Regulamentul ONU nr. 44 – Dispoziții uniforme privind omologarea sistemelor de reținere pentru copiii pasageri în autovehicule (Sisteme de reținere pentru copii) [2020/1223]

ANEXA 1Fișă de comunicare

ANEXA 1

Fișă de comunicare

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

sistemelor de reținere pentru copiii pasageri în autovehicule, în temeiul Regulamentului ONU nr. 44.

Sistem de reținere pentru copii orientat cu fața la direcția de mers/sistem de reținere pentru copii orientat cu spatele la direcția de mers/coșuleț pentru sugari;

Pernă de înălțare integrală/neintegrală/parțială;

Tipul centurii:

centură cu prindere în trei puncte (pentru adulți)

centură subabdominală (pentru adulți)

tip special de centură/retractor;

Alte caracteristici: ansamblul scaunului/scut de protecție la impact …

Denumirea comercială sau marca …

Denumirea dată de producător sistemului de reținere pentru copii …

Denumirea producătorului …

Dacă este cazul, numele reprezentantului acestuia …

Adresa …

Prezentat pentru omologare la …

Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare …

Tipul dispozitivului: Decelerare/accelerare

Data raportului de încercare emis de serviciul respectiv …

Numărul raportului de încercare emis de serviciul respectiv …

Omologare acordată/extinsă/refuzată/retrasă2 pentru utilizarea în grupele 0, 0+, I, II sau III și pentru uz universal/semiuniversal/restrâns sau pentru uz într-un vehicul specific sau pentru uz ca sistem de reținere pentru copii cu nevoi speciale, poziția în vehicul

Poziția și natura marcajului …

Locul …

Data …

Semnătura …

Următoarele documente, purtând numărul de omologare indicat mai sus, sunt anexate la prezenta comunicare:

desene, diagrame și planuri ale sistemului de reținere pentru copii, inclusiv ale retractorului, ale ansamblului scaunului sau ale scutului de protecție la impact instalat;

desene, diagrame și planuri ale structurii vehiculului și ale structurii scaunului precum și ale sistemului de reglare și ale dispozitivelor de prindere, inclusiv ale dispozitivului de absorbție a energiei instalat;

fotografii ale sistemului de reținere pentru copii și/sau ale structurii vehiculului și ale structurii scaunului;

instrucțiuni de fixare și utilizare;

lista modelelor de vehicule pentru care este prevăzut sistemul de reținere.

centură cu prindere în trei puncte (pentru adulți)

centură subabdominală (pentru adulți)

tip special de centură/retractor;

desene, diagrame și planuri ale sistemului de reținere pentru copii, inclusiv ale retractorului, ale ansamblului scaunului sau ale scutului de protecție la impact instalat;

desene, diagrame și planuri ale structurii vehiculului și ale structurii scaunului precum și ale sistemului de reglare și ale dispozitivelor de prindere, inclusiv ale dispozitivului de absorbție a energiei instalat;

fotografii ale sistemului de reținere pentru copii și/sau ale structurii vehiculului și ale structurii scaunului;

instrucțiuni de fixare și utilizare;

lista modelelor de vehicule pentru care este prevăzut sistemul de reținere.

ANEXA 2Dispunerea mărcilor de omologare

ANEXA 2

Dispunerea mărcilor de omologare

Sistemul de reținere pentru copii care poartă marca de omologare de mai sus este un dispozitiv care poate fi fixat în orice vehicul și poate fi folosit pentru intervalul de mase cuprins între 9 kg și 36 kg (grupele I-III); este omologat în Țările de Jos (E 4) cu numărul 042439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului privind omologarea sistemelor de reținere pentru copiii pasageri în autovehicule (sistem de reținere pentru copii) astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

Sistemul de reținere pentru copii care poartă marca de omologare de mai sus este un dispozitiv care nu poate fi fixat în orice vehicul și nici nu poate fi folosit pentru intervalul de mase 9 kg-25 kg (grupele I și II); este omologat în Țările de Jos (E 4) cu numărul 042450. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului privind omologarea sistemelor de reținere pentru copiii pasageri în autovehicule (sistem de reținere pentru copii) astfel cum a fost modificat prin seria 04 de amendamente.

Numărul de omologare și simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie situate în apropierea cercului, fie deasupra, fie dedesubtul literei E sau la stânga sau la dreapta acesteia. Cifrele numărului de omologare trebuie să se afle de aceeași parte a literei E și să fie orientate în aceeași direcție. Simbolul (simbolurile) suplimentar(e) trebuie să fie diametral opus(e) față de numărul de omologare. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

ANEXA 3Schema aparaturii pentru încercarea de rezistență la praf

ANEXA 3

Schema aparaturii pentru încercarea de rezistență la praf

(dimensiuni în milimetri)

ANEXA 4Încercarea de rezistență la coroziune

ANEXA 4

Încercarea de rezistență la coroziune

Aparatura de încercare

Aparatul trebuie să conțină o cameră de ceață, un rezervor pentru soluția salină, un mijloc de alimentare cu aer comprimat condiționat adecvat, una sau mai multe duze de pulverizare, suporturi pentru mostre, un dispozitiv de încălzire a camerei și mijloacele de control necesare. Dimensiunile și detaliile de construcție ale aparaturii rămân opționale, cu condiția să fie întrunite condițiile de încercare.

Este important să se asigure că picăturile de soluție care se acumulează pe plafonul sau acoperișul camerei nu cad pe eșantioanele supuse încercării.

Picăturile de soluție care cad de pe eșantioanele supuse încercării nu trebuie să fie recirculate la rezervor în vederea repulverizării.

Aparatul nu trebuie construit din materiale care afectează corozivitatea ceții.

Amplasarea eșantioanelor supuse încercării în camera de ceață

Eșantioanele, cu excepția retractoarelor, trebuie sprijinite sau suspendate la un unghi de 15°-30° față de verticală și preferabil în paralel cu direcția principală a fluxului orizontal de ceață prin cameră, în raport cu suprafața dominantă care face obiectul încercării.

Retractoarele trebuie suspendate sau sprijinite astfel încât axele bobinei de rulare a curelei să fie perpendiculare pe direcția principală a fluxului orizontal al ceții din cameră. Deschiderea destinată trecerii curelei prin retractor trebuie de asemenea să fie orientată spre această direcție principală.

Fiecare eșantion trebuie plasat astfel încât ceața să se depună liber pe toate eșantioanele.

Fiecare eșantion trebuie plasat astfel încât să se împiedice picurarea soluției saline de pe un eșantion pe altul.

Soluția salină

Soluția salină trebuie preparată dizolvând 5 ± 1 părți (în procente de masă) de clorură de sodiu în 95 de părți de apă distilată. Această sare trebuie să fie clorura de sodiu practic fără nichel și cupru și trebuie să nu conțină în stare uscată mai mult de 0,1 % iodură de sodiu și nici mai mult de 0,3 % impurități în total în stare uscată.

Soluția trebuie să fie astfel încât, atunci când se pulverizează la 35 °C, soluția obținută să aibă pH-ul între 6,5 și 7,2.

Aer comprimat

Aerul comprimat alimentat la duza sau duzele pentru pulverizarea soluției saline trebuie să fie lipsit de ulei și impurități și menținut la o presiune cuprinsă între 70 kN/m2 și 170 kN/m2.

Condițiile în camera de ceață

Zona de expunere a camerei de ceață trebuie să fie menținută la o temperatură de 35 ± 5 °C. Cel puțin două colectoare de ceață curate trebuie amplasate în zona de expunere pentru a împiedica colectarea picăturilor de soluție care provin de la eșantioanele supuse încercării sau din alte surse. Colectoarele trebuie amplasate aproape de eșantioanele supuse încercării, unul cât mai aproape de duze, iar celălalt cât mai departe posibil de acestea. Ceața trebuie să fie produsă astfel încât, pentru fiecare 80 cm2 de zonă de colectare orizontală, în fiecare colector să fie colectate între 1,0 și 2,0 ml de soluție pe oră, măsurarea fiind efectuată pe o perioadă medie de cel puțin 16 ore.

Duza (sau duzele) trebuie să fie dirijată (dirijate) sau ștrangulată (ștrangulate) astfel încât jetul pulverizat să nu fie proiectat direct pe eșantioanele supuse încercării.

ANEXA 5Încercarea la abraziune și microalunecare

ANEXA 5

Încercarea la abraziune și microalunecare

Figura 1Procedura de tip 1Exemple de amplasări pentru încercare în funcție de tipul de dispozitiv de reglareExemplul a

Figura 1

Procedura de tip 1

Exemple de amplasări pentru încercare în funcție de tipul de dispozitiv de reglare

Exemplul a

Exemplul b

Exemplul b

Observație: F = 10 ±0,1 N; poate fi mărită până la F = 60 ±0,5 N

Figura 2Procedura de tip 2Mai jos sunt prezentate două exemple de configurare a încercăriiExemplul 1

Figura 2

Procedura de tip 2

Mai jos sunt prezentate două exemple de configurare a încercării

Exemplul 1

Exemplul 2

Exemplul 2

unde α și β reproduc unghiurile unei instalații reale (tridimensionale).

Sarcina de 50 N asupra dispozitivului de încercare trebuie să fie direcționată vertical pentru a fi posibilă prevenirea balansării acesteia și răsucirea curelei. Dispozitivul de prindere trebuie fixat la o sarcină de 50 N în același mod ca în vehicul.

ANEXA 6Descrierea căruciorului

ANEXA 6

Descrierea căruciorului

Căruciorul

În cazul încercărilor pe sistemele de reținere pentru copii, căruciorul, purtând doar scaunul, trebuie să aibă o masă mai mare de 380 kg. În cazul încercărilor pe sistemele de reținere pentru copii din categoria vehicul specific, masa căruciorului, cu structura vehiculului atașată, trebuie să fie mai mare de 800 kg.

Ecranul de etalonare

Se fixează pe cărucior un ecran de etalonare; pe cărucior trebuie marcată o linie care reprezintă limita de mișcare, pentru a permite astfel respectarea criteriilor de mișcare înspre înainte care trebuie determinate din înregistrările fotografice.

Scaunul

Scaunul trebuie să fie construit în modul următor:

un spătar rigid, fix, ale cărui dimensiuni sunt indicate în apendicele 1 al prezentei anexe. Partea inferioară și partea superioară sunt alcătuite dintr-un tub cu diametrul de 20 mm;

un loc de ședere rigid, ale cărui dimensiuni sunt indicate în apendicele 1 al prezentei anexe. Partea din spate a locului de ședere este alcătuită dintr-o fâșie rigidă de metal, a cărei limită superioară este un tub cu diametrul de 20 mm. Partea din față a locului de ședere este de asemenea alcătuită dintr-un tub cu diametrul de 20 mm;

pentru a permite accesul la brațele ancorajului, trebuie să existe deschizături în spatele pernei scaunului, astfel cum este prevăzut în apendicele 1 al prezentei anexe;

lățimea scaunului trebuie să fie de 800 mm;

spătarul și locul de ședere trebuie acoperite cu spumă de poliuretan, ale cărei caracteristici sunt precizate în tabelul 1. Dimensiunile pernei sunt indicate în apendicele 1 al prezentei anexe;

spuma de poliuretan trebuie acoperită cu o husă de protecție împotriva luminii soarelui, confecționată din fibră poliacrilată, ale cărei caracteristici sunt date în tabelul 2.

Metoda pentru îmbrăcarea scaunului și a spătarului

Detalii privind materialele folosite în acest proces pot fi obținute de la TNO (Institutul de cercetare pentru autovehicule), Schoemakerstraat 97, 2628 VK Delft, Țările de Jos.

Perna din spumă a scaunului este obținută dintr-un bloc pătrat de spumă (800 × 575 × 135 mm) astfel încât (a se vedea figura 1 din apendicele 1 al prezentei anexe) forma ei să semene cu forma plăcii de aluminiu pentru partea inferioară menționată în figura 2 din apendicele 1 al prezentei anexe.

Se fac șase găuri în placa pentru partea inferioară pentru a o fixa de cărucior prin șuruburi. Găurile sunt efectuate de-a lungul celei mai lungi părți a plăcii, trei pe fiecare latură, poziția lor depinzând de construcția căruciorului. În găuri sunt introduse șase șuruburi. Se recomandă lipirea șuruburilor de placă cu un adeziv corespunzător. Ulterior, șuruburile sunt fixate cu piulițe.

Materialul pentru husă (1250 × 1200 mm, a se vedea figura 3 din apendicele 1 al prezentei anexe) este tăiat pe lățime astfel încât să nu fie posibil ca husa să se suprapună după ce este așezată. Trebuie să existe un spațiu de aproximativ 100 mm între marginile husei. Prin urmare, materialul trebui tăiat la aproximativ 1200 mm.

Pe materialul pentru husă sunt trasate două linii pe lățime. Ele sunt situate la 375 mm de o parte și de alta a liniei mediane a husei. (A se vedea figura 3 din apendicele 1 al prezentei anexe.)

Perna de spumă a scaunului este amplasată invers pe husă, cu placa de aluminiu pentru partea inferioară deasupra.

Pe ambele părți, husa trebuie întinsă până când segmentele desenate pe ea corespund marginilor plăcii de aluminiu pentru partea inferioară. La nivelul fiecărui șurub se fac mici incizii, iar husa este trasă peste șuruburi.

Materialul husei se taie la nivelul inciziilor în placa de aluminiu și în spumă.

Husa este lipită de placa de aluminiu cu un adeziv flexibil. Piulițele trebuie îndepărtate înainte de lipire.

Colțurile laterale sunt îndoite pe placă și sunt, de asemenea, lipite.

Colțurile de la nivelul inciziilor sunt îndoite înspre interior și fixate cu o bandă adezivă rezistentă.

Adezivul flexibil trebuie lăsat să se usuce timp de cel puțin 12 ore.

Perna spătarului este acoperită exact în același mod ca scaunul, cu diferența că liniile de pe husă (1250 × 850 mm) sunt trasate la 320 mm de-o parte și de alta a liniei mediane a materialului.

Linia Cr coincide cu linia de intersecție dintre planul superior al scaunului și planul frontal al spătarului scaunului.

Încercarea dispozitivelor orientate cu spatele la direcția de mers

Pe cărucior trebuie să se monteze un cadru special pentru a susține sistemele de reținere pentru copii astfel cum se arată în figura 1.

Pe cărucior trebuie bine fixat un tub din oțel, astfel încât o sarcină de 5000 ± 50 N aplicată orizontal pe centrul tubului să nu cauzeze o deplasare mai mare de 2 mm.

Dimensiunile tubului trebuie să fie de: 500 × 100 × 90 mm.

Figura 1Dispunere pentru încercarea dispozitivului orientat cu spatele la direcția de mers

Figura 1

Dispunere pentru încercarea dispozitivului orientat cu spatele la direcția de mers

Dimensiuni în mm

Podeaua căruciorului

Podeaua căruciorului trebuie să fie fabricată dintr-o placă de metal cu o grosime uniformă și dintr-un material omogen (a se vedea figura 2 din apendicele 3 al prezentei anexe).

