Acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Socialistă Vietnam

CAPITOLUL 1

Părțile la prezentul acord stabilesc o zonă de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din GATT 1994 și cu articolul V din GATS.

Obiectivele prezentului acord sunt să liberalizeze și să faciliteze comerțul și investițiile între părți, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

În sensul prezentului acord, acord de parteneriat și cooperare înseamnă Acordul-cadru global de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Socialistă Vietnam, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 27 iunie 2012.

În sensul prezentului acord:

Acordul privind agricultura înseamnă Acordul privind agricultura din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind achizițiile publice înseamnă Acordul privind achizițiile publice din anexa 4 la Acordul OMC;

Acordul privind inspecția înainte de expediere înseamnă Acordul privind inspecția înainte de expediere din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind regulile de origine înseamnă Acordul privind regulile de origine din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul antidumping înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind determinarea valorii în vamă înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC;

MSL înseamnă Înțelegerea privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC;

GATS înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii din anexa 1B la Acordul OMC;

GATT 1994 înseamnă Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind licențele de import înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind măsurile de salvgardare înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul SMC înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul SPS înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul BTC înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul TRIPS înseamnă Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală din anexa 1C la Acordul OMC; și

Acordul OMC înseamnă Acordul privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:

zi înseamnă o zi calendaristică;

internă(e) înseamnă, în legătură cu legislația, dreptul sau legile și reglementările din Uniune și statele sale membre și, respectiv, din Vietnam, legislația, dreptul sau legile și reglementările de la nivel central, regional sau local;

mărfuri înseamnă produse în sensul din GATT 1994, sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord;

Sistemul armonizat înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv toate notele juridice și modificările acestuia (denumit în continuare SA);

FMI înseamnă Fondul Monetar Internațional;

măsură înseamnă orice măsură a unei părți, sub formă de act legislativ, reglementare, normă, procedură, decizie, acțiune administrativă sau sub orice altă formă;

persoană fizică a unei părți înseamnă un resortisant al unui stat membru al Uniunii sau al Vietnamului, în conformitate cu legislația acestora;

persoană înseamnă o persoană fizică sau juridică;

țară terță înseamnă o țară sau un teritoriu care nu intră în domeniul de aplicare teritorială al prezentului acord, astfel cum este definit la articolul 17.24 (Aplicare teritorială);

UNCLOS înseamnă Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982;

OMPI înseamnă Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale; și

OMC înseamnă Organizația Mondială a Comerțului.

CAPITOLUL 2

Părțile liberalizează progresiv comerțul cu bunuri și îmbunătățesc accesul pe piață pe parcursul unei perioade de tranziție începând de la intrarea în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord și cu articolul XXIV din GATT 1994.

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, acest capitol se aplică comerțului cu bunuri între părți.

În sensul prezentului capitol:

subvenții la exportul de produse agricole înseamnă subvenții în sensul definiției de la articolul 1 litera (e) din Acordul privind agricultura, inclusiv orice modificare a articolului respectiv;

produs agricol înseamnă un produs enumerat în anexa 1 la Acordul privind agricultura;

tranzacții consulare înseamnă procedura de obținere, din partea unui consul al părții importatoare pe teritoriul părții exportatoare sau pe teritoriul unei terțe țări, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declarație de export a expeditorilor sau orice alte documente vamale în legătură cu importul mărfurilor;

taxă vamală înseamnă orice tip de taxă sau tarif instituit pentru importul unei mărfi sau în legătură cu acesta, inclusiv orice formă de suprataxă sau supraimpuneref instituită sau legată de acest import, dar nu include:

impuneri echivalente unei taxe interne aplicate în conformitate cu articolul 2.4 (Tratamentul național);

taxe impuse în conformitate cu capitolul trei (Măsuri de apărare comercială);

taxe aplicate în conformitate cu articolele VI, XVI și XIX din GATT 1994, cu Acordul antidumping, cu Acordul SMC, cu Acordul privind măsurile de salvgardare, cu articolul 5 din Acordul privind agricultura, precum și în conformitate cu MSL; și

taxe sau alte tarife aplicate în conformitate cu articolul 2.18 (Taxe administrative, alte tarife și formalități pentru importuri și exporturi);

proceduri de acordare a licențelor de export înseamnă procedurile administrative utilizate pentru aplicarea regimurilor licențelor de export care presupun, ca o condiție prealabilă pentru exportul de pe teritoriul părții exportatoare, depunerea unei cereri sau a altor documente, cu excepția celor necesare în scopuri vamale, la organul administrativ competent;

proceduri de acordare a licențelor de import înseamnă procedurile administrative utilizate pentru aplicarea regimurilor licențelor de import care presupun, ca o condiție prealabilă pentru importul pe teritoriul părții importatoare, depunerea unei cereri sau a altor documente, cu excepția celor necesare în scopuri vamale, la organul administrativ competent;

proceduri neautomate de acordare a licențelor de export înseamnă proceduri de acordare a licențelor de export în cazul cărora aprobarea cererii nu este acordată pentru toate persoanele fizice și juridice care îndeplinesc cerințele părții în cauză pentru a efectua operațiuni de export cu mărfurile supuse procedurilor de acordare a licențelor de export;

proceduri neautomate de acordare a licențelor de import înseamnă proceduri de acordare a licențelor de import în cazul cărora aprobarea cererii nu este acordată pentru toate persoanele fizice și juridice care îndeplinesc cerințele părții în cauză pentru a efectua operațiuni de import cu mărfurile supuse procedurilor de acordare a licențelor de import;

originar se referă la originea unui produs determinată în conformitate cu regulile de origine prevăzute în Protocolul 1 (privind definirea noțiunii de produse originare și metodele de cooperare administrativă);

cerință de performanță înseamnă o cerință:

privind exportul unei anumite cantități, al unei anumite valori sau al unui anumit procent de mărfuri;

ca mărfurile părții care acordă o licență de import să fie înlocuite cu mărfuri importate;

ca o persoană care beneficiază de o licență de import să achiziționeze alte mărfuri de pe teritoriul părții care acordă licența de import sau să acorde o preferință mărfurilor produse pe plan intern;

ca o persoană care beneficiază de o licență de import să producă pe teritoriul părții care acordă licența de import mărfuri având o anumită cantitate, o anumită valoare sau un anumit procent de conținut intern; sau

care se raportează în orice fel la volumul sau valoarea importurilor, la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea intrărilor de valută; și

marfă reprelucrată înseamnă o marfă clasificată în capitolul 84, 85, 87, 90 sau poziția 94.02 din SA, cu excepția celor enumerate în apendicele 2-A-5 (Mărfuri excluse din definiția mărfurilor reprelucrate), care:

este compusă în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate; și

are condiții de performanță și utilizare și durată de viață similare cu cele ale mărfii noi originale și beneficiază de aceeași garanție ca marfa nouă originală.

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, obligațiile prevăzute la articolul III din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt introduse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Clasificarea mărfurilor în comerțul dintre părți se face în funcție de nomenclatura tarifară a fiecărei părți în conformitate cu SA.

Părțile acordă mărfurilor reprelucrate același tratament ca cel acordat mărfurilor similare noi. O parte poate solicita etichetarea specifică a mărfurilor reprelucrate pentru a evita înșelarea consumatorilor. Părțile implementează prezentul articol într-o perioadă de tranziție de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale asupra mărfurilor originare din cealaltă parte în conformitate cu lista sa inclusă în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

Pentru calcularea reducerilor succesive prevăzute la alineatul (1), nivelul de bază al taxelor vamale pentru fiecare marfă este cel precizat în listele incluse în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale). Eliminarea tarifelor prevăzută în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) nu se aplică autovehiculelor folosite încadrate la pozițiile 87.02, 87.03 și 87.04 din SA.

Dacă o parte reduce nivelul taxei vamale în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate sub nivelul taxei vamale aplicat în conformitate cu lista sa inclusă în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale), marfa originară din cealaltă parte este eligibilă pentru nivelul redus al taxei.

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, o parte nu majorează taxele vamale existente aplicate asupra mărfurilor originare din cealaltă parte în conformitate cu lista sa inclusă în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale) și nu adoptă noi taxe vamale aplicabile mărfurilor respective.

O parte poate accelera unilateral reducerea sau eliminarea taxelor vamale asupra mărfurilor originare din cealaltă parte aplicate în conformitate cu lista sa inclusă în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale). Atunci când are în vedere o astfel de accelerare, partea informează cealaltă parte cât mai curând posibil înainte de intrarea în vigoare a noului nivel al taxei vamale. O accelerare unilaterală nu împiedică partea să majoreze o taxă vamală până la nivelul aplicabil în fiecare etapă a reducerii sau eliminării în conformitate cu lista sa inclusă în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

La cererea unei părți, părțile se consultă pentru a analiza accelerarea sau extinderea sferei de aplicare a reducerii sau eliminării taxelor vamale aplicate în conformitate cu listele lor incluse în apendicele 2-A-1 (Lista tarifară a Uniunii), respectiv în apendicele 2-A-2 (Lista tarifară a Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale). Dacă părțile convin să modifice prezentul acord în vederea accelerării sau a extinderii sferei de aplicare a reducerii sau eliminării taxelor vamale, orice modificare convenită înlocuiește nivelul taxelor vamale sau categoria în faza eliminării stabilită în conformitate cu listele pentru marfa în cauză. Această modificare intră în vigoare în conformitate cu articolul 17.5 (Modificări).

În caz de eroare comisă de către autoritățile competente în administrarea adecvată a sistemului preferențial de export și, în special, în aplicarea dispozițiilor Protocolului 1 (referitor la definirea noțiunii de produse originare și la metodele de cooperare administrativă), atunci când această eroare are consecințe în ceea ce privește taxele la import, partea importatoare poate să solicite Comitetului pentru comerț înființat în conformitate cu articolul 17.1 (Comitetul pentru comerț) să examineze posibilitatea adoptării măsurilor care se impun pentru a remedia situația.

Părțile cooperează în vederea combaterii încălcărilor legislației vamale legate de tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului capitol.

În sensul alineatului (1), fiecare parte asigură cooperarea administrativă cu cealaltă parte și oferă asistență administrativă reciprocă în chestiuni vamale și conexe în cadrul implementării și al controlului tratamentului tarifar preferențial, ceea ce include următoarele obligații:

verificarea caracterului originar al produsului sau produselor în cauză;

efectuarea verificării ulterioare a dovezii de origine și transmiterea rezultatelor acestei verificări către cealaltă parte; și

autorizarea părții importatoare să efectueze inspecții pentru verificarea autenticității documentelor sau a acurateței informațiilor relevante pentru acordarea tratamentului preferențial respectiv.

Atunci când partea importatoare stabilește, în conformitate cu dispozițiile privind cooperarea administrativă sau asistența administrativă reciprocă în chestiuni vamale și conexe menționate la alineatul (2), că o dovadă de origine a fost emisă în mod necorespunzător de către partea exportatoare, deoarece cerințele prevăzute în Protocolul 1 (referitor la definirea noțiunii de produse originare și la metodele de cooperare administrativă) nu au fost îndeplinite, partea importatoare respectivă poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial unui declarant care a solicitat un astfel de tratament pentru mărfuri a căror dovadă de origine a fost emisă.

Dacă partea importatoare consideră că refuzul tratamentului tarifar preferențial pentru livrări individuale menționat la alineatul (3) este insuficient pentru a implementa și a controla tratamentul tarifar preferențial acordat unui anumit produs, partea respectivă poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial acordat produselor în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5), în următoarele cazuri:

dacă partea respectivă constată că au avut loc încălcări sistematice ale legislației vamale în ceea ce privește cererile pentru acordarea tratamentului tarifar preferențial prevăzut în prezentul acord; sau

dacă partea respectivă constată că partea exportatoare a încălcat în mod sistematic obligațiile prevăzute la alineatul (2).

Autoritatea competentă a părții importatoare comunică de îndată constatările sale autorității competente a părții exportatoare, furnizează informațiile verificabile aflate la baza constatărilor și inițiază consultări cu autoritatea competentă a părții exportatoare în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile.

În cazul în care autoritățile competente nu ajung la o soluție reciproc acceptabilă în termen de 30 de zile după comunicarea menționată la alineatul (5), partea importatoare sesizează fără întârziere Comitetul pentru comerț.

În cazul în care Comitetul pentru comerț nu convine asupra unei soluții reciproc acceptabile în termen de 60 de zile după sesizare, partea importatoare poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial acordat produselor în cauză.

Partea importatoare publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor privind orice notificare și decizie referitoare la suspendarea temporară menționată la alineatul (4). Partea importatoare notifică, fără întârzieri nejustificate, partea exportatoare și Comitetul pentru comerț privind orice astfel de notificare sau decizie.

O parte nu poate aplica o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este reintrodusă pe teritoriul său vamal după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său către teritoriul celeilalte părți pentru reparații, indiferent dacă reparația respectivă ar fi putut fi efectuată pe teritoriul părții din care marfa a fost exportată temporar.

Alineatul (1) nu se aplică în cazul unei mărfi importate sub control vamal, într-o zonă de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, într-o zonă de liber schimb sau cu un statut similar.

O parte nu poate aplica o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, importată temporar de pe teritoriul celeilalte părți pentru reparații.

În sensul prezentului articol, termenul reparație înseamnă orice operațiune de prelucrare care este efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia defecte de funcționare sau defecte materiale și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau asigurarea conformității acesteia cu cerințele tehnice pentru utilizare, în absența cărora marfa nu mai poate fi utilizată în mod normal în scopul pentru care a fost destinată. Repararea unei mărfi include remedierea și întreținerea. Ea nu include o operațiune sau un proces care:

distruge caracteristicile esențiale ale mărfii sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

este utilizat pentru a îmbunătăți sau a spori performanța tehnică a unei mărfi.

O parte nu menține sau adoptă taxe vamale, tarife sau orice alt tip de impuneri asupra sau în legătură cu exportul unei mărfi către teritoriul celeilalte părți, în plus față de cele aplicate mărfurilor similare destinate consumului pe plan intern, în afara celor prevăzute în lista inclusă în apendicele 2-A-3 (Lista taxelor la export ale Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

Dacă o parte aplică un nivel redus al taxei vamale, al tarifului sau al altei impuneri asupra sau în legătură cu exportul unei mărfi, atât timp cât acest nivel este mai mic decât cel calculat în conformitate cu lista inclusă în apendicele 2-A-3 (Lista taxelor la export ale Vietnamului) la anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale), se aplică acest nivel mai redus. Prezentul alineat nu se aplică tratamentului mai favorabil acordat oricărei terțe țări în virtutea unui acord comercial preferențial.

La cererea uneia dintre părți, Comitetul pentru comerț revizuiește taxele vamale, tarifele sau alte tipuri de impuneri asupra sau în legătură cu exportul mărfurilor către teritoriul celeilalte părți, atunci când o parte a acordat un tratament mai favorabil oricărei terțe țări în virtutea unui acord comercial preferențial.

În context multilateral, părțile au obiectivul comun al eliminării paralele și al prevenirii reintroducerii oricărei forme de subvenții la export și al reglementării tuturor măsurilor la export cu efect echivalent pentru produsele agricole. În acest scop, ele cooperează în vederea întăririi reglementărilor multilaterale cu privire la întreprinderile agricole de stat care efectuează exporturi, la ajutorul alimentar internațional și la sprijinul financiar pentru export.

De la intrarea în vigoare a prezentului acord, partea exportatoare nu mai poate introduce sau menține subvenții la export sau măsuri cu efect echivalent asupra produselor agricole care fac obiectul eliminării sau reducerii taxelor vamale de către partea importatoare în conformitate cu anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale) și care sunt destinate teritoriului părții importatoare.

În conformitate cu articolul X din GATT 1994, fiecare parte administrează într-un mod uniform, imparțial și rezonabil propriile legi, reglementări, hotărâri judecătorești și decizii administrative referitoare la:

clasificarea mărfurilor sau determinarea valorii în vamă;

nivelul taxelor vamale, al tarifelor sau al altor impuneri;

cerințele, restricțiile sau interdicțiile aplicabile importurilor sau exporturilor;

transferul plăților; și

chestiuni care afectează vânzarea, distribuția, transportul, asigurarea, antrepozitarea, inspecția, expunerea, prelucrarea, amestecarea sau alte utilizări ale mărfurilor în scopuri vamale.

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, o parte nu adoptă sau menține interdicții sau restricții pentru importul oricărei mărfi provenite din cealaltă parte sau pentru exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți, în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994, inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia, sunt incluse în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.

