Decizia de punere în aplicare (UE, EURATOM) 2023/2825 a Comisiei din 12 decembrie 2023 de stabilire a măsurilor necesare pentru administrarea și realizarea operațiunilor Uniunii de împrumut și de gestionare a datoriei în cadrul strategiei de finanțare diversificate și a operațiunilor de credit conexe

CAPITOLUL 1

Prezenta decizie stabilește măsurile necesare pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate pentru operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității care intră sub incidența articolului 220a din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (Regulamentul financiar), precum și pentru operațiunile de credit conexe.

Capitolul 4 se aplică, de asemenea, operațiunilor de împrumut și de credit efectuate în conformitate cu metoda back-to-back.

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

operațiuni de împrumut înseamnă operațiuni pe piețe, în special emisiuni de creanțe pentru împrumuturi, inclusiv pentru împrumuturi reînnoibile;

operațiuni de gestionare a datoriei înseamnă operațiuni de piață legate de datoria rezultată din operațiunile de împrumut în vederea optimizării structurii datoriei neachitate și a atenuării riscului de dobândă, a sprijinirii riscului de lichiditate pe piața secundară sau a atenuării altor riscuri financiare;

operațiuni de administrare a lichidității înseamnă operațiuni de gestionare a intrărilor și ieșirilor din încasările provenite din operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei pentru a permite gestionarea eficientă a acestor sume din punctul de vedere al costurilor;

operațiuni de credit înseamnă operațiuni legate de execuția împrumuturilor și a liniilor de credit pentru asistență financiară în temeiul articolului 220 din Regulamentul financiar;

plată înseamnă transferul veniturilor obținute prin operațiuni de împrumut și de gestionare a datoriei pentru a finanța sprijinul rambursabil sau nerambursabil acordat unui beneficiar;

ordonator de credite al programului înseamnă ordonatorul de credite competent, în conformitate cu anexa I la normele interne stabilite prin Decizia C(2018) 5120 a Comisiei, pentru execuția liniilor bugetare ale unui program de asistență financiară și ale unui program finanțat în temeiul articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2094, în măsura în care pune în aplicare măsurile menționate la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

dețineri prudențiale de numerar înseamnă suma de numerar care trebuie păstrată în contul de numerar al BCE, înainte de plățile viitoare pentru o perioadă determinată;

swap înseamnă swap astfel cum este definit în secțiunea 1 punctul 10 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2017/583 al Comisiei;

instrumente financiare derivate înseamnă instrumente financiare derivate astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului;

tranzacție de recumpărare sau tranzacție reverse repo înseamnă o tranzacție de recumpărare sau o tranzacție reverse repo astfel cum este definită la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului;

tranzacție de cumpărare-revânzare (buy-sell back) sau tranzacție de vânzare-recumpărare (sell-buy back) înseamnă tranzacție de cumpărare-revânzare și tranzacție de vânzare-recumpărare astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2015/2365;

instrumente ale pieței monetare înseamnă instrumente precum depozitele, inclusiv certificatele de depozit la termen, liniile de credit, fondurile mutuale de piață monetară, fondurile tranzacționate la bursă care urmăresc indicii pieței monetare, efectele de comerț, bonurile de trezorerie, obligațiunile cu scadență în termen de un an și împrumuturile de titluri de valoare și acordurile repo, în conformitate cu definiția instrumentelor pieței monetare de la articolul 4 alineatul (1) punctul (17) din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

tranzacție sindicalizată înseamnă o tranzacție prin care finanțarea este oferită de un grup de creditori, denumit sindicat, unui singur debitor;

licitație înseamnă procesul de emisiune de titluri de creanță ale Uniunii și ale Euratom care se bazează pe prezentarea de oferte competitive prin intermediul unei platforme de licitație;

finanțare pe termen lung înseamnă finanțarea prin operațiuni de împrumut pe o perioadă mai mare de un an, cu excepția cuantumurilor deținute în contul propriu;

finanțare pe termen scurt înseamnă finanțarea prin operațiuni de împrumut pe o perioadă mai mică sau egală cu un an și utilizarea tranzacțiilor negarantate pe piața monetară și a tranzacțiilor de pe piața monetară garantate pe piața monetară;

alocare neconcurențială în cadrul unei licitații (opțiunea greenshoe) înseamnă procesul de emisiune prin care cantitățile de titluri de creanță ale Uniunii și ale Euratom, care se adaugă la cantitățile vândute la licitație, sunt alocate membrilor rețelei de dealeri primari instituite în temeiul Deciziei (UE) 2023/1602 a Comisiei care participă la licitație pe baza unui preț stabilit, într-o anumită perioadă după o licitație, prin utilizarea, după caz, a unei platforme de licitație pentru a efectua alocarea.

