplasarea a fost efectuată în cadrul exercitării mandatului de deputat.

Deputații pot combina o deplasare obișnuită cu o deplasare suplimentară.

Deputații pot combina o deplasare suplimentară cu activități neoficiale secundare, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la o creștere a cuantumului cheltuielilor de deplasare și ședere care trebuie rambursate.

Activitățile care fac obiectul unei deplasări suplimentare nu dau dreptul la o altă formă de rambursare, publică sau privată, a cheltuielilor suportate.

Cuantumul anual maxim al rambursărilor pentru cheltuielile reale de deplasare realizate cu ocazia deplasărilor efectuate de președinții de comisie sau de subcomisie în vederea participării la o conferință sau o manifestare cu tematică de interes european ce se înscrie în sfera de competență a comisiei sau a subcomisiei respective și cu dimensiune parlamentară este de 5008 EUR. O astfel de participare necesită o autorizație prealabilă din partea Președintelui Parlamentului, după verificarea disponibilității fondurilor, în limita valorii maxime menționate mai sus.

Rambursarea cheltuielilor de deplasare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (c), pe teritoriul statului membru în care deputații au fost aleși, nu poate depăși, într-un an calendaristic:

24 de deplasări (dus-întors) cu avionul, cu trenul sau cu vaporul;

pentru deplasările cu mașina, o distanță de maximum:

26000 km pentru deputații aleși în Germania, Spania, Franța, Italia, Polonia, România, Finlanda și Suedia;

20000 km pentru deputații aleși în Bulgaria, Republica Cehă, Irlanda, Grecia, Ungaria, Austria, Portugalia și Slovacia;

14000 km pentru deputații aleși în Belgia, Danemarca, Estonia, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos și Slovenia.

26000 km pentru deputații aleși în Germania, Spania, Franța, Italia, Polonia, România, Finlanda și Suedia;

20000 km pentru deputații aleși în Bulgaria, Republica Cehă, Irlanda, Grecia, Ungaria, Austria, Portugalia și Slovacia;

14000 km pentru deputații aleși în Belgia, Danemarca, Estonia, Croația, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos și Slovenia.

Prin cerere scrisă, orice deputat care și-a epuizat indemnizația de deplasare cu avionul, cu trenul sau cu vaporul, în temeiul alineatului (1) litera (a), își poate converti indemnizația de deplasare cu autoturismul, în temeiul alineatului (1) litera (b), în indemnizație de deplasare cu avionul, cu trenul sau cu vaporul, la rata de o deplasare (un segment de călătorie) cu avionul, cu trenul sau cu vaporul în schimbul echivalentului a 2 % din numărul maxim de kilometri prevăzuți pentru statul membru în care deputatul respectiv a fost ales.

Cheltuielile de deplasare și de parcare suportate într-o zonă urbană în cazul utilizării transportului în comun (inclusiv taximetrele) se rambursează pe baza documentelor justificative obișnuite pentru mijloacele de transport utilizate. Suma rambursată pentru taximetre se împarte la suma per km prevăzută pentru deplasările cu autoturismul, iar rezultatul obținut se scade din numărul de kilometri menționat la alineatul (1) litera (b).

În cazul în care un deputat, al cărui loc de reședință, astfel cum este definit la articolul 17 alineatul (2), se află într-un alt stat membru decât acela în care a fost ales, se deplasează între locul de reședință respectiv și statul membru în care a fost ales în cadrul exercitării mandatului său, deplasările efectuate se consideră ca fiind deplasări în cadrul statului membru în care a fost ales deputatul, în sensul alineatului (1) literele (a) și (b) din prezentul articol.

Secțiunea 2

Deputații au dreptul la o indemnizație de ședere pentru fiecare zi în care sunt prezenți:

la locul de desfășurare a activității sau a reuniunii, atunci când prezența lor este atestată în conformitate cu articolul 12, cu excepția prezenței care presupune deplasări vizate de dispozițiile ce reglementează rambursarea cheltuielilor pentru deplasări suplimentare și a cheltuielilor pentru deplasări în statul membru în care a fost ales deputatul;

la reuniunea unei comisii sau a unui alt organ al parlamentului național, organizată în afara locului de reședință al deputaților, pe baza prezentării unei invitații oficiale, precum și a procesului-verbal oficial al reuniunii la care a participat deputatul, în care acesta trebuie să fie menționat ca fiind prezent și trebuie să fie menționată durata reuniunii.

Dacă participarea menționată la alineatul (1) are loc pe teritoriul Uniunii, deputații primesc o indemnizație forfetară de 359 EUR.

Dacă participarea menționată la alineatul (1) are loc în afara teritoriului Uniunii, deputații primesc:

o indemnizație forfetară egală cu jumătate din suma prevăzută la alineatul (2), pe perioada cuprinsă între ora de plecare a ultimului avion convenabil înainte de începerea reuniunii și ora de sosire a primului avion convenabil după reuniune sau, dacă este cazul, între orele de plecare și de sosire ale avioanelor speciale închiriate de Parlament; în scopul acestui calcul, perioadele mai mari de 12 de ore sunt considerate zile întregi, iar perioadele mai mari de șase ore, dar mai mici de 12 de ore, sunt considerate o jumătate de zi;

pe baza prezentării facturii în original, rambursarea cheltuielilor de cazare, inclusiv micul dejun, realizate în mod rezonabil la locul de reuniune;

pe baza prezentării documentelor justificative, rambursarea cheltuielilor asociate eliberării vizei și a cheltuielilor conexe;

în situații excepționale justificate în mod corespunzător, rambursarea cheltuielilor de ședere efectuate în limite rezonabile în timpul călătoriei.

În cazul deplasărilor principale efectuate în aceeași zi, indemnizația de ședere se reduce la jumătate dacă durata șederii deputatului la locul de desfășurare a activității este mai mică de șase ore.

Secțiunea 3

Deputatul care, în timpul unei deplasări finanțate de Parlament sau de un grup politic, se îmbolnăvește grav sau este victima unui accident sau a unor situații neprevăzute care împiedică buna desfășurare a deplasării, are dreptul la asistență oferită de Parlament. Asistența respectivă constă în organizarea repatrierii și acoperirea oricăror cheltuieli aferente. Deputatul sau, după caz, reprezentatul său, poate solicita repatrierea la unul dintre locurile de desfășurare a activității Parlamentului sau la locul de reședință.

În caz de deces al deputatului în timpul unei deplasări finanțate de Parlament sau de un grup politic, se rambursează, de asemenea, cheltuielile necesare pentru transportul defunctului la locul de reședință.

Parlamentul se achită de obligațiile de asistență prin intermediul unei asigurări. Drepturile deputaților menționate la alineatele (1) și (2) se exercită în conformitate cu condițiile prevăzute în polița de asigurare.

Polița de asigurare acoperă, inter alia, cheltuielile aferente următoarelor forme de asistență:

asistență în caz de boală gravă, accident sau deces al unui deputat;

asistența și întoarcerea anticipată în caz de catastrofă naturală, tulburări majore ale ordinii publice, boală gravă, accident sau deces al unui membru al familiei deputatului;

asistență logistică și administrativă în caz de pierdere sau furt al documentelor;

asistență în caz de urmărire judiciară a unui deputat;

asigurare complementară de viață și de invaliditate (soldul).

La propunerea Secretarului General și cu avizul Serviciului medical al Parlamentului, chestorii pot autoriza suportarea de către Parlament a anumitor cheltuieli necesare pentru a i se acorda unui deputat cu dizabilități asistența de care are nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile. Gradul de dizabilitate, precum și necesitatea și adecvarea asistenței propuse trebuie analizate și confirmate periodic de către serviciul medical al Parlamentului. În autorizația dată de chestori sunt prevăzute modalitățile de asistență și durata autorizării.

Indemnizația de ședere prevăzută la articolul 24 este redusă cu 50 % pentru fiecare zi în care deputații au fost absenți la mai mult de jumătate din voturile prin apel nominal care au loc în orice zi în perioadele de sesiune, cu excepția voturilor prin apel nominal ce țin de adoptarea ordinii de zi a Parlamentului. În sensul prezentului articol, în cazul în care jumătate din numărul total de voturi prin apel nominal nu este un număr întreg, acesta se rotunjește la următorul număr întreg inferior.

Deputații care, în temeiul articolului 182 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, sunt sancționați prin excluderea din sala de ședințe își pierd dreptul de a primi, pe durata excluderii lor, indemnizația de ședere prevăzută la articolul 24 din prezentele norme de aplicare.

Deputații își pierd dreptul la indemnizația de ședere prevăzută la articolul 24 din prezentele norme de aplicare în cazul în care Președintele Parlamentului decide astfel în temeiul articolului 183 din Regulamentul de procedură al Parlamentului.

CAPITOLUL 5

Deputații au dreptul la asistență acordată de colaboratori personali pe care îi pot alege în mod liber. Parlamentul suportă cheltuielile reale efectuate și care rezultă în totalitate și exclusiv din angajarea unuia sau mai multor asistenți sau din recurgerea la prestatori de servicii în conformitate cu prezentele norme de aplicare și în condițiile stabilite de Birou.