Alineatul (1) interzice părților să adopte sau să mențină:

licențe de import condiționate de îndeplinirea unei cerințe de performanță; sau

limitări voluntare ale exporturilor.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică mărfurilor enumerate în apendicele 2-A-4 (Mărfuri cu privire la care Vietnamul poate aplica măsuri speciale). Orice modificare a legilor și reglementărilor din Vietnam care restrânge sfera mărfurilor enumerate în apendicele 2-A-4 (Mărfuri cu privire la care Vietnamul poate aplica măsuri speciale) se aplică automat în cadrul prezentului acord. Orice preferință acordată de Vietnam în privința sferei mărfurilor enumerate în apendicele 2-A-4 (Mărfuri cu privire la care Vietnamul poate aplica măsuri speciale) oricărui alt partener comercial se aplică automat în cadrul prezentului acord. Vietnam notifică Uniunii orice modificare sau preferință menționată la prezentul alineat.

În conformitate cu Acordul OMC, o parte poate aplica orice măsură autorizată de Organul de soluționare a litigiilor al OMC împotriva celeilalte părți.

Atunci când adoptă sau mențin o interdicție sau o restricție la import sau la export, părțile asigură transparența deplină a acesteia.

Vietnam adoptă și menține instrumente juridice adecvate care să permită companiilor farmaceutice străine să înființeze întreprinderi cu capital străin în vederea importului de produse farmaceutice care au obținut o autorizație de introducere pe piață din partea autorităților competente din Vietnam. Fără a aduce atingere listelor Vietnamului incluse în anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului), aceste întreprinderi cu capital străin sunt autorizate să vândă produse farmaceutice pe care le-au importat legal către distribuitori sau vânzători cu ridicata care au dreptul de a distribui produse farmaceutice în Vietnam.

Întreprinderile cu capital străin menționate la alineatul (1) sunt autorizate:

să construiască depozite proprii pentru stocarea produselor farmaceutice pe care le-au importat legal în Vietnam în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătății sau autoritatea care îi succede;

să furnizeze informații referitoare la produsele farmaceutice pe care le-au importat legal în Vietnam profesioniștilor din domeniul sănătății, în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătății sau autoritatea care îi succede și altor autorități competente din Vietnam; și

să efectueze studii și teste clinice în conformitate cu articolul 3 (Standarde internaționale) din anexa 2-C (Produse farmaceutice/medicinale și dispozitive medicale) și cu reglementările emise de Ministerul Sănătății sau autoritatea care îi succede, pentru a se asigura că produsele farmaceutice pe care le-au importat legal în Vietnam sunt adecvate pentru consumul pe plan intern.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile în conformitate cu Acordul privind licențele de import.

Fiecare parte notifică celeilalte părți propriile proceduri de acordare a licențelor de import, inclusiv temeiul juridic și site-ul internet oficial, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu excepția cazului în care acestea au fost deja notificate sau furnizate în temeiul articolului 5 sau al articolului 7 alineatul (3) din Acordul privind licențele de import. Notificarea conține informațiile menționate la articolul 5 sau la articolul 7 alineatul (3) din Acordul privind licențele de import.

Fiecare parte notifică celeilalte părți introducerea sau modificarea oricărei proceduri de acordare a licențelor de import pe care intenționează să o adopte cel târziu cu 45 de zile înainte ca noua procedură sau modificarea să intre în vigoare. Părțile transmit această notificare într-un termen maxim de 60 de zile de la data publicării introducerii sau a modificării, cu excepția cazului în care aceasta a fost deja notificată în conformitate cu articolul 5 din Acordul privind licențele de import. Notificarea conține informațiile menționate la articolul 5 din Acordul privind licențele de import.

Fiecare parte publică pe un site internet oficial informațiile a căror publicare este obligatorie în temeiul articolului 1 alineatul (4) litera (a) din Acordul privind licențele de import.

La cererea unei părți, cealaltă parte răspunde în termen de 60 de zile la o cerere rezonabilă de informații privind orice procedură de acordare a licențelor de import pe care intenționează să o adopte sau pe care a adoptat-o sau a menținut-o, precum și privind criteriile de acordare sau de alocare a licențelor de import, inclusiv eligibilitatea persoanelor, a întreprinderilor și a instituțiilor pentru a depune o cerere de licență, organul sau organele administrative care trebuie contactate și lista produselor supuse cerinței privind licența de import.

Părțile introduc și administrează procedurile de acordare a licențelor de import în conformitate cu:

articolul 1 alineatele (1)-(9) din Acordul privind licențele de import;

articolul 2 din Acordul privind licențele de import; și

articolul 3 din Acordul privind licențele de import.

O parte adoptă sau menține proceduri automate de acordare a licențelor de import drept condiție pentru importul pe teritoriul său pentru a îndeplini obiective legitime numai după ce efectuează o evaluare a impactului adecvată.

Părțile acordă licențe de import pentru o perioadă de timp adecvată, care nu poate fi mai scurtă decât cea stabilită în legislația internă care prevede cerințele pentru licențele de import și care nu împiedică importurile.

În cazul în care o parte a refuzat o cerere de licență de import referitoare la o marfă a celeilalte părți, partea furnizează solicitantului, la cererea acestuia și imediat după primirea cererii, o explicație scrisă a motivelor refuzului. Solicitantul are dreptul la apel sau revizuire în conformitate cu legislația sau procedurile interne ale părții importatoare.

Părțile adoptă sau mențin proceduri neautomate de acordare a licențelor de import numai pentru a implementa o măsură care nu este incompatibilă cu prezentul acord, inclusiv cu articolul 2.22 (Excepții de ordin general). Partea care adoptă proceduri neautomate de acordare a licențelor de import indică în mod clar scopul acestor proceduri.

Fiecare parte notifică celeilalte părți propriile proceduri de acordare a licențelor de export, inclusiv temeiul juridic și site-ul internet oficial, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Fiecare parte notifică celeilalte părți orice introducere sau modificare a oricărei proceduri de acordare a licențelor de export pe care intenționează să o adopte cel târziu cu 45 de zile înainte ca noua procedură sau modificarea să intre în vigoare. Părțile transmit această notificare într-un termen maxim de 60 de zile de la data publicării introducerii sau a modificării.

Notificarea menționată la alineatele (1) și (2) conține următoarele informații:

textul procedurilor de acordare a licențelor de export, inclusiv modificările eventuale;

produsele supuse fiecărei proceduri de acordare a unei licențe de export;

pentru fiecare procedură de acordare a unei licențe de export, o descriere:

a procedurii de solicitare a licenței de export; și

a criteriilor care trebuie îndeplinite de un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licență de export;

punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obține mai multe informații referitoare la condițiile pentru obținerea unei licențe de export;

organul sau organele administrative la care trebuie depusă cererea sau alte documente pertinente;

perioada în care va fi în vigoare fiecare procedură de acordare a licențelor de export;

dacă partea intenționează să utilizeze o procedură de acordare a licențelor de import pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală și, dacă este posibil, valoarea contingentului și datele de deschidere și de închidere a acestuia; și

orice exceptări sau derogări de la o cerință privind licențele de export, modalitatea de solicitare a exceptărilor sau derogărilor respective și criteriile de acordare a acestora.

a procedurii de solicitare a licenței de export; și

a criteriilor care trebuie îndeplinite de un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licență de export;

Fiecare parte publică orice procedură de acordare a licențelor de export, inclusiv temeiul juridic și o trimitere la site-ul internet oficial relevant. Fiecare parte publică, de asemenea, orice nouă procedură de acordare a licențelor de export sau orice modificare a procedurilor sale de acordare a licențelor de export, cât mai curând posibil și în orice caz în termen de maximum 45 de zile de la data adoptării acesteia și cu cel puțin 25 de zile înainte de intrarea sa în vigoare.

La cererea unei părți, cealaltă parte răspunde în termen de 60 de zile la o cerere rezonabilă de informații privind orice procedură de acordare a licențelor de export pe care intenționează să o adopte sau pe care a adoptat-o sau a menținut-o, precum și privind criteriile de acordare sau de alocare a licențelor de export, inclusiv eligibilitatea persoanelor, a întreprinderilor și a instituțiilor pentru a depune o cerere de licență, organul sau organele administrative care trebuie contactate și lista produselor supuse cerinței privind licența de export.

Părțile introduc și administrează procedurile de acordare a licențelor de export în conformitate cu:

articolul 1 alineatele (1)-(9) din Acordul privind licențele de import;

articolul 2 din Acordul privind licențele de import;

articolul 3 din Acordul privind licențele de import, cu excepția alineatului (5) literele (a), (c), (j) și (k).

Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licențelor de export sunt aplicate în mod neutru și administrate într-o manieră corectă, echitabilă, nediscriminatorie și transparentă.

Părțile acordă licențe de export pentru o perioadă de timp adecvată, care nu poate fi mai scurtă decât cea stabilită în legislația internă care prevede cerința privind licențele de export și care nu împiedică exporturile.

În cazul în care o parte a refuzat o cerere de licență de export referitoare la o marfă a celeilalte părți, partea furnizează solicitantului, la cererea acestuia și imediat după primirea cererii, o explicație scrisă a motivelor refuzului. Solicitantul are dreptul la apel sau revizuire în conformitate cu legislația sau procedurile interne ale părții exportatoare.

O parte adoptă sau menține proceduri automate de acordare a licențelor de export drept condiție pentru exportul de pe teritoriul său pentru a îndeplini obiective legitime numai după ce efectuează o evaluare a impactului adecvată.

Părțile adoptă sau mențin proceduri neautomate de acordare a licențelor de export numai pentru a implementa o măsură care nu este incompatibilă cu prezentul acord, inclusiv cu articolul 2.22 (Excepții de ordin general). Partea care adoptă proceduri neautomate de acordare a licențelor de export indică în mod clar scopul acestor proceduri.

Fiecare parte se asigură că taxele, tarifele, formalitățile și cerințele, altele decât taxele vamale la import și la export și măsurile enumerate la articolul 2.3 (Definiții) litera (d) punctele (i), (ii) și (iii), sunt compatibile cu obligațiile părților prevăzute la articolul VIII din GATT 1994, inclusiv notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia.

Părțile impun taxe și tarife numai pentru serviciile prestate în legătură cu importul și exportul de mărfuri. Taxele și tarifele nu pot fi percepute pe o bază ad valorem și nu pot depăși costul aproximativ al serviciului prestat. Fiecare parte publică informații referitoare la taxele și tarifele impuse în legătură cu importul și exportul de mărfuri în conformitate cu articolul 4.10 (Taxe și tarife).

Părțile nu solicită tranzacții consulare, inclusiv taxele și tarifele aferente, în legătură cu importul sau exportul de mărfuri. După trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, părțile nu mai solicită o autentificare consulară pentru importul mărfurilor care fac obiectul prezentului acord.

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, atunci când aplică cerințe obligatorii privind indicarea țării de origine produselor neagricole din Uniune, Vietnamul acceptă mențiunea Made in EU sau o mențiune similară în limba locală ca fiind suficientă pentru îndeplinirea acestor cerințe.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile existente care decurg din articolul XVII din GATT 1994, inclusiv din notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia, și din Înțelegerea OMC privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, care sunt incluse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Atunci când o parte solicită de la cealaltă parte informații referitoare la cazuri individuale de întreprinderi comerciale de stat și la operațiunile acestora, inclusiv informații cu privire la schimburile lor comerciale bilaterale, partea solicitată asigura transparența în conformitate cu articolul XVII alineatul (4) litera (d) din GATT 1994.

Părțile își îndeplinesc angajamentele referitoare la măsurile netarifare sectoriale privind mărfurile prevăzute în anexa 2-B (Autovehiculele și piesele de schimb și echipamentele pentru autovehicule) și în anexa 2-C (Produse farmaceutice/medicinale și dispozitive medicale).

Sub rezerva dispozițiilor contrare ale prezentului acord, după 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord și la cererea uneia dintre părți, părțile inițiază negocieri, în conformitate cu procedurile lor interne, în vederea extinderii sferei angajamentelor pe care și le-au asumat cu privire la măsurile netarifare sectoriale privind mărfurile.

Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică părțile să adopte măsuri în conformitate cu articolul XX din GATT 1994, inclusiv cu notele și dispozițiile suplimentare ale acestuia, care sunt introduse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Părțile înțeleg că, înainte de a lua orice măsură prevăzută la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, partea exportatoare care dorește să ia o astfel de măsură furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante. La cererea oricăreia dintre părți, părțile se consultă în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile. Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru remedierea problemelor. În cazul în care informarea sau examinarea prealabilă este imposibilă din cauza unor împrejurări excepționale și critice care necesită o acțiune imediată, partea exportatoare poate aplica măsurile de precauție necesare și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

Comitetul pentru comerțul cu bunuri înființat în temeiul articolului 17.2 (Comitete specializate) este compus din reprezentanți ai părților.

Comitetul pentru comerțul cu bunuri analizează orice chestiune care decurge din prezentul capitol și din Protocolul 1 (privind definirea conceptului de produse originare și metodele de cooperare administrativă).

Comitetul pentru comerțul cu bunuri îndeplinește următoarele sarcini în conformitate cu articolul 17.2 (Comitete specializate):

revizuirea și monitorizarea punerii în aplicare și a funcționării dispozițiilor menționate la alineatul (2);

identificarea și recomandarea măsurilor necesare pentru soluționarea oricărui litigiu care poate apărea și pentru promovarea, facilitarea și îmbunătățirea accesului pe piață, inclusiv orice accelerare a angajamentelor tarifare menționate la articolul 2.7 (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale);

formularea de recomandări adresate Comitetului pentru comerț în vederea creării unor grupuri de lucru, după cum consideră necesar;

efectuarea oricărei activități suplimentare atribuite de Comitetul pentru comerț; și

elaborarea de propuneri de decizii care urmează să fie adoptate de Comitetul pentru comerț în vederea modificării listei de soiuri de orez parfumat incluse la punctul 5 litera (c) din subsecțiunea 1 (Contingente tarifare ale Uniunii) din secțiunea B (Contingente tarifare) din anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

CAPITOLUL 3

Secțiunea A

Părțile reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, Acordul antidumping și Acordul SMC.

Recunoscând că măsurile antidumping și compensatorii pot fi utilizate abuziv pentru a obstrucționa comerțul, părțile convin că:

măsurile de apărare comercială ar trebui să fie utilizate cu respectarea deplină a cerințelor OMC relevante și ar trebui să se bazeze pe un sistem echitabil și transparent; și

ar trebui acordată o atenție deosebită intereselor celeilalte părți, atunci când o parte are în vedere impunerea unor astfel de măsuri.

În sensul prezentei secțiuni, originea se determină în conformitate cu articolul 1 din Acordul privind regulile de origine.

Fără a aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC, părțile garantează, imediat după instituirea unor măsuri provizorii și în orice caz înainte de luarea unei decizii finale, comunicarea completă și coerentă către părțile interesate a tuturor faptelor și considerațiilor esențiale care stau la baza deciziei de aplicare a măsurilor. Comunicările se efectuează în scris și acordă părților interesate timp suficient pentru a formula observații.

Părților interesate li se acordă posibilitatea de a fi audiate pentru a-și exprima punctele de vedere în cadrul anchetelor privind măsurile de apărare comercială, cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod nejustificat desfășurarea anchetei.

Părțile nu impun măsuri antidumping sau compensatorii în cazul în care, pe baza informațiilor disponibile în cursul anchetei, se poate concluziona în mod clar că aplicarea unor astfel de măsuri nu este în interes public. Pentru a determina interesul public, părțile iau în considerare situația industriei naționale, a importatorilor și a asociațiilor lor reprezentative, a utilizatorilor reprezentativi și a organizațiilor de consumatori reprezentative, pe baza informațiilor relevante furnizate autorităților responsabile de anchetă.

O taxă antidumping sau compensatorie impusă de o parte nu poate depăși marja de dumping sau a subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, iar partea în cauză se asigură că valoarea taxei este inferioară marjei respective, în cazul în care această taxă mai redusă ar fi adecvată pentru a elimina prejudiciul adus industriei interne.

Dispozițiile prezentei secțiuni nu intră sub incidența capitolului 15 (Soluționarea litigiilor).

Secțiunea B

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994, cu Acordul privind măsurile de salvgardare și cu articolul 5 din Acordul privind agricultura.

Părțile nu aplică simultan, cu privire la aceeași marfă:

o măsură de salvgardare bilaterală prevăzută în secțiunea C (Clauză de salvgardare bilaterală) din prezentul capitol; și

o măsură în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și Acordul privind măsurile de salvgardare.

În sensul prezentei secțiuni, originea se determină în conformitate cu articolul 1 din Acordul privind regulile de origine.

