Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1860 al Comisiei din 10 iunie 2022 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele, formatele, frecvența, metodele și modalitățile de raportare (Text cu relevanță pentru SEE)

Detaliile unui contract derivat care trebuie raportat în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se furnizează în conformitate cu standardele și formatele stabilite în tabelele 1, 2 și 3 din anexa la prezentul regulament, într-un format electronic și prelucrabil automat comun și cu ajutorul unui model XML comun în conformitate cu metodologia ISO 20022.

Toate rapoartele privind detaliile unui instrument financiar derivat, astfel cum sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 al Comisiei se furnizează în ordinea cronologică de producere a evenimentelor legate de informațiile care trebuie raportate.

CPC, contrapartea financiară sau contrapartea nefinanciară, astfel cum este menționată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care este o contraparte la un instrument financiar derivat sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează, pentru instrumentul derivat respectiv, orice modificare a detaliilor referitoare la datele privind garanțiile din câmpurile 1-29 din tabelul 3 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 cu tipul de acțiune Actualizarea marjei, în stadiul valabil la sfârșitul fiecărei zile, când:

instrumentul financiar derivat nu a ajuns la scadență și nu a făcut obiectul unui raport cu tipul de acțiune Încetare, Eroare sau Componentă a poziției, astfel cum se menționează în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă; sau

instrumentul financiar derivat a făcut obiectul unui raport cu tipul de acțiune Repunere care nu a fost urmat de un alt raport cu tipul de acțiune Încetare sau Eroare, astfel cum se menționează în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă.

Contrapartea la un instrument financiar derivat, astfel cum este menționat la literele (a) și (b) de la alineatul (2), care este CPC, contraparte financiară sau contraparte nefinanciară, astfel cum este menționată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează evaluarea la prețul pieței sau prin raportare la un model de la sfârșitul zilei în câmpurile 21-25 din tabelul 2 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 cu tipul de acțiune Actualizarea evaluării, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile.

În rapoarte se utilizează codul de identificare a entității juridice (LEI) conform ISO 17442 pentru a se identifica:

entitatea de brokeraj;

CPC;

membrul compensator;

contrapartea care este o entitate juridică;

entitatea care transmite raportul;

entitatea responsabilă cu raportarea;

furnizorul de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare.

Contrapartea 1 la un instrument financiar derivat, astfel cum este menționată în câmpul 4 din tabelul 1 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 și entitatea responsabilă cu raportarea se asigură că datele de referință legate de LEI-ul său conform ISO 17442 sunt reînnoite în condițiile oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice (GLEIS) când raportează încheierea sau modificarea unui contract derivat în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

Contrapartea la contractul derivat, astfel cum este menționată în câmpurile 17-19 din tabelul 1 din anexă, se determină în momentul încheierii instrumentului financiar derivat în conformitate cu alineatele (2)-(13).

În cazul opțiunilor și al opțiunilor de schimb (swaptions), contrapartea care are dreptul de a exercita opțiunea este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde opțiunea și primește prima este identificată drept vânzător.

În cazul contractelor forward legate de valute, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1.

În cazul swapurilor legate de valute în care au loc schimburi valutare multiple, fiecare contraparte a ambelor segmente ale tranzacției este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar al segmentului, în funcție de schimbul valutar care are loc la data cea mai apropiată de data expirării.

În cazul contractelor forward diferite de contractele forward legate de valute, contrapartea care cumpără instrumentul este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde instrumentul este identificată drept vânzător.

În cazul contractelor financiare pe diferență și al speculațiilor financiare de tip spread bet, contrapartea care deține poziția scurtă în contract este identificată drept vânzător, iar contrapartea care deține poziția lungă în contract este identificată drept cumpărător.

În cazul swapurilor legate de dividende, contrapartea care primește echivalentul plăților cuantumurilor de dividende este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care efectuează respectivele plăți ale cuantumurilor de dividende este identificată drept vânzător.

În cazul swapurilor legate de titluri diferite de swapurile legate de dividende, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1.

În cazul swapurilor legate de rate ale dobânzii sau de indici de inflație, inclusiv al swapurilor valutare, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1.

În cazul instrumentelor financiare derivate pentru transferul riscului de credit, cu excepția opțiunilor și a opțiunilor de schimb (swaptions), contrapartea care cumpără protecția este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde protecția este identificată drept vânzător.