CAPITOLUL 2

SECȚIUNEA 1

Comisia adoptă o decizie în materie de împrumuturi, de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității, care stabilește cadrul care cuprinde anumite limite maxime pentru operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei și acordă autorizarea pentru operațiunile de administrare a lichidității, care pot fi încheiate în cursul anului calendaristic (decizia anuală de împrumut).

Decizia anuală de împrumut stabilește următorii parametri de finanțare:

cuantumul anual maxim al finanțării pe termen lung pe baza calendarului multianual al plăților prevăzute în cadrul programelor, precum și al necesităților de refinanțare;

valoarea maximă neachitată a finanțării pe termen scurt, inclusiv prin emiterea de titluri de creanță ale UE;

soldul maxim final pentru fiecare emisiune, care reflectă riscul de concentrare la scadență;

scadența medie maximă a finanțării pe termen lung;

dacă este cazul, soldul maxim al emisiunilor proprii care pot fi deținute de Comisie în contul propriu și care pot fi puse la dispoziția contrapărților prin tranzacții repo, pentru a sprijini piața secundară a valorilor mobiliare a Uniunii sau pentru a mobiliza finanțarea pe termen scurt;

autorizarea operațiunilor de administrare a lichidității prin utilizarea instrumentelor pieței monetare, astfel cum se menționează la articolul 8.

Pentru elaborarea deciziei de împrumut anuale se iau în considerare următorii factori:

cerințele care decurg din actele de bază subiacente, în special actele de bază menționate la articolul 220 alineatul (1) din Regulamentul financiar;

obligațiile de plată a datoriei neachitate pentru servicii și rambursarea principalului, în conformitate cu programul anual de lucru și ținând seama de programarea financiară;

compatibilitatea cu limitele stabilite în Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului și, după caz, în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului, precum și cu limitele duratei maxime sau ale scadenței medii maxime stabilite în actul de bază subiacent. În ceea ce privește NGEU, aceste limite sunt cele prevăzute la articolul 6 din Decizia (UE, Euratom) 2020/2053, și anume 0,6 puncte procentuale din VNB-urile statelor membre, în cazul plafoanelor resurselor proprii suplimentare, și limita prevăzută la articolul 5 alineatul (2) al treilea paragraf din decizia respectivă, în cazul rambursării planificate a împrumuturilor de la bugetul Uniunii;

scadențele împrumuturilor prevăzute în acordurile de împrumut încheiate între Comisie și țara beneficiară;

calendarul multianual al plăților efectuate în cadrul programelor de politică relevante și al nevoilor de refinanțare, ținând seama de considerații mai ample legate de cerere și ofertă;

alți factori relevanți pentru determinarea operațiunilor de împrumut și de gestionare a datoriei.

Decizia de împrumut anuală se adoptă înainte de începerea perioadei pe care o acoperă.

Decizia de împrumut anuală poate fi modificată în special în cazul unui risc grav ca scadența medie maximă să nu poată fi respectată din cauza subexecutării emisiunilor cuantumurilor finanțării pe termen lung sau în cazul modificării unuia sau a mai multora dintre factorii menționați la alineatul (3).

Comisia transmite decizia de împrumut anuală Parlamentului European și Consiliului.

Planul de finanțare stabilește o țintă indicativă pentru fondurile care urmează să fie mobilizate prin operațiuni de împrumut și gestionate prin operațiuni de gestionare a datoriei, care acoperă, de regulă, o perioadă de șase luni.