Prin excepție de la articolul 3.6 (Dispoziții generale), partea care deschide o anchetă de salvgardare globală sau intenționează să impună măsuri de salvgardare globale furnizează imediat, la cererea celeilalte părți și cu condiția ca aceasta să aibă un interes substanțial, o notificare scrisă ad hoc a tuturor informațiilor relevante care determină deschiderea unei anchete de salvgardare sau, după caz, propunerea privind impunerea unor măsuri de salvgardare globale, inclusiv a informațiilor cu privire la concluziile provizorii, dacă este cazul. Prezenta dispoziție nu aduce atingere articolului 3.2 din Acordul privind măsurile de salvgardare.

Atunci când impun măsuri de salvgardare globale, părțile depun eforturi pentru a le impune într-un mod care să afecteze cât mai puțin schimburile comerciale bilaterale.

În sensul alineatului (2), în cazul în care una dintre părți consideră că sunt îndeplinite cerințele legale pentru instituirea unor măsuri de salvgardare definitive, aceasta informează cealaltă parte și oferă posibilitatea de a organiza consultări bilaterale. În cazul în care nu se ajunge la nicio soluție satisfăcătoare în termen de 30 de zile de la notificare, partea poate adopta măsurile de salvgardare globale definitive. Ar trebui să se ofere posibilitatea de consultare și celeilalte părți în vederea schimbului de opinii cu privire la informațiile menționate la alineatul (1).

Dispozițiile prezentei secțiuni referitoare la drepturile și obligațiile în cadrul OMC nu intră sub incidența capitolului 15 (Soluționarea litigiilor).

Secțiunea C

În sensul prezentei secțiuni:

industrie internă se interpretează în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare; în acest scop, articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis;

prejudiciu grav și amenințarea unui prejudiciu grav se interpretează în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Acordul privind măsurile de salvgardare; în acest scop, articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Acordul privind măsurile de salvgardare este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis; și

perioadă de tranziție înseamnă o perioadă de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care, ca urmare a reducerii sau a eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord, o marfă provenită dintr-o parte este importată pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de mari, în termeni absoluți sau în raport cu producția internă, și în astfel de condiții încât să provoace sau să riște să provoace un prejudiciu grav unei industrii interne care produce mărfuri similare sau aflate în concurență directă, partea importatoare poate adopta măsurile prevăzute la alineatul (2) în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezenta secțiune numai pe parcursul perioadei de tranziție, sub rezerva dispozițiilor contrare de la articolul 3.11 (Condiții și restricții) alineatul (6) litera (c).

Partea importatoare poate impune o măsură de salvgardare bilaterală care vizează:

să suspende orice noi reduceri ale nivelului taxei vamale aplicat mărfii în cauză prevăzut în anexa 2-A (Eliminarea taxelor vamale); sau

să crească taxa vamală aplicată mărfii la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică dintre:

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate pentru marfa în cauză în vigoare la data adoptării măsurii; sau

nivelul de bază al taxei vamale precizat în listele prevăzute în anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale) în conformitate cu articolul 2.7 (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate pentru marfa în cauză în vigoare la data adoptării măsurii; sau

nivelul de bază al taxei vamale precizat în listele prevăzute în anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale) în conformitate cu articolul 2.7 (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale).

O parte aplică o măsură de salvgardare bilaterală numai în urma unei investigații desfășurate de autoritățile sale competente în conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 3 și articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare sunt incluse în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

O parte notifică celeilalte părți în scris deschiderea unei investigații menționate la alineatul (1) și o consultă cât mai curând posibil înainte de aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, cu scopul de a examina informațiile rezultate din anchetă și de a realiza un schimb de opinii cu privire la măsura respectivă.

În cadrul investigației menționate la alineatul (1), partea respectă cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare. În acest scop, articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Acordul privind măsurile de salvgardare este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Investigația trebuie să demonstreze totodată, pe bază de dovezi obiective, existența unei legături cauzale între creșterea importurilor și prejudiciul grav sau amenințarea unui prejudiciu grav. Investigația trebuie, de asemenea, să ia în considerare existența oricărui alt factor, în afara creșterii importurilor, care ar putea cauza simultan un prejudiciu grav.

Fiecare parte se asigură că autoritățile sale competente finalizează investigația menționată la alineatul (1) în termen de un an de la data deschiderii.

O parte nu poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală:

decât în măsura și pentru perioada necesară prevenirii sau remedierii unui prejudiciu grav și pentru a facilita ajustarea;

pentru o perioadă care depășește doi ani, sub rezerva posibilității prelungirii perioadei cu până la doi ani în cazul în care autoritățile competente ale părții importatoare stabilesc, în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol, că măsura continuă să fie necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și pentru a facilita ajustarea și dacă există dovada că industria în cauză a început să se ajusteze, cu condiția ca perioada totală de aplicare a unei măsuri de salvgardare, care include perioada de aplicare inițială și eventuala prelungire a acesteia, să nu depășească patru ani; sau

după expirarea perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care cealaltă parte își dă acordul.

Pentru a facilita ajustarea în situația în care durata preconizată a unei măsuri de salvgardare bilaterală depășește doi ani, partea care o aplică liberalizează măsura treptat la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.

Atunci când o parte încetează aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale este nivelul care s-ar fi aplicat, în conformitate cu lista prevăzută în anexa 2-A (Reducerea sau eliminarea taxelor vamale), în cazul în care măsura nu ar fi fost luată.

În circumstanțe critice în care o întârziere ar antrena un prejudiciu dificil de reparat, o parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală cu titlu provizoriu în urma unei determinări preliminare a existenței unor elemente de probă evidente că importurile unei mărfi originare din cealaltă parte au crescut ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în temeiul prezentului acord și că aceste importuri produc sau amenință să producă un prejudiciu grav industriei interne. Durata oricărei măsuri provizorii nu depășește 200 de zile, perioadă în care partea trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3.11 (Condiții și restricții) alineatele (1) și (3). Partea rambursează prompt eventualele majorări tarifare, dacă investigația menționată la articolul 3.11 (Condiții și restricții) alineatul (1) nu ajunge la concluzia că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 3.10 (Aplicarea unei măsuri de salvgardare bilaterale) alineatul (1). Durata aplicării măsurilor provizorii este inclusă în perioada prevăzută la articolul 3.11 (Condiții și restricții) alineatul (6) litera (b).

O parte care aplică o măsură de salvgardare bilaterală se consultă cu cealaltă parte pentru a stabili de comun acord o compensație adecvată de liberalizare a comerțului sub formă de concesii cu efecte comerciale substanțial echivalente cu măsura de salvgardare bilaterală sau sub formă de concesii echivalente cu valoarea taxelor suplimentare preconizate să rezulte din măsura de salvgardare. Partea care aplică o măsură de salvgardare bilaterală oferă posibilitatea unor astfel de consultări în termen de cel mult 30 de zile după aplicarea măsurii de salvgardare bilaterale.

În cazul în care consultările prevăzute la alineatul (1) nu permit părților să ajungă la un acord privind o compensație adecvată de liberalizare a comerțului în termen de 30 de zile de la începerea consultărilor, partea ale cărei mărfuri fac obiectul măsurii de salvgardare bilaterale poate să suspende aplicarea, în privința mărfurilor originare din partea care aplică măsura de salvgardare bilaterală, a unor concesii care au efecte comerciale substanțial echivalente cu măsura de salvgardare bilaterală. Obligația de a furniza o compensație, care îi revine părții care aplică măsura de salvgardare bilaterală, și dreptul celeilalte părți de a suspenda concesiile prevăzut la prezentul alineat încetează la data încetării măsurii de salvgardare bilaterale.

Dreptul de suspendare prevăzut la alineatul (2) nu este exercitat în primele 24 de luni de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale, cu condiția ca această măsură de salvgardare să fie luată în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

Pentru a asigura eficiența maximă a aplicării regulilor privind măsurile comerciale prevăzute în prezentul capitol, autoritățile responsabile de investigații ale părților utilizează limba engleză pentru comunicare și pentru documentele transmise în contextul anchetelor privind măsurile comerciale.

CAPITOLUL 4

Părțile recunosc importanța chestiunilor legate de procedurile vamale și de facilitarea comerțului în contextul evoluției comerțului mondial. Părțile își consolidează cooperarea în acest domeniu pentru a garanta că legislația și procedurile lor vamale îndeplinesc obiectivul de promovare a facilitării comerțului, asigurând totodată un control vamal eficient.

Părțile convin că legislația lor trebuie să fie nediscriminatorie și că procedurile vamale trebuie să se bazeze pe folosirea unor metode moderne și pe controale eficiente destinate să combată frauda și să promoveze comerțul legitim.

Părțile recunosc că nu vor fi compromise obiectivele legitime de politică publică, inclusiv cele legate de siguranță, securitate și lupta antifraudă.

Autoritățile competente ale părților cooperează în domeniul vamal, cu scopul de a asigura îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 4.1 (Obiective).

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul vamal, printre altele, prin următoarele modalități:

schimbul de informații privind legislația vamală și punerea în aplicare a acesteia și privind procedurile vamale, în special în următoarele domenii:

simplificarea și modernizarea procedurilor vamale;

asigurarea respectării la frontieră a drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale;

facilitarea operațiunilor de tranzit și de transbordare; și

relațiile cu mediul de afaceri;

analizarea posibilității unor inițiative comune privind procedurile de import, de export și alte proceduri vamale, inclusiv asistența tehnică, pentru a putea oferi servicii eficace comunității de afaceri;

întărirea cooperării în domeniul vamal în cadrul organizațiilor internaționale, de exemplu OMC și Organizația Mondială a Vămilor (denumită în continuare OMV); și

stabilirea, acolo unde este relevant și adecvat, a recunoașterii reciproce a programelor de parteneriat comercial și a controalelor vamale, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerțului.

simplificarea și modernizarea procedurilor vamale;

asigurarea respectării la frontieră a drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale;

facilitarea operațiunilor de tranzit și de transbordare; și

relațiile cu mediul de afaceri;

Părțile își furnizează reciproc asistență administrativă în domeniul vamal, în conformitate cu dispozițiile Protocolului 2 (Asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal).

Părțile își întemeiază legislația vamală și procedurile vamale pe instrumente și standarde internaționale aplicabile în domeniul vamal și comercial, inclusiv elementele de fond ale Convenției internaționale privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, astfel cum a fost modificată (Convenția de la Kyoto revizuită), încheiată la Bruxelles la 26 iunie 1999, Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumită în continuare Convenția SA), Cadrul de standarde privind securitatea și facilitarea comerțului mondial și Modelul de date vamale al OMC.

Legislația vamală și procedurile vamale ale părților:

au ca scop protecția comerțului legitim, prin aplicarea eficace și respectarea cerințelor legislative;

evită impunerea unor sarcini inutile sau discriminatorii asupra operatorilor economici și prevăd acordarea de facilități comerciale operatorilor cu un nivel ridicat de conformitate; și

asigură garanții împotriva fraudei și a activităților ilegale sau prejudiciabile.

Părțile convin ca legislația lor vamală și procedurile lor vamale, inclusiv măsurile de remediere, să fie proporționale și nediscriminatorii și ca aplicarea lor să nu întârzie în mod nejustificat acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

Pentru a îmbunătăți metodele de lucru, garantând totodată nediscriminarea, transparența, eficiența, integritatea și responsabilitatea operațiunilor, părțile se angajează:

să simplifice și să revizuiască, acolo unde este posibil, cerințele și formalitățile pentru acordarea liberului de vamă și vămuirea rapidă a mărfurilor; și

să depună eforturi în vederea simplificării și a standardizării în continuare a datelor și a documentației cerute de autoritățile vamale sau de alte agenții.

Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale aplică cerințe și proceduri care prevăd acordarea liberului de vamă pentru mărfuri într-un termen care nu depășește timpul necesar pentru a garanta respectarea legislației și a altor formalități vamale și comerciale conexe. Fiecare parte depune eforturi în vederea reducerii acestui termen și a acordării liberului de vamă pentru mărfuri fără întârzieri nejustificate.

Părțile permit, printre altele, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri fără plata taxelor vamale, sub rezerva constituirii, dacă este cazul, a unei garanții în conformitate cu legislația fiecărei părți, pentru a asigura plata finală a taxelor vamale.

Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale oferă posibilitatea depunerii prealabile și a prelucrării ulterioare a informațiilor pe cale electronică înainte de sosirea fizică a mărfurilor (prelucrarea prealabilă a informațiilor) pentru a permite acordarea liberului de vamă la sosirea mărfurilor.

Fiecare parte prevede proceduri vamale simplificate care sunt transparente și eficiente, cu scopul de a reduce costurile și de a ameliora previzibilitatea pentru agenții economici, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii. Se asigură, de asemenea, un acces mai ușor al agenților economici autorizați la simplificări vamale în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.

Pentru îndeplinirea formalităților necesare în vederea plasării mărfurilor sub un regim vamal se utilizează un singur document administrativ sau echivalentul electronic al acestuia.

Părțile utilizează tehnici vamale moderne, inclusiv metode de evaluare a riscului și metode de audit postvămuire, pentru a simplifica și a facilita intrarea și acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

Părțile promovează dezvoltarea progresivă și utilizarea unor sisteme, inclusiv a celor bazate pe tehnologia informației, pentru a facilita schimbul electronic de date între agenții economici, administrațiile vamale și alte agenții conexe.

Fiecare parte asigură facilitarea și controlul efectiv al operațiunilor de transbordare și al celor de tranzit pe teritoriul său.

Pentru a facilita traficul în tranzit, fiecare parte asigură cooperarea și coordonarea între toate autoritățile și agențiile interesate de pe teritoriul său.

Fiecare parte își întemeiază procedurile de examinare și de acordare a liberului de vamă, precum și procedurile de audit postvămuire pe principii de evaluare a riscurilor și pe audituri și nu pe examinarea atentă a fiecărei expedieri pentru a se asigura de respectarea tuturor cerințelor de import.

Părțile adoptă și aplică cerințe și proceduri de control la importul, exportul, tranzitul și transbordarea mărfurilor pe baza unor principii de gestionare a riscurilor care se aplică astfel încât măsurile de asigurare a respectării cerințelor să se concentreze asupra tranzacțiilor care necesită o atenție specială.

Fiecare parte se asigură că legislația sa, reglementările sale și procedurile sale administrative generale în domeniul vamal sau privind alte aspecte legate de comerț, precum și alte cerințe, inclusiv taxele și tarifele, sunt accesibile părților interesate prin intermediul unui site internet oficial, în cazul în care acest lucru este posibil și fezabil.

Fiecare parte desemnează sau menține unul sau mai multe puncte de informare care răspund, într-un termen rezonabil, cererilor de informații ale persoanelor interesate cu privire la chestiuni vamale și alte aspecte legate de comerț.

La cererea scrisă a unui agent economic, autoritățile vamale ale fiecărei părți emit, în conformitate cu legislația și reglementările părții, înainte de importul unei mărfi pe teritoriul acesteia, hotărâri prealabile scrise privind clasificarea tarifară și orice alte aspecte convenite de către părți.

Sub rezerva cerințelor de confidențialitate prevăzute în legislația și reglementările părților, fiecare parte publică, de exemplu pe un site internet oficial, hotărârile sale prealabile privind clasificarea tarifară și orice alte aspecte convenite de către părți.

Pentru facilitarea comerțului, părțile includ în dialogul lor bilateral informații actualizate referitoare la modificările legislației și ale reglementărilor lor privind hotărârile prealabile.

Fiecare parte publică informațiile referitoare la taxe și tarife printr-un mijloc desemnat oficial în acest sens și, în cazul în care este posibil și fezabil, prin intermediul unui site internet oficial. Aceste informații includ taxele și tarifele care vor fi aplicate, motivul pentru care taxa sau tariful în cauză este datorat pentru serviciul oferit, autoritatea responsabilă și termenul și modalitățile de plată.

Părțile nu impun taxe și tarife noi sau modificate până când informațiile prevăzute la alineatul (1) nu sunt publicate și ușor accesibile.

Părțile nu prevăd în cadrul legislației vamale și al procedurilor vamale utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă. Părțile aplică norme transparente, nediscriminatorii și proporționale dacă și atunci când acordă licențe comisionarilor în vamă.

Părțile stabilesc valoarea în vamă a mărfurilor în conformitate cu articolul VII din GATT 1994 și cu Acordul privind determinarea valorii în vamă.

Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind chestiunile legate de determinarea valorii în vamă.

Părțile convin că legislația și procedurile lor vamale nu prevăd utilizarea obligatorie a inspecțiilor înainte de expediere, astfel cum sunt definite în Acordul privind inspecția înainte de expediere, sau a oricărei alte activități de control efectuate la destinație, înainte de vămuire, de către societăți private.