În cazul swapurilor legate de mărfuri, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1.

În cazul contractelor forward pe cursul de schimb, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1.

În cazul instrumentelor financiare derivate legate de varianță, volatilitate și corelare, contrapartea care profită în cazul creșterii prețului instrumentului financiar suport este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care profită în cazul scăderii prețului instrumentului financiar suport este identificată drept vânzător.

Contrapartea care efectuează raportarea identifică tipul de garanții constituite pentru contractul derivat sau pentru un portofoliu de instrumente financiare derivate, astfel cum se menționează în câmpul 11 din tabelul 3 din anexă, după cum urmează:

drept fără garanții constituite când între contrapărți nu există niciun acord de garanții sau când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că acestea nu constituie nici marje inițiale, nici marje de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții parțiale constituite: numai contrapartea 1 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie numai marje de variație cu regularitate și că cealaltă contraparte nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții parțiale constituite: numai contrapartea 2 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie numai marje de variație cu regularitate și că contrapartea care efectuează raportarea nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții parțiale constituite când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că ambele contrapărți constituie numai marje de variație cu regularitate în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții univoce constituite: numai contrapartea 1 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că cealaltă contraparte nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții univoce constituite: numai contrapartea 2 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că contrapartea care efectuează raportarea nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții univoce/parțiale constituite: contrapartea 1 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că cealaltă contraparte constituie cu regularitate numai marja de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții univoce/parțiale constituite: contrapartea 2 când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că contrapartea care efectuează raportarea constituie cu regularitate numai marja de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate;

drept cu garanții integrale constituite când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că ambele contrapărți constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate.

Instrumentele financiare derivate se specifică în rapoarte în funcție de tipul de contract și de clasa de active, conform câmpurilor 10 și 11 din tabelul 2 din anexă.

Instrumentele financiare derivate se identifică în câmpul 7 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul numărului internațional de identificare a valorilor mobiliare (codul ISIN) conform ISO 6166 în oricare dintre următoarele cazuri:

sunt admise la tranzacționare sau tranzacționate într-un loc de tranzacționare;

sunt tranzacționate prin intermediul unui internalizator sistematic, iar instrumentul lor financiar suport este admis la tranzacționare sau tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau este un indice sau un coș compus din instrumente tranzacționate într-un loc de tranzacționare.

Instrumentele financiare derivate diferite de instrumentele financiare derivate menționate la alineatul (2) se identifică în câmpul 8 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui cod de identificator unic de produs (UPI) conform ISO 4914.

Contrapartea care efectuează raportarea clasifică instrumentul financiar derivat în câmpul 9 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui cod de clasificare a instrumentului financiar (CFI) conform ISO 10962.

Contrapărțile raportează instrumentele financiare derivate cu ajutorul UTI-ului generat în conformitate cu alineatele (2), (3) și (5).

Instrumentele financiare derivate, raportate la nivel de tranzacție sau la nivel de poziție, se identifică în câmpul 1 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui identificator unic de tranzacție (UTI) conform ISO 23897. UTI este compus din LEI-ul entității care a generat respectivul UTI urmat de un cod care conține maximum 32 de caractere și este unic la nivelul entității care îl generează.

Contrapărțile stabilesc entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului după cum urmează:

în cazul instrumentelor financiare derivate care sunt compensate, altele decât instrumentele financiare derivate dintre două CPC-uri, UTI se generează în momentul compensării de către CPC pentru membrul compensator. Membrul compensator generează un UTI diferit pentru contrapartea sa în cazul unei tranzacții la care CPC nu este contraparte;

în cazul instrumentelor financiare derivate care sunt executate la nivel central, dar nu și compensate la nivel central, UTI-ul se generează de către locul de executare pentru membrul său;

în cazul instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la literele (a) și (b), în cadrul cărora oricare dintre contrapărți are obligații de raportare într-o țară terță, UTI-ul se generează în conformitate cu normele jurisdicției contrapărții, care trebuie să respecte în primul rând cerințele de raportare respective.

în cazul instrumentelor financiare derivate care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării;

în cazul tuturor celorlalte instrumente financiare derivate, entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți.