Podeaua trebuie fixată rigid pe cărucior. Înălțimea podelei în raport cu punctul de proiecție al axei Cr (dimensiunea X din figura 2) trebuie ajustată pentru a îndeplini cerințele punctului 7.1.4.1.9.

Dimensiunea X trebuie să fie de 210 mm, având un interval de reglare de ± 70 mm.

Podeaua trebuie proiectată astfel încât duritatea suprafeței să nu fie mai mică de 120 HB, conform EN ISO 6506-1:1999.

Podeaua trebuie să suporte o greutate concentrată de 5 kN aplicată vertical fără a cauza o mișcare verticală mai mare de 2 mm în raport cu axa Cr și fără a duce la apariția unei deformări permanente.

Rugozitatea suprafeței podelei nu trebuie să fie mai mare de 6,3 Ra, conform ISO 4287:1997.

Podeaua trebuie proiectată astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă după încercarea dinamică a sistemului de reținere pentru copii, în conformitate cu prezentul regulament.

Dispozitiv de oprire

Acest dispozitiv este compus din două dispozitive de absorbție identice montate în paralel.

Dacă este necesar, trebuie să se utilizeze un dispozitiv de absorbție suplimentar pentru fiecare creștere cu 200 kg a masei nominale. Fiecare dispozitiv de absorbție trebuie să includă:

o carcasă exterioară formată dintr-un tub din oțel;

un tub din poliuretan pentru absorbția energiei;

un buton de formă elipsoidală din oțel polizat care pătrunde în amortizor și

o tijă și o placă de impact.

Dimensiunile diferitelor părți ale dispozitivului de absorbție sunt indicate în diagrama din apendicele 2 al prezentei anexe.

Caracteristicile materialului absorbant sunt indicate în tabelul 3 și în tabelul 4 din prezenta anexă.

Ansamblul dispozitivului de oprire trebuie menținut timp de cel puțin 12 ore la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 25 °C, înainte de a fi folosit pentru încercările de etalonare descrise în anexa 7 la prezentul regulament. Dispozitivul de oprire trebuie să îndeplinească cerințele de performanță stabilite în apendicele 1 și 2 ale anexei 7, pentru fiecare tip de încercare. Pentru încercările dinamice ale unui sistem de reținere pentru copii, ansamblul dispozitivului de oprire trebuie menținut timp de cel puțin 12 ore la aceeași temperatură ca cea necesară pentru încercarea de etalonare, admițându-se o toleranță de ± 2 °C. Se poate accepta orice alt dispozitiv care duce la rezultate echivalente.

Apendicele 1 la anexa 6

Figura 1Dimensiuni ale scaunului și ale huselor scaunului

Figura 1

Dimensiuni ale scaunului și ale huselor scaunului

Figura 2Dimensiuni ale plăcii de aluminiu inferioare

Figura 2

Dimensiuni ale plăcii de aluminiu inferioare

Dimensiuni în mm

Figura 3Dimensiuni ale husei

Figura 3

Dimensiuni ale husei

Figura 4Vedere tridimensională a scaunului

Figura 4

Vedere tridimensională a scaunului

Apendicele 2 la anexa 6

Dispozitiv de oprire

Dimensiunile pentru impactul frontal (în mm)

Figura 1

Figura 1

Figura 1aMaterialul A

Figura 1a

Materialul A

Figura 1bMaterialul B

Figura 1b

Materialul B

Figura 2Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Figura 2

Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Această dimensiune poate varia între 43 și 49 mm.

Dimensiuni în mm

Figura 3Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Figura 3

Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Dimensiuni în mm

Dimensiunile pentru impactul din spate (în mm)

Figura 4Dispozitiv de oprire (asamblat)Impact din spate dimensiuni în mm

Figura 4

Dispozitiv de oprire (asamblat)

Impact din spate dimensiuni în mm

Figura 5Dispozitiv de opriretub din poliuretanImpact din spate dimensiuni în mm

Figura 5

Dispozitiv de oprire

tub din poliuretan

Impact din spate dimensiuni în mm

Apendicele 3 la anexa 6

Dispunerea și utilizarea ancorajelor în căruciorul de încercare

Ancorajele trebuie dispuse conform descrierii din figura de mai jos.

Atunci când se atașează placa standard de ancoraj la punctele de ancoraj A și B sau B0, plăcile trebuie montate cu șurubul în direcția orizontală transversală cu suprafața unghiulară orientată înspre bord, ele trebuind să se poată roti liber în jurul axei.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii din categoriile universal și restrâns, trebuie să se utilizeze următoarele puncte de ancoraj:

Pentru sistemele de reținere pentru copii care folosesc curele subabdominale, punctele A și B;

Pentru sistemele de reținere pentru copii dotate cu curele subabdominale și diagonale, punctele A, B0 și C.

Pentru sistemele de reținere pentru copii echipate cu dispozitiv de prindere ISOFIX, punctele situate cel mai în spate, H1 și H2.

Ancorajele A, B și/sau H1 H2 (situate cel mai în spate) și D trebuie utilizate pentru sistemele de reținere pentru copii din categoria semiuniversal având doar un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

Ancorajele A, B și/sau H1 H2, E (situate cel mai în spate), E și F trebuie utilizate pentru sistemele de reținere pentru copii din categoria semiuniversal având doar un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

Punctele de ancoraj R1, R2, R3, R4 și R5 sunt punctele suplimentare de ancorare pentru sistemele de reținere pentru copii orientate cu spatele la direcția de mers din categoria semiuniversal având una sau mai multe ancoraje suplimentare (a se vedea punctul 8.1.3.5.3 din prezentul regulament).

Cu excepția punctului C (care reprezintă poziția nodală), punctele, care corespund dispunerii ancorajelor, indică unde trebuie să fie conectate capetele centurii la cărucior sau la traductorul de sarcină, după caz. Structura pe care se află ancorajele trebuie să fie rigidă. Ancorajele din partea superioară nu trebuie deplasate cu mai mult de 0,2 mm în direcție longitudinală când li se aplică o sarcină de 980 N în această direcție. Căruciorul trebuie să fie construit astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă la părțile care suportă ancorajele în timpul încercării.

În cazul coșulețelor pentru sugari din grupa 0, punctele A1 și/sau B1 pot fi folosite alternativ, astfel cum este specificat de producătorul sistemelor de reținere pentru copii. A1 și B1 se află la o distanță de 350 mm de R1, pe o linie transversală care trece prin R1.

În cazul încercării destinate sistemelor de reținere pentru copii din categoriile universal și restrâns, pe scaunul de încercare trebuie să se instaleze o centură standard cu retractor, astfel cum se precizează în anexa 13. Chinga folosită între retractor și placa de ancoraj A1 a centurii de siguranță standard trebuie înlocuită cu una nouă pentru fiecare încercare dinamică.

Pentru încercarea sistemelor de reținere pentru copii echipate cu curele superioare, trebuie să se utilizeze ancorajul G1 sau G2.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii dotate cu un picior de sprijin, serviciul tehnic trebuie să selecționeze ancorajele care trebuie folosite în conformitate cu punctul 2, 3, 4 sau 5 de mai sus, piciorul de sprijin fiind ajustat astfel cum se precizează la punctul 7.1.4.1.9 din prezentul regulament.

Figura 1

Figura 1

Figura 2Suprafața podelei este hașurată

Figura 2

Suprafața podelei este hașurată

Figura 3

Figura 3

Atunci când se atașează placa standard de ancoraj la punctele de ancoraj A și B sau B0, plăcile trebuie montate cu șurubul în direcția orizontală transversală cu suprafața unghiulară orientată înspre bord, ele trebuind să se poată roti liber în jurul axei.

Apendicele 1 la anexa 6

Apendicele 1 la anexa 6

Figura 1Dimensiuni ale scaunului și ale huselor scaunului

Figura 1

Dimensiuni ale scaunului și ale huselor scaunului

Figura 2Dimensiuni ale plăcii de aluminiu inferioare

Figura 2

Dimensiuni ale plăcii de aluminiu inferioare

Dimensiuni în mm

Figura 3Dimensiuni ale husei

Figura 3

Dimensiuni ale husei

Figura 4Vedere tridimensională a scaunului

Figura 4

Vedere tridimensională a scaunului

Apendicele 2 la anexa 6Dispozitiv de oprire

Apendicele 2 la anexa 6

Dispozitiv de oprire

Dimensiunile pentru impactul frontal (în mm)

Figura 1

Figura 1

Figura 1aMaterialul A

Figura 1a

Materialul A

Figura 1bMaterialul B

Figura 1b

Materialul B

Figura 2Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Figura 2

Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Această dimensiune poate varia între 43 și 49 mm.

Dimensiuni în mm

Figura 3Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Figura 3

Dispozitiv de oprire de tip buton în formă elipsoidală

Dimensiuni în mm

Dimensiunile pentru impactul din spate (în mm)

Figura 4Dispozitiv de oprire (asamblat)Impact din spate dimensiuni în mm

Figura 4

Dispozitiv de oprire (asamblat)

Impact din spate dimensiuni în mm

Figura 5Dispozitiv de opriretub din poliuretanImpact din spate dimensiuni în mm

Figura 5

Dispozitiv de oprire

tub din poliuretan

Impact din spate dimensiuni în mm

Apendicele 3 la anexa 6Dispunerea și utilizarea ancorajelor în căruciorul de încercare

Apendicele 3 la anexa 6

Dispunerea și utilizarea ancorajelor în căruciorul de încercare

Ancorajele trebuie dispuse conform descrierii din figura de mai jos.

Atunci când se atașează placa standard de ancoraj la punctele de ancoraj A și B sau B0, plăcile trebuie montate cu șurubul în direcția orizontală transversală cu suprafața unghiulară orientată înspre bord, ele trebuind să se poată roti liber în jurul axei.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii din categoriile universal și restrâns, trebuie să se utilizeze următoarele puncte de ancoraj:

Pentru sistemele de reținere pentru copii care folosesc curele subabdominale, punctele A și B;

Pentru sistemele de reținere pentru copii dotate cu curele subabdominale și diagonale, punctele A, B0 și C.

Pentru sistemele de reținere pentru copii echipate cu dispozitiv de prindere ISOFIX, punctele situate cel mai în spate, H1 și H2.

Ancorajele A, B și/sau H1 H2 (situate cel mai în spate) și D trebuie utilizate pentru sistemele de reținere pentru copii din categoria semiuniversal având doar un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

Ancorajele A, B și/sau H1 H2, E (situate cel mai în spate), E și F trebuie utilizate pentru sistemele de reținere pentru copii din categoria semiuniversal având doar un singur ancoraj suplimentar de prindere în partea superioară.

Punctele de ancoraj R1, R2, R3, R4 și R5 sunt punctele suplimentare de ancorare pentru sistemele de reținere pentru copii orientate cu spatele la direcția de mers din categoria semiuniversal având una sau mai multe ancoraje suplimentare (a se vedea punctul 8.1.3.5.3 din prezentul regulament).

Cu excepția punctului C (care reprezintă poziția nodală), punctele, care corespund dispunerii ancorajelor, indică unde trebuie să fie conectate capetele centurii la cărucior sau la traductorul de sarcină, după caz. Structura pe care se află ancorajele trebuie să fie rigidă. Ancorajele din partea superioară nu trebuie deplasate cu mai mult de 0,2 mm în direcție longitudinală când li se aplică o sarcină de 980 N în această direcție. Căruciorul trebuie să fie construit astfel încât să nu apară nicio deformare permanentă la părțile care suportă ancorajele în timpul încercării.

În cazul coșulețelor pentru sugari din grupa 0, punctele A1 și/sau B1 pot fi folosite alternativ, astfel cum este specificat de producătorul sistemelor de reținere pentru copii. A1 și B1 se află la o distanță de 350 mm de R1, pe o linie transversală care trece prin R1.

În cazul încercării destinate sistemelor de reținere pentru copii din categoriile universal și restrâns, pe scaunul de încercare trebuie să se instaleze o centură standard cu retractor, astfel cum se precizează în anexa 13. Chinga folosită între retractor și placa de ancoraj A1 a centurii de siguranță standard trebuie înlocuită cu una nouă pentru fiecare încercare dinamică.

Pentru încercarea sistemelor de reținere pentru copii echipate cu curele superioare, trebuie să se utilizeze ancorajul G1 sau G2.

În cazul sistemelor de reținere pentru copii dotate cu un picior de sprijin, serviciul tehnic trebuie să selecționeze ancorajele care trebuie folosite în conformitate cu punctul 2, 3, 4 sau 5 de mai sus, piciorul de sprijin fiind ajustat astfel cum se precizează la punctul 7.1.4.1.9 din prezentul regulament.

Figura 1

Figura 1

Figura 2Suprafața podelei este hașurată

Figura 2

Suprafața podelei este hașurată

Figura 3

Figura 3

Atunci când se atașează placa standard de ancoraj la punctele de ancoraj A și B sau B0, plăcile trebuie montate cu șurubul în direcția orizontală transversală cu suprafața unghiulară orientată înspre bord, ele trebuind să se poată roti liber în jurul axei.

ANEXA 7Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

ANEXA 7

Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

În toate cazurile, procedurile de etalonare și de măsurare trebuie să corespundă celor definite în standardul internațional ISO 6487:2002; echipamentul de măsurare trebuie să corespundă specificațiilor unui canal de date cu o clasă de frecvență a canalului (CFC) 60.

Apendicele 1 la anexa 7

Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Impact frontal

Definiția diferitelor curbe

Regulamentul ONU nr. 44 – Impact frontal

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2 din prezentul regulament) se aplică numai în cazul saniei de accelerare.

Apendicele 2 la anexa 7

Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Impact din spate

Definiția diferitelor curbe

Regulamentul ONU nr. 44 – Impact din spate

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2 din prezentul regulament) se aplică numai în cazul saniei de accelerare.

Apendicele 1 la anexa 7Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Apendicele 1 la anexa 7

Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Impact frontal

Definiția diferitelor curbe

Regulamentul ONU nr. 44 – Impact frontal

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2 din prezentul regulament) se aplică numai în cazul saniei de accelerare.

Apendicele 2 la anexa 7Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Apendicele 2 la anexa 7

Curba de decelerare sau de accelerare a căruciorului, ca funcție de timp

Impact din spate

Definiția diferitelor curbe

Regulamentul ONU nr. 44 – Impact din spate

Segmentul suplimentar (a se vedea punctul 8.1.3.1.1.3.2 din prezentul regulament) se aplică numai în cazul saniei de accelerare.

ANEXA 8Descrierea manechinelor

ANEXA 8

Descrierea manechinelor

Observații generale

Manechinele prevăzute de prezentul regulament sunt descrise în apendicele 1-3 ale prezentei anexe și în desenele tehnice efectuate de TNO (Institutul de cercetare pentru autovehicule), Schoemakerstraat 97, 2628 VK Delft, Țările de Jos.

Se pot folosi manechine alternative, cu condiția ca:

echivalența lor să poată fi demonstrată în mod satisfăcător autorității de omologare de tip și

utilizarea lor să fie înregistrată în raportul de încercare și în fișa de comunicare descrise în anexa 1 la prezentul regulament.

Apendicele 1 la anexa 8

Descrierea manechinelor care reprezintă copii de 9 luni și de 3, 6 și 10 ani

Observații generale

Dimensiunile și masele manechinelor descrise mai jos sunt bazate pe antropometria copiilor din cea de a 50-a percentilă cu vârsta de 9 luni, 3, 6 și, respectiv, 10 ani.