Fiecare parte prevede proceduri eficiente, rapide, nediscriminatorii și ușor accesibile care să garanteze dreptul de a contesta acțiunile, hotărârile și deciziile administrative ale autorităților vamale sau ale altor agenții cu implicații asupra importului sau a exportului de mărfuri sau asupra mărfurilor aflate în tranzit.

Părțile convin:

cu privire la necesitatea unor consultări organizate în timp util cu reprezentanții sectorului comercial cu privire la propunerile legislative și la procedurile generale referitoare la chestiuni vamale și la facilitarea comerțului. În acest scop, fiecare parte organizează consultări adecvate între administrații și comunitatea de afaceri;

să publice sau să pună la dispoziție în alt mod, pe cât posibil prin mijloace electronice, noua legislație și noile proceduri generale referitoare la chestiuni vamale și la facilitarea comerțului înainte de aplicarea lor, precum și modificările și interpretările legislației și ale procedurilor menționate; părțile pun la dispoziția publicului informațiile relevante de natură administrativă, inclusiv privind cerințele agențiilor și procedurile de intrare, programul și modul de funcționare al birourilor vamale situate în porturi și în punctele de trecere a frontierei, precum și punctele de contact pentru cererile de informații;

asupra necesității de a prevedea o perioadă rezonabilă de timp între publicarea legislației, a procedurilor și a taxelor sau tarifelor noi sau modificate și intrarea lor în vigoare; și

să garanteze că cerințele și procedurile lor vamale și cele conexe continuă să răspundă necesităților mediului de afaceri, sunt conforme cu cele mai bune practici și restricționează cât mai puțin posibil schimburile comerciale.

Comitetul pentru chestiuni vamale înființat în temeiul articolului 17.2 (Comitete specializate) este compus din reprezentanți ai părților.

Comitetul pentru chestiuni vamale asigură buna funcționare a prezentului capitol, asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale în conformitate cu subsecțiunea 4 (Asigurarea respectării legislației la frontiere) din secțiunea C (Asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală) de la capitolul 12 (Proprietatea intelectuală), aplicarea Protocolului 1 (privind definirea conceptului de produse originare și metodele de cooperare administrativă), a Protocolului 2 (Asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal) și a oricăror dispoziții suplimentare în materie vamală convenite de către părți.

Comitetul pentru chestiuni vamale analizează necesitatea adoptării și adoptă decizii, avize, propuneri sau recomandări cu privire la toate chestiunile care decurg din punerea în aplicare a dispozițiilor menționate la alineatul (2). Acesta are competența de a adopta decizii privind recunoașterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a criteriilor și a standardelor privind riscurile, a controalelor de securitate și a programelor de parteneriat comercial, inclusiv a unor aspecte cum ar fi transmiterea datelor și beneficiile convenite de comun acord.

CAPITOLUL 5

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce în conformitate cu Acordul BTC, care este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Obiectivele prezentului capitol sunt facilitarea și intensificarea comerțului cu bunuri între părți, prin prevenirea, identificarea și eliminarea obstacolelor inutile din calea comerțului în limitele domeniului de aplicare al Acordului BTC, și întărirea cooperării bilaterale între părți.

Părțile asigură crearea și consolidarea capacităților tehnice și a infrastructurii instituționale pentru probleme legate de barierele tehnice în calea comerțului.

Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității, astfel cum au fost definite în anexa 1 la Acordul BTC, care pot avea un impact asupra comerțului cu bunuri între părți, cu excepția:

specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru necesitățile de producție sau de consum ale acestor organisme; sau

măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum sunt definite în anexa A la Acordul SPS.

Fiecare parte are dreptul de a elabora, a adopta și a aplica standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității în temeiul prezentului capitol și al Acordului BTC.

În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile din anexa 1 la Acordul BTC.

Fiecare parte utilizează în mod optim bunele practici de reglementare, în conformitate cu Acordul BTC și cu prezentul capitol, în special prin:

evaluarea soluțiilor cu sau fără caracter de reglementare disponibile ca alternativă pentru o reglementare tehnică propusă, care să poată îndeplini obiectivele legitime ale părții, în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC, și angajamentul de a evalua, între altele, impactul unei reglementări tehnice propuse prin intermediul unei evaluări a impactului reglementărilor, conform recomandărilor Comitetului pentru barierele tehnice în calea comerțului înființat prin articolul 13 din Acordul BTC;

utilizarea standardelor internaționale aplicabile, cum sunt cele elaborate de Organizația Internațională de Standardizare, de Comisia Electrotehnică Internațională, de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor și de Comisia Codex Alimentarius, ca bază pentru reglementările lor tehnice, cu excepția cazului în care standardele internaționale respective ar fi un mijloc ineficient sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite de o parte; în cazul în care o parte nu a utilizat standarde internaționale ca bază pentru reglementările sale tehnice, aceasta identifică, la cererea celeilalte părți, orice abatere substanțială de la standardele internaționale aplicabile și explică motivele pentru care standardele respective au fost considerate inadecvate sau ineficiente pentru obiectivul urmărit;

revizuirea reglementărilor tehnice, fără a aduce atingere articolului 2.3 din Acordul BTC, în vederea sporirii convergenței lor cu standardele internaționale aplicabile. În cadrul acestei revizuiri, părțile trebuie să ia în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale aplicabile și să determine dacă împrejurările care au dat naștere unor abateri de la standardele internaționale aplicabile continuă să existe;

definirea reglementărilor tehnice mai degrabă pe baza cerințelor în materie de performanțe ale produsului decât pe baza concepției sau a caracteristicilor sale descriptive.

În conformitate cu articolul 2.7 din Acordul BTC, o parte apreciază în mod favorabil acceptarea reglementărilor tehnice ale celeilalte părți ca fiind echivalente, chiar dacă acestea diferă de ale sale, cu condiția să considere că reglementările respective îndeplinesc obiectivele propriilor sale reglementări.

O parte care a elaborat o reglementare tehnică pe care o consideră a fi echivalentă cu o reglementare tehnică a celeilalte părți, întrucât are un obiectiv și un domeniu de aplicare compatibile, poate solicita în scris ca cealaltă parte să recunoască reglementarea respectivă ca fiind echivalentă. Cererea se face în scris și prezintă detaliat motivele pentru care reglementările tehnice ar trebui să fie considerate echivalente, inclusiv motive privind domeniul de aplicare. O parte care nu este de acord că reglementările tehnice sunt echivalente furnizează celeilalte părți, la cerere, motivele deciziei sale.

Părțile își afirmă obligațiile care le revin în temeiul articolului 4.1 din Acordul BTC de a se asigura că organismele lor de standardizare acceptă și respectă Codul bunelor practici pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea standardelor prevăzut în anexa 3 la Acordul BTC. Părțile își afirmă totodată adeziunea la principiile prevăzute în Deciziile și recomandările adoptate de Comitetul OMC pentru barierele tehnice în calea comerțului începând din 1 ianuarie 1995, G/TBT/1/rev.13, din 8 martie 2017, inclusiv în Decizia Comitetului pentru principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale în legătură cu articolele 2 și 5 și cu anexa 3 la acord, menționată în anexele la partea 1 a documentului.

În vederea armonizării standardelor la o scară cât mai largă, părțile încurajează organismele lor de standardizare, precum și organismele regionale de standardizare în care ele însele sau organismele lor de standardizare sunt membre:

să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare competente;

să utilizeze standardele internaționale aplicabile ca bază pentru standardele pe care le elaborează, cu excepția cazului în care standardele internaționale respective ar fi un mijloc ineficient sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite de o parte, de exemplu, din cauza unui nivel insuficient de protecție, a unor factori geografici sau climatici fundamentali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;

să evite dublarea sau suprapunerea cu activitățile organismelor internaționale de standardizare;

să revizuiască standardele naționale sau regionale care nu au la bază standarde internaționale aplicabile la intervale regulate, pentru a spori convergența lor cu standardele internaționale aplicabile; și

să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părți în ceea ce privește activitățile internaționale de standardizare. Această cooperare poate avea loc în cadrul organismelor internaționale de standardizare sau la nivel regional.

Părțile fac schimb de informații cu privire la:

utilizarea standardelor în sprijinul reglementărilor tehnice;

procesele lor de standardizare și gradul de utilizare a standardelor internaționale sau a celor regionale ca bază pentru propriile lor standarde naționale; și

acordurile de cooperare cu privire la standardizare puse în aplicare de fiecare parte, inclusiv cu privire la aspectele legate de standardizare din acordurile internaționale cu țări terțe, în măsura în care acest lucru nu este interzis în mod explicit de acordurile respective.

Părțile recunosc faptul că, potrivit anexei 1 la Acordul BTC, respectarea standardelor este voluntară. Atunci când o parte impune obligația respectării standardelor, prin includerea sau menționarea în reglementările tehnice sau în procedurile de evaluare a conformității, se aplică articolul 5.7 (Transparență).

În ceea ce privește procedurile obligatorii de evaluare a conformității, părțile aplică, mutatis mutandis, articolul 5.4 (Reglementări tehnice) alineatul (1), în vederea evitării obstacolelor inutile din calea comerțului și a asigurării transparenței și nediscriminării.

În conformitate cu articolul 5.1.2 din Acordul BTC, atunci când o parte importatoare solicită o asigurare pozitivă a conformității cu propriile reglementări sau standarde tehnice aplicabile, procedurile sale de evaluare a conformității nu trebuie să fie mai stricte sau aplicate mai strict decât este necesar pentru a oferi părții respective o garanție suficientă că produsele sunt conforme cu reglementările sau standardele tehnice aplicabile, ținând cont de riscurile pe care le-ar crea neconformitatea.

Părțile recunosc existența unei game largi de mecanisme care vizează să faciliteze acceptarea rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității desfășurate pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv:

faptul că partea importatoare se bazează pe declarația de conformitate a furnizorului;

acordurile de acceptare reciprocă a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității cu privire la reglementările tehnice specifice desfășurate de organisme situate pe teritoriul celeilalte părți;

utilizarea acreditării pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității situate pe teritoriul celeilalte părți;

desemnarea de către autoritățile publice a organismelor de evaluare a conformității, inclusiv a organismelor situate pe teritoriul celeilalte părți;

recunoașterea unilaterală de către una dintre părți a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității desfășurate pe teritoriul celeilalte părți;

acordurile voluntare între organismele de evaluare a conformității situate pe teritoriul fiecărei părți; și

utilizarea acordurilor și a înțelegerilor multilaterale de recunoaștere regionale sau internaționale la care sunt părți.

Având în vedere în special considerațiile menționate la alineatul (3), părțile:

intensifică schimburile de informații privind mecanismele menționate la alineatul (3) și mecanismele similare destinate să faciliteze acceptarea rezultatelor evaluării conformității;

fac schimb de informații privind procedurile de evaluare a conformității și în special privind criteriile utilizate pentru selecționarea procedurilor adecvate pentru produse specifice;

consideră declarația de conformitate a furnizorului ca fiind o asigurare a conformității cu legislația internă;

analizează posibilitatea unor acorduri de acceptare reciprocă a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (5);

fac schimb de informații privind politica de acreditare și examinează posibilitățile de a utiliza în mod optim standardele internaționale pentru acreditare și acordurile internaționale care implică organismele de acreditare ale părților, de exemplu, prin intermediul mecanismelor Cooperării internaționale privind acreditarea laboratoarelor de încercări și ale Forumului internațional de acreditare;

iau în calcul aderarea sau, după caz, își încurajează propriile organisme de testare, inspecție și certificare să adere la orice acorduri sau înțelegeri internaționale operaționale pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității;

se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege între mecanismele de evaluare a conformității desemnate de autorități pentru efectuarea sarcinilor prevăzute de legislația internă în vederea asigurării conformității;

se angajează să utilizeze acreditarea pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității; și

asigură independența organismelor de acreditare și a organismelor de evaluare a conformității și absența oricărui conflict de interese între acestea.

La cererea unei părți, cealaltă parte poate decide să inițieze consultări în vederea definirii unor inițiative sectoriale referitoare la utilizarea procedurilor de evaluare a conformității sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității care sunt adecvate pentru sectoarele respective. Partea solicitantă ar trebui să furnizeze informații relevante privind modul în care inițiativa sectorială ar facilita schimburile comerciale. Dacă cealaltă parte refuză cererea, ea furnizează, la cerere, motivele acestei decizii.

Părțile își reafirmă obligațiile care le revin în temeiul articolului 5.2.5 din Acordul BTC ca taxele impuse pentru evaluarea obligatorie a conformității produselor importate să fie echitabile în comparație cu taxele stabilite pentru evaluarea conformității produselor similare de origine internă sau originare din oricare altă țară, ținând cont de cheltuielile de comunicații, transport și altele care rezultă din faptul că instalațiile de producție ale solicitantului și organismul de evaluare a conformității sunt situate în locuri diferite.

Părțile recunosc importanța transparenței cu privire la elaborarea, adoptarea și aplicarea standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității. În acest sens, părțile își reafirmă obligațiile de transparență care le revin în temeiul Acordului BTC. Fiecare parte:

ia în considerare observațiile celeilalte părți, atunci când un aspect al procesului de elaborare a unei reglementări tehnice este deschis consultării publice, și oferă, la cerere, răspunsuri scrise prompte la observațiile formulate de cealaltă parte;

se asigură că operatorii economici și alte persoane interesate ale celeilalte părți au posibilitatea de a participa la orice proces oficial de consultare publică privind elaborarea reglementărilor tehnice, în condiții nu mai puțin favorabile decât condițiile de care beneficiază persoanele fizice sau juridice ale părții respective;

în conformitate cu articolul 5.4 (Reglementări tehnice) alineatul (1) litera (a), în cazurile în care sunt realizate evaluări ale impactului, informează cealaltă parte, la cerere, cu privire la rezultatul evaluării impactului reglementării tehnice propuse;

atunci când procedează la notificări în conformitate cu articolul 2.9.2 sau 5.6.2 din Acordul BTC:

acordă un termen de cel puțin 60 de zile după notificare care să permită celeilalte părți să formuleze observații scrise privind propunerea și, acolo unde este posibil, acordă o atenție adecvată cererilor rezonabile de prelungire a acestui termen;

furnizează versiunea electronică a textului notificat;

în cazul în care textul notificat nu este redactat în una dintre limbile oficiale ale OMC, furnizează o descriere detaliată și cuprinzătoare a conținutului măsurii în formatul OMC pentru notificări;

răspunde în scris la observațiile scrise primite de la cealaltă parte cu privire la propunere, cel târziu la data publicării reglementării tehnice finale sau a procedurii finale de evaluare a conformității; și

furnizează informații cu privire la adoptarea și intrarea în vigoare a măsurii notificate și a textului final adoptat prin intermediul unui addendum la notificarea inițială;

acordă suficient timp între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea lor în vigoare pentru ca operatorii economici ai celeilalte părți să se poată adapta, cu excepția cazului în care apar sau există riscul să apară probleme urgente legate de siguranță, sănătate, protecția mediului sau securitatea națională;

se asigură că toate reglementările tehnice și procedurile obligatorii de evaluare a conformității adoptate și care sunt în vigoare sunt disponibile publicului pe site-uri internet oficiale cu acces gratuit; și

se asigură că punctul de informare înființat în conformitate cu articolul 10.1 din Acordul BTC oferă informații și răspunsuri în una dintre limbile oficiale ale OMC la cererile rezonabile de informații primite de la cealaltă parte sau de la persoanele interesate ale celeilalte părți privind reglementările tehnice, procedurile de evaluare a conformității și standardele adoptate.

Părțile:

fac schimb de opinii privind supravegherea pieței și activitățile de aplicare a legii;

se asigură că funcțiile de supraveghere a pieței sunt îndeplinite de autoritățile competente și că nu există conflicte de interese între funcția de supraveghere a pieței și funcția de evaluare a conformității; și

se asigură că nu există conflicte de interese între organismele de supraveghere a pieței și operatorii economici supuși controlului sau supravegherii.

Părțile iau la cunoștință faptul că o reglementare tehnică poate include sau se poate referi exclusiv la cerințe privind marcarea sau etichetarea. În cazul în care reglementările tehnice ale unei părți conțin cerințe obligatorii de marcare sau etichetare, partea în cauză trebuie să respecte principiile de la articolul 2.2 din Acordul BTC, în special faptul că reglementările tehnice nu trebuie să fie elaborate astfel încât să aibă ca obiect sau ca efect crearea de bariere inutile în calea comerțului internațional și nu trebuie să fie mai restrictive pentru comerț decât este necesar în vederea realizării unui obiectiv legitim.