Planul de finanțare indică operațiunile de împrumut planificate și, după caz, operațiunile de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității, care urmează să fie efectuate în cadrul strategiei de finanțare diversificate. În limitele stabilite în decizia de împrumut anuală și ținând seama de factorii menționați la articolul 3 alineatul (3) și de condițiile financiare de pe piața primară și cea secundară, planul de finanțare include, printre altele, următorii parametri:Pentru elaborarea planului de finanțare, se ține seama în mod corespunzător de avizul responsabilului cu gestionarea riscurilor menționat la articolul 6 litera (b) din Decizia (UE, Euratom) 2025/369 a Comisiei.

cuantumul maxim preconizat al finanțării pe termen scurt și al finanțării pe termen lung pentru perioada respectivă;

scadența medie maximă ponderată a finanțării pe termen lung care urmează să fie efectuată;

dacă este cazul, soldul maxim al emisiunilor proprii care pot fi deținute de Comisie în contul propriu și care pot fi puse la dispoziția contrapărților prin tranzacții repo, pentru a sprijini piața secundară a valorilor mobiliare a Uniunii sau pentru a mobiliza finanțare pe termen scurt;

dacă este cazul, o sumă sau un interval orientativ, care să reflecte finanțarea și planificarea plăților la momentul adoptării planului de finanțare, care urmează să fie investit prin instrumente ale pieței monetare pe parcursul semestrului de finanțare, în conformitate cu articolul 8.

Planul de finanțare se adoptă înainte de începerea perioadei pe care o acoperă.

Planul de finanțare poate fi modificat în cazul unei modificări substanțiale a unuia sau a mai multora dintre factorii menționați la articolul 3 alineatul (3).

Pe baza planului de finanțare adoptat, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul.

Planul de finanțare se stabilește pe baza informațiilor actualizate, transmise Direcției Generale Buget de către ordonatorii de credite ai programelor, cu privire la calendarul plăților preconizate, care poate include necesitățile multianuale de plată. Informațiile furnizate sunt, în măsura posibilului, exacte și fiabile.

Cu o lună înainte de adoptarea planului de finanțare, ordonatorii de credite ai programelor furnizează o estimare detaliată a necesităților de plată pentru programele respective.

Ordonatorii de credite ai programelor furnizează, în măsura posibilului, actualizări periodice, exacte și fiabile ale informațiilor transmise cu privire la plățile preconizate, inclusiv modificări ale termenelor de finalizare a procedurilor de aprobare a plăților.

Ordonatorii de credite ai programelor utilizează, pentru comunicarea informațiilor cerute la alineatele (1)-(3) de la prezentul articol, sistemul electronic de transmitere și de actualizare a informațiilor referitoare la plățile preconizate, prevăzut la articolul 12 alineatul (2) litera (i).

Operațiunile individuale de împrumut, de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității se efectuează în conformitate cu cea mai recentă actualizare aplicabilă a planului de finanțare pentru perioada vizată.

Cuantumurile care fac obiectul instrucțiunilor sunt colectate prin aplicarea strategiei de finanțare diversificate definite la articolul 7, cu respectarea parametrilor planului de finanțare, prevăzuți la articolul 4 alineatul (2).

Cuantumurile rambursate anticipat ale împrumuturilor încheiate prin metoda back-to-back pot fi utilizate pentru a răspunde nevoilor de finanțare preconizate în locul operațiunilor de împrumut sau de gestionare a datoriei. Datoria restantă corespunzătoare unei operațiuni de împrumut efectuată prin metoda back-to-back după o rambursare anticipată ar trebui tratată ca rezultând dintr-o operațiune de împrumut, astfel cum se definește la articolul 2 punctul 1.

Pentru implementarea strategiei de finanțare diversificate, Comisia aplică, după caz, următoarele principii, cu respectarea deplină a principiului bunei gestiuni financiare, pentru a împrumuta fondurile necesare pentru a satisface în timp util nevoile programelor relevante de sprijin rambursabil și de sprijin nerambursabil și pentru a gestiona datoria rezultată într-un mod cât mai eficient și cât mai rapid posibil, urmărind, în același timp, să obțină cele mai avantajoase condiții financiare pentru bugetul Uniunii și pentru țările beneficiare în condițiile predominante de pe piață și să își asigure o prezență regulată pe piața de capital:

operațiunile de împrumut și de gestionare a datoriei pot fi efectuate pe piața primară, pe piața secundară și pe piețele monetare;

operațiunile de împrumut sunt organizate printr-un set de împrumuturi individuale cu scadențe diferite, de la finanțare pe termen scurt la finanțare pe termen lung;

operațiunile de împrumut pot fi organizate printr-o combinație de tranzacții sindicalizate, licitații, alocări neconcurențiale în cadrul unei licitații (opțiunea greenshoe) și plasamente private, în toate cazurile bazându-se pe serviciile instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții care sunt membre ale rețelei de dealeri primari instituite în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2023/1602;

datoria rezultată poate fi reînnoită în scopul gestionării scadențelor;

neconcordanțele fluxurilor de numerar și riscul de lichiditate sunt gestionate prin măsuri ale operațiunilor de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității;

riscul ratei dobânzii și alte riscuri financiare pot fi gestionate prin operațiuni de gestionare a datoriei, astfel cum sunt descrise la alineatul (2).