în cazul instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la literele (a), (b) și (c), care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, UTI-ul se generează de către platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării;

în cazul tuturor instrumentelor financiare derivate diferite de cele prevăzute la literele (a)-(d) se aplică următoarele reguli:

dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți financiare și contrapărți nefinanciare, UTI-ul se generează de către contrapărțile financiare;

dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți nefinanciare situate peste pragul de compensare și contrapărți nefinanciare situate sub pragul de compensare, UTI-ul se generează de către contrapărțile nefinanciare situate peste pragul de compensare;

în cazul tuturor instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la punctele (i) și (ii), entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți.

în cazul instrumentelor financiare derivate care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării;

în cazul tuturor celorlalte instrumente financiare derivate, entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți.

dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți financiare și contrapărți nefinanciare, UTI-ul se generează de către contrapărțile financiare;

dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți nefinanciare situate peste pragul de compensare și contrapărți nefinanciare situate sub pragul de compensare, UTI-ul se generează de către contrapărțile nefinanciare situate peste pragul de compensare;

în cazul tuturor instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la punctele (i) și (ii), entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți.

Contrapartea care generează UTI-ul comunică respectivul UTI celeilalte contrapărți în timp util și nu mai târziu de 10.00 a.m. ora universală coordonată din ziua lucrătoare care urmează după data încheierii instrumentului financiar derivat.

Fără a se aduce atingere alineatului (3), generarea UTI-ului poate fi delegată unei entități diferite de cea determinată în conformitate cu alineatul (3). Entitatea care generează UTI-ul respectă cerințele prevăzute la alineatele (2) și (4).

În cazul în care contrapartea identificată în temeiul articolului 3 în raportul privind un instrument financiar derivat cunoaște un eveniment de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului său, contrapartea respectivă, contrapartea căreia îi aparține noul LEI, entitatea responsabilă cu raportarea în numele oricăreia dintre contrapărțile respective în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau entitatea căreia oricare dintre contrapărți i-a delegat raportarea în temeiul articolului 9 alineatul (1f) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 notifică modificarea în cauză registrului central de tranzacții căruia contrapartea pentru care survine evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere și-a raportat instrumentele financiare derivate și solicită actualizarea LEI-ului în instrumentele financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) la data producerii evenimentului de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului sau a contractelor raportate după data respectivă.

Când este posibil, cererea de actualizare a identificatorului instrumentelor financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) se înaintează cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului. Dacă nu poate furniza aceste informații registrului central de tranzacții cu 30 de zile calendaristice înainte de evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului, entitatea menționată la alineatul (1) notifică registrul central de tranzacții cât mai curând posibil.

Cererea menționată la alineatul (1) cuprinde cel puțin următoarele elemente:

LEI-ul fiecărei contrapărți care participă la evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere;

LEI-ul noii contrapărți;

data la care are sau a avut loc modificarea LEI-ului;

UTI-urile instrumentelor financiare derivate în cauză, în cazul în care evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere afectează numai un subset de instrumente financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b);

dovada că evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere a avut sau urmează să aibă loc, sub rezerva dispozițiilor referitoare la publicarea informațiilor privilegiate de la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.

Când o contraparte notifică din greșeală unui registru central de tranzacții o modificare a LEI-ului său, contrapartea respectivă urmează procedura de solicitare a actualizării LEI-ului în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3).

În cazul în care o contraparte identificată anterior cu alt identificator decât LEI obține un LEI, se aplică procedurile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).

În cazul în care o modificare a LEI-ului se referă la o contraparte stabilită într-o țară terță, procedura prevăzută la alineatele (1), (2) și (3) este deschisă de contrapartea sa care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune, de entitatea responsabilă cu raportarea în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau de entitatea căreia i-a fost delegată sarcina de raportare de către contrapartea care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune.

În cazul în care o contraparte stabilită într-o țară terță și identificată anterior cu alt identificator decât LEI obține un LEI, fiecare contraparte care efectuează raportarea, este stabilită în Uniune și este afectată de această modificare, entitatea responsabilă cu raportarea în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau entitatea căreia i-a fost delegată sarcina de raportare de către contrapartea care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune înaintează registrului său central de tranzacții o cerere de actualizare a identificatorului contrapărții stabilite într-o țară terță.