Atunci când prevede marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor, o parte:

cere numai informațiile relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului sau care arată conformitatea produsului cu cerințele tehnice obligatorii;

nu solicită aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau a marcajelor produselor drept condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a unor produse care altminteri îndeplinesc cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar având în vedere riscurile pe care le prezintă produsele pentru sănătatea sau viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru securitatea națională; prezenta dispoziție nu aduce atingere dreptului părții de a solicita aprobarea prealabilă a informațiilor specifice care trebuie furnizate pe etichetă sau marcaj având în vedere reglementările interne aplicabile;

atunci când impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea eliberează acest număr operatorilor economici ai celeilalte părți fără întârziere și în mod nediscriminatoriu;

cu condiția ca elementele enumerate mai jos să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii sau generatoare de confuzii în legătură cu informațiile solicitate în partea care importă mărfurile, partea permite:

informații în alte limbi, pe lângă limba obligatorie în partea care importă mărfurile;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; sau

informații suplimentare, pe lângă cele obligatorii în partea care importă mărfurile;

acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corecturile aduse etichetei, să se desfășoare, dacă este cazul, în spații autorizate, de exemplu antrepozite vamale la punctul de import, în partea importatoare, înainte de distribuirea și vânzarea produsului; partea poate cere ca eticheta originală să nu fie îndepărtată;

atunci când consideră că obiectivele legitime prevăzute de Acordul BTC nu sunt compromise, se angajează să accepte etichete nepermanente sau detașabile sau o marcare sau etichetare inclusă în documentația care însoțește produsul, în locul celei atașate în mod fizic pe produs.

informații în alte limbi, pe lângă limba obligatorie în partea care importă mărfurile;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; sau

informații suplimentare, pe lângă cele obligatorii în partea care importă mărfurile;

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al procedurilor de evaluare a conformității, pentru a îmbunătăți înțelegerea reciprocă a sistemelor lor și a facilita comerțul dintre ele. În acest scop, ele pot institui dialoguri în materie de reglementare, atât la nivel orizontal, cât și la nivel sectorial.

Părțile urmăresc să identifice, să dezvolte și să promoveze inițiative bilaterale legate de standardele, de reglementările tehnice și de procedurile de evaluare a conformității care sunt adecvate pentru anumite aspecte sau sectoare și care facilitează comerțul. Aceste inițiative pot include:

promovarea bunelor practici de reglementare prin cooperare în acest domeniu, inclusiv prin schimbul de informații, de experiență și de date, în vederea îmbunătățirii calității și a eficacității standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității și a unei utilizări eficiente a resurselor legislative;

aplicarea unei abordări bazate pe riscuri a evaluării conformității, cum ar fi utilizarea declarației de conformitate a furnizorului pentru produsele cu risc scăzut și, acolo unde este cazul, reducerea complexității reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității;

creșterea convergenței standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității cu standardele, orientările sau recomandările internaționale aplicabile;

evitarea divergenței inutile a abordărilor în materie de standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității în cazurile în care nu există standarde, orientări sau recomandări internaționale;

promovarea sau consolidarea cooperării între organizațiile publice sau private ale părților responsabile de standardizare, de evaluarea conformității și de metrologie;

asigurarea unei interacțiuni și a unei cooperări eficiente între autoritățile de reglementare la nivel regional sau internațional; și

schimbul de informații, în măsura posibilului, referitoare la acordurile și înțelegerile legate de barierele tehnice în calea comerțului convenite la nivel internațional.

La cerere, o parte acordă considerația cuvenită propunerilor de cooperare formulate de cealaltă parte în temeiul prezentului capitol. Această cooperare se desfășoară, între altele, prin intermediul dialogului în cadrul forurilor corespunzătoare, prin proiecte comune, asistență tehnică și programe de consolidare a capacităților în domeniul standardelor, al reglementărilor tehnice și al procedurilor de evaluare a conformității în domeniile industriale selectate de comun acord de către părți.

Fiecare parte analizează cu promptitudine și în mod favorabil orice cerere de consultare formulată de cealaltă parte cu privire la aspecte legate de implementarea prezentului capitol.

Pentru a clarifica sau a soluționa aspectele menționate la alineatul (1), Comitetul pentru comerț poate institui un grup de lucru în vederea identificării unei soluții fezabile și practice pentru facilitarea comerțului. Grupul de lucru este compus din reprezentanți ai părților.

Fiecare parte desemnează un punct de contact în cadrul Ministerului științei și tehnologiei din Vietnam, respectiv în cadrul Comisiei Europene, și furnizează celeilalte părți detaliile de contact ale biroului sau ale funcționarului responsabil de chestiunile prevăzute în prezentul capitol, inclusiv numărul de telefon, fax, adresa de e-mail și alte detalii pertinente.

Fiecare parte notifică prompt celeilalte părți orice modificare a punctului său de contact și a informațiilor menționate la alineatul (1).

Punctele de contact îndeplinesc, printre altele, următoarele sarcini:

monitorizează punerea în aplicare și administrarea prezentului capitol;

facilitează activitățile de cooperare, după caz, în conformitate cu articolul 5.10 (Cooperare și facilitarea comerțului);

abordează imediat orice chestiune ridicată de o parte în legătură cu elaborarea, adoptarea, aplicarea sau controlul aplicării standardelor, a reglementărilor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității;

se consultă, la cererea unei părți, cu privire la chestiuni care decurg din prezentul capitol;

iau orice alte măsuri care pot veni în sprijinul părților pentru punerea în aplicare a prezentului capitol; și

îndeplinesc alte funcții delegate de Comitetul pentru comerțul cu bunuri.

Punctele de informare înființate în conformitate cu articolul 10.1 din Acordul BTC îndeplinesc următoarele sarcini:

facilitează schimbul de informații între părți cu privire la standarde, reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității, pentru a răspunde tuturor cererilor rezonabile ale celeilalte părți referitoare la aceste informații; și

transmit cererile de informații ale celeilalte părți către autoritățile de reglementare competente.

CAPITOLUL 6

Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării tuturor măsurilor sanitare și fitosanitare (denumite în continuare SPS) ale unei părți care au un efect direct sau indirect asupra comerțului dintre părți.

Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor părților în temeiul capitolului 5 (Bariere tehnice în calea comerțului) cu privire la măsurile care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului capitol.

Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:

consolidarea aplicării eficace a principiilor și disciplinelor Acordului SPS și a standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale elaborate de organizațiile internaționale competente;

protejarea vieții și a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor pe teritoriile părților, facilitând totodată comerțul între părți și asigurarea faptului că măsurile SPS adoptate de fiecare parte nu creează obstacole inutile în calea comerțului;

întărirea comunicării și a cooperării și soluționarea problemelor din domeniul SPS care afectează comerțul dintre părți și a altor probleme de interes comun; și

promovarea îmbunătățirii transparenței și a înțelegerii în cadrul aplicării măsurilor SPS ale fiecărei părți.

În sensul prezentului capitol:

se aplică definițiile din anexa A la Acordul SPS;

autorități competente înseamnă autoritățile fiecărei părți responsabile de elaborarea, aplicarea și administrarea măsurilor SPS pe teritoriul părții; și

Comitetul SPS înseamnă Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare menționat la articolul 6.11 (Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare) înființat în conformitate cu articolul 17.2 (Comitete specializate).

Părțile pot conveni asupra altor definiții pentru aplicarea prezentului capitol, ținând cont de glosarele și definițiile organizațiilor internaționale relevante, cum ar fi Comisia Codex Alimentarius (denumită în continuare Codex Alimentarius), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare OIE) și Convenția internațională pentru protecția plantelor (denumită în continuare CIPP).

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce care le revin în temeiul Acordului SPS.

Fiecare parte aplică Acordul SPS pentru elaborarea, aplicarea sau recunoașterea oricărei măsuri SPS cu scopul de a facilita comerțul între părți, protejând totodată viața și sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor pe teritoriul său.

Pentru asigurarea unor relații de lucru strânse și eficiente între părți în vederea atingerii obiectivelor prezentului capitol, autoritățile competente sunt următoarele:

în cazul Vietnamului, responsabilitatea pentru aspectele legate de SPS este împărțită între agențiile guvernamentale după cum urmează:

Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale, sau autoritatea care îi succede, este responsabil pentru sănătatea animalelor și a plantelor; acesta administrează măsurile de supraveghere și control pentru a preveni introducerea de boli care afectează sănătatea oamenilor sau a animalelor; el administrează totodată un program global destinat să controleze și să prevină apariția bolilor și a dăunătorilor care afectează sănătatea plantelor și economia; în ceea ce privește produsele de origine animală și vegetală destinate exportului, ministerul este responsabil și de inspecție, carantină și eliberarea certificatelor care atestă respectarea standardelor și a cerințelor convenite ale Uniunii; și

Ministerul sănătății, Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale și Ministerul industriei și comerțului, sau autoritățile care le succed acestora, sunt responsabile, conform competențelor pe care le dețin, pentru siguranța alimentelor destinate consumului uman; pentru importul de alimente, acestea administrează măsurile de supraveghere și control, inclusiv elaborarea de reglementări tehnice și de proceduri de aprobare la nivel național, realizarea de evaluări ale riscurilor produselor și controlul unităților, pentru a asigura respectarea standardelor și a cerințelor convenite ale Vietnamului; pentru exportul de alimente, acestea sunt responsabile totodată de inspecții și de eliberarea certificatelor sanitare;

în cazul Uniunii, responsabilitatea este împărțită între administrațiile statelor membre și Comisia Europeană după cum urmează:

în ceea ce privește exporturile spre Vietnam, statele membre sunt responsabile de controlul condițiilor și cerințelor de producție, inclusiv de efectuarea inspecțiilor obligatorii și de emiterea certificatelor sanitare sau privind bunăstarea animală care atestă respectarea standardelor și cerințelor Vietnamului;

în ceea ce privește importurile din Vietnam, statele membre sunt responsabile de controlul conformității importurilor cu condițiile de import ale Uniunii;

Comisia Europeană este responsabilă pentru coordonarea generală, inspecții și auditurile sistemelor de inspecție și pentru luarea măsurilor legislative necesare pentru a asigura o aplicare uniformă a standardelor și a cerințelor în cadrul pieței interne a Uniunii.

Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale, sau autoritatea care îi succede, este responsabil pentru sănătatea animalelor și a plantelor; acesta administrează măsurile de supraveghere și control pentru a preveni introducerea de boli care afectează sănătatea oamenilor sau a animalelor; el administrează totodată un program global destinat să controleze și să prevină apariția bolilor și a dăunătorilor care afectează sănătatea plantelor și economia; în ceea ce privește produsele de origine animală și vegetală destinate exportului, ministerul este responsabil și de inspecție, carantină și eliberarea certificatelor care atestă respectarea standardelor și a cerințelor convenite ale Uniunii; și

Ministerul sănătății, Ministerul agriculturii și dezvoltării rurale și Ministerul industriei și comerțului, sau autoritățile care le succed acestora, sunt responsabile, conform competențelor pe care le dețin, pentru siguranța alimentelor destinate consumului uman; pentru importul de alimente, acestea administrează măsurile de supraveghere și control, inclusiv elaborarea de reglementări tehnice și de proceduri de aprobare la nivel național, realizarea de evaluări ale riscurilor produselor și controlul unităților, pentru a asigura respectarea standardelor și a cerințelor convenite ale Vietnamului; pentru exportul de alimente, acestea sunt responsabile totodată de inspecții și de eliberarea certificatelor sanitare;

în ceea ce privește exporturile spre Vietnam, statele membre sunt responsabile de controlul condițiilor și cerințelor de producție, inclusiv de efectuarea inspecțiilor obligatorii și de emiterea certificatelor sanitare sau privind bunăstarea animală care atestă respectarea standardelor și cerințelor Vietnamului;

în ceea ce privește importurile din Vietnam, statele membre sunt responsabile de controlul conformității importurilor cu condițiile de import ale Uniunii;

Comisia Europeană este responsabilă pentru coordonarea generală, inspecții și auditurile sistemelor de inspecție și pentru luarea măsurilor legislative necesare pentru a asigura o aplicare uniformă a standardelor și a cerințelor în cadrul pieței interne a Uniunii.

Începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord, autoritățile competente ale părților își furnizează reciproc detaliile unui punct de contact pentru comunicarea cu privire la toate chestiunile care decurg din prezentul capitol. Funcțiile punctelor de contact includ:

îmbunătățirea comunicării între agențiile și ministerele părților responsabile de aspectele legate de SPS; și

facilitarea schimburilor de informații în vederea îmbunătățirii înțelegerii reciproce a măsurilor SPS ale părților, a proceselor de reglementare aferente acestor măsuri și a impactului lor asupra comerțului dintre părți cu produsele vizate.

Părțile se asigură că informațiile furnizate în temeiul alineatelor (1) și (2) sunt actualizate.

Cerințele generale de import ale unei părți sunt aplicabile pe întregul teritoriu al părții exportatoare, fără a aduce atingere capacității părții importatoare de a lua decizii și măsuri în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 6.9 (Măsuri legate de sănătatea animalelor și a plantelor).

Fiecare parte adoptă numai măsuri justificate din punct de vedere științific, compatibile cu riscurile implicate, care reprezintă cele mai puțin restrictive măsuri disponibile și au drept rezultat obstacole minime în calea comerțului.

Partea importatoare se asigură că cerințele și procedurile sale de import se aplică în mod proporțional și nediscriminatoriu.

Procedurile de import au ca scop minimizarea efectelor comerciale negative și accelerarea procesului de vămuire, cu respectarea cerințelor și a procedurilor părții importatoare.

Partea importatoare asigură deplina transparență a cerințelor și procedurilor sale de import.

Partea exportatoare asigură respectarea cerințelor de import ale părții importatoare.

Fiecare parte întocmește și actualizează liste ale organismelor dăunătoare reglementate, utilizând un limbaj științific, și le pune la dispoziția celeilalte părți.

Cerințele fitosanitare de import se limitează la măsuri care asigură respectarea unui nivel adecvat de protecție a părții importatoare și la organismele dăunătoare reglementate care suscită preocupări în partea importatoare. Fără a aduce atingere articolului 6 din CIPP, părțile nu impun sau mențin măsuri fitosanitare pentru organisme dăunătoare nereglementate.

O parte efectuează fără întârzieri nejustificate, la cererea părții exportatoare, o analiză a riscurilor legate de organismele dăunătoare. În cazul în care apar dificultăți, părțile convin în cadrul Comitetului SPS cu privire la un calendar pentru efectuarea analizei riscurilor legate de organismele dăunătoare.

Partea importatoare are dreptul de a efectua controale la import pe baza riscurilor SPS asociate importurilor. Aceste controale trebuie efectuate fără întârzieri nejustificate și cu efecte minime asupra comerțului. În cazul în care produsele nu sunt conforme cu cerințele de import ale părții importatoare, orice acțiune întreprinsă de partea importatoare trebuie să fie conformă cu standardele internaționale și proporțională cu riscurile cauzate de produs.

Partea importatoare pune la dispoziție informații cu privire la frecvența controalelor la import efectuate asupra produselor. Această frecvență poate fi adaptată ca urmare a verificărilor sau a controalelor la import sau cu acordul comun al părților.

Taxele impuse pentru procedurile legate de importul de produse prevăzute în prezentul capitol sunt echitabile în raport cu taxele percepute pentru produsele interne similare și nu depășesc costul efectiv al serviciului.

Pentru a dobândi sau a menține încrederea în punerea în aplicare eficientă a prezentului capitol, partea importatoare are dreptul să efectueze verificări, inclusiv:

prin efectuarea de vizite de verificare la partea exportatoare, pentru a verifica integral sau parțial sistemul de control al părții exportatoare, în conformitate cu standardele, orientările și recomandările internaționale relevante ale Codex Alimentarius, ale OIE și ale CIPP; costurile acestor vizite de verificare sunt suportate de către partea care efectuează vizita de verificare; și

prin cereri de informații adresate părții exportatoare cu privire la sistemul său de control și la rezultatele controalelor desfășurate în cadrul acestui sistem.

Fiecare parte furnizează celeilalte părți rezultatele și concluziile vizitelor de verificare efectuate pe teritoriul celeilalte părți.

În cazul în care decide să efectueze o vizită de verificare la partea exportatoare, partea importatoare notifică acest lucru părții exportatoare cu cel puțin 60 de zile lucrătoare înainte de efectuarea vizitei de verificare, cu excepția cazurilor în care părțile convin altfel. Orice modificare legată de aceste vizite de verificare trebuie convenită de către părți.