În cazul în care este necesar pentru a asigura o mai bună gestionare a riscurilor de rată a dobânzii și a altor riscuri financiare care decurg din punerea în aplicare a strategiei de finanțare diversificate, Comisia poate utiliza operațiunile de gestionare a datoriei care pot consta în utilizarea instrumentelor financiare derivate, cum ar fi swapurile, pentru a gestiona riscurile de rată a dobânzii sau alte riscuri financiare. În acest scop, Comisia își poate răscumpăra și păstra propriile obligațiuni. În special, swapurile pot fi utilizate exclusiv pentru acoperirea riscurilor de rată a dobânzii suportate de țările care beneficiază de împrumuturi. Costurile de gestionare a riscurilor cu instrumente financiare derivate sunt suportate de beneficiarul operațiunii de gestionare a riscurilor.

Soldurile de lichiditate care depășesc deținerile prudențiale de numerar menționate la articolul 14 alineatul (2) pot fi gestionate prin utilizarea instrumentelor pieței monetare.

Instrumentele de piață monetară pot fi efectuate cu birouri de administrare a datoriilor din statele membre, instituții supranaționale, agenții naționale din sectorul public, bănci centrale, instituții de credit și societăți de investiții cu o bonitate credit adecvată, precum și cu contrapărți centrale.

Directorul general al Direcției Generale Buget definește strategia de administrare a lichidității, determinând parametrii esențiali ai gestionării soldurilor de lichiditate excedentare. Strategia include următoarele elemente:

obiectivele de investiții;

valorile de referință aplicabile, dacă este cazul;

durata maximă a deținerilor de numerar și a investițiilor;

criteriile de eligibilitate pentru selectarea contrapărților cu care se efectuează tranzacții;

instrumentele eligibile ale pieței monetare;

cerințele privind eligibilitatea activelor care pot fi achiziționate și/sau acceptate ca garanții reale.

La stabilirea sau la modificarea strategiei de administrare a lichidității, se ține seama în mod corespunzător de avizul responsabilului cu gestionarea riscurilor menționat la articolul 6 litera (c) din Decizia (UE, Euratom) 2025/369. Contabilul Comisiei este, de asemenea, consultat.

SECȚIUNEA 2

Realizarea operațiunilor de credit se efectuează în conformitate cu normele specifice prevăzute în actul de bază relevant, precum și în condițiile prevăzute în acordurile de împrumut încheiate de Comisie cu țara beneficiară în conformitate cu actul de bază relevant.

Plata ratelor sau a tranșelor de împrumut se efectuează într-un mod cât mai eficient și cât mai rapid posibil, sub rezerva disponibilității fondurilor. Acordurile de împrumut conțin angajamentul necondiționat și irevocabil al țării beneficiare de a suporta toate costurile care au legătură cu împrumutul, inclusiv costurile administrative, și de a rambursa principalul și dobânzile și pot permite utilizarea instrumentelor financiare derivate, în special a swapurilor.

Acordurile de împrumut încheiate în temeiul Regulamentului (UE) 2021/241 conțin o clauză de accelerare care permite Comisiei să solicite, printre altele, rambursarea anticipată a împrumutului, în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) și cu articolul 24 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2021/241, precum și recuperarea prefinanțării necompensate.

Toate costurile, inclusiv cele asociate gestionării riscului de rată a dobânzii și a altor riscuri financiare, suportate de Uniune în legătură cu împrumutarea de fonduri pentru împrumuturi sunt suportate de țările beneficiare, în conformitate cu articolul 220 din Regulamentul financiar și cu actele de bază relevante, și se calculează în conformitate cu metodologia stabilită de Comisie în Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2022/2545 a Comisiei, completată de orientări specifice, cu respectarea deplină a principiilor transparenței și egalității de tratament.

Toate costurile înregistrate de Uniune în legătură cu instrumentele financiare derivate sunt suportate de țara beneficiară.

Costurile sunt facturate în mod regulat țării beneficiare.