Manechinele sunt alcătuite dintr-un schelet de metal și poliester cu componente din mulaj de poliuretan.

În figura 9 este prezentată o vedere explodată a manechinului.

Construcție

Cap

Capul este construit din poliuretan și întărit cu benzi de metal. În interiorul capului este posibilă instalarea echipamentului de măsurare pe un bloc de poliamidă amplasat în centrul de greutate.

Vertebre

Vertebrele gâtului

Gâtul este realizat din 5 inele de poliuretan conținând un nucleu de elemente de poliamidă. Articulația Atlas-Axis este realizată din poliamidă.

Vertebre lombare

Cele cinci vertebre lombare sunt realizate din poliamidă.

Piept

Scheletul pieptului constă într-un cadru tubular de oțel pe care sunt montate articulațiile brațului. Coloana vertebrală constă într-un cablu de oțel cu patru capete filetate.

Scheletul este acoperit cu poliuretan. Echipamentul de măsurare poate fi amplasat în cavitatea toracică.

Membre

Brațele și picioarele sunt, de asemenea, fabricate din poliuretan, fiind întărite cu elemente din metal sub forma unor tuburi cu secțiune pătrată, benzi și plăci. Genunchii și umerii sunt prevăzuți cu articulații reglabile. Articulațiile brațului și ale coapsei sunt constituite dintr-o bilă reglabilă și din articulații sub formă de locaș al bilei.

Bazin

Bazinul este alcătuit din poliester întărit cu sticlă și acoperit de asemenea cu poliuretan.

Forma părții superioare a bazinului, care este importantă pentru determinarea sensibilității la solicitarea abdominală, trebuie să simuleze cât se poate de bine forma bazinului copilului.

Articulațiile șoldurilor sunt situate puțin mai jos de bazin.

Asamblarea manechinului

Gât-piept-bazin

Vertebrele lombare și bazinul sunt înșurubate pe cablul de oțel, iar tensiunea lor este reglată cu o piuliță. Vertebrele gâtului sunt montate și ajustate în același mod. Deoarece cablul de oțel nu trebuie să se poată mișca prin piept, reglarea tensiunii vertebrelor lombare din gât și invers nu trebuie să fie posibilă.

Cap-gât

Capul poate fi montat și reglat prin intermediul unui șurub și al unei piulițe prin blocul Atlas-Axis.

Trunchi-membre

Mâinile și picioarele pot fi montate și reglate pe trunchi prin intermediul unei bile reglabile și al unor articulații sub formă de locaș al bilei.

În cazul articulațiilor brațului, bilele sunt conectate la trunchi; în cazul articulațiilor piciorului, ele sunt conectate la picioare.

Caracteristici principale

Masa

Dimensiuni principale

Dimensiunile principale, având la bază figura 1 din prezenta anexă, sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1Dimensiunile principale ale manechinului

Figura 1

Dimensiunile principale ale manechinului

Reglarea articulațiilor

Observații generale

Pentru a ajunge la rezultate reproductibile folosind manechinele, este esențială specificarea și reglarea frecării la diferite articulații, a tensiunii în cablurile gâtului și lombare, precum și rigiditatea inserției abdominale.

Reglarea cablului gâtului

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se montează ansamblul complet al gâtului fără cap.

Se strânge piulița dispozitivului de reglare pe blocul Atlas-Axis.

Se plasează o bară potrivită sau un șurub prin blocul Atlas-Axis.

Se slăbește presiunea piuliței dispozitivului de reglare până când blocul Atlas-Axis coboară cu 10 ± 1 mm în momentul în care o sarcină de 50 N direcționată în jos este aplicată barei sau șurubului prin blocul Atlas-Axis (a se vedea figura 2).

Figura 2

Figura 2

Articulația vertebrelor atlas-axis

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se montează ansamblul complet format din gât și cap.

Se strâng șurubul și piulița de reglare prin cap și blocul Atlas-Axis cu capul în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când capul începe să se miște (a se vedea figura 3).

Figura 3

Figura 3

Articulația șoldului

Se așază trunchiul cu fața în jos într-un plan orizontal.

Se montează coapsa fără gambă.

Se strânge piulița de reglare cu coapsa în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când coapsa începe să se miște.

Articulația coapsei se verifică frecvent în fazele inițiale din cauza problemelor de rodaj (a se vedea figura 4).

Figura 4

Figura 4

Articulația genunchiului

Se așază coapsa în poziție orizontală.

Se montează gamba.

Se strânge piulița de reglare a încheieturii genunchiului cu gamba în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când gamba începe să se miște (a se vedea figura 5).

Figura 5

Figura 5

Articulația umărului

Se așază trunchiul în poziție verticală.

Se montează brațul fără antebraț.

Se strâng piulițele de reglare ale umărului cu brațul în poziție orizontală.

Se slăbesc piulițele de reglare până când brațul începe să se miște (a se vedea figura 6).

Articulațiile umărului trebuie verificate în mod frecvent în etapele inițiale din cauza problemelor de rodaj.

Figura 6

Figura 6

Articulația cotului

Se așază brațul în poziție verticală.

Se montează antebrațul.

Se strânge piulița de reglare a cotului cu antebrațul în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când antebrațul începe să se miște (a se vedea figura 7).

Figura 7

Figura 7

Cablul lombar

Se asamblează partea superioară a trunchiului, vertebrele lombare, partea inferioară a trunchiului, inserția abdominală, cablul și arcul.

Se strânge piulița de reglare a cablului în partea inferioară a trunchiului până când arcul este comprimat la 2/3 din lungimea sa netensionată (a se vedea figura 8).

Figura 8

Figura 8

Etalonarea inserției abdominale

Observații generale

Încercarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei mașini adecvate de producere a tensiunii.

Se așază inserția abdominală pe un bloc rigid cu aceeași lungime și lățime precum coloana vertebrală lombară. Grosimea blocului respectiv trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a coloanei vertebrale lombare (a se vedea figura 9).

Trebuie aplicată o sarcină inițială de 20 N.

Trebuie să se aplice o sarcină constantă de 50 N.

Devierea inserției abdominale după 2 minute trebuie să fie:

Figura 9

Figura 9

Instrumente

Observații generale

Procedurile de etalonare și de măsurare trebuie să se bazeze pe standardul internațional ISO 6487 (1980).

Instalarea accelerometrului în piept

Accelerometrul trebuie montat în cavitatea protejată din piept.

Indicarea perforării abdominale

Un eșantion de mastic trebuie conectat vertical la partea din față a vertebrelor lombare cu ajutorul unei fâșii subțiri de bandă adezivă.

O deviere a masticului nu înseamnă neapărat că penetrarea a avut loc.

Eșantioanele de mastic trebuie să fie de aceeași lungime și lățime cu coloana vertebrală lombară; grosimea eșantioanelor trebuie să fie de 25 ± 2 mm.

Trebuie folosit doar masticul furnizat odată cu manechinele.

Temperatura masticului pe durata încercării trebuie să fie de 30 ± 5 °C.

Apendicele 2 la anexa 8

Descrierea manechinului reprezentând un nou-născut

Manechinul Q0

Specificațiile tehnice și desenele detaliate ale manechinului Q, inclusiv ale manechinului Q0, precum și ajustările acestora pentru încercările din prezentul regulament se depun provizoriu pe site-ul internet al grupului de lucru informal pentru sistemele îmbunătățite de reținere pentru copii (www2.unece.org/wiki/display/trans/Q-dummy+drawings) la CEE-ONU, Palais de Nations, Geneva, Elveția. În momentul adoptării prezentului regulament de către Forumul mondial pentru armonizarea reglementărilor privind vehiculele (WP.29), textul care restricționează utilizarea desenelor și a specificațiilor tehnice va fi eliminat din paginile individuale, iar desenele și specificațiile vor fi reîncărcate pe site-ul internet menționat mai sus. După o perioadă de timp necesară grupului de lucru informal pentru a finaliza examinarea specificațiilor tehnice și a desenelor manechinelor, desenele finale acceptate vor fi deplasate în Rezoluția reciprocă din 1958 și în Acordurile din 1998 și vor fi încărcate pe site-ul internet al Forumului mondial WP.29.

Manechinul P0

Manechinul P0 a fost conceput în 1987 (suplimentul 1 la seria 02 de amendamente) și este descris mai jos.

Manechinul este compus din cap, trunchi, mâini și picioare ca o singură unitate. Trunchiul, mâinile și picioarele sunt un mulaj din sorbotan acoperit cu un înveliș din PVC și conținând o coloană vertebrală în formă de arc din oțel. Capul este confecționat dintr-un mulaj din material spongios de poliuretan acoperit cu un înveliș din PVC, fiind atașat permanent de trunchi. Manechinul este prevăzut cu un costum din bumbac/poliester supraelastic.

Dimensiunile și repartizarea masei manechinului au la bază dimensiunile și repartizarea masei unui nou-născut din a 50-a percentilă și sunt prezentate în tabelele 1 și 2 și în figura 1.

Figura 1Etalonarea manechinului reprezentând un sugar

Figura 1

Etalonarea manechinului reprezentând un sugar

Rigiditatea umărului

Se așază manechinul pe spate în poziție orizontală și se sprijină trunchiul pe o parte pentru a preveni deplasarea. (figura 2)

Se aplică o sarcina de 150 N pe un piston plat cu diametrul de 40 mm, în poziție orizontală, în direcția perpendiculară pe axul superior-inferior al manechinului. Axul pistonului trebuie să se afle în mijlocul umărului manechinului și să fie adiacent punctului A de pe umăr (a se vedea figura 2). Devierea laterală a pistonului din momentul primului contact cu brațul trebuie să se fie cuprinsă între 30 mm și 50 mm.

Se repetă operațiunile cu celălalt umăr, schimbând poziția de sprijin.

Rigiditatea articulației piciorului

Se așază manechinul pe spate pe un plan orizontal (figura 3) și se apropie gambele până la intrarea în contact cu partea interioară a genunchiului.

Se aplică o sarcină verticală pe genunchi cu un piston plat cu dimensiunile de 35 mm × 95 mm și se poziționează axul central al pistonului peste cel mai înalt punct al genunchilor.

Se exercită o forță suficient de mare asupra pistonului pentru a îndoi șoldurile până când partea din față a pistonului se află la o distanță de 85 mm de suprafața de sprijin. Forța exercitată trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 30 N și 70 N. În timpul încercării se verifică absența contactului dintre membrele inferioare și orice suprafață.

Temperatură

Etalonarea trebuie să se desfășoare la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

Figura 2

Figura 2

Figura 3

Figura 3

Apendicele 3 la anexa 8

Descrierea manechinului reprezentând un copil de 18 luni

Observații generale

Dimensiunile și masele manechinelor sunt bazate pe antropometria unui copil din cea de a 50-a percentilă cu vârsta de 18 luni.

Construcție

Cap

Capul constă într-un craniu de plastic semirigid acoperit cu scalp. Craniul are o cavitate care permite montarea aparatelor de măsură (opționale).

Gât

Gâtul este alcătuit din trei părți:

o coloană de cauciuc solid,

o articulație reglabilă OC în vârful coloanei de cauciuc, permițând rotația la frecare reglabilă în jurul axului lateral,

o articulație sferică nereglabilă la baza gâtului.

Trunchi

Trunchiul este alcătuit dintr-un schelet de plastic, acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea. Trunchiul are o cavitate în fața scheletului și poate fi umplut cu spumă pentru a obține rigiditatea corectă a toracelui. De asemenea, trunchiul are o cavitate în spate care permite montarea aparatelor de măsură.

Abdomenul

Abdomenul manechinului este un element deformabil format dintr-o singură parte care este introdusă în spațiul dintre torace și bazin.

Zona lombară a coloanei

Zona lombară a coloanei vertebrale este alcătuită dintr-o coloană de cauciuc care este montată între scheletul toracic și bazin. Rigiditatea zonei lombare a coloanei vertebrale este prestabilită, utilizându-se un cablu de metal care trece prin nucleul gol al coloanei de cauciuc.

Bazin

Bazinul este fabricat din material plastic semirigid și are forma unui bazin de copil. El este acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea în jurul bazinului și al feselor.

Articulația șoldului

Articulațiile șoldului sunt montate pe partea inferioară a bazinului. Articulația permite rotația în jurul unui ax lateral, precum și rotația în jurul unui ax care formează un unghi drept cu axul lateral, folosind o articulație cardanică. Ambele axe sunt supuse unei frecări reglabile.

Articulația genunchiului

Articulația genunchiului permite flexiunea și extensia gambei în condiții de frecare reglabilă.

Articulația umărului

Articulația umărului se montează pe scheletul cavității toracice. Sistemul de înclichetare permite poziționarea brațului în două poziții inițiale.

Articulația cotului

Articulația cotului permite flexiunea și extensia antebrațului. Sistemul de înclichetare permite poziționarea antebrațului în două poziții inițiale.

Asamblarea manechinului

Cablul coloanei vertebrale este montat pe partea lombară a coloanei vertebrale.

Zona lombară a coloanei vertebrale este montată în scheletul dintre bazin și coloana vertebrală a toracelui.

Inserția abdominală este fixată între torace și bazin.

Gâtul este montat pe torace.

Capul este montat pe gât prin intermediul discului de interfață.

Sunt montate mâinile și picioarele.

Caracteristici principale

Masa

Dimensiuni principale

Dimensiunile principale, bazate pe figura 1 din prezenta anexă (reproduse mai jos), sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1Dimensiunile principale ale manechinului de 18 luni

Figura 1

Dimensiunile principale ale manechinului de 18 luni

Reglarea articulațiilor

Observații generale

Pentru a obține rezultate reproductibile utilizând manechinele, este esențială reglarea frecării în diferite articulații, a tensiunii din zona lombară a coloanei, precum și a rigidității inserției abdominale.

Înainte de a da curs acestor instrucțiuni, trebuie să se verifice că niciuna dintre aceste părți nu are defecte.

Zona lombară a coloanei

Zona lombară a coloanei este etalonată înainte de a fi montată în manechin.

Se fixează placa inferioară de montare a părții lombare a coloanei astfel încât partea frontală a zonei lombare a coloanei să se situeze la bază (figura 2).

Figura 2

Figura 2

Se exercită o forță descendentă de 250 N asupra plăcii superioare de montare. Deplasarea descendentă rezultată trebuie înregistrată între 1 și 2 secunde după exercitarea forței și trebuie să se fie între 9 și 12 mm.

Abdomenul

Se montează inserția abdominală pe un bloc rigid cu aceeași lungime și lățime ca zona lombară a coloanei. Grosimea acestui bloc trebuie să fie de cel puțin două ori mai mare decât cea a zonei lombare a coloanei (figura 3).

Trebuie aplicată o sarcină inițială de 20 N.

Trebuie să se aplice o sarcină constantă de 50 N.

Deformarea inserției abdominale după două minute trebuie să fie de 12 ± 2 mm.

Figura 3

Figura 3

Reglarea gâtului

Gâtul complet, alcătuit din coloana de cauciuc, articulația sferică a bazei și articulația OC se montează pe o suprafață verticală, astfel încât partea frontală să fie orientată în jos (figura 4).