Se suportă numai cheltuielile necesare pentru asigurarea asistenței necesare care este direct legată de exercitarea de către deputați a mandatului parlamentar. Nu se suportă în niciun caz cheltuielile de natură privată efectuate de deputați.

Cheltuielile sunt suportate pe toată durata mandatului deputaților. Cheltuielile pot fi decontate numai în cazul în care au fost suportate cel târziu:

în cazul în care este necesară prezentarea contractului sau a modificării care dă naștere cheltuielilor, cu 30 de zile înainte de cererea de înregistrare a unor noi contracte sau modificări ale contractelor sau;

în toate celelalte cazuri, cu 90 de zile înaintea depunerii cererii de decontare în conformitate cu prezentul capitol.

Cuantumul lunar maxim al cheltuielilor suportate pentru toți colaboratorii personali menționați la articolul 30 este de 32072 EUR, cu efect de la 1 iulie 2025.

Dacă mandatul deputatului nu începe în prima zi a lunii sau nu se încheie în ultima zi a lunii, suportarea cheltuielilor de asistență parlamentară pentru luna respectivă se calculează proporțional.

Orice sold neutilizat din indemnizația lunară prevăzută la alineatul (4) acumulat la sfârșitul exercițiului financiar se reportează pentru exercițiul financiar următor, până la cuantumul indemnizației lunare prevăzute la alineatul respectiv.

Deputații pot să recurgă la:

asistenți parlamentari acreditați: persoane fizice menționate la articolul 5a din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, care au reședința la locul de repartizare, în conformitate cu articolul 20 din Statutul funcționarilor, și care acordă asistență directă deputaților în clădirile Parlamentului European în unul dintre cele trei locuri de desfășurare a activității sale, și

asistenți locali: persoane fizice, care acordă asistență deputaților în statul membru în care au fost aleși și care au încheiat cu deputații un contract de muncă sau de prestare de servicii în conformitate cu dreptul intern aplicabil și în condițiile prevăzute în prezentul capitol.

Doi sau mai mulți deputați pot constitui o grupare pentru a angaja sau a folosi împreună serviciile unuia sau mai multor asistenți, astfel cum sunt menționați la alineatul (1), sau ale unuia sau mai multor stagiari, cu condiția să facă acest lucru în scris și utilizând modelul de acord aprobat de ordonatorul de credite competent. În aceste cazuri, deputații respectivi desemnează dintre ei deputatul sau deputații autorizați să semneze contractele sau să depună cererile de recrutare în numele grupării. Denumirea dată grupului nu conține nicio referire la un partid, o fundație sau o mișcare politică.

Articolele 32-40 nu se aplică asistenților parlamentari acreditați.

Pot fi, de asemenea, suportate cheltuielile efectuate în cadrul acordurilor de stagiu, stabilite pe baza condițiilor prevăzute de Birou.

Deputații pot, de asemenea, să recurgă la persoane fizice stabilite sau la persoane juridice înregistrate într-un stat membru, care le acordă servicii specializate și clar identificate și cu care au încheiat un contract de servicii în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu condițiile prevăzute în prezentul capitol. Acești prestatori de servicii trebuie să aibă calificările sau experiența corespunzătoare în prestarea serviciilor în cauză.

Serviciile furnizate nu pot include punerea la dispoziție de personal, cu excepția cazului serviciilor temporare asigurate de prestatori care pun la dispoziție personal în mod profesionist și regulat și care sunt autorizați să facă acest lucru în temeiul dreptului intern.

Biroul adoptă o listă de cheltuieli care pot fi suportate din indemnizația pentru asistență parlamentară.

Numele asistenților și stagiarilor, precum și numele sau denumirile comerciale ale prestatorilor de servicii și ale agenților de plată se publică, pe durata contractului, pe pagina de internet a Parlamentului, împreună cu numele deputatului sau ale deputaților pe care îi asistă.

Indiferent de programul lor de lucru, numărul asistenților repartizați unui deputat la un moment dat nu poate fi, în cazul asistenților parlamentari acreditați, mai mare de patru, iar în cazul asistenților locali, mai mare de zece. În mod excepțional și pentru o perioadă de maxim o lună, numărul maxim de asistenți parlamentari acreditați poate fi mărit la cinci atunci când acest lucru este necesar pentru a facilita tranziția între contractele de muncă a doi asistenți.

Atunci când oferă indicații cu privire la încadrarea în grad a asistenților lor parlamentari acreditați, deputații ar trebui să țină seama de calificările și experiența lor, de sarcinile care le revin, de posibilitatea de a avansa în carieră și de necesitatea de a asigura o bună gestiune financiară.

Cel puțin 40 % din suma prevăzută la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare este rezervată pentru plata cheltuielilor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Prin urmare, toate celelalte cheltuieli aferente asistenței parlamentare, cu excepția celor care decurg din titlul VII al Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, nu pot depăși împreună 60 % din cuantumul prevăzut la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare.

Parlamentul suportă cheltuielile aferente persoanelor fizice angajate de deputați ca asistenți locali sau pentru furnizarea de servicii specializate în funcție de salariile brute sau de onorariile fără TVA, în limita plafoanelor lunare. Plafoanele respective sunt stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (13) și pot fi adaptate de Birou în fiecare an. Plafoanele aplicabile se publică pe pagina de internet a Parlamentului.

Plafoanele reprezintă de trei ori și jumătate cuantumul de referință. Prin cuantumul de referință se înțelege a douăsprezecea parte din suma publicată de Eurostat ca fiind remunerația brută anuală medie a unui angajat cu normă întreagă în statul membru în care a fost ales deputatul.

Salariul brut al unui asistent local care trebuie, în principal, să îndeplinească sarcini de asistență administrativă și de secretariat, dar și sarcini de redactare și de consiliere nu depășește 60 % din plafoanele lunare stabilite de Birou în conformitate cu alineatul (13).

Parlamentul suportă cheltuielile reale de deplasare realizate de asistenții locali pentru a efectua, la cererea deputatului, deplasări ocazionale legate de exercitarea atribuțiilor lor. Deplasările în interes de serviciu legate de sesiunile plenare ale Parlamentului sunt considerate ocazionale.

Dacă, în urma unei proceduri interne în materie de hărțuire în care ambele părți au fost audiate, Președintele stabilește că un deputat este vinovat de hărțuirea morală sau sexuală a unui asistent parlamentar acreditat, toate obligațiile pecuniare datorate de către deputat asistentului acreditat în cauză care decurg din contractul asistentului, în special remunerația acestuia, se deduc de către Parlament, prin derogare de la articolul 29, din cheltuielile de asistență parlamentară ale respectivului deputat, fără ca deputatul să mai aibă dreptul la prestarea de servicii din partea respectivului asistent.

Toate contractele de muncă și de prestări de servicii, precum și toate acordurile de stagiu ale stagiarilor care își îndeplinesc funcțiile în statul membru în care a fost ales deputatul, încheiate între un deputat sau o grupare de deputați, sunt gestionate în mod obligatoriu de un agent de plată stabilit pe teritoriul unui stat membru.

Serviciile agentului de plată sunt prestate de o persoană fizică sau juridică autorizată să desfășoare o activitate profesională pe teritoriul unui stat membru și specializată în tratarea aspectelor fiscale și sociale din contractele de muncă sau contractele de prestări de servicii, în conformitate cu dreptul intern.

Deputatul încheie un contract individual cu agentul de plată ales care îndeplinește cerințele menționate la alineatul (2).

Contractul dintre deputat și agentul de plată se încheie pe baza unui contract-tip aprobat de ordonatorul de credite responsabil.

Agentul de plată asigură, în cadrul contractelor pe care le gestionează, aplicarea corectă a dreptului intern și a dreptului Uniunii, în special în materie de obligații sociale și fiscale.

Onorariile agenților de plată sunt achitate pe baza prezentării facturilor sau a notelor de onorarii corespunzătoare.

Deputații furnizează agenților de plată toate documentele și informațiile de care aceștia au nevoie în vederea asigurării legalității și gestionării corecte a contractelor care le-au fost încredințate și, în special, a documentelor și informațiilor menționate la articolul 34 alineatul (2), la articolul 35 alineatul (1) litera (a), la articolul 38, la articolul 39 alineatul (1) litera (a) și la articolul 40.

Parlamentul plătește agentului de plată sumele datorate conform contractelor, inclusiv acordurile de stagiu, pentru care acesta este răspunzător, în urma prezentării documentelor justificative necesare.

În cadrul unui contract de muncă sau al unui acord de stagiu, Parlamentul face plăți în avans agentului de plată pentru cheltuielile efectuate cu titlu de remunerație, contribuții la asigurările sociale și impozite.