SECȚIUNEA 3

Realizarea operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității în cadrul strategiei de finanțare diversificate și a operațiunilor de credit conexe include stabilirea și gestionarea capacităților operaționale care asigură faptul că sistemele instituite susțin buna gestiune financiară și fac obiectul unei gestionări solide a riscurilor și al documentării proceselor și deciziilor.

Aceste capacități operaționale includ, în special:

negocierea, revizuirea și semnarea acordurilor cu instituțiile de credit publice sau private și cu depozitarii centrali de titluri de valoare naționali sau internaționali necesari pentru finalizarea procedurii de decontare a tranzacțiilor;

revizuirea, modificarea, schimbarea, reformularea și finalizarea documentației de împrumut, inclusiv a documentației prevăzute în programul privind emisiunile de titluri de creanțe;

stabilirea măsurilor și a normelor pentru organizarea licitațiilor și a alocărilor neconcurențiale în cadrul unei licitații (opțiunea greenshoe), inclusiv a acordurilor cu furnizorii externi de sisteme, și pentru supravegherea constantă a desfășurării licitațiilor;

efectuarea de tranzacții individuale de împrumut prin intermediul unor tranzacții sindicalizate, al unor licitații, al unor alocări neconcurențiale în cadrul unei licitații (opțiunea greenshoe) și al unor plasamente private;

calcularea, în conformitate cu metodologia care urmează să fie stabilită de Comisie în orientările specifice, a costurilor care vor fi suportate de la bugetul Uniunii și de țările beneficiare în contextul operațiunilor de credit;

stabilirea măsurilor necesare și negocierea, revizuirea și semnarea acordurilor, inclusiv a acordurilor cu contrapărțile și cu furnizorii de sisteme de tranzacționare, necesare pentru coordonarea următoarelor tranzacții și instrumente:

tranzacții repo sau tranzacții reverse repo, tranzacții de cumpărare-revânzare sau tranzacții de vânzare-recumpărare și alte tranzacții generatoare de obligații;

instrumente financiare derivate, cum ar fi swapurile, pentru gestionarea și acoperirea riscurilor cu unicul scop al împrumuturilor;

efectuarea de tranzacții pe piața secundară, de tranzacții negarantate și garantate pe piața monetară, inclusiv cele menționate la litera (f) punctele (i) și (ii) de mai sus;

instituirea oricăror sisteme sau proceduri organizate necesare pentru operațiunile de administrare a lichidității;

instituirea și gestionarea sistemului electronic pentru comunicarea și actualizarea informațiilor privind necesitățile de plată preconizate menționate la articolul 5 alineatul (4).

tranzacții repo sau tranzacții reverse repo, tranzacții de cumpărare-revânzare sau tranzacții de vânzare-recumpărare și alte tranzacții generatoare de obligații;

instrumente financiare derivate, cum ar fi swapurile, pentru gestionarea și acoperirea riscurilor cu unicul scop al împrumuturilor;

Comisia întocmește un raport de două ori pe an cu privire la toate aspectele strategiei sale de împrumut, de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității, cum ar fi temeiul juridic, soldul obligațiunilor și al titlurilor de creanță pe termen scurt, profilul de scadență, granturile și împrumuturile plătite, calendarul de rambursare a împrumuturilor plătite, costul de finanțare și cuantumul pe care Comisia intenționează să îl emită în semestrul următor. Raportul este transmis Parlamentului European și Consiliului.

CAPITOLUL 3

Veniturile obținute din operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei și de credit sunt gestionate printr-un cont deschis de contabilul Comisiei. Contabilul deleagă administrarea acestui cont serviciilor competente din cadrul Direcției Generale Buget, care îl administrează în conformitate cu normele, principiile și procedurile stabilite în prezenta decizie.

Contul este deschis la BCE pe baza unui contract de servicii de agenție fiscală. Respectivul cont este utilizat pentru deținerile prudențiale de numerar specifice, care se adaptează la cuantumurile plăților viitoare.

Directorul general al Direcției Generale Buget definește o metodologie pe baza căreia se calculează deținerile prudențiale de numerar pentru o perioadă determinată.

Conturile necesare pentru operațiunile de gestionare a numerarului și de administrare a lichidității sunt deschise de contabilul Comisiei. Contabilul deleagă administrarea acestui cont serviciilor competente din cadrul Direcției Generale Buget, care îl administrează în conformitate cu normele, principiile și procedurile stabilite în prezenta decizie. Contabilul poate stabili condiții pentru gestionarea conturilor în conformitate cu Regulamentul financiar.