Figura 4

Figura 4

Se aplică o forță verticală de 100 N pe axul articulației OC. Articulația OC trebuie să se deplaseze în jos cu 22 ± 2 mm.

Articulația OC

Se montează ansamblul complet format din gât și cap.

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se strâng șurubul și piulița de reglare prin cap, precum și articulația OC folosind o cheie dinamometrică până când capul nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Șold

Se fixează coapsa, fără gambă, de bazin.

Se așază coapsa în poziție orizontală.

Se mărește frecarea exercitată pe axul lateral până când piciorul nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Se așază coapsa în poziție orizontală, în direcția axului lateral.

Se mărește frecarea la articulația cardanică până când gamba nu se mai poate mișca din cauza gravitației.

Genunchi

Se atașează gamba la coapsă.

Se așază coapsa și gamba în poziție orizontală, coapsa fiind sprijinită.

Se strânge piulița de reglare la nivelul genunchilor până când gamba nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Umeri

Se prelungește antebrațul și se așază brațul în cea mai înaltă poziție în care se poate înclicheta.

Sistemul de înclichetare de la nivelul umărului trebuie reparat sau înlocuit în cazul în care brațul nu rămâne în această poziție.

Cot

Se așază antebrațul în poziția cea mai joasă în care se poate înclicheta, iar antebrațul se așază în poziția superioară a sistemului de înclichetare.

Sistemul de înclichetare de la nivelul cotului trebuie reparat sau înlocuit în cazul în care antebrațul nu rămâne în această poziție.

Instrumente

Observații generale

Deși au fost prevăzute dispoziții pentru echiparea manechinului de 18 luni cu un anumit număr de transductoare, acesta este echipat în mod standard cu înlocuitori de aceeași dimensiune și masă.

Procedurile de etalonare și de măsurare trebuie să se bazeze pe standardul internațional ISO 6487 (1980).

Instalarea accelerometrului în piept

Accelerometrul trebuie montat în cavitatea pieptului. Acest montaj se realizează pornind din partea din spate a manechinului.

Indicarea perforării abdominale

Existența sau lipsa perforării abdominale trebuie evaluată prin intermediul fotografierii ultrarapide.

Apendicele 1 la anexa 8Descrierea manechinelor care reprezintă copii de 9 luni și de 3, 6 și 10 ani

Apendicele 1 la anexa 8

Descrierea manechinelor care reprezintă copii de 9 luni și de 3, 6 și 10 ani

Observații generale

Dimensiunile și masele manechinelor descrise mai jos sunt bazate pe antropometria copiilor din cea de a 50-a percentilă cu vârsta de 9 luni, 3, 6 și, respectiv, 10 ani.

Manechinele sunt alcătuite dintr-un schelet de metal și poliester cu componente din mulaj de poliuretan.

În figura 9 este prezentată o vedere explodată a manechinului.

Construcție

Cap

Capul este construit din poliuretan și întărit cu benzi de metal. În interiorul capului este posibilă instalarea echipamentului de măsurare pe un bloc de poliamidă amplasat în centrul de greutate.

Vertebre

Vertebrele gâtului

Gâtul este realizat din 5 inele de poliuretan conținând un nucleu de elemente de poliamidă. Articulația Atlas-Axis este realizată din poliamidă.

Vertebre lombare

Cele cinci vertebre lombare sunt realizate din poliamidă.

Piept

Scheletul pieptului constă într-un cadru tubular de oțel pe care sunt montate articulațiile brațului. Coloana vertebrală constă într-un cablu de oțel cu patru capete filetate.

Scheletul este acoperit cu poliuretan. Echipamentul de măsurare poate fi amplasat în cavitatea toracică.

Membre

Brațele și picioarele sunt, de asemenea, fabricate din poliuretan, fiind întărite cu elemente din metal sub forma unor tuburi cu secțiune pătrată, benzi și plăci. Genunchii și umerii sunt prevăzuți cu articulații reglabile. Articulațiile brațului și ale coapsei sunt constituite dintr-o bilă reglabilă și din articulații sub formă de locaș al bilei.

Bazin

Bazinul este alcătuit din poliester întărit cu sticlă și acoperit de asemenea cu poliuretan.

Forma părții superioare a bazinului, care este importantă pentru determinarea sensibilității la solicitarea abdominală, trebuie să simuleze cât se poate de bine forma bazinului copilului.

Articulațiile șoldurilor sunt situate puțin mai jos de bazin.

Asamblarea manechinului

Gât-piept-bazin

Vertebrele lombare și bazinul sunt înșurubate pe cablul de oțel, iar tensiunea lor este reglată cu o piuliță. Vertebrele gâtului sunt montate și ajustate în același mod. Deoarece cablul de oțel nu trebuie să se poată mișca prin piept, reglarea tensiunii vertebrelor lombare din gât și invers nu trebuie să fie posibilă.

Cap-gât

Capul poate fi montat și reglat prin intermediul unui șurub și al unei piulițe prin blocul Atlas-Axis.

Trunchi-membre

Mâinile și picioarele pot fi montate și reglate pe trunchi prin intermediul unei bile reglabile și al unor articulații sub formă de locaș al bilei.

În cazul articulațiilor brațului, bilele sunt conectate la trunchi; în cazul articulațiilor piciorului, ele sunt conectate la picioare.

Caracteristici principale

Masa

Dimensiuni principale

Dimensiunile principale, având la bază figura 1 din prezenta anexă, sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1Dimensiunile principale ale manechinului

Figura 1

Dimensiunile principale ale manechinului

Reglarea articulațiilor

Observații generale

Pentru a ajunge la rezultate reproductibile folosind manechinele, este esențială specificarea și reglarea frecării la diferite articulații, a tensiunii în cablurile gâtului și lombare, precum și rigiditatea inserției abdominale.

Reglarea cablului gâtului

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se montează ansamblul complet al gâtului fără cap.

Se strânge piulița dispozitivului de reglare pe blocul Atlas-Axis.

Se plasează o bară potrivită sau un șurub prin blocul Atlas-Axis.

Se slăbește presiunea piuliței dispozitivului de reglare până când blocul Atlas-Axis coboară cu 10 ± 1 mm în momentul în care o sarcină de 50 N direcționată în jos este aplicată barei sau șurubului prin blocul Atlas-Axis (a se vedea figura 2).

Figura 2

Figura 2

Articulația vertebrelor atlas-axis

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se montează ansamblul complet format din gât și cap.

Se strâng șurubul și piulița de reglare prin cap și blocul Atlas-Axis cu capul în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când capul începe să se miște (a se vedea figura 3).

Figura 3

Figura 3

Articulația șoldului

Se așază trunchiul cu fața în jos într-un plan orizontal.

Se montează coapsa fără gambă.

Se strânge piulița de reglare cu coapsa în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când coapsa începe să se miște.

Articulația coapsei se verifică frecvent în fazele inițiale din cauza problemelor de rodaj (a se vedea figura 4).

Figura 4

Figura 4

Articulația genunchiului

Se așază coapsa în poziție orizontală.

Se montează gamba.

Se strânge piulița de reglare a încheieturii genunchiului cu gamba în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când gamba începe să se miște (a se vedea figura 5).

Figura 5

Figura 5

Articulația umărului

Se așază trunchiul în poziție verticală.

Se montează brațul fără antebraț.

Se strâng piulițele de reglare ale umărului cu brațul în poziție orizontală.

Se slăbesc piulițele de reglare până când brațul începe să se miște (a se vedea figura 6).

Articulațiile umărului trebuie verificate în mod frecvent în etapele inițiale din cauza problemelor de rodaj.

Figura 6

Figura 6

Articulația cotului

Se așază brațul în poziție verticală.

Se montează antebrațul.

Se strânge piulița de reglare a cotului cu antebrațul în poziție orizontală.

Se slăbește piulița de reglare până când antebrațul începe să se miște (a se vedea figura 7).

Figura 7

Figura 7

Cablul lombar

Se asamblează partea superioară a trunchiului, vertebrele lombare, partea inferioară a trunchiului, inserția abdominală, cablul și arcul.

Se strânge piulița de reglare a cablului în partea inferioară a trunchiului până când arcul este comprimat la 2/3 din lungimea sa netensionată (a se vedea figura 8).

Figura 8

Figura 8

Etalonarea inserției abdominale

Observații generale

Încercarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei mașini adecvate de producere a tensiunii.

Se așază inserția abdominală pe un bloc rigid cu aceeași lungime și lățime precum coloana vertebrală lombară. Grosimea blocului respectiv trebuie să fie de două ori mai mare decât cea a coloanei vertebrale lombare (a se vedea figura 9).

Trebuie aplicată o sarcină inițială de 20 N.

Trebuie să se aplice o sarcină constantă de 50 N.

Devierea inserției abdominale după 2 minute trebuie să fie:

Figura 9

Figura 9

Instrumente

Observații generale

Procedurile de etalonare și de măsurare trebuie să se bazeze pe standardul internațional ISO 6487 (1980).

Instalarea accelerometrului în piept

Accelerometrul trebuie montat în cavitatea protejată din piept.

Indicarea perforării abdominale

Un eșantion de mastic trebuie conectat vertical la partea din față a vertebrelor lombare cu ajutorul unei fâșii subțiri de bandă adezivă.

O deviere a masticului nu înseamnă neapărat că penetrarea a avut loc.

Eșantioanele de mastic trebuie să fie de aceeași lungime și lățime cu coloana vertebrală lombară; grosimea eșantioanelor trebuie să fie de 25 ± 2 mm.

Trebuie folosit doar masticul furnizat odată cu manechinele.

Temperatura masticului pe durata încercării trebuie să fie de 30 ± 5 °C.

Apendicele 2 la anexa 8Descrierea manechinului reprezentând un nou-născut

Apendicele 2 la anexa 8

Descrierea manechinului reprezentând un nou-născut

Manechinul Q0

Specificațiile tehnice și desenele detaliate ale manechinului Q, inclusiv ale manechinului Q0, precum și ajustările acestora pentru încercările din prezentul regulament se depun provizoriu pe site-ul internet al grupului de lucru informal pentru sistemele îmbunătățite de reținere pentru copii (www2.unece.org/wiki/display/trans/Q-dummy+drawings) la CEE-ONU, Palais de Nations, Geneva, Elveția. În momentul adoptării prezentului regulament de către Forumul mondial pentru armonizarea reglementărilor privind vehiculele (WP.29), textul care restricționează utilizarea desenelor și a specificațiilor tehnice va fi eliminat din paginile individuale, iar desenele și specificațiile vor fi reîncărcate pe site-ul internet menționat mai sus. După o perioadă de timp necesară grupului de lucru informal pentru a finaliza examinarea specificațiilor tehnice și a desenelor manechinelor, desenele finale acceptate vor fi deplasate în Rezoluția reciprocă din 1958 și în Acordurile din 1998 și vor fi încărcate pe site-ul internet al Forumului mondial WP.29.

Manechinul P0

Manechinul P0 a fost conceput în 1987 (suplimentul 1 la seria 02 de amendamente) și este descris mai jos.

Manechinul este compus din cap, trunchi, mâini și picioare ca o singură unitate. Trunchiul, mâinile și picioarele sunt un mulaj din sorbotan acoperit cu un înveliș din PVC și conținând o coloană vertebrală în formă de arc din oțel. Capul este confecționat dintr-un mulaj din material spongios de poliuretan acoperit cu un înveliș din PVC, fiind atașat permanent de trunchi. Manechinul este prevăzut cu un costum din bumbac/poliester supraelastic.

Dimensiunile și repartizarea masei manechinului au la bază dimensiunile și repartizarea masei unui nou-născut din a 50-a percentilă și sunt prezentate în tabelele 1 și 2 și în figura 1.

Figura 1Etalonarea manechinului reprezentând un sugar

Figura 1

Etalonarea manechinului reprezentând un sugar

Rigiditatea umărului

Se așază manechinul pe spate în poziție orizontală și se sprijină trunchiul pe o parte pentru a preveni deplasarea. (figura 2)

Se aplică o sarcina de 150 N pe un piston plat cu diametrul de 40 mm, în poziție orizontală, în direcția perpendiculară pe axul superior-inferior al manechinului. Axul pistonului trebuie să se afle în mijlocul umărului manechinului și să fie adiacent punctului A de pe umăr (a se vedea figura 2). Devierea laterală a pistonului din momentul primului contact cu brațul trebuie să se fie cuprinsă între 30 mm și 50 mm.

Se repetă operațiunile cu celălalt umăr, schimbând poziția de sprijin.

Rigiditatea articulației piciorului

Se așază manechinul pe spate pe un plan orizontal (figura 3) și se apropie gambele până la intrarea în contact cu partea interioară a genunchiului.

Se aplică o sarcină verticală pe genunchi cu un piston plat cu dimensiunile de 35 mm × 95 mm și se poziționează axul central al pistonului peste cel mai înalt punct al genunchilor.

Se exercită o forță suficient de mare asupra pistonului pentru a îndoi șoldurile până când partea din față a pistonului se află la o distanță de 85 mm de suprafața de sprijin. Forța exercitată trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 30 N și 70 N. În timpul încercării se verifică absența contactului dintre membrele inferioare și orice suprafață.

Temperatură

Etalonarea trebuie să se desfășoare la o temperatură cuprinsă între 15 °C și 30 °C.

Figura 2

Figura 2

Figura 3

Figura 3

Apendicele 3 la anexa 8Descrierea manechinului reprezentând un copil de 18 luni

Apendicele 3 la anexa 8

Descrierea manechinului reprezentând un copil de 18 luni

Observații generale

Dimensiunile și masele manechinelor sunt bazate pe antropometria unui copil din cea de a 50-a percentilă cu vârsta de 18 luni.

Construcție

Cap

Capul constă într-un craniu de plastic semirigid acoperit cu scalp. Craniul are o cavitate care permite montarea aparatelor de măsură (opționale).

Gât

Gâtul este alcătuit din trei părți:

o coloană de cauciuc solid,

o articulație reglabilă OC în vârful coloanei de cauciuc, permițând rotația la frecare reglabilă în jurul axului lateral,

o articulație sferică nereglabilă la baza gâtului.

Trunchi

Trunchiul este alcătuit dintr-un schelet de plastic, acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea. Trunchiul are o cavitate în fața scheletului și poate fi umplut cu spumă pentru a obține rigiditatea corectă a toracelui. De asemenea, trunchiul are o cavitate în spate care permite montarea aparatelor de măsură.

Abdomenul

Abdomenul manechinului este un element deformabil format dintr-o singură parte care este introdusă în spațiul dintre torace și bazin.

Zona lombară a coloanei

Zona lombară a coloanei vertebrale este alcătuită dintr-o coloană de cauciuc care este montată între scheletul toracic și bazin. Rigiditatea zonei lombare a coloanei vertebrale este prestabilită, utilizându-se un cablu de metal care trece prin nucleul gol al coloanei de cauciuc.

Bazin

Bazinul este fabricat din material plastic semirigid și are forma unui bazin de copil. El este acoperit cu un sistem care imită carnea/pielea în jurul bazinului și al feselor.