Cererea de suportare a cheltuielilor de asistență parlamentară în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 30 alineatele (2), (4) și (5), în care se specifică beneficiarii și valoarea plăților ce urmează a fi efectuate, este înaintată serviciului competent al Parlamentului de către deputat sau de către agentul său de plată, fiind contrasemnată de către toți deputații în cauză și de către agentul de plată. Cererea este însoțită de documentele justificative prevăzute la articolul 35, în cazul contractelor de muncă, și la articolul 39, în cazul contractelor de prestări de servicii.

Deputatul anunță fără întârziere agentul de plată și serviciul competent al Parlamentului cu privire la orice schimbare a raporturilor contractuale și a instrucțiunilor privind plățile, comunicându-le modificările aduse contractului.

Cererile de suportare a cheltuielilor aferente unui contract de muncă conțin următoarele:

originalul contractului de muncă încheiat între deputat și asistentul său local;

o fișă a postului detaliată și adresa exactă la care trebuie exercitate atribuțiile;

o fișă de calcul detaliată a salariilor, a contribuțiilor salariaților și angajatorilor la asigurările sociale, precum și a altor cheltuieli probabile care urmează a fi efectuate în decursul anului calendaristic și la finalizarea contractului, care ține seama de dispozițiile de drept intern, inclusiv de cele care reglementează salariul minim și de obligațiile contractuale, inclusiv de eventualele plăți aferente cheltuielilor de misiune;

o copie certificată a unui document de identitate valabil al asistentului local;

dovada locului de reședință obișnuit al asistentului local;

dovada calificărilor și a experienței profesionale ale asistentului local; și

o listă a tuturor activităților externe următoare, remunerate sau neremunerate, în care este implicat asistentul local: activități profesionale, funcție politică, studii postliceale, cursuri de dezvoltare profesională cu o durată mai mare de o lună, stagii și activități pentru un partid politic, o fundație, o mișcare sau un grup politic parlamentar; lista trebuie să fie însoțită de:

o declarație făcută de asistent care confirmă că acesta renunță, pe toată durata contractului său, la alte angajamente, chiar și neremunerate, în care este implicat direct sau indirect, dacă aceste activități îl împiedică să-și exercite funcțiile de asistent sau dacă dau naștere unui conflict de interese; și

o declarație a deputatului prin care se atestă că acesta a luat act de lista activităților externe ale asistentului și prin care se confirmă că ele nu interferează cu îndeplinirea de către asistent a sarcinilor sale în această calitate și nici nu generează un conflict de interese.

Pentru fiecare asistent local angajat și pentru fiecare stagiar care își îndeplinește funcțiile în statul membru în care a fost ales deputatul, agentul de plată transmite serviciului competent al Parlamentului, cel târziu până la data de 31 martie a anului următor exercițiului financiar în cauză, situațiile cheltuielilor efectuate pentru salarii, deduceri fiscale și contribuții ale angajatorului și angajatului la asigurările sociale sau ale oricăror alte cheltuieli care pot fi suportate, în special în scopul regularizării plăților efectuate în avans. Acesta furnizează, de asemenea, o dovadă atestând afilierea asistentului local la un regim de asigurări sociale, care menționează deputatul în calitate de angajator, în cazul în care dreptul intern aplicabil prevede acest lucru, un certificat de asigurare împotriva accidentelor de muncă și o declarație anuală de venit. Agentul de plată atestă, de asemenea, îndeplinirea tuturor obligațiilor care decurg din dreptul intern aplicabil și, la cererea serviciului competent al Parlamentului, prezintă toate fișele de salariu eliberate pentru perioada de raportare, precum și dovada plății salariului, a contribuțiilor sociale și a impozitelor.

În cazul în care declarațiile menționate la alineatul (1) nu sunt prezentate în termenul stabilit, toate plățile corespunzătoare sunt considerate neconforme. După verificarea situațiilor menționate la alineatul (1) sau în absența acestora, serviciul competent al Parlamentului trimite agentului de plată și, spre informare, deputatului, o notificare privind regularitatea sau iregularitatea plăților efectuate, indicându-se, dacă este cazul, documentele care mai lipsesc și trebuie să fie depuse.

Pe perioada prevăzută de dreptul intern aplicabil și timp de cel puțin cinci ani de la încheierea legislaturii respective, agentul de plată ține evidența salariilor, precum și, dacă este cazul, a impozitelor și a contribuțiilor angajatorului și angajatului la asigurările sociale într-un registru al statelor de plată.

Asistentul se abține de la orice acțiuni care contravin intereselor deputatului de care este angajat și intereselor Parlamentului. Asistentul informează fără întârziere deputatul cu privire la intenția sa de a desfășura o activitate externă, remunerată sau neremunerată, precum și cu privire la intenția sa de a candida la alegeri.

Deputatul informează fără întârziere serviciul competent al Parlamentului cu privire la orice modificare intervenită în raporturile sale de muncă cu asistenții care afectează cheltuielile de asistență parlamentară, precum și cu privire la intenția asistenților săi de a desfășura activități externe, altele decât cele declarate deja în conformitate cu articolul 35 litera (g), sau de a candida la alegeri. Deputatul trebuie să se asigure că desfășurarea activităților externe sau candidatura la alegeri nu afectează exercitarea atribuțiilor asistenților sau nu aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin adoptarea măsurilor corespunzătoare, care pot include adaptarea timpului de lucru al asistentului sau luarea de către asistent a unui concediu anual sau fără plată. Serviciul competent al Parlamentului poate solicita dovada înțelegerilor încheiate în acest sens cu asistenții în cauză.

Asistentul local care intenționează să candideze la alegeri respectă dreptul intern privind campaniile electorale. Dacă acesta este ales, plata cheltuielilor care îl privește încetează, cu excepția cazului în care poate face dovada faptului că mandatul său este compatibil cu exercitarea atribuțiilor de asistent parlamentar.

Contractul încheiat între deputat și asistenți trebuie să includă cerințele prevăzute la alineatele (2) și (4).

Cheltuielile efectuate în legătură cu contractele de muncă încheiate cu asistenții locali pot fi rambursate cu condiția ca timpul minim de lucru să fie de cinci de ore pe săptămână, iar timpul total de lucru, inclusiv timpul petrecut pentru activități externe, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. În sensul prezentului alineat, activitățile neremunerate menționate la articolul 35 sunt luate în considerare numai în cazul în care aceste activități sunt de obicei remunerate.

Cheltuielile ocazionate de rezilierea contractelor de muncă încheiate de deputați cu asistenții lor locali pot fi suportate cu condiția ca:

aceste cheltuieli să fie prevăzute de dreptul intern al muncii aplicabil, inclusiv de acordurile colective; și

deputații să își fi respectat obligațiile legale privind încetarea contractelor de muncă încheiate cu asistenții lor locali, inclusiv notificarea concedierii, în timp util înainte de încheierea mandatului, cu excepția cazurilor în care încheierea mandatului nu poate fi prevăzută în prealabil.

Cheltuielile menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot fi rambursate până la limita minimă legală și în limitele prevăzute la articolul 29 alineatul (4).

Cheltuielile suplimentare care rezultă în urma unui acord special între părți, neprevăzute prin obligațiile legale sau convenite în acordul colectiv, pot fi rambursate, în limitele articolului 29 alineatul (4), numai până la o sumă care corespunde salariului lunar brut mediu de bază al asistentului local în cursul ultimului an de angajare.

Alineatul (3) nu se aplică în cazul în care:

asistentul local în cauză a lucrat pentru deputat timp de mai puțin de douăsprezece luni;

asistentul în cauză este reangajat ca asistent al unui deputat sau al unui grup de deputați în termen de două luni de la data încetării contractului său.

În cazul în care deputații sunt obligați, în temeiul dreptului intern al muncii aplicabil, să îi plătească unui asistent, în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de încetarea contractului de muncă, un cuantum de peste trei ori mai mare decât salariul său mediu lunar brut, aceste cheltuieli pot fi suportate, cu titlu excepțional, pe baza prezentării documentelor întocmite în mod corespunzător și certificate, în mod obligatoriu, de autoritățile naționale competente.