În scopul gestionării numerarului peste nivelul deținerilor prudențiale de numerar și al operațiunilor de administrare a lichidității, conturile pot fi deschise la BCE sau la orice altă contraparte autorizată.

Contabilul este responsabil cu asigurarea unei contabilități adecvate pentru toate operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei, de administrare a lichidității și de credit, în conformitate cu normele contabile ale Uniunii și cu titlul XIII din Regulamentul financiar.

Contabilul este responsabil cu întocmirea situațiilor financiare anuale referitoare la operațiunile de împrumut, de gestionare a datoriei, de administrare a lichidității și de credit, în conformitate cu normele contabile ale Uniunii și pe baza informațiilor furnizate de ordonatorii de credite ai programelor.

Aceste situații financiare fac parte din conturile anuale consolidate ale bugetului Uniunii.

CAPITOLUL 4

Gestionarea riscurilor financiare aferente operațiunilor de împrumut, de administrare a datoriei, de gestionare a lichidităților și de credit este reglementată prin Decizia (UE, Euratom) 2025/369.

Responsabilul cu gestionarea riscurilor elaborează o politică la nivel înalt privind riscurile și conformitatea, care identifică principalele riscuri la adresa intereselor financiare ale Uniunii care decurg din realizarea operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei, de administrare a lichidității și de credit. În acest context, responsabilul cu gestionarea riscurilor ține seama de principiile privind recunoașterea și evaluarea riscurilor, conform cărora un sistem de control intern eficace identifică și evaluează în permanență principalele riscuri.

Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea stabilește obiectivele strategice în materie de riscuri și oferă cadrul general pentru orientările privind gestionarea riscurilor aplicabile operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei, de administrare a lichidității și de credit.

Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea identifică toate riscurile asociate, inclusiv riscurile de lichiditate, de piață, de finanțare, de credit, de contraparte și operaționale, care decurg din realizarea operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei, de administrare a lichidității și de credit. Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea stabilește pentru fiecare risc apetitul pentru risc ridicat, metodologiile generale de măsurare a expunerii la risc, cerințele de monitorizare și raportare, precum și mecanismul de escaladare care trebuie adoptat în cazul unor încălcări sau neconformități. Prin intermediul acestei politici se verifică soliditatea procedurilor necesare pentru a asigura probitatea, integritatea și transparența operațiunilor respective și se limitează în mod corespunzător orice risc financiar sau operațional.

Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea include următoarele norme și proceduri:

normele și procedurile care trebuie respectate de persoanele responsabile cu implementarea operațională și cu execuția strategiei de finanțare diversificate; și

normele și procedurile cu privire la prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și cu privire la execuția operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei și de credit de către entități înregistrate sau stabilite în jurisdicțiile enumerate în cadrul politicii relevante privind jurisdicțiile necooperante sau care sunt identificate ca țări cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului sau care nu respectă efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau standardele fiscale convenite la nivel internațional privind transparența și schimbul de informații, încălcările regimurilor de sancțiuni și alte nereguli financiare relevante.

Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea este reexaminată cel puțin o dată pe an și, dacă este necesar, se revizuiește.

Politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea este prezentată spre aprobare membrului colegiului responsabil cu bugetul de către responsabilul cu gestionarea riscurilor.

Responsabilul cu gestionarea riscurilor monitorizează punerea în aplicare în mod cuprinzător și consecvent a politicii la nivel înalt privind riscurile și conformitatea.

În mod special, responsabilul cu gestionarea riscurilor îndeplinește următoarele sarcini:

emite un aviz cu privire la proiectul de plan de finanțare;

emite un aviz cu privire la proiectul de strategie de administrare a lichidității;

revizuiește normele interne și documentele de orientare emise de directorul general al Direcției Generale Buget pentru punerea în aplicare a prezentei decizii în scopul asigurării coerenței cu politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea și poate solicita modificarea acesteia din urmă;

stabilește și supraveghează respectarea permanentă a unor procese solide de identificare, cuantificare și monitorizare a riscurilor;

stabilește limite de risc adecvate pentru a se asigura că riscul de credit, riscul de piață și riscul de lichiditate asumate prin operațiunea de împrumut, prin operațiunile de administrare a datoriei și prin operațiunile de administrare a lichidităților respectă în continuare obiectivele de risc și apetitul pentru risc. Limitele de risc pot fi limite individuale stabilite la nivel de contraparte și/sau la nivel de instrument, precum și limite de risc stabilite la nivelul expunerilor agregate care rezultă din operațiunile de gestionare a datoriei și de administrare a lichidității;

identifică potențialele încălcări ale politicii la nivel înalt privind riscurile și conformitatea sau ale altor orientări, politici și limite legate de riscuri și recomandă posibile măsuri care trebuie luate în cazul unor încălcări sau neconformități.