Articulația șoldului

Articulațiile șoldului sunt montate pe partea inferioară a bazinului. Articulația permite rotația în jurul unui ax lateral, precum și rotația în jurul unui ax care formează un unghi drept cu axul lateral, folosind o articulație cardanică. Ambele axe sunt supuse unei frecări reglabile.

Articulația genunchiului

Articulația genunchiului permite flexiunea și extensia gambei în condiții de frecare reglabilă.

Articulația umărului

Articulația umărului se montează pe scheletul cavității toracice. Sistemul de înclichetare permite poziționarea brațului în două poziții inițiale.

Articulația cotului

Articulația cotului permite flexiunea și extensia antebrațului. Sistemul de înclichetare permite poziționarea antebrațului în două poziții inițiale.

Asamblarea manechinului

Cablul coloanei vertebrale este montat pe partea lombară a coloanei vertebrale.

Zona lombară a coloanei vertebrale este montată în scheletul dintre bazin și coloana vertebrală a toracelui.

Inserția abdominală este fixată între torace și bazin.

Gâtul este montat pe torace.

Capul este montat pe gât prin intermediul discului de interfață.

Sunt montate mâinile și picioarele.

Caracteristici principale

Masa

Dimensiuni principale

Dimensiunile principale, bazate pe figura 1 din prezenta anexă (reproduse mai jos), sunt indicate în tabelul 2.

Figura 1Dimensiunile principale ale manechinului de 18 luni

Figura 1

Dimensiunile principale ale manechinului de 18 luni

Reglarea articulațiilor

Observații generale

Pentru a obține rezultate reproductibile utilizând manechinele, este esențială reglarea frecării în diferite articulații, a tensiunii din zona lombară a coloanei, precum și a rigidității inserției abdominale.

Înainte de a da curs acestor instrucțiuni, trebuie să se verifice că niciuna dintre aceste părți nu are defecte.

Zona lombară a coloanei

Zona lombară a coloanei este etalonată înainte de a fi montată în manechin.

Se fixează placa inferioară de montare a părții lombare a coloanei astfel încât partea frontală a zonei lombare a coloanei să se situeze la bază (figura 2).

Figura 2

Figura 2

Se exercită o forță descendentă de 250 N asupra plăcii superioare de montare. Deplasarea descendentă rezultată trebuie înregistrată între 1 și 2 secunde după exercitarea forței și trebuie să se fie între 9 și 12 mm.

Abdomenul

Se montează inserția abdominală pe un bloc rigid cu aceeași lungime și lățime ca zona lombară a coloanei. Grosimea acestui bloc trebuie să fie de cel puțin două ori mai mare decât cea a zonei lombare a coloanei (figura 3).

Trebuie aplicată o sarcină inițială de 20 N.

Trebuie să se aplice o sarcină constantă de 50 N.

Deformarea inserției abdominale după două minute trebuie să fie de 12 ± 2 mm.

Figura 3

Figura 3

Reglarea gâtului

Gâtul complet, alcătuit din coloana de cauciuc, articulația sferică a bazei și articulația OC se montează pe o suprafață verticală, astfel încât partea frontală să fie orientată în jos (figura 4).

Figura 4

Figura 4

Se aplică o forță verticală de 100 N pe axul articulației OC. Articulația OC trebuie să se deplaseze în jos cu 22 ± 2 mm.

Articulația OC

Se montează ansamblul complet format din gât și cap.

Se așază trunchiul pe spate în poziție orizontală.

Se strâng șurubul și piulița de reglare prin cap, precum și articulația OC folosind o cheie dinamometrică până când capul nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Șold

Se fixează coapsa, fără gambă, de bazin.

Se așază coapsa în poziție orizontală.

Se mărește frecarea exercitată pe axul lateral până când piciorul nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Se așază coapsa în poziție orizontală, în direcția axului lateral.

Se mărește frecarea la articulația cardanică până când gamba nu se mai poate mișca din cauza gravitației.

Genunchi

Se atașează gamba la coapsă.

Se așază coapsa și gamba în poziție orizontală, coapsa fiind sprijinită.

Se strânge piulița de reglare la nivelul genunchilor până când gamba nu se mai poate mișca datorită gravitației.

Umeri

Se prelungește antebrațul și se așază brațul în cea mai înaltă poziție în care se poate înclicheta.

Sistemul de înclichetare de la nivelul umărului trebuie reparat sau înlocuit în cazul în care brațul nu rămâne în această poziție.

Cot

Se așază antebrațul în poziția cea mai joasă în care se poate înclicheta, iar antebrațul se așază în poziția superioară a sistemului de înclichetare.

Sistemul de înclichetare de la nivelul cotului trebuie reparat sau înlocuit în cazul în care antebrațul nu rămâne în această poziție.

Instrumente

Observații generale

Deși au fost prevăzute dispoziții pentru echiparea manechinului de 18 luni cu un anumit număr de transductoare, acesta este echipat în mod standard cu înlocuitori de aceeași dimensiune și masă.

Procedurile de etalonare și de măsurare trebuie să se bazeze pe standardul internațional ISO 6487 (1980).

Instalarea accelerometrului în piept

Accelerometrul trebuie montat în cavitatea pieptului. Acest montaj se realizează pornind din partea din spate a manechinului.

Indicarea perforării abdominale

Existența sau lipsa perforării abdominale trebuie evaluată prin intermediul fotografierii ultrarapide.

ANEXA 9Încercarea la impactul frontal cu o barieră

ANEXA 9

Încercarea la impactul frontal cu o barieră

Instalații, procedură și instrumente de măsurare

Zona de încercare

Zona de încercare trebuie să fie suficient de extinsă pentru a putea include pista de accelerare, bariera și instalațiile tehnice necesare încercării. La cel puțin 5 m înainte de barieră, pista trebuie să fie orizontală, plană și netedă.

Bariera

Bariera este alcătuită dintr-un bloc de beton armat lat de cel puțin 3 m în partea din față și înalt de cel puțin 1,5 m. Bariera trebuie să fie suficient de groasă pentru a cântări cel puțin 70 de tone. Partea frontală trebuie să fie verticală, perpendiculară pe axa pistei de lansare și acoperită cu plăci din placaj cu o grosime de 20 ± 1 mm, în stare bună. Bariera trebuie să fie fixată în sol sau fixată la nivelul solului, dacă este necesar, cu dispozitive de oprire suplimentare pentru a îi limita deplasarea. Se poate folosi și o barieră cu caracteristici diferite, dar care conduce la rezultate cel puțin la fel de concludente.

Propulsia vehiculului

În momentul impactului, vehiculul nu trebuie să mai fie supus acțiunilor unuia sau mai multor dispozitive de conducere sau propulsare suplimentare. Vehiculul trebuie să ajungă la obstacol urmând o traiectorie perpendiculară pe peretele de impact; devierea maximă laterală permisă între linia mediană verticală a părții frontale a vehiculului și linia mediană verticală a peretelui de impact este de ± 30 cm.

Starea vehiculului

Vehiculul supus încercării trebuie să fie prevăzut cu toate componentele și echipamentele obișnuite incluse în masa sa de funcționare în stare neîncărcată sau să fie într-o stare de funcționare care să îndeplinească această cerință în ceea ce privește componentele și echipamentele care privesc habitaclul și distribuția masei de funcționare a întregului vehicul.

În cazul în care vehiculul este manevrat prin mijloace externe, instalația de alimentare trebuie să fie umplută cel puțin până la 90 % din capacitate, fie cu combustibil, fie cu un lichid neinflamabil, având o densitate și o viscozitate apropiate de cea a combustibililor utilizați în mod obișnuit. Toate celelalte circuite (rezervorul de lichid de frână, radiatorul etc.) trebuie să fie golite.

În cazul în care vehiculul este propulsat de propriul său motor, rezervorul trebuie să fie umplut în proporție de cel puțin 90 %. Trebuie făcut plinul tuturor celorlalte rezervoare.

La cererea producătorului, serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor poate permite ca același vehicul folosit pentru încercări prevăzute de alte regulamente (inclusiv încercări capabile să îi afecteze structura) să fie folosit și pentru încercările prevăzute de prezentul regulament.

Viteza de impact

Viteza de impact trebuie să fie de 50 +0/-2 km/h. Cu toate acestea, în cazul în care încercările au fost efectuate la o viteză de impact mai mare și dacă vehiculul a îndeplinit condițiile prevăzute, încercarea este considerată satisfăcătoare.

Instrumente de măsurare

Instrumentul folosit pentru a înregistra viteza menționată la punctul 1.5 de mai sus trebuie să funcționeze cu o marjă de eroare de 1 %.

ANEXA 10Procedura de încercare la impactul din spate

ANEXA 10

Procedura de încercare la impactul din spate

Instalații, proceduri și instrumente de măsurare

Zona de încercare

Zona de încercare trebuie să fie suficient de mare pentru ca sistemul de propulsie al elementului de impact să încapă în zonă și pentru a permite transportarea ulterioară a vehiculului care a suferit și instalarea echipamentului de încercare. Perimetrul în care au loc impactul vehiculului și deplasarea acestuia trebuie să fie orizontal. (Panta nu trebuie să fie mai mare de 3 procente la orice lungime de 1 metru.)

Element de impact

Elementul de impact trebuie să fie din oțel și să aibă o construcție rigidă.

Suprafața de impact trebuie să fie plată și să aibă lățimea de cel puțin 2500 mm și înălțimea de cel puțin 800 mm. Marginile acesteia trebuie să fie rotunjite la o rază de curbură cuprinsă între 40 și 50 mm. Suprafața trebuie să fie acoperită cu un strat de placaj cu o grosime de 20 ± 1 mm.

În momentul impactului trebuie îndeplinite următoarele cerințe:

suprafața de impact trebuie să fie verticală și perpendiculară pe planul median longitudinal al vehiculului lovit;

direcția de mișcare a elementului de impact trebuie să fie în mod esențial orizontală și paralelă cu planul median longitudinal al vehiculului lovit;

deviația laterală maximă permisă între linia mediană verticală a suprafeței elementului de impact și planul median longitudinal al vehiculului lovit trebuie să fie de 300 mm. În plus, suprafața de impact trebuie să se extindă peste întreaga lățime a vehiculului lovit;

spațiul dintre marginea de jos a suprafeței de impact și sol trebuie să fie de 175 ± 25 mm.

Propulsia elementului de impact

Elementul de impact poate fi atașat de un vagon (barieră mobilă) sau poate face parte dintr-un pendul.

Dispoziții speciale aplicabile în cazul unei bariere mobile

Dacă elementul de impact este fixat pe un cărucior (barieră mobilă) printr-un element de fixare, acesta trebuie să fie rigid și imposibil de deformat prin impact; în momentul impactului, căruciorul trebuie să se poată mișca liber, fără a mai fi supus acțiunii dispozitivului de propulsie.

Masa totală a căruciorului și a elementului de impact trebuie să fie de 1100 ± 20 kg.

Dispoziții speciale aplicabile în cazul folosirii unui pendul

Distanța dintre centrul suprafeței de impact și axa de rotație a pendulului nu trebuie să fie mai mică de 5 m.

Elementul de impact trebuie să fie suspendat liber cu ajutorul unor brațe rigide de care este atașat în mod rigid. Nu trebuie să fie posibilă deformarea substanțială la impact a pendulului astfel constituit.

În pendul se încorporează un dispozitiv de oprire pentru a preveni orice impact secundar al elementului de impact cu vehiculul supus încercării.

La momentul impactului, viteza centrului de percuție al pendulului trebuie să fie cuprinsă între 30 și 32 km/h.

Masa redusă mr în centrul de percuție al pendulului este definită ca o funcție de masa totală m, de distanța a dintre centrul de percuție și axa de rotație și de distanța l dintre centrul de greutate și axa de rotație, cu ajutorul următoarei ecuații:

Distanța a este egală cu lungimea pendulului sincron avut în vedere.

Masa redusă mr va fi de 1100 ± 20 kg.

Dispoziții generale privind masa și viteza elementului de impact

În cazul în care încercarea a fost efectuată la o viteză de impact mai mare decât cea prevăzută la punctul 1.5.4 și/sau cu o masă mai mare decât cea prevăzută la punctele 1.5.3 și 1.5.6, iar vehiculul a îndeplinit cerințele prevăzute, încercarea trebuie considerată ca fiind satisfăcătoare.

Starea vehiculului în timpul încercării

Vehiculul supus încercării trebuie să includă toate componentele obișnuite și să cuprindă tot echipamentul în masa sa normală de funcționare în stare neîncărcată sau să fie într-o situație în care să îndeplinească cerința de mai sus în ceea ce privește distribuția masei de funcționare a întregului vehicul.

Vehiculul complet, dotat cu sistemul de reținere pentru copii instalat potrivit instrucțiunilor, se așază pe o suprafață dură, plată și orizontală, cu frâna de mână neacționată și cu cutia de viteze în punctul mort. În timpul aceleiași încercări la impact pot fi supuse încercării mai multe sisteme de reținere pentru copii.

ANEXA 11Ancoraje suplimentare necesare pentru fixarea în autovehicule a sistemelor de reținere pentru copii din categoria semiuniversală

ANEXA 11

Ancoraje suplimentare necesare pentru fixarea în autovehicule a sistemelor de reținere pentru copii din categoria semiuniversală

Prezenta anexă se aplică numai în cazul ancorajelor suplimentare destinate fixării sistemelor de reținere pentru copii din categoria semiuniversală sau în cazul barelor sau al altor elemente speciale utilizate pentru a fixa sistemele de reținere pentru copii la caroseria autovehiculului, indiferent dacă se folosesc sau nu ancorajele prevăzute în Regulamentul ONU nr. 14.

Ancorajele trebuie să fie alese de producătorul sistemului de reținere pentru copii, iar detaliile trebuie comunicate, în vederea omologării, serviciului tehnic care efectuează încercările.

Serviciul tehnic poate lua în considerare informațiile primite de la producătorul vehiculului.

Producătorul sistemului de reținere pentru copii furnizează componentele necesare pentru instalarea ancorajelor, precum și un plan specific pentru fiecare vehicul, indicând amplasamentul lor exact.

Producătorul sistemului de reținere pentru copii trebuie să indice dacă ancorajele solicitate pentru fixarea sistemului de reținere pe caroserie sunt în concordanță cu cerințele privind poziția și rezistența prevăzute începând de la punctul 3 și continuând cu punctele următoare, precum și în recomandările către guvernele care intenționează să adopte cerințe specifice cu privire la ancorajele folosite pentru sistemele de reținere pentru copii utilizate în autoturisme.

A se vedea Regulamentul ONU nr. 16.

ANEXA 12Scaun

ANEXA 12

Scaun

Dimensiuni în mm

ANEXA 13Centura de siguranță standard

ANEXA 13

Centura de siguranță standard

Centura de siguranță pentru încercarea dinamică și pentru cerința de lungime maximă trebuie să se efectueze potrivit uneia dintre cele două configurații din figura 1. Acestea constau într-o centură cu retractor cu prindere în trei puncte și într-o centură statică cu prindere în două puncte.

Centura retractabilă cu prindere în trei puncte are următoarele componente rigide: un retractor (R), un inel de ghidare a centurii (P), două ancoraje (A1 și A2) (a se vedea figura 1b) și o parte centrală (N, prezentată detaliat în figura 3). Retractorul trebuie să satisfacă cerințele din Regulamentul ONU nr. 16 privind forța de retragere. Diametrul bobinei retractorului este de 33 ±0,5 mm.