Cu excepția unor servicii specializate ale căror costuri nu depășesc 500 EUR inclusiv TVA, o cerere de suportare a cheltuielilor pentru un contract de prestări de servicii trebuie să conțină:

contractul pe care deputatul l-a încheiat cu un prestator de servicii, în care se definește în mod clar natura serviciilor ce urmează a fi furnizate;

cu excepția contractelor de prestări de servicii încheiate cu asistenți locali, în cazul cărora serviciile depășesc un prag de 60000 EUR, inclusiv TVA, documentele achiziției, inclusiv:

anunțul care conține o descriere a nevoilor și a cerințelor, criteriile de atribuire și un calendar orientativ;

invitațiile adresate ofertanților sau orice altă măsură de publicitate luată;

ofertele primite, precum și

justificarea ofertei reținute;

în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane juridice, o copie a înscrierii în registrul comerțului sau o dovadă echivalentă, care indică locul și data constituirii, împreună cu Actul constitutiv, iar în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane fizice, un document care să indice reședința lor, documentele menționate la articolul 35 literele (d)-(f) precum și, cu excepția contractelor pentru servicii specializate, la litera (g) a aceluiași articol;

în cazul prestatorilor de servicii care sunt persoane juridice, o listă a persoanelor fizice implicate în prestarea de servicii de către persoana juridică, împreună cu informații privind calificările lor educaționale și profesionale și experiența relevantă pentru prestarea serviciilor în cauză, precum și o declarație care să confirme absența unui conflict de interese, astfel cum este definit la articolul 66 alineatul (2), și că niciuna dintre aceste persoane nu este un asistent în sensul articolului 30 și nu intră în niciuna dintre categoriile menționate la articolul 41 litera (d);

o declarație, contrasemnată de deputat, prin care se confirmă că serviciile vor fi subcontractate numai din motive justificate în mod corespunzător, după ce serviciul competent al Parlamentului a fost informat și, în orice caz, numai pentru maximum 20 % din valoarea totală a contractului sau, în cazul prestatorilor de servicii care sunt asistenți locali, o declarație contrasemnată de deputat, prin care se confirmă că serviciile nu vor fi subcontractate.

anunțul care conține o descriere a nevoilor și a cerințelor, criteriile de atribuire și un calendar orientativ;

invitațiile adresate ofertanților sau orice altă măsură de publicitate luată;

ofertele primite, precum și

justificarea ofertei reținute;

Costul serviciilor prestate se plătește după ce deputatul depune la serviciul competent al Parlamentului factura sau nota de onorarii ce prezintă detaliat serviciile efectiv prestate de prestatorul de servicii, precum și copia contractului încheiat cu prestatorul de servicii. Factura sau nota de onorarii este însoțită de o confirmare din partea deputatului a faptului că serviciul a fost într-adevăr prestat. La cererea serviciului competent al Parlamentului, deputatul prezintă și principalele documente justificative.

În cazul în care asistentul local angajat cu contract de muncă este absent pentru o perioadă mai mare de trei luni, fie întrucât se află în concediu de maternitate, fie ca urmare a unei boli grave, partea din cheltuielile pe care le implică înlocuirea sa care nu sunt acoperite de prestațiile acordate angajatului în cadrul regimului național de securitate socială aplicabil, poate fi suportată în plus față de suma menționată la articolul 29 alineatul (4), începând cu a treia lună în care acesta este absent. Cererea de suportare a cheltuielilor aferente se contrasemnează de deputat și se depune la serviciul competent al Parlamentului de către agentul de plată.

Sumele plătite în conformitate cu prezentul capitol nu pot fi utilizate în mod direct sau indirect:

pentru a finanța contracte încheiate cu o organizație ce urmărește obiective politice, precum un partid, o fundație, o mișcare sau un grup politic parlamentar;

pentru a acoperi cheltuieli susceptibile de a fi rambursate sub forma altor indemnizații prevăzute de prezentele norme de aplicare sau de alte dispoziții cuprinse în Regulamentul de procedură al Parlamentului;

pentru a acoperi cheltuielile efectuate în cadrul unui contract de prestări de servicii susceptibil de a genera un conflict de interese, în special în cazul în care un deputat sau una dintre persoanele menționate la litera (d):

deține în întregime sau parțial o societate sau organizație cu scop lucrativ care operează ca prestator de servicii în folosul său;

face parte din consiliul de administrație sau din alte instanțe sau organe executive în cadrul unei societăți sau organizații cu scop lucrativ care operează ca prestator de servicii în folosul său;

are acces la contul bancar al prestatorului său de servicii;

are un interes sau obține un beneficiu financiar de orice natură în urma activităților prestatorului de servicii;

pentru a finanța contracte de angajare sau de utilizare a serviciilor soților deputaților sau partenerilor stabili ai acestora sau ale părinților, copiilor, fraților și surorilor acestora și, în general, în toate cazurile de conflict de interese definite la articolul 66 alineatul (2).

pentru a acoperi cheltuielile legate de contractele încheiate cu persoane fizice recrutate ca asistenți parlamentari acreditați, dar care nu au reședința la locul lor de muncă, în conformitate cu articolul 20 din Statutul funcționarilor, cu scopul de a oferi asistență directă deputaților în clădirile Parlamentului European în unul dintre cele trei locuri de desfășurare a activității sale.

CAPITOLUL 6

Biroul adoptă normele referitoare la accesul deputaților la serviciile interne furnizate de Parlament și la dotarea deputaților cu bunuri materiale, în special în ceea ce privește:

utilizarea autoturismelor de serviciu;

mobilierul destinat birourilor deputaților;

punerea la dispoziția deputaților a echipamentului informatic și de telecomunicații;

furnizarea produselor de papetărie;

utilizarea de către deputați și grupurile politice din Parlament a spațiului de birouri pus la dispoziția acestora în cadrul birourilor de legătură ale Parlamentului;

procesarea patrimoniului arhivistic al deputaților, acordat cu titlul de donație sau moștenire legală unui institut, unei asociații sau unei fundații;

modalitatea prin care deputații al căror mandat s-a încheiat în cursul unei legislaturi își pot transporta bunurile personale din birourile de la Bruxelles și Strasbourg în țara de origine;

utilizarea bicicletelor de serviciu;

cursurile de limbi străine și de informatică pentru deputați;

utilizarea serviciilor oferite de Cabinetul medical al Parlamentului.

De asemenea, biroul poate adopta dispoziții de acordare a accesului la infrastructura Parlamentului, atât foștilor președinți ai Parlamentului, pe perioada mandatului lor parlamentar, cât și foștilor deputați.

CAPITOLUL 7

Deputații au dreptul la o indemnizație pentru cheltuieli generale pentru acoperirea cheltuielilor intervenite în cursul activităților lor parlamentare.

În conformitate cu considerentul 17 și cu articolul 20 alineatul (3) din Statut, indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește sub forma unei sume forfetare.

Deputații au dreptul la indemnizația pentru cheltuieli generale începând cu luna în care a fost primită cererea lor de plată.

Deputații pot alege să primească cuantumul indemnizației pentru cheltuieli generale integral sau parțial.

Indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește pe toată durata mandatului deputaților.

Cuantumul indemnizației lunare pentru cheltuieli generale este de 4950 EUR.

Deputații al căror mandat începe după a cincisprezecea zi a lunii primesc numai jumătate din indemnizația pentru cheltuieli generale prevăzută pentru luna în curs.

O jumătate din indemnizația pentru cheltuieli generale se plătește, de asemenea, pe o perioadă de trei luni după luna în cursul căreia mandatul unui deputat se încheie, cu condiția ca acesta să își fi exercitat activitatea pe o perioadă de cel puțin șase luni și să nu fi fost reales.

Toate sumele în legătură cu indemnizația pentru cheltuieli generale sunt vărsate direct deputaților.

Deputații care, în decursul unui an parlamentar (de la 1 septembrie la 31 august), sunt absenți în cel puțin jumătate din zilele din perioadele de sesiune, rambursează Parlamentului 50 % din indemnizația pentru cheltuieli generale corespunzătoare anului respectiv.

Orice perioadă de absență menționată la alineatul (2) poate fi motivată de către Președinte în cazul unor probleme de sănătate, situații familiale grave sau în cazul unei misiuni autorizate de Parlament, Birou sau Conferința președinților. Documentele justificative trebuie transmise chestorilor în termen de cel mult două luni de la începutul absenței.

Deputata însărcinată este scutită de a lua parte la reuniunile oficiale ale Parlamentului timp de trei luni înainte de nașterea copilului. Deputata trebuie să prezinte un certificat medical care să indice data probabilă a nașterii. După naștere, deputata este scutită de la participarea la reuniunile oficiale timp de șase luni. Deputata trebuie să prezinte o copie a certificatului de naștere a copilului.

Indemnizația pentru cheltuieli generale este destinată să acopere, printre altele, cheltuieli precum costurile de funcționare și de întreținere a biroului, materialele de birou și documentația, costurile cu echipamentele de birou, activitățile de reprezentare sau costurile administrative.

În cazul în care constată că sumele acordate sub formă de alte indemnizații în temeiul prezentelor norme de aplicare sau al altor norme ale Parlamentului sunt epuizate, deputații pot, de asemenea, să utilizeze indemnizația pentru cheltuieli generale pentru a plăti direct activitățile acoperite de indemnizațiile respective.

Pentru a facilita gestionarea și monitorizarea cheltuielilor deputaților, Parlamentul plătește fondurile alocate indemnizației pentru cheltuieli generale într-un cont dedicat indemnizației respective și în care, prin urmare, nu transferă alte fonduri. Un astfel de cont este acoperit de garanțiile obișnuite inerente mandatului.

Deputații sunt singurii responsabili pentru modul în care sunt utilizate sumele plătite în temeiul prezentului capitol.