În cazul în care modificarea LEI-ului se referă la o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (a), (b), (c), (e) sau (g), care nu este o contraparte la instrumentul financiar derivat, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea confirmă registrului central de tranzacții UTI-urile instrumentelor financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b). În cazul în care contrapartea 1 și entitatea responsabilă cu raportarea nu confirmă registrului central de tranzacții UTI-urile instrumentelor financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) care sunt vizate de modificarea LEI-ului, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea actualizează LEI-ul entității în cauză în toate rapoartele aferente instrumentelor financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) prin trimiterea unui raport cu tipul de acțiune Modificare.

Entitatea responsabilă cu raportarea notifică autorității sale competente și, dacă este diferită, autorității competente a contrapărții care efectuează raportarea oricare dintre următoarele situații:

orice raportare eronată cauzată de deficiențe ale sistemelor de raportare care ar afecta un număr semnificativ de rapoarte;

orice obstacol de raportare care împiedică entitatea care transmite raportul să trimită rapoarte unui registru central de tranzacții în termenul menționat la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

orice problemă semnificativă având ca rezultat erori de raportare care nu ar cauza respingerea de către un registru central de tranzacții în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2022/1858 al Comisiei.

În cazul în care unei contrapărți financiare îi revine răspunderea individuală, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea detaliilor contractelor derivate extrabursiere în numele unei contrapărți nefinanciare, în temeiul articolului 9 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapartea financiară respectivă instituie următoarele modalități:

modalități pentru furnizarea în timp util de către contrapartea nefinanciară a următoarelor detalii ale contractele derivate extrabursiere pe care nu se poate prezuma în mod normal că le-ar avea contrapartea financiară și în cazul în care acestea sunt necunoscute de contrapartea financiară respectivă:

identificatorul brokerului, astfel cum este menționat în câmpul 15 din tabelul 1 din anexă;

membrul compensator, astfel cum este menționat în câmpul 16 din tabelul 1 din anexă;

legătura directă cu o activitate comercială sau cu o finanțare de trezorerie, astfel cum este menționată în câmpul 20 din tabelul 1 din anexă;

modalitățile pentru informarea contrapărții financiare de către contrapartea nefinanciară cu privire la orice modificare a obligațiilor juridice pe care le are în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

modalitățile pentru reînnoirea corespunzătoare de către contrapartea nefinanciară a LEI-ului său, în condițiile oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice (GLEIS);

modalitățile pentru notificarea în timp util a contrapărții financiare de către contrapartea nefinanciară cu privire la decizia acesteia de a începe sau de a sista raportarea detaliilor contractelor derivate extrabursiere încheiate cu contrapartea financiară. Prin astfel de modalități trebuie să se asigure cel puțin că notificarea se efectuează în scris sau prin alte mijloace electronice echivalente cu minimum 10 zile lucrătoare înainte de data la care contrapartea nefinanciară dorește să înceapă sau să sisteze raportarea.

identificatorul brokerului, astfel cum este menționat în câmpul 15 din tabelul 1 din anexă;

membrul compensator, astfel cum este menționat în câmpul 16 din tabelul 1 din anexă;

legătura directă cu o activitate comercială sau cu o finanțare de trezorerie, astfel cum este menționată în câmpul 20 din tabelul 1 din anexă;

Contrapărțile, entitățile responsabile cu raportarea și entitățile care transmit rapoartele, după caz, trebuie să dispună de modalități prin care să asigure luarea în considerare a feedbackului cu privire la reconcilierile nereușite, furnizat în temeiul articolului 3 din Regulamentul delegat (UE) 2022/1858.

O contraparte la un instrument financiar derivat care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sau (b) la 29 aprilie 2024 sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează toate detaliile respectivului instrument financiar derivat prevăzute în anexă prin transmiterea unui raport cu tipul de eveniment Actualizare în termen de 180 de zile calendaristice de la 29 aprilie 2024, cu excepția cazului în care în această perioadă a transmis pentru instrumentul derivat respectiv un raport cu tipul de acțiune Modificare sau Rectificare.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 29 aprilie 2024.

ANEXĂ

ANEXĂ

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4Clasificarea mărfurilor