Partea importatoare furnizează părții exportatoare un proiect de raport de verificare în termen de 45 de zile lucrătoare de la finalizarea verificărilor. Partea exportatoare are la dispoziție 30 de zile lucrătoare pentru a formula observații cu privire la proiectul de raport. Observațiile făcute de partea exportatoare se atașează la raportul de verificare final, care se prezintă în termen de 30 de zile lucrătoare, și, dacă este cazul, se includ în acesta. În cazul în care, în cursul verificării, identifică un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, partea importatoare informează partea exportatoare cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la finalizarea verificării.

La cererea părții importatoare, partea exportatoare o informează pe aceasta cu privire la lista unităților care îndeplinesc cerințele pentru aprobare ale părții importatoare și pentru care au fost furnizate garanții sanitare satisfăcătoare în conformitate cu anexa 6 (Cerințe și proceduri pentru aprobarea unităților pentru produse).

La cererea părții exportatoare, partea importatoare aprobă în termen de 45 de zile lucrătoare lista unităților menționată la alineatul (1) fără o inspecție prealabilă a unităților individuale.

Dacă partea importatoare solicită informații suplimentare, termenul menționat la alineatul (2) se prelungește cu până la 30 de zile lucrătoare. După aprobarea listei unităților, partea importatoare ia măsurile necesare, în conformitate cu procedurile sale legale aplicabile, pentru a permite importul produselor vizate.

Dacă partea importatoare respinge cererea de aprobare, aceasta trebuie să informeze fără întârziere partea exportatoare în legătură cu motivele pentru care cererea a fost respinsă.

Părțile recunosc conceptele de zone indemne de boli, de zone cu o prevalență redusă a bolilor și de compartimentare în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările sau recomandările OIE. Părțile recunosc, de asemenea, starea de sănătate a animalelor stabilită de OIE.

Părțile recunosc conceptele de zone indemne de dăunători, de zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor, de zone protejate și de amplasamente de producție indemne de dăunători, în conformitate cu Acordul SPS și cu standardele, orientările sau recomandările CIPP.

Părțile iau în considerare factori cum ar fi situarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficiența controalelor SPS.

Comitetul SPS definește mai detaliat procedura de recunoaștere a conceptelor menționate la alineatele (1) și (2), ținând seama de Acordul SPS și de standardele, orientările sau recomandările OIE și CIPP.

Atunci când evaluează determinarea stării de sănătate a animalelor sau a plantelor de către partea exportatoare, partea importatoare își fondează, în principiu, propria evaluare a stării de sănătate a animalelor sau a plantelor de pe teritoriul părții exportatoare sau din părți ale acestuia pe informațiile furnizate de partea exportatoare în conformitate cu dispozițiile Acordului SPS și cu standardele, orientările sau recomandările OIE și CIPP. Partea importatoare depune eforturi pentru a comunica părții exportatoare decizia sa fără întârzieri nejustificate după înaintarea cererii de evaluare.

În cazul în care nu acceptă determinarea stării de sănătate a animalelor sau a plantelor efectuată de către partea exportatoare, partea importatoare explică motivele și, la cererea părții exportatoare, începe consultările cât mai curând posibil în vederea găsirii unei soluții alternative.

Partea exportatoare furnizează dovezile necesare pentru a demonstra în mod obiectiv părții importatoare că starea de sănătate a animalelor sau a plantelor este susceptibilă să rămână neschimbată. În acest scop, partea exportatoare îi acordă părții importatoare, la cererea acesteia, un acces rezonabil în vederea desfășurării inspecției, a testării și a altor proceduri relevante.

Părțile recunosc că aplicarea echivalenței prevăzute la articolul 4 din Acordul SPS este un instrument important de facilitare a comerțului și are beneficii atât pentru țările exportatoare, cât și pentru cele importatoare.

Echivalența poate fi acceptată pentru una sau mai multe măsuri SPS specifice legate de un anumit produs sau de o anumită categorie de produse sau la nivel de sisteme.

Partea importatoare acceptă măsurile și sistemele SPS ale părții exportatoare ca fiind echivalente dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv că măsurile sale asigură nivelul corespunzător de protecție SPS al părții importatoare. Pentru a facilita stabilirea echivalenței, partea importatoare explică celeilalte părți, la cerere, obiectivul oricăror măsuri SPS pertinente.

În termen de trei luni de la data primirii de către partea importatoare a unei cereri transmise de partea exportatoare, cele două părți se consultă pentru a stabili echivalența măsurilor și a sistemelor SPS.

Partea importatoare stabilește echivalența fără întârzieri nejustificate după ce partea exportatoare demonstrează echivalența măsurilor și a sistemelor SPS propuse.

Partea importatoare accelerează stabilirea echivalenței, în special în privința produselor pe care le-a importat în trecut din partea exportatoare.

În cazul unor cereri multiple ale părții exportatoare, cele două părți convin în cadrul Comitetului SPS cu privire la un calendar în conformitate cu care inițiează procesul.

În conformitate cu articolul 9 din Acordul SPS, partea importatoare analizează cu toată atenția cuvenită cererile de asistență tehnică ale părții exportatoare pentru aplicarea prezentului articol. Această asistență poate contribui, printre altele, la identificarea și aplicarea măsurilor care pot fi recunoscute ca echivalente sau la îmbunătățirea în alt mod a accesului pe piață.

Analizarea de către partea importatoare a unei cereri primite de la partea exportatoare de recunoaștere a echivalenței măsurilor sale SPS cu privire la un produs specific nu constituie în sine un motiv de întrerupere sau de suspendare a importurilor în curs ale produsului în cauză din partea respectivă. După stabilirea echivalenței de către partea importatoare, părțile o adoptă în mod oficial și o aplică fără întârziere în comerțul dintre ele în domeniul pertinent.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare înființat în temeiul articolului 17.2 (Comitete specializate) include reprezentanți ai autorităților competente ale părților. Toate deciziile Comitetului SPS se iau de comun acord.

Comitetul SPS se reunește în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord. În continuare, acesta se reunește cel puțin o dată pe an sau după cum convin părțile. Comitetul își stabilește regulamentul de procedură la prima sa reuniune. Membrii săi se reunesc în persoană, prin conferință telefonică, videoconferință sau prin orice alte mijloace, după cum convin părțile.

Comitetul SPS poate propune Comitetului pentru comerț să înființeze grupuri de lucru care identifică și abordează aspecte tehnice și științifice care decurg din prezentul capitol și explorează posibilități de colaborare viitoare cu privire la aspecte SPS de interes comun.

Comitetul SPS poate aborda orice chestiune legată de funcționarea eficientă a prezentului capitol, inclusiv de facilitarea comunicării și de întărirea cooperării între părți. În special, acesta are următoarele responsabilități și funcții:

să elaboreze procedurile sau modalitățile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului capitol;

să monitorizeze progresele realizate în privința punerii în aplicare a prezentului capitol;

să ofere un forum pentru discutarea problemelor care decurg din aplicarea anumitor măsuri SPS în vederea găsirii unor soluții reciproc acceptabile și să abordeze cu promptitudine orice chestiuni care ar putea crea obstacole inutile în calea comerțului dintre părți;

să ofere un forum pentru schimbul de informații, competențe și experiență în domeniul SPS;

să identifice, să inițieze și să revizuiască proiectele și activitățile de asistență tehnică desfășurate de către părți; și

să îndeplinească orice alte funcții convenite de comun acord de către părți.

Părțile pot să adopte, printr-o decizie luată în cadrul Comitetului SPS, recomandări și decizii referitoare la autorizarea importurilor, schimbul de informații, transparență, recunoașterea regionalizării, echivalență și alte măsuri, precum și alte chestiuni menționate în prezentul articol.

Părțile:

asigură transparența în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului dintre ele;

consolidează înțelegerea reciprocă a măsurilor SPS ale fiecărei părți și aplicarea acestora;

fac schimb de informații privind aspecte legate de elaborarea și aplicarea măsurilor SPS, inclusiv progresele în ceea ce privește noi dovezi științifice disponibile care au sau pot avea implicații asupra comerțului dintre ele, în vederea minimizării efectelor lor comerciale negative;

comunică, la cererea unei părți, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii, cerințele de import aplicabile unui anumit produs; și

comunică, la cererea unei părți, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii, progresele realizate în privința prelucrării cererii de autorizare a unui anumit produs.

În cazul în care o parte a pus la dispoziție informațiile fie prin notificare către OMC în conformitate cu regulile și procedurile pertinente, fie prin publicare pe site-urile sale oficiale accesibile publicului în mod gratuit, schimbul de informații în conformitate cu alineatul (1) literele (c)- (e) nu este obligatoriu.

Toate notificările efectuate în temeiul prezentului capitol se adresează punctelor de contact menționate la articolul 6.5 (Autorități competente și puncte de contact).

În cazul în care o parte consideră că o măsură SPS care afectează comerțul bilateral necesită mai multe discuții, partea poate cere, prin intermediul punctelor de contact menționate la articolul 6.5 (Autorități competente și puncte de contact), o explicație detaliată și, dacă este necesar, poate solicita consultări cu privire la respectiva măsură SPS. Cealaltă parte răspunde prompt la aceste cereri.

Părțile fac toate eforturile pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă prin consultări, într-un termen convenit. În cazul în care problema nu este soluționată prin consultări, aceasta este analizată în cadrul Comitetului SPS.

Fiecare parte notifică în scris celeilalte părți, în termen de două zile lucrătoare, privind detectarea unui risc serios sau semnificativ la adresa vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor, inclusiv apariția unor urgențe alimentare, care afectează produsele cu care părțile fac comerț.

Dacă o parte exprimă preocupări serioase referitoare la un risc legat de viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor cu implicații asupra produselor cu care părțile fac comerț, aceasta poate solicita consultări în conformitate cu articolul 6.13 (Consultări). Consultările se desfășoară cât mai curând posibil. Fiecare parte depune eforturi pentru a furniza în timp util toate informațiile necesare pentru a se evita perturbarea comerțului.

Partea importatoare poate adopta, fără notificare prealabilă, măsurile necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Pentru livrările în curs de transport între părți, partea importatoare ia în considerare soluția cea mai convenabilă și proporțională pentru evitarea perturbărilor inutile ale comerțului.

Partea care adoptă măsurile informează cealaltă parte cât mai curând posibil și în orice caz în cel mult 24 de ore după adoptarea măsurii. Oricare dintre părți poate solicita orice informație legată de situația SPS și de orice măsură adoptată. Cealaltă parte răspunde imediat ce informația solicitată este disponibilă.

La cererea oricărei părți și în conformitate cu dispozițiile articolului 6.13 (Consultări), părțile desfășoară consultări cu privire la situație în termen de 10 zile lucrătoare de la data notificării menționate la alineatul (1). Consultările se desfășoară pentru a se evita perturbările inutile ale comerțului. Părțile pot lua în considerare opțiuni pentru facilitarea punerii în aplicare sau înlocuirea măsurilor SPS.

Uniunea trebuie să furnizeze asistență tehnică pentru a răspunde necesităților specifice ale Vietnamului în vederea respectării măsurilor SPS ale Uniunii, inclusiv cu privire la siguranța alimentară, sănătatea animalelor și a plantelor și utilizarea standardelor internaționale.

În conformitate cu articolul 10 din Acordul SPS, în cazul noilor măsuri SPS, Uniunea ia în calcul necesitățile specifice ale Vietnamului astfel încât să mențină posibilitățile de export ale Vietnamului, asigurând totodată menținerea nivelului de protecție al Uniunii. Comitetul SPS este consultat la cererea oricărei părți pentru a reflecta asupra următoarelor chestiuni și a lua decizii cu privire la acestea:

prelungirea termenelor pentru respectarea măsurilor;

condiții de import alternative în contextul echivalenței; și

activități de asistență tehnică.

CAPITOLUL 7

Având în vedere eforturile depuse la nivel mondial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, părțile împărtășesc obiectivele de promovare, dezvoltare și creștere a producției de energie din surse regenerabile și durabile, în special prin facilitarea comerțului și a investițiilor. În acest sens, părțile cooperează pentru eliminarea sau reducerea barierelor netarifare, precum și pentru promovarea cooperării, ținând seama, dacă este cazul, de standardele regionale și internaționale.

În sensul prezentului capitol:

cerința privind conținutul local înseamnă:

în ceea ce privește bunurile, cerința ca o întreprindere să cumpere sau să utilizeze bunuri de origine internă sau care provin dintr-o sursă internă, precizate sub formă de produse determinate, sub formă de volum sau valoare a produselor, sau sub formă de proporție din volumul sau valoarea producției sale locale;

în ceea ce privește serviciile, o cerință care restricționează alegerea furnizorului de servicii sau a serviciului prestat în detrimentul serviciilor sau al furnizorilor de servicii din cealaltă parte;

măsuri care impun constituirea de parteneriate cu întreprinderi locale înseamnă orice cerințe privind înființarea sau exploatarea împreună cu întreprinderi locale a unei persoane juridice, a unui parteneriat în conformitate cu legislația internă, sau a unei asocieri în participație sau încheierea unor relații contractuale, cum ar fi contracte de cooperare comercială, cu întreprinderi locale;

compensare înseamnă orice angajament care impune utilizarea unei cerințe privind conținutul local, a furnizorilor locali, transferul de tehnologie, comerțul barter sau acțiuni similare pentru a încuraja dezvoltarea locală;

surse regenerabile și durabile înseamnă sursele de energie eoliană, solară, geotermală, hidrotermală și oceanică, energie hidroelectrică cu o capacitate mai mică sau egală cu 50 de megawați, biomasă, gaz de depozit, gaz provenit de la stațiile de epurare a apei sau biogaze; acestea nu includ produsele din care este generată energia; și

furnizor de servicii înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care furnizează un serviciu.

Prezentul capitol se aplică măsurilor care au implicații asupra comerțului și a investițiilor dintre părți legate de producția de energie din surse regenerabile și durabile.

Prezentul capitol nu se aplică proiectelor de cercetare și dezvoltare, și nici proiectelor de demonstrație desfășurate la scară necomercială.

Prezentul capitol nu se aplică proiectelor finanțate și reglementate prin acorduri cu organizații internaționale sau guverne străine cărora li se aplică procedurile sau condițiile donatorilor respectivi.

Sub rezerva alineatului (5), prezentul capitol nu aduce atingere aplicării, mutatis mutandis, a altor dispoziții relevante ale prezentului acord, inclusiv a excepțiilor, rezervelor sau restricțiilor la dispozițiile respective, în cazul măsurilor menționate la alineatul (1). Pentru mai multă certitudine, în cazul existenței unei incompatibilități între prezentul capitol și alte dispoziții ale prezentului acord, dispozițiile respective prevalează în măsura incompatibilității.

Literele (a) și (b) de la articolul 7.4 (Principii) se aplică la cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Fiecare parte:

se abține de la adoptarea unor măsuri care prevăd cerințe privind conținutul local sau orice altă compensare care are implicații asupra produselor, a furnizorilor de servicii, a investitorilor sau a întreprinderilor celeilalte părți;

se abține de la adoptarea unor măsuri care impun constituirea de parteneriate cu întreprinderi locale, cu excepția cazului în care aceste parteneriate sunt considerate necesare din motive tehnice pe care partea respectivă le poate demonstra la cererea celeilalte părți;

se asigură că măsurile privind procedurile de autorizare, de certificare și de acordare a licențelor care se aplică în special pentru echipamente, instalații și infrastructuri asociate ale rețelelor de transport sunt obiective, transparente, nearbitrare și nu discriminează între solicitanții părților;

se asigură că taxele și tarifele administrative impuse asupra sau în legătură cu:

importul și utilizarea produselor originare din cealaltă parte de către furnizorii celeilalte părți intră sub incidența articolului 2.18 (Taxe administrative, alte tarife și formalități pentru importuri și exporturi) și a articolului 4.10 (Taxe și tarife); și

furnizarea de servicii de către furnizorii celeilalte părți intră sub incidența articolului 8.18 (Domeniu de aplicare și definiții), a articolului 8.19 (Condiții de acordare a licențelor și de calificare) și a articolului 8.20 (Proceduri de acordare a licențelor și de calificare); și

asigură clauze, condiții și proceduri pentru conectarea și accesul la rețelele de transport de energie electrică transparente și nediscriminatorii față de furnizorii celeilalte părți.

Prezentul articol se aplică produselor încadrate la pozițiile tarifare enumerate în anexa 7 (Lista pozițiilor tarifare). Părțile pot conveni, prin intermediul unui schimb de scrisori, asupra includerii altor produse pe această listă.