Centura retractabilă se fixează de ancorajele de pe scaunul supus încercării, prezentat în apendicele 1 și 4 ale anexei 6, după cum urmează:

Ancorajul A1 al centurii trebuie să se fixeze la ancorajul B0 al căruciorului (extern).

Ancorajul A2 al centurii trebuie să se fixeze la ancorajul A al căruciorului (intern).

Inelul de ghidare a centurii P trebuie să se fixeze la ancorajul C al căruciorului.

Retractorul de centură R trebuie să se fixeze la ancorajul căruciorului, astfel încât linia mediană a bobinei să fie situată pe Re.

Valoarea lui X din figura 1 de mai jos este de 200 ± 5 mm. Lungimea eficientă a curelei între A1 și linia mediană a bobinei retractorului Re (când cureaua este extrasă în totalitate, inclusiv lungimea minimă de 150 mm pentru încercarea categoriilor universală și semiuniversală) este de 2820 ± 5 mm, măsurată în linie dreaptă fără sarcină și pe o suprafață orizontală; această lungime poate fi mărită la efectuarea încercării categoriei restricționate; pentru toate categoriile cu sistemul de reținere pentru copii instalat, pe bobina retractorului trebuie să rămână o lungime de 150 mm de curea.

Cerințele privind centura pentru curea sunt următoarele:

Centura statică cu prindere în două puncte, descrisă în figura 1, este compusă din două plăci de ancoraj standard, descrise în figura 2, și o curea care îndeplinește cerințele de la punctul 4 de mai sus.

Plăcile de ancoraj ale centurii cu prindere în două puncte trebuie fixate la ancorajele A și B ale căruciorului. Valoarea lui Y din figura 1 este de 1300 ± 5 mm. Aceasta este cerința de lungime maximă pentru omologarea sistemelor de reținere pentru copii universale cu centură cu prindere în două puncte (a se vedea punctul 6.1.9 din prezentul regulament).

Figurile 1a și 1b

Configurații pentru centura de siguranță standard

Figura 1aCentură statică cu prindere în două punctef

Figura 1a

Centură statică cu prindere în două puncte

Figura 1bCentură statică cu prindere în trei puncte

Figura 1b

Centură statică cu prindere în trei puncte

Figura 2Placa tipică de ancoraj standard

Figura 2

Placa tipică de ancoraj standard

Figura 3Partea centrală a configurației centurii standard

Figura 3

Partea centrală a configurației centurii standard

Dimensiuni în mm

Figura 4Bucla stâlpului

Figura 4

Bucla stâlpului

Ancorajul A1 al centurii trebuie să se fixeze la ancorajul B0 al căruciorului (extern).

Ancorajul A2 al centurii trebuie să se fixeze la ancorajul A al căruciorului (intern).

Inelul de ghidare a centurii P trebuie să se fixeze la ancorajul C al căruciorului.

Retractorul de centură R trebuie să se fixeze la ancorajul căruciorului, astfel încât linia mediană a bobinei să fie situată pe Re.

ANEXA 14Organigrama procedurii de omologare de tip (diagrama ISO 9002:2000)

ANEXA 14

Organigrama procedurii de omologare de tip (diagrama ISO 9002:2000)

Observații:

Sau un standard echivalent cu aceasta, fiind permisă excluderea cerințelor legate de conceptele de proiectare și dezvoltare; punctul 7.3 din ISO 9002:2000 Satisfacția clientului și perfecționarea continuă.

Aceste încercări trebuie efectuate de serviciul tehnic.

Încercări efectuate în conformitate cu anexa 16:

dacă nu există ISO 9002:2000:

de către autoritatea competentă sau de către serviciul tehnic în timpul vizitei menționate la observația 3 litera (a);

de către producător între vizitele de la observația 3 litera (b);

dacă există ISO 9002:2000: de către producător, procedură verificată în timpul vizitei menționate la observația 3 litera (b).

Vizită la producător pentru inspecție și eșantionare aleatorie de către autoritatea competentă sau de către serviciul tehnic:

dacă nu există ISO 9002:2000: de 2 ori pe an;

dacă există ISO 9002:2000: o dată pe an.

dacă nu există ISO 9002:2000:

de către autoritatea competentă sau de către serviciul tehnic în timpul vizitei menționate la observația 3 litera (a);

de către producător între vizitele de la observația 3 litera (b);

dacă există ISO 9002:2000: de către producător, procedură verificată în timpul vizitei menționate la observația 3 litera (b).

de către autoritatea competentă sau de către serviciul tehnic în timpul vizitei menționate la observația 3 litera (a);

de către producător între vizitele de la observația 3 litera (b);

dacă nu există ISO 9002:2000: de 2 ori pe an;

dacă există ISO 9002:2000: o dată pe an.

ANEXA 15Note explicative

ANEXA 15

Note explicative

Notele explicative din prezenta anexă privesc dificultățile de interpretare a unor puncte ale regulamentului. Scopul notelor explicative este să ofere orientări serviciilor tehnice care efectuează încercările.

Punctul 2.10.1

Un dispozitiv de reglare rapidă poate fi și un dispozitiv cu o axă de rotație și un arc, asemănător unui retractor cu acționare manuală. Dispozitivul de reglare trebuie supus încercării potrivit cerințelor de la punctele 7.2.2.5 și 7.2.3.1.3.

Punctul 2.19.2

Un sistem semiuniversal de reținere pentru copii care este special conceput pentru a fi fixat pe scaunul din spate al autovehiculelor din categoriile berlină și break în cazul căruia întregul ansamblu al centurii care este identic constituie un tip.

Punctul 2.19.3

Semnificația schimbării dimensiunilor și/sau a masei scaunului, a materialului de umplutură sau a scutului de protecție la impact și a caracteristicilor de absorbție a energiei sau a culorii materialului trebuie luate în considerare la luarea deciziei privind crearea sau nu a unui tip nou.

Punctele 2.19.4 și 2.19.5

Aceste puncte nu se aplică niciunei centuri de siguranță omologate separat, în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 16, care este necesară pentru ancorarea sistemului de reținere pentru copii la vehicul sau pentru reținerea copilului.

Punctul 6.1.2

În cazul sistemelor de reținere pentru copii orientate cu spatele la direcția de mers, poziția corectă a dispozitivului de reținere în raport cu capul manechinului este asigurată prin instalarea celui mai mare manechin pentru care este prevăzut dispozitivul, în configurația cea mai înclinată, și prin garantarea faptului că o dreaptă orizontală trasată la înălțimea ochilor trece pe sub vârful scaunului.

Punctul 6.1.8

Cerința privind distanța de 150 mm este aplicabilă și coșulețelor pentru sugari.

Punctul 6.2.4

Limita de mișcare acceptabilă a centurii diagonale este astfel încât marginea de jos a porțiunii de la nivelul umărului a centurii de siguranță standard să nu se găsească mai jos decât cotul manechinului, când acesta se află în poziția de maximă deplasare.

Punctul 6.2.9

Este un fapt general acceptat că această dispoziție se aplică și în cazul unor sisteme prevăzute cu un astfel de dispozitiv de blocare, chiar dacă acestea nu sunt solicitate pentru grupul respectiv. Prin urmare, încercarea ar trebui aplicată numai în cazul unui dispozitiv din grupa 2, dar la forța prescrisă, adică egală cu de două ori masa manechinului din grupa I.

Punctul 7.1.3

Încercarea la răsturnare trebuie efectuată folosind aceeași procedură de instalare și aceiași parametri precum cei definiți pentru încercarea dinamică.

Punctul 7.1.3.1

Nu este permisă oprirea aparatului în timpul încercării la răsturnare.

Punctul 7.1.4.1.4

Prezentul punct vizează să garanteze că sistemul de reținere pentru copii va suporta toate sarcinile impuse în timpul încercării dinamice, reținând copilul în poziția corespunzătoare, prin menținerea poziției și a configurației originale. Orice modificare a configurației originale, inclusiv modificarea poziției înclinate sau a lungimii piciorului de sprijin trebuie considerată drept o defecțiune. Orice defecțiune a unei părți sau a unei componente sub sarcină, cum ar fi punctele de contact ale centurii de siguranță pentru adulți (identificate ca traseu al centurii), dispozitivul antirotație sau carcasa scaunului pe care este montat sistemul de reținere pentru copii, se consideră defecțiune, cu excepția cazului în care un astfel de comportament este identificat în mod clar ca o funcție a dispozitivului de limitare a sarcinii.

Punctul 7.1.4.1.10.1.2

Complet rabatat înseamnă că, atunci când piciorul se află în poziție rabatată, nicio parte a piciorului nu iese în afara suprafeței bazei sau a carcasei, astfel încât acesta nu are niciun efect asupra poziției sistemului de reținere pentru copii de pe bancul de încercare. A se vedea figurile de mai jos pentru exemple ilustrative.

Figura 1Exemple în care piciorul de sprijin este complet rabatat

Figura 1

Exemple în care piciorul de sprijin este complet rabatat

Figura 2Exemple în care piciorul de sprijin nu este complet rabatat

Figura 2

Exemple în care piciorul de sprijin nu este complet rabatat

Punctul 7.1.4.2.2

Textul acestui punct se referă la accelerațiile reprezentând sarcinile de tracțiune de pe coloana vertebrală a manechinului.

Punctul 7.1.4.3.1

Semne vizibile de penetrare înseamnă penetrarea masticului în zona inserției abdominale (sub presiunea sistemului de reținere), dar nu și îndoirea fără compresiune în direcție orizontală a masticului, fapt care poate avea loc, de exemplu, prin simpla îndoire a coloanei vertebrale. A se vedea, de asemenea, interpretarea punctului 6.2.4.

Punctul 7.2.1.5

Prima teză este respectată dacă mâna manechinului poate atinge catarama.

Punctul 7.2.2.1

Acest punct servește pentru a asigura faptul că atașarea și detașarea curelelor de ghidare omologate separat se efectuează cu ușurință.

Punctul 7.2.4.1.1

Sunt necesare două curele. Se măsoară sarcina de rupere a primei curele. Se măsoară lățimea celei de a doua curele la aplicarea unei forțe egale cu 75 % din această sarcină.

Punctul 7.2.4.4

Se interzice folosirea elementelor care pot fi demontate sau dezlegate dacă este probabil ca un utilizator lipsit de experiență să le reasambleze în mod incorect și să creeze, în acest fel, o configurație periculoasă.

Punctul 8.1.2.2

Fixat pe scaun se referă la scaunul de încercare prevăzut în anexa 6. Dispozitivele specifice pot înseamnă că, deși încercarea la răsturnare se efectuează în mod normal pe un sistem de reținere specific instalat pe scaunul de încercare, a fost aprobată și încercarea pe scaunul vehiculului.

Punctul 8.1.3.6.3.2

Panoul articulat sau un dispozitiv flexibil similar este conceput pentru a simula îndepărtarea îmbrăcămintei de pe copil, urmată de reglarea incorectă a sistemului de centuri de tip ham. În cazul în care copilul este reținut cu ajutorul unui sistem care se reglează în funcție de statura copilului fără intervenție externă (atunci când se utilizează centura de siguranță pentru adulți sau atunci când centura de tip ham conține retractoare automate sau de blocare de urgență), nu este necesară utilizarea panoului articulat. În cazul sistemelor de reținere pentru copii la care lungimea curelelor poate fi fixată (de exemplu, o centură de tip ham fără retractoare sau o centură de siguranță pentru adulți utilizată cu un dispozitiv de blocare), este necesară utilizarea panoului articulat. Panoul articulat trebuie utilizat pentru configurarea sistemului de reținere pentru copii prin intermediul utilizării scuturilor de protecție la impact prevăzute cu centuri.

Punctul 8.2.2.1.1

Având în vedere condițiile normale de utilizare înseamnă că această încercare se efectuează cu suportul montat pe scaunul de încercare sau pe scaunul vehiculului, însă fără manechin.

Manechinul trebuie folosit numai pentru poziționarea dispozitivului de reglare. În primul rând, curelele trebuie reglate în conformitate cu punctul 8.1.3.6.3.2 sau cu punctul 8.1.3.6.3.3 (după caz). Încercarea trebuie apoi efectuată odată ce manechinul a fost înlăturat.

Punctul 8.2.5.2.6

Acest punct se aplică curelelor de încercare care sunt omologate separat, în conformitate cu prezentul regulament.

Punctul 10.1.3

În cazul extinderilor ale căror modificări afectează doar grupa de sisteme de reținere pentru copii, încercarea de extindere trebuie efectuată numai pentru grupa respectivă, iar dacă rezultatul deplasării este mai slab decât cel mai slab rezultat înregistrat anterior de sistemul de reținere pentru copii (aparținând oricărei grupe care a făcut obiectul omologării inițiale sau al extinderii anterioare), trebuie efectuate noi încercări de calificare a producției. Dacă pentru deplasarea capului nu se înregistrează rezultate mai nesatisfăcătoare decât rezultatele înregistrate cu ocazia încercărilor anterioare de omologare sau de extindere (cu excepția încercărilor de calificare a producției), nu este necesar să se efectueze alte încercări de calificare a producției.

În cazurile în care modificările de extindere afectează mai mult de o grupă, de exemplu dacă se extinde o grupă 2/3 a SRC pentru a adăuga grupa 1, dar modificarea poate afecta grupa 2/3 (de exemplu: consolidarea), trebuie să se efectueze încercări pe grupa 1 și pe grupa 2/3 care a înregistrat cele mai slabe rezultate (omologarea inițială). Dacă oricare dintre rezultate este mai slab decât rezultatele omologării inițiale sau ale extinderii anterioare (cu excepția încercărilor de calificare a producției), trebuie să se efectueze încercări de calificare a producției pe noua grupă care a înregistrat cele mai slabe rezultate.

Trebuie să se facă întotdeauna comparația cu rezultatele cele mai slabe ale tuturor încercărilor de omologare și de extindere (cu excepția încercărilor de calificare a producției).

ANEXA 16Controlul conformității producției

ANEXA 16

Controlul conformității producției

Încercări

Se impune respectarea de către sistemele de reținere pentru copii a cerințelor care stau la baza următoarelor încercări:

Verificarea pragului de blocare și a durabilității retractoarelor cu blocare de urgență

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.2.4.3, în direcția cea mai puțin favorabilă, după caz, în urma efectuării încercării de durabilitate descrise în detaliu la punctele 8.2.4.2, 8.2.4.4 și 8.2.4.5, conform cerinței de la punctul 7.2.3.2.6.

Verificarea durabilității retractoarelor cu blocare automată

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.2.4.2, completate cu încercările de la punctele 8.2.4.4 și 8.2.4.5 și prevăzute la punctul 7.2.3.1.3.

Încercarea de rezistență a curelelor după condiționare

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 7.2.4.2, după condiționarea realizată conform cerințelor de la punctele 8.2.5.2.1-8.2.5.2.5.

Încercarea de rezistență a curelelor după abraziune

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 7.2.4.2, după condiționarea realizată potrivit cerințelor descrise la punctul 8.2.5.2.6.