Deputații au libertatea de a documenta utilizarea acestor sume, în detaliu sau în funcție de tipul de costuri enumerate la alineatul (4) din prezentul articol, pe cont propriu sau cu sprijinul unui auditor extern, și de a publica aceste informații, integral sau parțial, pe pagina lor online de pe site-ul Parlamentului, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul de procedură al Parlamentului.

Tipurile de costuri menționate la alineatul (3) sunt următoarele:

tipul 1: închirierea birourilor locale și cheltuieli conexe

tipul 2: cheltuieli de funcționare a birourilor locale

tipul 3: materiale de birou, produse de papetărie și consumabile

tipul 4: cărți, periodice, ziare și reviste de presă

tipul 5: echipamente de birou și mobilier

tipul 6: protocol și reprezentare

tipul 7: organizarea de evenimente, seminare și conferințe

tipul 8: alte cheltuieli administrative

tipul 9: activități acoperite de alte indemnizații care au fost epuizate

tipul 10: alte costuri legate de mandatul parlamentar al deputatului.

Biroul adoptă orice măsuri suplimentare pe care le consideră necesare pentru a facilita punerea în aplicare a deciziilor deputaților cu privire la alineatul (3).

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Începând cu prima zi a lunii care urmează încheierii funcțiilor lor, foștii deputați au dreptul la o indemnizație tranzitorie, astfel cum este prevăzută la articolul 13 din statut.

În cazul în care foști deputați care au dreptul la indemnizația tranzitorie dețin un mandat în alt parlament sau exercită o funcție publică, salariul la care au dreptul este dedus din indemnizația tranzitorie.

Dispozițiile articolului 2 alineatul (3) se aplică mutatis mutandis indemnizației tranzitorii.

În sensul prezentului articol, prin alt parlament se înțelege orice parlament cu atribuții legislative care funcționează pe teritoriul unui stat membru.

În sensul prezentului articol, funcție publică înseamnă oricare dintre următoarele funcții:

o funcție electivă remunerată care implică exercitarea prerogativelor de autoritate publică;

cea de membru al unui guvern național sau regional;

cea de înalt funcționar titular al autorității publice, de funcționar sau de membru al unei instituții a Uniunii.

În cazul în care un fost deputat are dreptul simultan la plata indemnizației tranzitorii menționată la articolul 13 din statut și a pensiei pentru limită de vârstă menționată la articolul 14 din statut sau la o pensie menționată la articolul 15 din statut, fostul deputat în cauză primește oricare dintre cele două pensii pe care alege să o primească. Acesta îl înștiințează pe Secretarul General cu privire la decizia sa cel târziu în termen de trei luni de la încheierea mandatului său. Decizia respectivă este irevocabilă.

În cazul în care fostul deputat optează pentru plata indemnizației tranzitorii, plata pensiei sale pentru limită de vârstă sau a pensiei de invaliditate se suspendă pe perioada în care beneficiază de indemnizația tranzitorie.

Pentru a putea beneficia de indemnizația tranzitorie, fostul deputat prezintă, în termen de trei luni de la încheierea mandatului său, o cerere în acest sens însoțită de o declarație scrisă care precizează dacă exercită vreuna dintre funcțiile menționate la articolul 49 din prezentele norme de aplicare. După această perioadă, data la care dreptul la indemnizația tranzitorie intră în vigoare este prima zi a lunii în care a fost primită cererea de către serviciile competente ale Parlamentului. Perioada în care se poate beneficia de indemnizația tranzitorie se stabilește în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din statut.

Declarația scrisă menționată la alineatul (1) din prezentul articol este însoțită, dacă este cazul, de decizia deputatului menționată la articolul 50 alineatul (1).

Serviciul competent al Parlamentului este înștiințat fără întârziere cu privire la orice modificare a condițiilor pentru acordarea indemnizației tranzitorii care ar putea atrage după sine modificarea dreptului fostului membru la indemnizația respectivă. În cazul existenței unor incertitudini, Secretarul General îi poate solicita fostului deputat în cauză să își expună observațiile.

În cazul în care Secretarul General ia cunoștință, pe baza unor date verificabile și din surse accesibile publicului, de faptul că un fost deputat exercită oricare dintre funcțiile menționate la articolul 49, acesta suspendă plata indemnizației tranzitorii și informează fostul deputat în cauză cu privire la aceasta.

Fostul deputat poate renunța în orice moment la dreptul la indemnizația tranzitorie. Acesta comunică decizia sa Secretarului General.

CAPITOLUL 2

Deputații care și-au exercitat mandatul pe o perioadă de cel puțin un an întreg au dreptul, după încheierea mandatului, la o pensie pentru limită de vârstă pe viață, plătibilă începând cu prima zi a lunii ce urmează lunii în care aceștia împlinesc vârsta de 63 de ani, în conformitate articolul 14 din statut.

Plata pensiei pentru limită de vârstă este suspendată pentru orice beneficiar reales în Parlamentul European. Drepturile la pensie pentru limită de vârstă pe care acesta le dobândește în contul viitorului mandat se adaugă la drepturile de pensie pentru limită de vârstă obținute înainte de realegere. Plata pensiei pentru limită de vârstă este reluată din momentul în care deputatul își încheie mandatul în Parlamentul European.

În cazul în care mai multe mandate exercitate de aceleași deputat sunt separate de o perioadă de întrerupere, pentru calcularea pensiei pentru limită de vârstă sunt cumulate perioadele tuturor mandatelor.

Pensia pentru limită de vârstă pe care un fost deputat o primește în virtutea mandatului pe care l-a exercitat într-un alt parlament concomitent cu mandatul din Parlamentul European se deduce din pensia pentru limită de vârstă în conformitate cu articolul 14 din statut.

În sensul prezentului articol, prin alt parlament se înțelege un parlament în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2).

Calculul se efectuează plecând de la valoarea fiecăreia dintre cele două pensii înainte de deducerea fiscală.

Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament, cumulativ cu mandatul din Parlament, declară pensia pentru limită de vârstă la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

La decesul unui fost deputat, pensia pentru limită de vârstă se plătește până în ultima zi a lunii în care a survenit decesul.

CAPITOLUL 3

Un deputat recunoscut, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59, ca suferind de o invaliditate considerată totală, care îl împiedică să își exercite atribuțiile pentru restul legislaturii respective și în urma căreia demisionează din Parlament, are dreptul, sub rezerva alineatului (3) de la prezentul articol, la pensie de invaliditate care se plătește din ziua intrării în vigoare a demisiei respective.

Dreptul la pensia de invaliditate se stinge în cazul în care deputatul nu își notifică demisia în termen de trei luni de la data la care i s-a comunicat în mod oficial decizia de constatare a invalidității.

Dreptul deputatului la pensia de invaliditate ia naștere la sfârșitul legislaturii în timpul căreia a survenit invaliditatea atunci când:

invaliditatea deputatului îl împiedică să demisioneze, sau

decizia de constatare a invalidității deputatului a fost adoptată după sfârșitul legislaturii în timpul căreia a survenit invaliditatea, sau

legislatura se încheie înainte de sfârșitul perioadei menționate la alineatul (2).

Valoarea pensiei de invaliditate este, pentru fiecare an întreg de exercitare a mandatului, 3,5 % din indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut și o douăsprezecime din indemnizația pentru fiecare lună întreagă suplimentară, reprezentând cel puțin 35 % din valoarea acestei indemnizații, dar fără a depăși, în total, 70 %.

Normele privind calculul pensiei pentru limită de vârstă se aplică, mutatis mutandis, calculului pensiei de invaliditate.

Pensia de invaliditate pe care un fost deputat o primește în virtutea unui mandat pe care l-a exercitat într-un alt parlament, concomitent cu mandatul în Parlamentul European, se deduce din pensia de invaliditate în conformitate cu articolul 55.

În sensul prezentului articol, prin alt parlament se înțelege un parlament în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (2).

Foștii deputați care au exercitat un mandat într-un alt parlament, cumulativ cu mandatul din Parlamentul European, declară pensia de invaliditate la care au dreptul pentru mandatul în acel parlament.

În cazul în care au dreptul la pensia de invaliditate și la pensia pentru limita de vârstă simultan, foștii deputați primesc pensia pentru limita de vârstă. Cu toate acestea, valoarea pensiei pentru limita de vârstă nu poate fi mai mică decât valoarea pensiei de invaliditate.

Deputatul sau reprezentantul său legal prezintă Președintelui Parlamentului cererea de recunoaștere a invalidității, însoțită de un certificat medical care să indice numele medicului însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate menționate la articolul 60.

În termen de trei luni de la data convocării de către Secretarul General, comisia de invaliditate menționată la articolul 60 prezintă, în conformitate cu termenii de referință stabiliți de Parlament, un raport medical argumentat, care să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a beneficia de o pensie de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1). În cazuri excepționale, acest termen poate fi prelungit de către Secretarul General.