În cazul în care există standarde internaționale relevante stabilite de Organizația Internațională de Standardizare sau de Comisia Electrotehnică Internațională, părțile utilizează aceste standarde internaționale sau elementele relevante ale acestora drept bază pentru orice standard, reglementare tehnică sau procedură de evaluare a conformității, cu excepția cazurilor în care standardele internaționale respective sau elementele lor relevante ar fi un mijloc ineficient sau inadecvat de realizare a obiectivelor legitime urmărite. În aceste cazuri, o parte identifică, la cererea celeilalte părți, elementele standardului, ale reglementării tehnice sau ale procedurii de evaluare a conformității care se abat în mod substanțial de standardul internațional aplicabil și furnizează o justificare cu privire la motivele abaterii.

Dacă este cazul, părțile definesc reglementări tehnice mai degrabă pe baza cerințelor în materie de performanțe ale produsului, inclusiv performanțe de siguranță și de mediu, decât pe baza concepției sau a caracteristicilor sale descriptive.

O parte care acceptă declarația de conformitate a furnizorului drept asigurare a conformității se angajează să nu solicite prezentarea de rezultate ale testărilor.

În cazul în care o parte solicită rapoarte de testare, fie individual, ca bază pentru alte asigurări ale conformității sau împreună cu acestea, fie ca asigurare a faptului că un produs este conform cu standardele sau reglementările tehnice aplicabile, partea se angajează să accepte rapoarte de testare sub forma rapoartelor de testare din cadrul Sistemului de evaluare a conformității pentru echipamentele și componentele electrotehnice al Comisiei Electrotehnice Internaționale (Sistemul IECEE CB) fără a solicita testări suplimentare.

În cazul în care o parte solicită certificarea de către un terț a unui produs, partea se angajează să accepte un certificat de testare CB valabil în cadrul Sistemului IECEE CB ca fiind o asigurare a conformității suficientă, fără a mai solicita alte evaluări ale conformității sau proceduri sau aprobări administrative.

Prezentul articol nu aduce atingere aplicării de către părți a unor cerințe care nu vizează produsele în cauză, cum ar fi regulile de urbanism sau codurile de construcții.

Articolele 2.22 (Excepții de ordin general), 8.53 (Excepții de ordin general) și 9.3 (Securitate și excepții de ordin general) se aplică prezentului capitol.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând părțile să adopte sau să pună în aplicare măsurile necesare pentru funcționarea în condiții de siguranță a rețelelor energetice în cauză sau siguranța aprovizionării cu energie, sub rezerva respectării cerinței ca măsurile respective să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între produse, furnizori de servicii sau investitori ai părților în circumstanțe similare sau o restricționare disimulată a comerțului și a investițiilor dintre părți.

Părțile cooperează și fac schimb de informații cu privire la aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului capitol în cadrul comitetelor specializate competente înființate în conformitate cu articolul 17.2 (Comitete specializate). Comitetul pentru comerț poate decide să adopte măsuri de punere în aplicare adecvate în acest scop.

Părțile fac schimb de informații, experiență și bune practici de reglementare în domenii precum:

elaborarea și punerea în aplicare nediscriminatorie a unor măsuri de promovare a utilizării energiei din surse regenerabile;

reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității, precum cele legate de cerințele privind codurile de rețele.

Părțile promovează cooperarea, în privința reglementărilor tehnice, a principiilor de reglementare, a standardelor, cerințelor și procedurilor de evaluare a conformității interne sau regionale care respectă standardele internaționale, în cadrul instanțelor regionale competente.

CAPITOLUL 8

Secțiunea A

Reafirmându-și angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC și angajamentul de a crea un climat mai bun pentru dezvoltarea comerțului și a investițiilor dintre ele, părțile stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru liberalizarea progresivă a investițiilor și a comerțului cu servicii și pentru cooperarea în materie de comerț electronic.

În concordanță cu dispozițiile prezentului capitol, fiecare parte își rezervă dreptul de a adopta, a menține și a pune în aplicare măsurile necesare pentru urmărirea unor obiective legitime precum protecția mediului și a sănătății publice, politica socială, integritatea și stabilitatea sistemului financiar, promovarea securității și a siguranței și promovarea și protecția diversității culturale.

Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, reședința sau angajarea pe bază de contract pe durată nedeterminată.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele care decurg pentru orice parte din dispozițiile unui angajament specific din prezentul capitol și anexele acestuia.

Nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca limitând obligațiile părților prevăzute în capitolul 9 (Achiziții publice) sau ca impunând obligații suplimentare în materie de achiziții publice.

Prezentul capitol nu se aplică subvențiilor acordate de către părți, cu excepția articolului 8.8 (Cerințe de performanță).

Decizia unei părți de a nu acorda, reînnoi sau menține o subvenție sau un grant nu constituie o încălcare a articolului 8.8 (Cerințe de performanță) în următoarele circumstanțe:

în absența oricărui angajament specific al părții față de investitor, în temeiul legii sau al unui contract, de a acorda, reînnoi sau menține subvenția sau grantul; sau

în conformitate cu clauzele sau condițiile pentru acordarea, reînnoirea sau menținerea subvenției sau a grantului.

Prezentul capitol nu se aplică sistemelor de securitate socială ale părților sau activităților de pe teritoriul fiecărei părți care sunt legate, chiar și numai ocazional, de exercitarea autorității oficiale.

În sensul prezentului capitol:

servicii de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava este retrasă din exploatare înseamnă activitățile respective, atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părți dintr-o aeronavă retrasă din exploatare și nu includ așa-numita întreținere la linie;

servicii aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR) înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

furnizare transfrontalieră de servicii înseamnă furnizarea unui serviciu:

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

activitățile economice includ activități cu caracter industrial, comercial sau profesional și activități artizanale, dar nu includ activitățile desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;

întreprindere înseamnă o persoană juridică, o sucursală sau o reprezentanță înființată prin stabilire;

stabilire înseamnă înființarea, inclusiv achiziționarea unei persoane juridice sau înființarea unei sucursale sau a unei reprezentanțe în Uniune, respectiv în Vietnam, în vederea formării sau menținerii unor legături economice de durată;

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea la un aeroport a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea și supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; servicii de catering; handlingul mărfurilor și al poștei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave, întreținerea și curățarea aeronavelor; transportul de suprafață; operațiunile de zbor, administrarea echipajului și planificarea zborurilor; serviciile de handling la sol nu includ securitatea; repararea și întreținerea aeronavelor; sau gestionarea sau exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esențiale, cum ar fi instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor și sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;

investitor înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părți care dorește să stabilească, stabilește sau a stabilit o întreprindere pe teritoriul celeilalte părți;

persoană juridică înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, care aparține sectorului privat sau public, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociație;

persoană juridică a unei părți înseamnă o persoană juridică din Uniune sau o persoană fizică din Vietnam constituită în conformitate cu legislația și reglementările interne ale Uniunii sau ale statelor sale membre, respectiv ale Vietnamului, și implicată în operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul Uniunii, respectiv al Vietnamului;

măsuri adoptate sau menținute de o parte înseamnă măsuri luate de:

administrații și autorități centrale, regionale sau locale; și

organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

persoană fizică înseamnă o persoană fizică a unei părți, conform definiției de la articolul 1.5 litera (h);

exploatare înseamnă, în legătură cu o întreprindere, conducerea, administrarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;

vânzare și comercializare de servicii de transport aerian înseamnă posibilitatea pe care o are transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a comercializa liber serviciile sale de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi studiul pieței, publicitatea și distribuția; aceste activități nu cuprind stabilirea prețurilor pentru serviciile de transport aerian și nici condițiile aplicabile;

servicii înseamnă toate serviciile furnizate, indiferent de sector, cu excepția serviciilor furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;

servicii furnizate și activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă serviciile sau activitățile care nu sunt furnizate sau desfășurate nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

furnizor de servicii al unei părți înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care furnizează un serviciu; și

filiala unei persoane juridice a unei părți înseamnă o persoană juridică care este controlată de o altă persoană juridică a părții respective în conformitate cu legislația și reglementările sale interne.

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

administrații și autorități centrale, regionale sau locale; și

organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

O persoană juridică este:

deținută de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane sunt beneficiarii reali ai peste 50 % din titlurile sale de participare; sau

controlată de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activitățile sale în orice alt mod.

Prin excepție de la definiția persoanei juridice a unei părți de la alineatul (1) litera (j), dispozițiile prezentului capitol se aplică, de asemenea, companiilor maritime stabilite în afara Uniunii sau a Vietnamului și controlate de resortisanți ai unui stat membru al Uniunii, respectiv ai Vietnamului, dacă navele lor sunt înregistrate, în conformitate cu legislația și reglementările interne, într-un stat membru al Uniunii sau în Vietnam și arborează pavilionul acelui stat membru al Uniunii sau al Vietnamului;

Secțiunea B

Prezenta secțiune se aplică măsurilor adoptate sau menținute de o parte care afectează stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi de către un investitor al celeilalte părți pe teritoriul părții care adoptă sau menține măsurile respective.

Prezenta secțiune nu se aplică:

serviciilor audiovizuale;

extracției, fabricării și prelucrării materialelor nucleare;

producției sau comercializării armelor, a munițiilor și a materialului de război;

cabotajului maritim național;

serviciilor de transport aerian național și internațional, regulate sau neregulate, și serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol;

serviciilor furnizate și activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale.

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol;

În ceea ce privește accesul pe piață prin stabilirea și menținerea unei întreprinderi, fiecare parte acordă un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut de clauzele, limitările și condițiile convenite și precizate în lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

În sectoarele în care se asumă angajamente de acces pe piață, măsurile pe care o parte nu le adoptă sau menține la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului), sunt definite ca:

limitări cu privire la numărul de întreprinderi care pot desfășura o activitate economică specifică, sub formă de contingente numerice, monopoluri, drepturi exclusive sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

limitări privind valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

limitări privind numărul total de operațiuni sau privind cantitatea totală a producției, exprimate în unități numerice determinate, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

limitări privind participarea capitalului străin, exprimate sub forma unei limite procentuale maxime a participațiilor străine, sau privind valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate;

măsuri care restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau întreprindere comună prin care un investitor al celeilalte părți poate desfășura o activitate economică; și

limitări privind numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja un investitor și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice.

În sectoarele înscrise pe lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) și sub rezerva condițiilor și a calificărilor stabilite în aceasta, fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă în situații similare propriilor săi investitori și întreprinderilor acestora.

O parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește exploatarea întreprinderilor respective, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă în situații similare propriilor săi investitori și întreprinderilor acestora.

Prin excepție de la alineatul (2) și, în cazul Vietnamului, sub rezerva anexei 8-C (Derogare pentru Vietnam în ceea ce privește tratamentul național), o parte poate adopta sau menține orice măsură legată de exploatarea unei întreprinderi, cu condiția ca măsura în cauză să nu fie incompatibilă cu angajamentele prevăzute în anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului), dacă măsura respectivă este:

o măsură adoptată înainte sau la data intrării în vigoare a prezentului acord;

o măsură menționată la litera (a) care este menținută, înlocuită sau modificată după data intrării în vigoare a prezentului acord, cu condiția să nu fie mai puțin compatibilă cu dispozițiile alineatului (2) după menținere, înlocuire sau modificare decât măsura existentă înainte de menținere, înlocuire sau modificare; sau

o măsură care nu intră sub incidența literei (a) sau (b), cu condiția să nu fie aplicată în privința întreprinderilor stabilite pe teritoriul părții înainte de intrarea în vigoare a acestei măsuri sau într-un mod care cauzează pierderi sau pagube în ceea ce privește întreprinderile respective.

Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește exploatarea întreprinderilor respective pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă în situații similare investitorilor unei țări terțe și întreprinderilor acestora.

Alineatul (1) nu se aplică următoarelor sectoare:

serviciile de comunicații, cu excepția serviciilor poștale și a serviciilor de telecomunicații;

serviciile recreative, culturale și sportive;

pescuitul și acvacultura;

silvicultura și vânătoarea; și

industria extractivă, inclusiv petrol și gaze.

Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde investitorilor celeilalte părți sau întreprinderilor acestora un tratament acordat în temeiul unui acord bilateral, regional sau multilateral care a intrat în vigoare înainte de data intrării în vigoare a prezentului acord.

Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde investitorilor celeilalte părți sau întreprinderilor acestora:

un tratament acordat în temeiul unui acord bilateral, regional sau multilateral care include angajamente de a abroga în mare măsură toate barierele din calea funcționării întreprinderilor existente între părți sau care prevede apropierea legislației părților în unul sau mai multe sectoare economice;

un tratament care decurge dintr-o convenție internațională de evitare a dublei impuneri sau din alt acord sau înțelegere internațională care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau

un tratament care decurge din măsurile care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu anexa la acesta privind serviciile financiare.

Pentru mai multă certitudine, tratamentul menționat la alineatul (1) nu include procedurile sau mecanismele de soluționare a litigiilor, cum sunt procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și state, prevăzute în alte acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale. Obligațiile de fond din aceste acorduri nu constituie în sine un tratament, așadar nu pot fi luate în calcul la evaluarea încălcării prezentului articol. Măsurile luate de o parte ca urmare a acestor obligații de fond sunt considerate tratament.

Prezentul articol se interpretează în conformitate cu principiul ejusdem generis.

Sectoarele liberalizate de fiecare parte în conformitate cu prezenta secțiune și cu clauzele, limitările, condițiile și calificările menționate la articolul 8.4 (Accesul pe piață), la articolul 8.5 (Tratamentul național) și la articolul 8.8 (Cerințe de performanță) sunt prevăzute în lista angajamentelor specifice a fiecărei părți inclusă în apendicele 8-A-2 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-1 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

În sectoarele înscrise pe listele lor de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) și sub rezerva condițiilor și a calificărilor stabilite în acestea, părțile nu impun și nu aplică niciuna dintre cerințele următoare care sunt obligatorii sau aplicabile în temeiul legislației interne sau al actelor administrative, în ceea ce privește stabilirea sau operarea unei întreprinderi a investitorilor celeilalte părți sau a unei țări terțe pe teritoriul lor:

să exporte un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;

să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;

să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri sau servicii de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul lor;

să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;

să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii;

să transfere tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul lor; sau

să furnizeze exclusiv din propriul teritoriu un bun fabricat sau un serviciu furnizat de întreprindere pe o anumită piață regională sau pe piața mondială.

În sectoarele înscrise pe listele lor de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) și sub rezerva condițiilor și a calificărilor stabilite în acestea, părțile nu condiționează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi a unui investitor al celeilalte părți sau al unei țări terțe pe teritoriul lor de respectarea oricăreia dintre următoarele cerințe:

să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;

să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri de la producători de pe teritoriul lor;

să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă; sau

să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii.

Alineatul (2) nu se interpretează ca împiedicând o parte să condiționeze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu o întreprindere de pe teritoriul său, de respectarea unei cerințe de a localiza producția, de a furniza un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalații sau de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare pe teritoriul său.

Alineatul (1) litera (f) nu se interpretează ca împiedicând aplicarea unei cerințe impuse sau executarea unui angajament cerută de către o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o presupusă încălcare a legislației în materie de concurență.

Alineatul (1) literele (a)-(c) și alineatul 2 literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor de calificare pentru bunuri sau servicii în ceea ce privește participarea la programele de promovare a exportului și de ajutor extern.

Pentru mai multă certitudine, alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor impuse de o parte importatoare cu privire la conținutul unor bunuri necesar pentru a beneficia de tarife preferențiale sau de contingente preferențiale.

Pentru mai multă certitudine, alineatele (1) și (2) nu se aplică altor cerințe decât cele prevăzute la alineatele respective.

Prezentul articol nu se aplică măsurilor adoptate sau menținute de o parte în conformitate cu articolul III alineatul (8) litera (b) din GATT 1994.

Secțiunea C

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de părți care afectează furnizarea transfrontalieră pentru toate sectoarele de servicii, cu excepția:

serviciilor audiovizuale;

cabotajului maritim național; și

serviciilor de transport aerian național și internațional, regulate sau neregulate, și serviciilor direct legate de exercitarea drepturilor de trafic, altele decât:

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol.

În ceea ce privește accesul pe piață prin furnizarea transfrontalieră de servicii, fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii din cealaltă parte un tratament care nu este mai puțin favorabil decât cel prevăzut de clauzele, limitările și condițiile convenite și precizate în lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

În sectoarele în care se asumă angajamente de acces pe piață, măsurile pe care o parte nu le adoptă sau menține la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, cu excepția cazului în care se specifică altfel în lista sa de angajamente specifice, sunt definite ca:

limitări privind numărul de furnizori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

limitări privind valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; și

limitări privind numărul total de operațiuni cu servicii sau cantitatea totală de servicii produse, exprimate în unități numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice.