Încercarea la microalunecare

În conformitate cu procedura descrisă la punctul 8.2.3 din prezentul regulament.

Absorbția de energie

În conformitate cu prevederile de la punctul 7.1.2 din prezentul regulament.

Verificarea cerințelor privind funcționarea sistemului de reținere pentru copii atunci când este supus încercării dinamice adecvate

În conformitate cu dispozițiile de la punctul 8.1.3, având toate cataramele precondiționate conform cerințelor de la punctul 7.2.1.7, astfel încât să fie respectate cerințele de la punctul 7.1.4 (pentru funcționarea generală a sistemului de reținere pentru copii) și de la punctul 7.2.1.8.1 (pentru funcționarea oricărei catarame sub sarcină).

Încercarea la temperatură

În conformitate cu prevederile de la punctul 7.1.5 din prezentul regulament.

Frecvența încercărilor și rezultate

Frecvența încercărilor efectuate cu respectarea cerințelor de la punctele 1.1-1.5. și 1.7 de mai sus trebuie determinată pe o bază aleatorie și controlată statistic, în conformitate cu una dintre procedurile obișnuite de asigurare a calității, și trebuie să aibă loc cel puțin o dată pe an.

Condițiile minime pentru controlul de conformitate al sistemelor de reținere pentru copii din categoriile universal, semiuniversal și restrâns, în raport cu încercările dinamice în conformitate cu dispozițiile de la punctul 1.6 de mai sus.

În conformitate cu dispozițiile autorităților relevante, titularul unei omologări va supraveghea controlul conformității prin metoda controlului pe loturi (punctul 2.2.1) sau prin metoda controlului continuu (punctul 2.2.2).

Controlul pe loturi al sistemelor de reținere pentru copii

Titularul unei omologări trebuie să împartă sistemele de reținere pentru copii în loturi cât se poate de uniforme din punctul de vedere al materiilor prime sau al produselor intermediare folosite în procesul de fabricație (culori diferite ale învelișului, diferite tipuri de producție pentru hamuri) și ținând cont de condițiile de producție. Într-un singur lot nu trebuie să existe mai mult de 5000 de unități.

De comun acord cu autoritățile relevante, se poate decide ca încercările să fie efectuate de către autoritățile serviciilor tehnice sau sub responsabilitatea titularului omologării.

Din fiecare lot trebuie prelevat un eșantion în conformitate cu dispozițiile de la punctul 2.2.1.4; eșantionul poate fi prelevat înainte ca lotul să fie complet, cu condiția ca acesta să conțină deja cel puțin 20 % din cantitatea totală care urmează să fie produsă în lot.

Caracteristicile sistemelor de reținere pentru copii și numărul încercărilor dinamice de efectuat sunt prezentate la punctul 2.2.1.4.

Pentru a fi acceptat, un lot de sisteme de reținere pentru copii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Acest plan dublu de eșantionare funcționează în modul următor:

La un control normal, dacă primul eșantion nu conține unități defecte, lotul este acceptat fără a mai supune încercării un al doilea eșantion. Dacă acesta conține două unități defecte, lotul este respins. În cele din urmă, dacă acesta conține o unitate defectă, se extrage o a doua unitate, și numărul cumulativ este cel care trebuie să satisfacă condiția din coloana 5 a tabelului de mai sus.

Se trece de la controlul normal la cel consolidat dacă, din 5 loturi consecutive, două sunt respinse. Controlul normal se reia dacă sunt acceptate 5 loturi consecutive.

Dacă un lot este respins, producția este considerată nesatisfăcătoare, iar lotul nu trebuie lansat pe piață.

Dacă sunt respinse două loturi consecutive care au făcut obiectul unui control consolidat, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

Controlul conformității sistemelor de reținere pentru copii se efectuează începând cu lotul fabricat după primul lot care a fost supus procedurilor de calificare a producției.

Rezultatele încercărilor descrise la punctul 2.2.1.4 nu trebuie să depășească L, unde L este valoarea limită prevăzută pentru fiecare încercare de omologare.

Control continuu

Titularul unei omologări este obligat să efectueze în permanență controale de calitate a procesului de fabricație pe o bază statistică și prin eșantionare. De comun acord cu autoritățile relevante, încercările pot fi efectuate de către autoritățile serviciilor tehnice sau sub responsabilitatea titularului unei omologări, acesta din urmă fiind responsabil cu trasabilitatea produsului.

Eșantioanele trebuie prelevate în conformitate cu dispozițiile de la punctul 2.2.2.4.

Caracteristica sistemelor de reținere pentru copii este aleasă aleatoriu, iar încercările care urmează a fi efectuate sunt precizate la punctul 2.2.2.4.

Controlul trebuie să respecte următoarele condiții:

Acest plan dublu de eșantionare funcționează în modul următor:

Dacă sistemul de reținere pentru copii este considerat a fi conform, atunci și producția este considerată a fi conformă.

Dacă sistemul de reținere pentru copii nu îndeplinește cerințele, se prelevă un al doilea eșantion de sisteme de reținere pentru copii.

Dacă cel de-al doilea sistem de reținere pentru copii îndeplinește cerințele, producția este considerată a fi conformă.

Dacă niciunul dintre sistemele de reținere pentru copii nu îndeplinește cerințele, producția nu este considerată a fi conformă, iar sistemele de reținere pentru copii care ar putea prezenta aceleași defecțiuni trebuie retrase de pe piață și trebuie să se ia măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției.

Controlul consolidat va înlocui controlul normal dacă din 10000 de sisteme de reținere pentru copii fabricate consecutiv, producția trebuie retrasă de două ori.

Controlul normal se reia dacă 10000 de sisteme de reținere pentru copii fabricate consecutiv sunt considerate a fi conforme.

Dacă producția supusă unui control consolidat a fost retrasă de două ori consecutiv, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

Controlul continuu al sistemelor de reținere pentru copii se aplică începând de la data calificării producției.

Rezultatele încercărilor descrise la punctul 2.2.2.4. nu trebuie să depășească L, unde L este valoarea limită prevăzută pentru fiecare încercare de omologare.

În cazul dispozitivelor integrale specifice unor vehicule, frecvența încercărilor se aplică după cum urmează:

La fiecare încercare trebuie respectate toate cerințele de la punctele 7.1.4 și 7.2.1.8.1. Dacă toate încercările efectuate pe parcursul unui an prezintă rezultate satisfăcătoare, producătorul poate, cu acordul autorității de omologare de tip, să reducă frecvența după cum urmează:

Cu toate acestea, este permisă o frecvență minimă de o încercare pe an, în cazul în care producția anuală este de 1000 de sisteme de reținere pentru copii sau mai puțin.

În cazul dispozitivelor din categoria specifică unor vehicule, în temeiul punctului 2.1.2.4.1, producătorul de sisteme de reținere pentru copii poate alege procedurile de verificare a conformității producției fie în conformitate cu punctul 2.2 de mai sus, pe un scaun de încercare, fie în conformitate cu punctul 2.3 de mai sus, pe o caroserie de vehicul.

Dacă un eșantion nu trece de o încercare la care a fost supus, trebuie să se efectueze o altă încercare conform acelorași cerințe pe cel puțin alte trei eșantioane. În cazul încercărilor dinamice, dacă rezultatele celei de-a doua încercări menționate mai sus nu sunt satisfăcătoare pentru unul dintre eșantioanele supuse încercării, producția se consideră neconformă, iar frecvența se mărește la următorul nivel, dacă a fost folosit nivelul inferior în conformitate cu punctul 2.3, luându-se măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției.

În cazul în care producția este considerată neconformă în temeiul punctului 2.2.1.4, 2.2.2.4 sau 2.3.2, titularul omologării sau reprezentantul său autorizat trebuie să:

notifice autoritatea de omologare de tip care a acordat omologarea, indicând măsurile care au fost luate pentru a restabili conformitatea producției.

Producătorul trebuie să informeze autoritatea de omologare de tip la fiecare trei luni cu privire la volumul producției corespunzător fiecărui număr de omologare, punând la dispoziție o modalitate de a identifica produsele care corespund numărului de omologare respectiv.

La un control normal, dacă primul eșantion nu conține unități defecte, lotul este acceptat fără a mai supune încercării un al doilea eșantion. Dacă acesta conține două unități defecte, lotul este respins. În cele din urmă, dacă acesta conține o unitate defectă, se extrage o a doua unitate, și numărul cumulativ este cel care trebuie să satisfacă condiția din coloana 5 a tabelului de mai sus.

Se trece de la controlul normal la cel consolidat dacă, din 5 loturi consecutive, două sunt respinse. Controlul normal se reia dacă sunt acceptate 5 loturi consecutive.

Dacă un lot este respins, producția este considerată nesatisfăcătoare, iar lotul nu trebuie lansat pe piață.

Dacă sunt respinse două loturi consecutive care au făcut obiectul unui control consolidat, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

Dacă sistemul de reținere pentru copii este considerat a fi conform, atunci și producția este considerată a fi conformă.

Dacă sistemul de reținere pentru copii nu îndeplinește cerințele, se prelevă un al doilea eșantion de sisteme de reținere pentru copii.

Dacă cel de-al doilea sistem de reținere pentru copii îndeplinește cerințele, producția este considerată a fi conformă.

Dacă niciunul dintre sistemele de reținere pentru copii nu îndeplinește cerințele, producția nu este considerată a fi conformă, iar sistemele de reținere pentru copii care ar putea prezenta aceleași defecțiuni trebuie retrase de pe piață și trebuie să se ia măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției.

Controlul consolidat va înlocui controlul normal dacă din 10000 de sisteme de reținere pentru copii fabricate consecutiv, producția trebuie retrasă de două ori.

Controlul normal se reia dacă 10000 de sisteme de reținere pentru copii fabricate consecutiv sunt considerate a fi conforme.

Dacă producția supusă unui control consolidat a fost retrasă de două ori consecutiv, se aplică dispozițiile de la punctul 13.

ANEXA 17Încercarea materialului de absorbție a energiei

ANEXA 17

Încercarea materialului de absorbție a energiei

Capul de încercare

Capul de încercare este constituit dintr-o emisferă din lemn solid la care se adaugă un segment de formă sferică mai mic, conform descrierii din figura A de mai jos. Acesta trebuie să fie construit astfel încât să fie ușor de mișcat de-a lungul axei marcate și trebuie prevăzut cu un spațiu pentru montarea unui accelerometru pentru măsurarea accelerației de-a lungul direcției de cădere.

Masa totală a capului de încercare, inclusiv a accelerometrului, trebuie să fie de 2,75 ±0,05 kg.

Figura ACapul de încercare

Figura A

Capul de încercare

Dimensiuni în mm

Instrumente

Accelerația trebuie înregistrată în timpul încercării folosind un echipament potrivit pentru un canal de date cu o clasă de frecvență 1000, astfel cum se specifică în versiunea cea mai recentă a ISO 6487.

Procedură

Sistemul de reținere pentru copii asamblat se așază în zona de impact pe o suprafață plată rigidă, ale cărei dimensiuni minime sunt 500 × 500 mm, astfel încât direcția impactului să fie perpendiculară pe suprafața interioară a sistemului de reținere pentru copii în zona de impact.

Se ridică capul de încercare până la înălțimea de 100 –0/+5 mm, măsurată de la suprafața superioară a sistemului de reținere până la punctul cel mai de jos al capului de încercare, și se lasă să cadă. Se înregistrează accelerația capului de încercare din timpul impactului.

ANEXA 18Metoda de definire a zonei de impact a capului la dispozitivele cu spătar și la dispozitivele orientate cu spatele la direcția de mers prin definirea mărimii minime a aripilor laterale

ANEXA 18

Metoda de definire a zonei de impact a capului la dispozitivele cu spătar și la dispozitivele orientate cu spatele la direcția de mers prin definirea mărimii minime a aripilor laterale

Se așază dispozitivul pe scaunul de încercare descris în anexa 6. Dispozitivele care pot fi înclinate se aduc în poziția cea mai apropiată de verticală. Se așază manechinul cel mai mic în dispozitiv conform instrucțiunilor producătorului. Se marchează un punct A pe spătar la același nivel cu umărul celui mai mic manechin, la 2 cm spre interior de la marginea exterioară a brațului. Toate suprafețele situate deasupra planului orizontal care trece prin punctul A se supun încercării în conformitate cu anexa 17. Această zonă include spătarul și aripile laterale, inclusiv marginile interioare (zona de rază) ale aripilor laterale. În cazul coșulețelor pentru sugari, pentru care nu este posibilă instalarea simetrică a manechinului conform instrucțiunilor privind dispozitivul și conform datelor furnizate de producător, zona care îndeplinește condițiile din anexa 17 trebuie să cuprindă toate suprafețele interne situate deasupra punctului A, astfel cum a fost definit anterior, în direcția capului, măsurătorile fiind efectuate când manechinul din coșulețul pentru sugari se află în poziția cea mai puțin favorabilă în raport cu instrucțiunile producătorului, iar coșulețul este amplasat pe bancul de încercare.

Dacă este posibilă o instalare simetrică a manechinului în coșulețul pentru sugari, toată suprafața interioară trebuie să respecte cerințele din anexa 17.

În cazul dispozitivelor orientate cu spatele la direcția de mers, trebuie să existe aripi laterale cu o profunzime de minimum 90 mm, măsurată de la linia mediană a suprafeței spătarului. Aceste aripi laterale trebuie să pornească de la planul orizontal care trece prin punctul A și să ajungă în vârful spătarului. Pornind de la un punct situat la 90 mm sub vârful spătarului, profunzimea aripii laterale poate fi redusă treptat.

Cerințele de la punctul 2 de mai sus privind mărimea minimă a aripilor laterale nu se aplică în cazul sistemelor de reținere pentru copii din grupele de masă II și III din categoria vehicul specific care se folosesc în compartimentul de bagaje, în conformitate cu punctul 6.1.2 din prezentul regulament.

ANEXA 19Descrierea condiționării dispozitivelor de reglare montate direct pe sistemele de reținere pentru copii

ANEXA 19

Descrierea condiționării dispozitivelor de reglare montate direct pe sistemele de reținere pentru copii

Figura 1

Figura 1

Metodă

Cu ansamblul de chingi în poziția de referință indicată la punctul 8.2.7, se retrag cel puțin 50 mm de chingă din centura de tip ham integrală, prin tragerea capătului liber al chingii.

Se atașează partea ajustată a centurii de tip ham integrale la dispozitivul de tracțiune A.

Se activează dispozitivul de reglare și se trag cel puțin 150 mm de chingă în centura de tip ham integrală. Această lungime reprezintă jumătate de ciclu și plasează dispozitivul de tracțiune A în poziția de extracție maximă a chingii.

Se atașează capătul liber al chingii la dispozitivul de tracțiune B.

Ciclul se compune din următoarele etape:

Se trage de dispozitivul B pe o distanță de cel puțin 150 mm, în timp ce dispozitivul A nu exercită nicio forță asupra centurii de tip ham integrale.

Se activează dispozitivele de reglare și se trage de A în timp ce B nu exercită nicio forță asupra capătului liber al chingii.

La sfârșitul ciclului se dezactivează dispozitivul de reglare.