Dacă în raportul medical se concluzionează că deputatul în cauză se califică pentru pensionare din motiv de invaliditate, Președintele Parlamentului confirmă dreptul deputatului la pensie de invaliditate și notifică deputatului decizia, invitându-l să își prezinte demisia. Dacă în raportul medical se concluzionează că deputatul în cauză nu se califică pentru pensionare din motiv de invaliditate, Președintele informează deputatul cu privire la căile de atac de care dispune.

Comisia de invaliditate este compusă din trei medici:

primul, numit de către deputatul în cauză;

al doilea, numit de Parlament, și

al treilea, numit prin acordul comun al primilor doi doctori.

Cheltuielile lucrărilor comisiei de invaliditate, inclusiv cheltuielile de deplasare, sunt suportate de Parlament.

Deputatul poate prezenta comisiei de invaliditate orice rapoarte sau certificate de la medicul său curant sau de la orice medic pe care l-ar fi putut consulta.

Lucrările comisiei de invaliditate sunt confidențiale.

Foștii deputați care nu mai îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1) își pierd dreptul la pensia respectivă.

Până la împlinirea vârstei de 63 de ani, Parlamentul poate solicita o examinare a fostului deputat, o dată la cinci ani, de către un medic desemnat cu scopul de a verifica dacă îndeplinește în continuare condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

Respectiva examinare poate fi efectuată înaintea termenului indicat la alineatul (2), în special în cazul în care Parlamentul este informat că fostul deputat exercită o funcție remunerată. În acest caz, această situație este evaluată pe baza datelor verificabile provenite din surse accesibile publicului și în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz, în urma unei proceduri contradictorii.

La propunerea medicului ce efectuează consultul, comisia de invaliditate poate constata că starea de sănătate a fostului deputat s-a ameliorat astfel încât acesta nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a beneficia de pensia de invaliditate prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

Pe baza concluziilor comisiei de invaliditate, Președintele Parlamentului ia decizia de a înceta plata pensiei de invaliditate. Articolele 59 și 60 se aplică mutatis mutandis. În cazul în care fostul deputat nu desemnează medicul însărcinat să îl reprezinte în cadrul comisiei de invaliditate, se aplică articolul 60 alineatul (1) al doilea paragraf.

CAPITOLUL 4

În momentul decesului unui deputat, respectiv al unui fost deputat care avea sau urma să obțină, la data decesului, dreptul la pensia pentru limită de vârstă sau la cea de invaliditate, soțul/soția supraviețuitor/supraviețuitoare și copiii aflați în întreținerea acestuia beneficiază de o pensie de urmaș și de o pensie de orfan.

În aplicarea dispozițiilor prezentului capitol partenerii stabili necăsătoriți sunt tratați în același mod ca soțul/soția, cu condiția ca cuplul să poată furniza un document oficial, emis de o autoritate competentă a unui stat membru, care să dovedească acest statut.

Se consideră ca fiind copil aflat în întreținere copilul legitim, natural sau adoptiv al deputatului sau al fostului deputat sau al soțului/soției unui deputat sau fost deputat care era efectiv întreținut de către deputat sau fost deputat. Atât copilul nenăscut, cât și copilul pentru care deputatul sau fostul deputat inițiase procedura de adopție, încheiată după decesul acestuia, sunt considerați copii aflați în întreținerea acestuia.

Valoarea maximă a pensiilor de urmaș și de orfan nu poate fi mai mare decât valoarea pensiei pentru vechime în muncă la care ar fi avut drept deputatul la sfârșitul legislaturii, ținându-se cont de perioada dintre data decesului și data sfârșitului respectivei legislaturi.

În ceea ce privește foștii deputați, valoarea maximă a pensiei de urmaș și a pensiei de orfan nu poate fi superioară pensiei pentru limită de vârstă de care beneficia deputatul sau la care ar fi avut dreptul.

Valoarea pensiei de urmaș pentru soțul supraviețuitor se ridică la 60 % din valoarea menționată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol și este de minim 30 % din indemnizația menționată la articolul 10 din statut, în cazul în care această valoarea este mai mare decât valorile menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

Valoarea pensiei de orfan pentru copilul aflat în întreținere se ridică la 20 % din valoarea menționată la alineatele (1) sau (2).

Prin derogare de la alineatul (4), în cazul în care numărul copiilor aflați în întreținere este mai mare de doi, pensia pentru fiecare copil aflat în întreținere se stabilește împărțind suma corespunzătoare unui procent de 40 % din cuantumul maxim menționat la alineatul (1) sau (2), după caz, la numărul de copii aflați în întreținere.

După caz, valoarea maximă a pensiei ce urmează a fi plătită se împarte între soțul supraviețuitor și copiii aflați în întreținere, în funcție de procentajele prevăzute la alineatele (3), (4) și (5).

Prin derogare de la alineatele (4) și (5), în cazul în care nu există soț supraviețuitor, pensia pentru fiecare copil aflat în întreținere este egală cu 20 % din valoarea maximă prevăzută la alineatul (1) sau (2), după caz. Cu toate acestea, în cazul în care numărul copiilor aflați în întreținere este mai mare de cinci, cuantumul maxim menționat la alineatul (1) sau (2), după caz, se repartizează în mod egal între copiii aflați în întreținere care au dreptul la pensia de orfan.

Pensia de urmaș și pensia de orfan sunt acordate din prima zi a lunii calendaristice care urmează datei decesului deputatului sau al fostului deputat.

În cazul decesului beneficiarului, dreptul la pensia de urmaș se stinge la sfârșitul lunii în cursul căreia a survenit decesul.

Dreptul la pensia de orfan se stinge la sfârșitul lunii în cursul căreia copilul aflat în întreținere împlinește vârsta de 21 de ani.

Soțul supraviețuitor și copiii aflați în întreținere care au dreptul la pensie depun cererea pentru plata pensiei în termen de șase luni de la nașterea dreptului lor la pensie. După această perioadă, data la care dreptul la pensie intră în vigoare este prima zi a lunii în care a fost primită cererea de către serviciul relevant al Parlamentului.

TITLUL III

CAPITOLUL 1

Punerea în aplicare a prezentelor norme de aplicare, precum și orice cerere de plată depusă în temeiul acestora sunt în conformitate cu regulamentul financiar.

În cazul în care prezentele norme de aplicare prevăd încheierea de contracte între Parlament și terți, ordonatorul de credite responsabil este abilitat să le semneze.

Plățile efectuate în temeiul titlului I, capitolele 4, 5 și 6sunt folosite exclusiv pentru a finanța activități legate de exercitarea mandatului deputaților și nu sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor personale sau pentru a finanța subvenții sau donații cu caracter politic.

În contextul folosirii fondurilor puse la dispoziție în conformitate cu prezentele norme de aplicare, deputații se asigură că propriile lor interese nu se află în conflict cu interesele Uniunii.

Deputații rambursează Parlamentului sumele neutilizate, cu excepția cazului în care sumele respective sunt rambursate sub formă de sume forfetare.

Plățile în temeiul prezentelor norme de aplicare se fac prin transfer bancar, în conformitate cu Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului. Parlamentul suportă cheltuielile care incumbă plătitorului. Orice alte cheltuieli sunt suportate de către beneficiarul plății.

Plățile se efectuează în euro, cu excepția cazului în care beneficiarul a fost ales sau are reședința într-un stat membru a cărui monedă nu este euro și solicită plata integrală sau parțială în moneda acelui stat membru.

Conversia între euro și o altă monedă se efectuează utilizând cursul contabil lunar al euro fixat în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul financiar.

În ceea ce privește plata cheltuielilor pentru asistență parlamentară, prin derogare de la alineatul (3), conversia între euro și alte valute se face utilizând cursul contabil de schimb lunar aferent lunii decembrie din anul precedent. Cu toate acestea, în cursul unei legislaturi, cuantumul lunar maxim al rambursărilor acordate unui deputat, exprimat într-o altă monedă decât euro nu poate fi, după ce au fost luate în considerare indexarea anuală și toate majorările eventuale hotărâte de Birou, mai mic decât cuantumul lunar maxim fixat pentru anul precedent.

În momentul preluării funcției, deputatul comunică serviciului competent al Parlamentului coordonatele bancare (de exemplu, numărul IBAN și codul BIC (SWIFT) și adresa băncii vizate) fie ale unui cont, fie ale mai multor conturi pe numele său într-un stat membru al Uniunii în care pot fi transferate indemnizațiile prevăzute la articolul 10 din statut, alte indemnizații, precum și sumele rambursate pentru alte cheltuieli.

Orice plată destinată unei alte persoane decât deputatul este condiționată de prezentarea prealabilă a unui document emis de banca beneficiarului care să confirme că acesta este titularul contului în care trebuie efectuată plata și care să conțină numărul IBAN al contului, codul BIC (SWIFT) și adresa băncii.

În ceea ce privește plățile legate de asistența parlamentară, deputatul comunică detaliile contului bancar al colaboratorului său agentului de plată sau, după caz, serviciului competent al Parlamentului. Contul bancar al colaboratorului este deschis într-un stat membru al Uniunii. Plățile se efectuează în moneda în care sunt stabilite salariul sau onorariul colaboratorului.

Indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie și toate pensiile sunt plătite în data de 15 a lunii, pentru luna în curs. Indemnizația pentru cheltuieli generale este transferată la data de întâi a lunii, pentru luna în curs.

Plățile efectuate către agentul de plată pentru cheltuielile de asistență parlamentară se efectuează în data de 15 a lunii, pentru luna în curs.

Celelalte rambursări ale cheltuielilor se efectuează la prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare.

Termenele pentru prezentarea documentelor justificative, conform prezentelor norme de aplicare, sunt următoarele:

pentru cheltuielile de deplasare și de ședere: cel târziu la data de 31 iulie a anului calendaristic care urmează celui în care au avut loc călătoria respectivă;

pentru cheltuielile de asistență parlamentară și alte cheltuieli: înainte dedata scadenței, stabilită prin dispozițiile aplicabile și cel târziu până la data de 7 decembrie a exercițiului bugetar pentru care se solicită suportarea sau rambursarea cheltuielilor.

Secretarul General poate lua măsuri specifice pentru plata în avans a cheltuielilor de deplasare ordinare și a celor de ședere.

CAPITOLUL 2

În cazul pierderii documentelor justificative prevăzute de prezentele norme de aplicare, deputații prezintă o declarație de pierdere, însoțită de documente justificative de înlocuire, care îndeplinesc cerințele prezentelor norme de aplicare.

În cazul în care un deputat, un fost deputat, unul dintre moștenitorii legali sau agenții de plată ai acestora nu respectă prezentele norme de aplicare sau normele CID, ordonatorul de credite responsabil poate înceta efectuarea integrală sau parțială a plăților în cauză.

Ordonatorul de credite responsabil notifică în prealabil în scris persoanei interesate intenția de a înceta efectuarea plăților în cauză și îi oferă posibilitatea de a prezenta observații, în scris, însoțite de orice documente justificative. O copie a notificării este trimisă, dacă este cazul, tuturor terților implicați.

În cazul în care persoana interesată nu furnizează dovezi suficiente cu privire la respectarea prezentelor norme de aplicare sau a normelor CID, ordonatorul de credite responsabil adoptă o decizie privind încetarea plăților corespunzătoare. Orice astfel de decizie nu aduce atingere articolului 72 din prezentele norme de aplicare.

Orice sumă plătită nejustificat în temeiul prezentelor norme de aplicare sau al normelor CID se recuperează de la deputatul sau fostul deputat în cauză sau de la moștenitorii legali ai acestuia sau ai acesteia. Decizia de recuperare este adoptată de Secretarul General.

Înainte de adoptarea unei decizii de recuperare, Secretarul General informează în scris persoana interesată cu privire la deschiderea procedurii de recuperare și îi oferă posibilitatea de a prezenta observații, în scris, însoțite de orice documente justificative.

După adoptarea deciziei de recuperare, Secretarul General procedează la recuperare în conformitate cu regulamentul financiar. Modalitățile de recuperare nu împiedică deputatul să își exercite mandatul în mod eficace.

Secretarul General își poate delega competențele care îi sunt acordate directorului general responsabil, în temeiul alineatelor (1), (2) și (3).

Prezentul articol se aplică de asemenea și terților.

CAPITOLUL 3

Biroul poate indexa în fiecare an sumele menționate la articolul 3 alineatul (5), articolul 15 alineatul (2) litera (d), articolul 20, articolul 22 alineatele (1) și (3), articolul 24 alineatul (2) și la articolul 44 alineatul (2) cu cel mult o valoare egală cu rata anuală a inflației din Uniune corespunzătoare lunii octombrie a anului precedent publicată de Eurostat.

Biroul indexează, dacă este cazul, suma menționată la articolul 29 alineatul (4) din prezentele norme de aplicare pe baza indicelui comun stabilit de Eurostat, în acord cu institutele naționale de statistică din statele membre, în temeiul articolului 65 din Statutul funcționarilor. Această indexare se aplică retroactiv din luna iulie a anului pentru care se stabilește indicele.

Deputaților și beneficiarilor de pensie în temeiul articolelor 13, 14, 15 și 17 din statut li se aplică, în condițiile prevăzute la articolul 12 din statut, Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 260/68 al Consiliului.

Pot face obiectul popririi indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut, indemnizația tranzitorie, pensia pentru vechime în muncă prevăzută în prezentele norme de aplicare sau pensia pentru limită de vârstă prevăzută la anexa III la normele CID în limita unei treimi în temeiul unei hotărâri judecătorești sau a deciziei autorității administrative competente.

Secretarul General comunică instrucțiuni privind implementarea unei astfel de măsuri. Aceste instrucțiuni țin seama în mod corespunzător de ultimul prag disponibil al riscului de sărăcie stabilit de Eurostat, după caz, pentru statul de reședință permanentă a deputatului sau a fostului deputat în cauză și, după caz, sunt conforme cu cerința ca deputații să își poată exercita eficient mandatul. Înainte de formularea oricăror astfel de instrucțiuni, se procedează la audierea deputatului în cauză.

CAPITOLUL 4

Orice deputat sau fost deputat care consideră că prezentele norme au fost puse în aplicare în mod incorect cu privire la persoana sa de către serviciile competente, poate adresa o contestație Secretarului General.

Orice deputat sau fost deputat care nu este de acord cu decizia Secretarului General poate depune o contestație la chestori, care iau o decizie după consultarea Secretarului General. Contestația este adresată președintelui în exercițiu al chestorilor.

Dacă una din părțile unei proceduri de contestare nu este de acord cu decizia adoptată de chestori, aceasta poate depune o contestație la Birou, care ia decizia finală. O astfel de contestație se bazează pe documentele justificative depuse împreună cu contestația inițială în temeiul alineatelor (1) și (2) și este adresată Președintelui.

Orice contestație depusă în temeiul alineatelor (1), (2) sau (3) se motivează și se transmite în scris, împreună cu orice documente justificative, în termen de două luni de la notificarea deciziei contestate.

Parlamentul se asigură că reclamanții primesc o confirmare de primire pentru orice contestații pe care le depun.

În cazul în care, după depunerea unei contestații în temeiul prezentului articol alineatele (1), (2) sau (3) și înainte ca organul responsabil cu soluționarea contestațiilor să ia o decizie, deputatul contestă decizia care face obiectul contestației printr-o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 din TFUE, contestația este declarată fără obiect, iar procedura se închide.

Prezentul articol se aplică, de asemenea, moștenitorilor legali ai deputaților și ai foștilor deputați.

În cazurile în care prezentele norme de aplicare fac referire la depunerea de cereri pentru rambursarea sau suportarea cheltuielilor, cererile respective pot fi introduse electronic și însoțite de o semnătură electronică.

În cazurile în care prezentele norme de aplicare prevăd prezentarea de documente justificative, acestea pot fi prezentate sub forma unor copii scanate, cu condiția ca deputatul să ateste pe propria răspundere corespondența dintre copiile scanate ale documentelor justificative prezentate și originalele acestora.

Pentru a permite efectuarea de controale privind conformitatea copiilor scanate cu documentele justificative originale, deputații păstrează originalele până la data de 31 decembrie a anului calendaristic ce urmează celui în care au depus cererea de rambursare.

În scopul calculării termenelor prevăzute în prezentele norme de aplicare, se aplică articolele 2 și 3 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului.

Notificările din partea serviciilor Parlamentului în temeiul prezentelor norme de aplicare și al normelor CID pot fi transmise prin orice mijloace disponibile care asigură eficacitatea transmiterii, inclusiv prin e-mail sau prin orice alte mijloace electronice. Pentru deputați, notificările prin e-mail sunt considerate valabile la primirea unei confirmări de citire a mesajelor sau în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la confirmarea primirii e-mailului la adresa lor oficială de e-mail a Parlamentului.

În scopul notificării, deputații informează Parlamentul cu privire la adresa lor de e-mail și la adresa de reședință permanentă la sfârșitul mandatului lor și, ulterior, de fiecare dată când intervine o modificare a acesteia, în termen de o lună. Același lucru este valabil și pentru moștenitorii legali ai deputaților și ai foștilor deputați, care informează Parlamentul cu privire la adresele lor de e-mail și la adresele lor de reședință permanentă în momentul succesiunii și, ulterior, de fiecare dată când intervine o modificare a acesteia în termen de o lună.

În sensul articolului 98 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, orice întârziere din partea Parlamentului în transmiterea unei note de debit unui debitor este considerată ca fiind imputabilă conduitei debitorului în cazul în care debitorului respectiv i se aplică alineatul (2) din prezentul articol, iar debitorul nu a respectat alineatul respectiv.

Prezentele norme de aplicare intră în vigoare în prima zi a perioadei de sesiune care urmează alegerilor pentru Parlamentul European, prevăzute să aibă loc în 2024.