Responsabilul cu gestionarea riscurilor prezintă periodic membrului colegiului responsabil cu bugetul, Comitetului pentru riscuri și conformitate, directorului general al Direcției Generale Buget și contabilului rapoarte cu privire la riscurile materiale și la respectarea normelor și procedurilor stabilite în conformitate cu articolul 19 alineatul (4). De asemenea, responsabilul cu gestionarea riscurilor furnizează persoanelor responsabile cu execuția operațională a strategiei de finanțare diversificate informații periodice cu privire la riscuri și limite.

Responsabilul cu gestionarea riscurilor prezintă Comisiei, o dată pe an, un raport privind punerea în aplicare a politicii la nivel înalt privind riscurile și conformitatea.

Se instituie Comitetul pentru riscuri și conformitate cu scopul de a oferi sprijin responsabilului cu gestionarea riscurilor în exercitarea responsabilităților sale.

Comitetul pentru riscuri și conformitate:

este consultat de responsabilul cu gestionarea riscurilor cu privire la politica la nivel înalt privind riscurile și conformitatea;

sprijină responsabilul cu gestionarea riscurilor în îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (a), (b), (c) și (d);

participă la evaluarea, monitorizarea și aprobarea practicilor cu privire la punerea în aplicare a politicii la nivel înalt privind riscurile și conformitatea și cu privire la gestionarea riscurilor aferente operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei și de credit;

oferă sprijin responsabilului cu gestionarea riscurilor pentru evaluarea expunerilor la riscuri emergente, asociate operațiunilor de împrumut, de gestionare a datoriei și de credit și este informat de către acesta din urmă cu privire la depășirea limitelor stabilite pentru reducerea riscurilor sau cu privire la nerespectarea politicii la nivel înalt privind riscurile și conformitatea, precum și a altor orientări, politici și limite legate de riscuri.

Membrii Comitetului pentru riscuri și conformitate sunt responsabilul cu gestionarea riscurilor, contabilul Comisiei, responsabilul cu asigurarea conformității, doi membri ai personalului din cadrul direcțiilor generale ale căror funcții presupun cunoștințe în materie de gestionare a riscurilor și de supraveghere a piețelor financiare, precum și doi membri ai personalului Direcției Generale Buget desemnați de directorul general al acestei direcții generale.

Directorul direcției care supraveghează emiterea de titluri de datorie pentru finanțarea programelor Uniunii este observator permanent în cadrul Comitetului pentru riscuri și conformitate, fără drept de vot.

Directorii generali ai direcțiilor generale responsabile cu gestionarea riscurilor și supravegherea piețelor financiare și directorul general al Direcției Generale Buget desemnează membrii Comitetului pentru riscuri și conformitate. Membrii desemnați posedă cunoștințe și competențe adecvate în domenii relevante pentru activitatea Comitetului pentru riscuri și conformitate, în special în ceea ce privește gestionarea riscurilor și supravegherea pieței financiare.

Responsabilul cu gestionarea riscurilor invită cel puțin doi și maximum trei experți externi la reuniunile Comitetului pentru riscuri și conformitate. Experții externi emit avize și participă la deliberările cu privire la aspectele aduse în atenția comitetului, însă fără a avea drept de vot în cadrul acestor deliberări.

Comitetul pentru riscuri și conformitate adoptă, dacă este posibil, poziții pe bază de consens sau, în cazul în care nu se ajunge la un consens, pe baza unei majorități simple a membrilor săi. În caz de egalitate de voturi, votul responsabilului cu gestionarea riscurilor este decisiv.

Comitetul pentru riscuri și conformitate își stabilește propriul regulament de procedură.

CAPITOLUL 5

Decizia de punere în aplicare (UE, Euratom) 2022/2544 se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

ANEXĂ

Tabelul 1