Se repetă ciclul, astfel cum se precizează la punctul 7.2.2.7 din prezentul regulament.

ANEXA 20Dispozitivul tipic de încercare a rezistenței la tracțiune a unei catarame

ANEXA 20

Dispozitivul tipic de încercare a rezistenței la tracțiune a unei catarame

ANEXA 21Instalația pentru încercarea dinamică de impact

ANEXA 21

Instalația pentru încercarea dinamică de impact

Metodă

Numai pentru centura subabdominală

Se fixează capsula dinamometrică nr. 1 la extremitatea exterioară, conform descrierii de mai sus. Se instalează sistemul de reținere pentru copii și se trage cureaua la extremitatea exterioară până se ajunge la o tensiune de 75 N ± 5 N la această extremitate.

Centura subabdominală și centura diagonală

Se fixează capsula dinamometrică nr. 1 la extremitatea exterioară, conform descrierii de mai sus. Se instalează sistemul de reținere pentru copii în poziția corectă. Dacă pe sistemul de reținere pentru copii este montat un dispozitiv de blocare care acționează asupra centurii diagonale, se fixează capsula dinamometrică nr. 2 într-o poziție convenabilă în spatele sistemului de reținere pentru copii, între dispozitivul de blocare și cataramă, conform descrierii de mai sus. Dacă nu este montat niciun dispozitiv de blocare sau dacă dispozitivul de blocare este montat la cataramă, se aduce capsula dinamometrică într-o poziție convenabilă între inelul de ghidare a centurii și sistemul de reținere pentru copii.

Se reglează porțiunea subabdominală a centurii de referință astfel încât sarcina înregistrată la capsula dinamometrică nr. 1 să fie de 50 N ± 5 N. Se marchează cu cretă locul de pe centură unde aceasta trece prin catarama simulată. Menținând centura în această poziție, se reglează centura diagonală pentru a obține o tensiune de 50 N ± 5 N la capsula dinamometrică nr. 2, fie prin blocarea curelei sistemului de reținere pentru copii cu dispozitivul de blocare, fie prin tragerea centurii aproape de retractorul standard.

Se extrage toată centura din bobina retractorului și se rebobinează cu o tensiune în centură de 4 ± 3 N între retractor și inelul de ghidare a centurii. Bobina trebuie blocată înainte de încercarea dinamică. Se efectuează încercarea dinamică de impact.

Înainte de începerea instalării, se verifică sistemul de reținere pentru copii pentru a determina conformitatea acestuia cu punctul 6.2.1.3. Dacă se observă o schimbare a tensiunii de instalare din cauza unei modificări a unghiului, se verifică condiția care duce la cea mai puțin tensionată instalare, se efectuează instalarea și tensionarea în cea mai strânsă poziție și se repoziționează sistemul de reținere pentru copii în poziția cea mai defavorabilă fără a mai produce o tensiune în centura pentru adulți. Se efectuează încercarea dinamică.

Dispozitivul de prindere ISOFIX

Pentru un sistem ISOFIX de reținere pentru copii cu ancoraje reglabile ISOFIX poziționate la joncțiunea pernă-spătar. Se atașează sistemul ISOFIX de reținere pentru copii neîncărcat la ancorajele H1-H2 poziționate la joncțiunea pernă-spătar, în poziția adecvată pentru încercare. Se lasă mecanismele de cuplare ale sistemului ISOFIX de reținere pentru copii să tragă sistemul ISOFIX de reținere pentru copii neîncărcat către joncțiunea pernă-spătar. Se aplică o forță suplimentară de 135 ± 15 N într-un plan paralel cu suprafața bancului de încercare în direcția joncțiunii scaun-spătar pentru a anula forțele de frecare dintre sistemul ISOFIX de reținere pentru copii și perna scaunului, compensând efectele de autotensionare ale mecanismului de cuplare. Forța se aplică uniform pe linia mediană a sistemului ISOFIX de reținere pentru copii și la o înălțime de cel mult 100 mm deasupra suprafeței bancului de încercare. După caz, se reglează cureaua superioară pentru a obține o tensiune de 50 ± 5 N*. Se fixează manechinul corespunzător încercării în sistemul de reținere pentru copii după reglarea adecvată a sistemului ISOFIX de reținere în cauză.

În cazul sistemelor de reținere prevăzute cu dispozitive care măresc tensiunea din cureaua superioară, metoda de încercare trebuie să fie următoarea:

Se instalează sistemul ISOFIX de reținere pentru copii conform cerințelor din prezenta anexă și se utilizează dispozitivul de tensionare conform instrucțiunilor producătorului. Dacă dispozitivul nu poate fi aplicat din cauza excesului de tensiune, înseamnă că acesta este un dispozitiv inacceptabil.

Notă

Instalarea se efectuează după așezarea manechinului în sistemul de reținere, în cazul punctelor 1.1 și 1.2.

Întrucât perna din spumă destinată încercării se comprimă după instalarea sistemului de reținere pentru copii, încercarea dinamică se efectuează în cel mult 10 minute de la instalare, dacă este posibil. Pentru a permite revenirea pernei la forma inițială, intervalul de timp minim între două încercări care folosesc aceeași pernă trebuie să fie de 20 de minute.

Capsulele dinamometrice fixate direct pe chinga curelei pot fi deconectate electric, dar trebuie lăsate atașate în timpul încercării dinamice. Masa fiecărei capsule nu trebuie să depășească 250 de grame. Ca o soluție alternativă, capsula dinamometrică fixată pe chinga centurii subabdominale poate fi înlocuită cu o capsulă dinamometrică fixată la punctul de ancorare.

În cazul sistemelor de reținere prevăzute cu dispozitive care măresc tensiunea din centura de siguranță pentru adulți, metoda de încercare trebuie să fie următoarea:

Se instalează sistemul de reținere potrivit cerințelor din prezenta anexă și se acționează aparatul de tensionare conform instrucțiunilor producătorului. Dacă dispozitivul nu poate fi aplicat din cauza excesului de tensiune, înseamnă că acesta este un dispozitiv inacceptabil.

Nu trebuie exercitate forțe suplimentare asupra sistemului de reținere pentru copii în afară de cele necesare pentru generarea forțelor corecte de instalare, astfel cum se precizează la punctele 1.1 și 1.2.2 de mai sus.

În cazul coșulețelor pentru sugari instalate conform prevederilor de la punctul 8.1.3.5.6 din prezentul regulament, legarea centurii de siguranță pentru adulți la sistemul de reținere pentru copii trebuie simulată. Un capăt liber cu o lungime de 500 mm al unei centuri de siguranță pentru adulți (măsurată conform descrierii din anexa 13) este fixat la punctele de ancoraj prevăzute cu ajutorul plăcii de ancorare descrise în anexa 13. Sistemul de reținere este apoi atașat la capetele libere ale centurilor de siguranță pentru adulți. Tensiunea în centura de siguranță pentru adulți, măsurată între punctul de ancoraj și sistemul de reținere pentru copii, trebuie să fie de 50 ± 5 N.

ANEXA 22Încercare pe blocul părții inferioare a trunchiului

ANEXA 22

Încercare pe blocul părții inferioare a trunchiului

Figura 1Bloc manechin P10 trunchiatMaterial: poliester expandat (40-45 g/l)

Figura 1

Bloc manechin P10 trunchiat

Material: poliester expandat (40-45 g/l)

Figura 2Încercarea la tracțiune a pernei de înălțare folosind blocul manechinului

Figura 2

Încercarea la tracțiune a pernei de înălțare folosind blocul manechinului

ANEXA 23Dispozitive de aplicare a sarcinii

ANEXA 23

Dispozitive de aplicare a sarcinii

Dispozitivul I de aplicare a sarcinii

raza tuturor centurilor = 5 mm

Dispozitivul II de aplicare a sarcinii

Toate dimensiunile sunt în milimetri (mm).

raza tuturor centurilor = 5 mm

ANEXA 24Inflamabilitatea materialelor destinate utilizării în sisteme integrate de reținere pentru copii

ANEXA 24

Inflamabilitatea materialelor destinate utilizării în sisteme integrate de reținere pentru copii

Definiții

Spațiul cu aer al habitaclului înseamnă spațiul din habitaclu care conține în mod normal aer ce poate fi reîmprospătat.

Selecția materialelor (a se vedea figura 1 de mai jos)

Orice porțiune a unui material simplu sau compozit care se află la mai puțin de 13 mm de spațiul cu aer al habitaclului trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 6.1.6.

Orice material care nu aderă la alt(e) material(e) în fiecare punct de contact trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 6.1.6 atunci când este supus încercării separat.

Orice material care aderă la alte materiale în fiecare punct de contact trebuie să îndeplinească cerințele de la punctul 6.1.6 atunci când este supus încercării ca un material compozit împreună cu celălalt (celelalte) material(e).

Materialul A are o interfață care nu aderă la materialul B și este supus încercării separat.

O parte din materialul B se află la mai puțin de 13 mm de spațiul cu aer al habitaclului, iar materialele B și C aderă în toate punctele de contact; prin urmare, materialele B și C sunt supuse încercărilor ca un material compozit.

Bucata tăiată provine din materialul C, după cum se arată în figura 1, pentru a se obține un eșantion cu grosimea de 13 mm.

Figura 1

Figura 1

Procedura de încercare

Încercarea se efectuează într-un dulap metalic pentru a proteja astfel împotriva curenților de aer eșantioanele destinate încercării. Interiorul dulapului are lungimea egală cu 381 mm, profunzimea egală cu 203 mm și înălțimea egală cu 356 mm. Acesta prezintă o fereastră de observare în partea din față, o deschizătură care poate fi închisă și care permite introducerea suportului eșantionului și un orificiu pentru trecerea tubulaturii unui arzător cu gaz. Pentru ventilație, dulapul dispune de un spațiu liber de 13 mm în jurul părții sale superioare, de zece orificii la bază, fiecare orificiu având diametrul de 19 mm, și de picioare pentru a înălța partea inferioară a acestuia cu 10 mm, toate picioarele fiind amplasate astfel cum este indicat în figura 2.

Înainte de încercare, fiecare eșantion este condiționat timp de 24 de ore la o temperatură de 21 °C și la o umiditate relativă de 50 %, iar încercarea se efectuează în aceste condiții de mediu.

Eșantionul de încercare se introduce între două cadre egale în formă de U, din metal, cu o lățime de 25 mm și o înălțime de 10 mm.

Dimensiunile interioare ale cadrelor în formă de U sunt următoarele: lățimea egală cu 51 mm și lungimea egală cu 330 mm.

Cu ajutorul unor suporți constând în fire metalice subțiri și rezistente la căldură, întinse sub eșantion la intervale de 25 mm, de-a lungul lățimii cadrului în formă de U, se menține în poziție orizontală un eșantion al cărui capăt expus la flacără s-ar înmuia și s-ar îndoi dacă nu ar fi menținut orizontal, ceea ce ar duce la o ardere neregulată.

Pentru a susține acest tip de material se poate utiliza un dispozitiv care constă într-un cadru suplimentar în formă de U, mai lat decât cadrul în formă de U care conține eșantionul, prezentând în partea inferioară fire metalice de 10-mil rezistente la căldură, dispuse la intervale de 25 mm.

Se utilizează un arzător Bunsen cu diametrul interior de 10 mm.

Supapa de control al debitului de gaz este reglată pentru a asigura o flacără cu înălțimea de 38 mm, tubul fiind în poziție verticală. Admisia aerului la arzător este închisă.

Gazul furnizat arzătorului are o temperatură a flăcării echivalentă cu cea a gazului natural.

Pregătirea eșantioanelor

Fiecare eșantion de material care urmează să fie supus încercării trebuie să aibă forma unui dreptunghi cu lățimea de 102 mm și lungimea de 356 mm, ori de câte ori este posibil.

Grosimea eșantionului este cea a materialului simplu sau compozit utilizat în vehicul, cu excepția situației în care grosimea materialului este mai mare de 13 mm; în acest caz, eșantionul este tăiat astfel încât să aibă această grosime, măsurată de la suprafața eșantionului situată cel mai aproape de spațiul cu aer al habitaclului.

În cazul în care nu este posibilă obținerea unui exemplar plat din cauza curburii suprafeței, specimenul se taie astfel încât grosimea sa, în orice punct, să nu depășească 13 mm.

Lungimea sau lățimea maximă disponibilă a unui eșantion este utilizată atunci când fie lungimea este mai mică de 356 mm, fie lățimea este mai mică de 102 mm.

Eșantionul se obține prin tăierea materialului în direcție longitudinală și transversală.

Eșantionul este orientat astfel încât suprafața cea mai apropiată de spațiul cu aer al habitaclului să fie orientată înspre partea de jos a cadrului de încercare.

Materialul cu suprafața plușată sau tapisată este așezat pe o suprafață plană și pieptănat de două ori în răspăr cu un pieptene prevăzut cu șapte sau opt dinți fără rugozități, rotunjiți la fiecare 25 mm.

Încercarea

Se montează eșantionul astfel încât ambele sale părți și unul dintre capete să fie fixate de cadrul în formă de U. În cazul în care eșantionul este mai mic de 51 mm, astfel încât părțile laterale ale eșantionului nu pot fi fixate în cadrul în formă de U, eșantionul se plasează pe suporți din fir metalic, conform descrierii de la punctul 3.3, unul dintre capetele acestuia fiind fixat de extremitatea închisă a cadrului în formă de U.

Eșantionul astfel montat se așază în poziție orizontală, în centrul dulapului.

După reglarea flăcării în conformitate cu punctul 3.4, arzătorul Bunsen și eșantionul se poziționează în așa fel încât centrul vârfului arzătorului să fie situat la 19 mm sub centrul marginii inferioare a capătului liber al eșantionului.

Eșantionul se expune la flacără timp de 15 secunde.

Înregistrarea timpului (fără a ține seama de timpul de aplicare a flăcării arzătorului) trebuie începută atunci când flacăra provenită de la eșantionul aprins atinge un punct situat la 38 mm de la capătul deschis al eșantionului.

Se măsoară timpul necesar pentru ca flacăra să avanseze până la un punct situat la 38 mm față de capătul fixat de cadru al eșantionului. Dacă flacăra nu atinge punctul final specificat, se înregistrează timpul în care flacăra a avansat până la momentul stingerii.

Se calculează viteza de ardere aplicând următoarea formulă:

B = 60 × (D/T)

unde:

Bviteza de ardere, în milimetri pe minut;Dlungimea parcursă de flacără, în milimetri; șiTtimpul în care flacăra parcurge D milimetri (în secunde).

Figura 2Toate dimensiunile sunt în milimetri (mm).

Figura 2

Toate dimensiunile sunt în milimetri (mm).

Tabelul 1

Tabelul 2

Configurații posibile pentru omologareTabel al grupurilor/categoriilor

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3Caracteristicile materialului absorbant A

Tabelul 4Caracteristicile materialului absorbant B

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 21

Tabelul 1Principalele dimensiuni ale manechinului reprezentând un nou-născut

Tabelul 2Distribuția masei manechinului reprezentând un nou-născut

Tabelul 1Distribuția masei manechinului de 18 luni

Tabelul 2

Tabelul 26

Tabelul 27

Tabelul 28

Tabelul 29

Tabelul 30

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

Tabelul 36