Deciziile Biroului din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European se abrogă începând cu prima zi a perioadei de sesiune care urmează alegerilor pentru Parlamentul European, prevăzute să aibă loc în 2024. Normele CID au devenit caduce la data intrării în vigoare a statutului, dar acestea continuă să se aplice în sensul dispozițiilor tranzitorii prevăzute în titlul IV din prezentele norme de aplicare.

TITLUL IV

Pensia de soț supraviețuitor, pensia de invaliditate, pensia suplimentară de invaliditate acordată copiilor aflați în întreținere și pensia pentru limită de vârstă atribuite în temeiul anexelor I, II și III la normele CID sunt vărsate în continuare în conformitate cu anexele menționate persoanelor care au beneficiat de aceste prestații înainte de 14 iulie 2009.

Rămâne dobândit dreptul la pensia pentru limită de vârstă dobândit înainte de 14 iulie 2009 în temeiul anexei III la normele CID. Persoanele care au dobândit drepturi în cadrul acestui regim de pensii beneficiază de o pensie calculată pe baza drepturilor dobândite în temeiul respectivei anexe, de îndată ce acestea au îndeplinit condițiile prevăzute în acest scop de dreptul intern al statului membru respectiv și au depus cererea menționată la articolul 3 alineatul (2) din respectiva anexă.

O pensie complementară care devine exigibilă începând cu 1 iulie 2023 pentru foști deputați sau alți beneficiari în temeiul articolelor 1, 3 și 4 din anexa VII la normele CID este vărsată cu următoarele condiții și derogări:

cuantumul pensiei în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din anexa VII la normele CID și cuantumurile pensiilor maxime și minime în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din anexa respectivă se reduc cu 50 %;

salariul de bază al unui judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în sensul articolului 2 alineatele (1) și (2) din anexa VII la normele CID este salariul de bază la 30 iunie 2023 și nu se actualizează după data respectivă;

pensia în temeiul articolului 1 din anexa VII la normele CID devine exigibilă în prima zi a lunii calendaristice ce urmează datei la care deputatul împlinește vârsta de 67 de ani;

în cazul în care un deputat are mai puțin de 67 de ani la data decesului, dreptul la pensia de urmaș și la pensia de orfan în temeiul articolului 4 alineatul (1) din anexa VII la normele CID se amână până în prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care deputatul decedat ar fi împlinit vârsta de 67 de ani.

În cazul pensiilor care devin exigibile pentru foști deputați sau alți beneficiari în temeiul articolelor 1, 3 și 4 din anexa VII la normele CID înainte de 1 iulie 2023, sumele datorate începând cu data respectivă se reduc și se ajustează după cum urmează:

cuantumul pensiei în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din anexa VII la normele CID și cuantumurile pensiilor maxime și minime în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din anexa respectivă se reduc cu 50 %;

salariul de bază al unui judecător la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în sensul articolului 2 alineatele (1) și (2) din anexa VII la normele CID este salariul de bază la 30 iunie 2023 și nu se actualizează după data respectivă.

În cazul în care, ca urmare a aplicării alineatului (1) literele (a) și/sau (b) sau a alineatului (2) literele (a) și/sau (b), fostul deputat sau alt beneficiar ar trebui să trăiască sub pragul riscului de sărăcie, conform celor mai recente date disponibile pentru statul său de ședere permanentă, acesta poate adresa chestorilor o cerere de majorare a pensiei. Acest prag este cel stabilit de Eurostat, după caz. Cererea respectivă trebuie să fie însoțită de toate informațiile relevante și documentele justificative care să permită Parlamentului să evalueze celelalte venituri ale fostului deputat sau ale altui beneficiar, precum și situația sa financiară, cum ar fi un certificat eliberat de o autoritate națională competentă care să ateste celelalte venituri ale sale și situația sa financiară.

Orice pensie complementară în temeiul articolelor 1 și 2 din anexa VII la normele CID, care nu a devenit încă exigibilă la 1 ianuarie 2019, este supusă unei prelevări speciale în cuantum de 5 % din cuantumul nominal al pensiei. Prelevarea se plătește direct către Fond de pensii complementare (facultative).

Pensia complementară (facultativă) pentru alți beneficiari în temeiul articolelor 3 și 4 din anexa VII la normele CID, care nu a devenit încă exigibilă la 1 ianuarie 2019, este supusă unei prelevări speciale în cuantum de 5 % din valoarea nominală a pensiei. Prelevarea se plătește direct către Fond de pensii complementare (facultative).

Următorii deputați aleși în 2009 pot continua să dobândească noi drepturi, după data intrării în vigoare a statutului, în conformitate cu anexa VII la normele CID:

deputații care au avut statutul de deputat într-o legislatură precedentă; și

deputații care au dobândit deja sau urmau să dobândească drepturi în cadrul regimului de pensie complementară; și

deputații pentru care statul membru în care deputatul a fost ales a adoptat o reglementare derogatorie, în conformitate cu articolul 29 din statut, sau care au optat, în temeiul articolului 25 din Statutul deputaților, pentru sistemul național; și

deputații care nu au dreptul la pensie națională sau europeană în urma exercitării mandatului de deputat în Parlamentul European.

Deputații trebuie să-și achite contribuțiile la Fondul (facultativ) de pensii suplimentare din veniturile proprii.

Fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (6) din anexa VII la normele CID, pentru o perioadă de șase luni de la 1 iulie 2023, un deputat sau un fost deputat care este afiliat la regimul (facultativ) de pensii complementare în sensul anexei VII la normele CID poate depune o cerere de a se retrage din regimul (facultativ) de pensii complementare și de a primi pensia complementară sub forma unei plăți finale unice printr-o sumă forfetară. Deputatul sau fostul deputat semnează cererea respectivă și o transmite Secretarului General. Odată ce o cerere este contrasemnată de Secretarul General, aceasta devine obligatorie și irevocabilă. Secretarul General poate delega competența de contrasemnare unui reprezentant al serviciului responsabil al Parlamentului.

Indemnizația tranzitorie atribuită în temeiul anexei V la normele CID este vărsată în continuare, în conformitate cu această anexă, persoanelor care au beneficiat de această indemnizație înainte de data intrării în vigoare a statutului.

Deputaților al căror mandat parlamentar încetează definitiv la sfârșitul celei de a șasea legislaturi li se atribuie indemnizația tranzitorie prevăzută la anexa V menționată mai sus.

Pentru deputații care primesc indemnizația prevăzută la articolul 10 din statut și al căror mandat se încheie după data intrării în vigoare a statutului, cuantumul indemnizației tranzitorii se stabilește ținând seama de perioada de mandat exercitat anterior acestei date, în conformitate cu articolul 13 din statut.

Cu toate acestea, deputații menționați la alineatul (3) pot solicita calcularea în mod proporțional a indemnizației tranzitorii, în legătură cu perioada de mandat anterioară datei intrării în vigoare a statutului, în conformitate cu normele prevăzute la anexa V din normele CID. Durata mandatului astfel calculată se deduce din durata maximă fixată la articolul 13 alineatul (2) din statut.

Deputații realeși în 2009 care și-au exercitat dreptul conferit la articolul 25 din statut primesc indemnizația, indemnizația tranzitorie, pensia pentru limită de vârstă, pensia de invaliditate și pensia de soț supraviețuitor, pentru perioada ulterioară datei de 14 iulie 2009, exclusiv de la bugetul statului membru respectiv în care au fost aleși și numai cu respectarea condițiilor prevăzute de dreptul intern al respectivului stat membru.

Alineatul (1) se aplică și deputaților pentru care statul membru în care au fost aleși a adoptat o derogare, în temeiul articolului 29 din statut.

Prin derogare de la articolul 7 alineatul (2) din prezentele norme de aplicare, în cazul deputaților pentru care statul membru în care au fost aleși a adoptat o derogare în temeiul articolului 29 din statut sau care, în conformitate cu articolul 25 din statut, au optat pentru sistemul național, o treime din prima de asigurare plătită de deputați este plătită direct și în mod individual din contul personal al acestora.

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) din prezentele norme de aplicare, foștii deputați care, ca urmare a aplicării articolului 25 sau a articolului 29 din statut, primesc o pensie în cadrul sistemului național, au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile efectuate în caz de boală, în timpul sarcinii sau la nașterea unui copil, în condițiile prevăzute de prezentele norme de aplicare, în cazul în care nu dispun de o asigurare principală de sănătate.

Foștii deputați care primesc o pensie în cadrul regimului național, în temeiul articolului 25 sau al articolului 29 din statut, și care suferă de o boală gravă recunoscută au dreptul la rambursarea cheltuielilor medicale legate de continuarea unui tratament aflat în curs, în condițiile prevăzute de prezentele norme de aplicare, în cazul în care:

boala gravă a fost cauzată de un eveniment care a survenit în timpul mandatului și l-a împiedicat pe deputatul în cauză să își exercite ultima parte a mandatului;

boala a fost recunoscută de Parlament ca fiind o boală gravă în timpul mandatului deputatului; precum și

tratamentul medical a fost început în timpul mandatului deputatului.