În sectoarele înscrise în lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului) și având în vedere condițiile și calificările stabilite în aceasta, fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii din cealaltă parte, în ceea ce privește toate măsurile care au un impact asupra furnizării de servicii, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor servicii similare și propriilor furnizori de servicii similari.

O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare și propriilor furnizori de servicii similari.

Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puțin favorabil atunci când modifică condițiile de concurență în favoarea serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai părții în raport cu serviciile similare sau cu furnizorii de servicii similari ai celeilalte părți.

Angajamentele specifice asumate în temeiul prezentului articol nu se interpretează ca obligând o parte să compenseze dezavantajele concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al furnizorilor de servicii relevanți.

Sectoarele liberalizate de fiecare parte conform prezentei secțiune și clauzelor, limitărilor, condițiilor și calificărilor menționate la articolul 8.10 (Accesul pe piață) și la articolul 8.11 (Tratamentul național) sunt prevăzute în lista angajamentelor specifice a fiecărei părți inclusă în apendicele 8-A-1 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-1 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

Secțiunea D

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriul său a persoanelor aflate în vizită de afaceri, a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii, a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi, a furnizorilor de servicii pe bază de contract și a profesioniștilor independenți.

În sensul prezentei secțiuni:

vânzători de servicii sau bunuri pentru întreprinderi înseamnă persoane fizice reprezentante ale unui furnizor de bunuri sau servicii al unei părți care doresc să intre și să beneficieze de ședere temporară pe teritoriul celeilalte părți pentru a negocia vânzarea de servicii sau de bunuri sau pentru a încheia contracte de vânzare de servicii sau bunuri pentru respectivul furnizor și care nu se implică în vânzarea serviciilor sau a bunurilor; aceste persoane nu se implică în vânzări directe către publicul larg și nu primesc o remunerație dintr-o sursă situată în partea-gazdă, și nici nu sunt agenți comisionari;

persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii înseamnă persoane fizice care ocupă un post de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părți și sunt responsabile de înființarea unei întreprinderi a acestei persoane juridice, cu condiția să nu ofere sau să furnizeze servicii, să nu se implice în alte activități economice decât cele necesare în scopul stabilirii și să nu primească o remunerație dintr-o sursă situată în partea-gazdă;

furnizori de servicii pe bază de contract înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părți care nu este o agenție pentru servicii de plasare și furnizare de personal și nici nu acționează prin intermediul unei astfel de agenții, nu s-a stabilit pe teritoriul celeilalte părți și a încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credință în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii fiind necesară prezența temporară a angajaților săi pe teritoriul părții respective;

profesioniști independenți înseamnă persoane fizice care asigură furnizarea unui serviciu și care sunt stabilite în calitate de lucrători care desfășoară activități independente pe teritoriul unei părți, care nu s-au stabilit pe teritoriul celeilalte părți și care au încheiat cu un consumator final din cealaltă parte un contract de bună-credință (altfel decât printr-o agenție de plasare și furnizare a personalului) în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii fiind necesară prezența lor temporară pe teritoriul părții respective;

persoane transferate în cadrul aceleiași companii înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică sau o sucursală a acesteia sau au fost asociați ai acesteia pe o perioadă de cel puțin un an și care sunt transferate temporar într-o întreprindere a persoanei juridice de pe teritoriul celeilalte părți, cu condiția ca persoana fizică în cauză să facă parte din categoria directorilor sau a cadrelor de conducere, a specialiștilor sau a angajaților stagiari;

directori sau cadre de conducere înseamnă persoane fizice care ocupă posturi de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părți, care asigură în principal managementul întreprinderii în cealaltă parte, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administrație sau a acționarilor sau echivalenților acestora, incluzând cel puțin următoarele:

conducerea întreprinderii sau a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; și

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;

calificări înseamnă diplome, certificate și alte dovezi de calificare oficială eliberate de o autoritate desemnată în temeiul dispozițiilor legislative, de reglementare sau administrative și care certifică absolvirea cu succes a unei formări profesionale;

specialiști înseamnă persoane fizice care lucrează în cadrul unei persoane juridice și care dețin cunoștințe de specialitate esențiale pentru domeniile de activitate, tehnicile sau managementul întreprinderilor; pentru evaluarea acestor cunoștințe, se au în vedere nu doar cunoștințele specifice întreprinderii, ci și dacă persoana respectivă are un grad înalt de calificare, inclusiv experiență profesională corespunzătoare pentru un anumit tip de muncă sau activitate care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv eventuala apartenență la o profesie acreditată; și

angajați stagiari înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau de o sucursală a acesteia pentru cel puțin un an, care dețin o diplomă universitară și sunt transferate temporar în scopul dezvoltării profesionale sau pentru a dobândi o formare în tehnici sau metode de afaceri.

conducerea întreprinderii sau a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; și

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul;

Pentru sectoarele liberalizate în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), fiecare parte permite investitorilor celeilalte părți să angajeze în întreprinderile lor persoane fizice provenite din cealaltă parte, cu condiția ca acești angajați să fie persoane aflate în vizită de afaceri sau persoane transferate în cadrul aceleiași companii.

Intrarea și șederea temporară sunt:

pentru directori sau cadre de conducere, o perioadă de până la trei ani;

pentru specialiști, o perioadă de până la trei ani;

pentru angajați stagiari, o perioadă de până la un an; și

pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, o perioadă de până la 90 de zile.

Pentru fiecare sector liberalizat în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), o parte nu adoptă sau menține, la nivelul unei subdiviziuni regionale sau la nivelul întregului său teritoriu, limitări privind numărul total de persoane fizice pe care un investitor le poate angaja ca persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii și persoane transferate în cadrul aceleiași companii într-un sector specific sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice și ca limitări discriminatorii, cu excepția cazului în care se specifică altfel în apendicele 8-A-3 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-2 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

Pentru fiecare sector liberalizat în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor) sau cu secțiunea C (Furnizarea transfrontalieră a serviciilor) și supus unor eventuale rezerve enumerate în apendicele 8-A-3 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-2 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului), fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a vânzătorilor de servicii sau bunuri pentru întreprinderi pentru o perioadă maximă de 90 de zile.

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care decurg din angajamentele lor în temeiul GATS în ceea ce privește intrarea și șederea temporară a furnizorilor de servicii pe bază de contract.

Fiecare parte permite furnizarea de servicii pe teritoriul său de către furnizori de servicii pe bază de contract ai celeilalte părți, sub rezerva condițiilor precizate la alineatul (3) și în condițiile rezervelor enumerate în apendicele 8-A-3 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-2 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului), pentru următoarele sectoare sau subsectoare:

servicii de arhitectură;

servicii de planificare urbană și arhitectură peisagistică;

servicii de inginerie;

servicii de inginerie integrate;

servicii informatice și servicii conexe;

servicii de învățământ superior (doar serviciile cu finanțare privată);

cursuri de limbi străine; și

servicii de mediu.

Angajamentele asumate de către părți se supun următoarelor condiții:

persoanele fizice trebuie să fie implicate în furnizarea unui serviciu temporar în calitate de angajați ai unei persoane juridice care a obținut un contract de furnizare de servicii cu o durată ce nu depășește 12 luni;

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să ofere serviciile respective în calitate de angajați ai persoanei juridice care furnizează serviciile în cauză cel puțin în ultimii doi ani imediat anteriori datei de depunere a cererii de intrare pe teritoriul celeilalte părți; în plus, persoanele fizice trebuie să aibă, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părți, cel puțin cinci ani de experiență profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să dețină:

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent; și

calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activități în conformitate cu legislația, reglementările sau cerințele legale ale părții în care este furnizat serviciul;

persoana fizică nu primește altă remunerație pentru furnizarea serviciilor pe teritoriul celeilalte părți în afară de cea plătită de persoana juridică care angajează persoana fizică;

intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice pe teritoriul părții în cauză sunt autorizate pentru o perioadă cumulată de cel mult șase luni sau pe durata contractului, dacă aceasta este mai scurtă;

accesul acordat în conformitate cu prezentul articol trebuie să se refere numai la activitatea de servicii care face obiectul contractului și nu poate conferi dreptul de a profesa sub titlul profesional al părții pe teritoriul căreia este furnizat serviciul;

numărul de persoane vizate de contractul de furnizare de servicii nu poate fi mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu legislația și reglementările sau alte măsuri ale părții în care este furnizat serviciul; și

alte limitări discriminatorii, inclusiv numărul persoanelor fizice sub forma unui test privind necesitățile economice, precizate în apendicele 8-A-3 la anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv în apendicele 8-B-2 la anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului).

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent; și

calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activități în conformitate cu legislația, reglementările sau cerințele legale ale părții în care este furnizat serviciul;

În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile revizuiesc prezenta secțiune pentru a analiza stabilirea modalităților de extindere a dispozițiilor acesteia la profesioniștii independenți.

Secțiunea E

Subsecțiunea 1

Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor adoptate de părți cu privire la cerințele și procedurile în materie de acordare a licențelor și la cerințele și procedurile în materie de calificare cu efecte asupra:

furnizării transfrontaliere de servicii;

stabilirii și menținerii persoanelor juridice sau fizice; și

șederii temporare pe teritoriile lor a diferitelor categorii de persoane fizice.

Prezenta subsecțiune se aplică numai sectoarelor pentru care una dintre părți și-a asumat angajamente specifice și în măsura în care angajamentele specifice respective sunt aplicabile.

Prezenta subsecțiune nu se aplică măsurilor care constituie limitări în conformitate cu articolul 8.4 (Accesul pe piață), cu articolul 8.5 (Tratamentul național), cu articolul 8.10 (Accesul pe piață) sau cu articolul 8.11 (Tratamentul național).

În sensul prezentei secțiuni:

autoritate competentă înseamnă orice administrație sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental în exercitarea competențelor care îi sunt delegate de o administrație sau o autoritate centrală, regională sau locală, care ia decizii privind autorizarea furnizării unui serviciu, inclusiv prin stabilire, sau privind autorizarea stabilirii pentru a desfășura o altă activitate economică decât servicii;

proceduri de acordare a licențelor înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică care solicită autorizarea de a desfășura activitățile menționate la alineatul (1), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licențe, pentru a demonstra respectarea cerințelor în materie de acordare a licențelor;

cerințe în materie de acordare a licențelor înseamnă alte cerințe de fond decât cerințele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obține, a modifica sau a reînnoi o autorizație în vederea desfășurării activităților menționate la alineatul (1);

proceduri de calificare înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra respectarea cerințelor în materie de calificare, în scopul obținerii autorizației pentru furnizarea unui serviciu; și

cerințe în materie de calificare înseamnă cerințe de fond privind competența unei persoane fizice de a furniza un serviciu, care trebuie demonstrate pentru a obține autorizația de furnizare a unui serviciu.

Fiecare parte se asigură că măsurile privind cerințele și procedurile de acordare a licențelor și cerințele și procedurile de calificare se bazează pe criterii:

clare;

obiective și transparente; și

stabilite în prealabil și accesibile publicului și persoanelor interesate.

O autorizație sau o licență se acordă, în funcție de disponibilitate, de îndată ce se stabilește, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condițiile pentru obținerea unei autorizații sau a unei licențe.

Fiecare parte menține sau instituie instanțe sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care asigură, la cererea unui investitor sau furnizor de servicii vizat, o revizuire promptă a deciziilor administrative care au un impact asupra stabilirii, a furnizării transfrontaliere de servicii sau a prezenței temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri și, în cazul în care este justificat, luarea unor măsuri corective adecvate. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente de autoritatea însărcinată să adopte decizia administrativă în cauză, fiecare parte se asigură că procedurile respective permit o revizuire obiectivă și imparțială.

Procedurile și formalitățile de acordare a licențelor și de calificare nu trebuie să constituie în sine o restricționare a furnizării unui serviciu sau a desfășurării oricărei alte activități economice. Fiecare parte depune eforturi pentru ca aceste proceduri și formalități să fie cât mai simple cu putință și garantează faptul că astfel de proceduri și formalități nu complică sau nu întârzie în mod nejustificat furnizarea serviciului. Orice taxă de licență suportată de solicitanți în legătură cu cererile depuse ar trebui să fie rezonabile și să nu aibă ca efect restricționarea furnizării serviciului în cauză.

Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate de autoritatea competentă și deciziile adoptate de aceasta în procesul de acordare a licențelor sau de autorizare sunt imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ar trebui să ia decizii în mod independent și să nu fie răspunzătoare în fața niciunei persoane care furnizează serviciile sau care desfășoară activitățile economice pentru care se solicită licența sau autorizarea.

În cazul în care legislația și reglementările fiecărei părți prevăd anumite termene de depunere a cererilor, solicitanții trebuie să dispună de o perioadă rezonabilă de timp pentru depunerea cererii. Autoritatea competentă procedează la prelucrarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În măsura în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca cererile depuse pe hârtie.

Fiecare parte se asigură că prelucrarea unei cereri, inclusiv adoptarea unei decizii finale, se încheie într-un interval de timp rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de prelucrare a unei cereri.

Autoritatea competentă îl informează pe solicitant într-un termen rezonabil după primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, identifică, în măsura în care acest lucru este fezabil, informațiile suplimentare necesare pentru completarea cererii și îi oferă ocazia de a corecta deficiențele.

În măsura în care este posibil, ar trebui să fie acceptate copii autentificate în locul documentelor originale.

Dacă autoritatea competentă respinge o cerere, solicitantul este informat în scris și fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul trebuie să fie informat, pe baza unei cereri oficiale, și cu privire la motivele respingerii cererii. Solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea, în limitele unui termen rezonabil, să depună din nou o cerere.

Fiecare parte se asigură că licențele sau autorizațiile acordate intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, conform clauzelor și condițiilor prevăzute de acestea.

Subsecțiunea 2

Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să dețină calificările necesare și experiența profesională precizată pe teritoriul pe care este furnizat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

Părțile încurajează organismele profesionale sau autoritățile competente, după caz, de pe teritoriile lor să elaboreze și să prezinte Comitetului pentru investiții, comerțul cu servicii, comerț electronic și achiziții publice înființat în conformitate cu articolul 17.2 (Comitete specializate) o recomandare comună privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale. Această recomandare comună trebuie să fie sprijinită de dovezi privind:

valoarea economică a unui eventual acord privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale (denumit în continuare acord de recunoaștere reciprocă); și

compatibilitatea regimurilor părților, și anume măsura în care criteriile aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea antreprenorilor și a furnizorilor de servicii sunt compatibile.

La primirea unei recomandări comune, Comitetul pentru investiții, comerțul cu servicii, comerț electronic și achiziții publice examinează recomandarea, într-un termen rezonabil, pentru a stabili dacă aceasta este conformă cu prezentul acord.

În cazul în care, pe baza informațiilor prevăzute la alineatul (2), se constată că recomandarea comună este conformă cu prezentul acord, părțile iau măsurile necesare pentru a negocia, prin intermediul autorităților lor competente sau al persoanelor desemnate autorizate de o parte, un acord de recunoaștere reciprocă.

Subsecțiunea 3

În măsura în care comerțul cu servicii informatice este liberalizat în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), secțiunea C (Furnizarea transfrontalieră a serviciilor) și secțiunea D (Prezența temporară a persoanelor fizice în scopuri de afaceri), părțile respectă dispozițiile alineatelor (2)-(4).

Părțile înțeleg că CPC 84, care este codul Organizației Națiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice și conexe, acoperă funcțiile de bază utilizate pentru furnizarea tuturor serviciilor informatice și conexe. Datorită progresului tehnologic, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte dintre aceste funcții de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor și tehnologia grid computing constau fiecare dintr-o combinație de funcții de bază ale serviciilor informatice.

Serviciile informatice și serviciile conexe, indiferent dacă sunt sau nu furnizate prin intermediul unei rețele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:

consultanță, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, sprijin, asistență tehnică sau administrare a computerelor sau a sistemelor de computere ori destinate acestora;

consultanță, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreținere, suport tehnic, asistență tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice;

prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;

servicii de întreținere și reparații pentru mașini și echipamente de birou, inclusiv computere; sau

servicii de formare destinate personalului clienților, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere și neclasificate în altă parte.

Părțile înțeleg că, în multe cazuri, serviciile informatice și conexe permit furnizarea altor servicii prin mijloace electronice și de alt tip. În astfel de cazuri, este important să se facă distincție între serviciile informatice și conexe, spre exemplu, găzduirea paginilor internet sau găzduirea aplicațiilor, și celălalt serviciu accesibil prin intermediul unui serviciu informatic și conex. Celălalt serviciu, chiar dacă este accesibil prin intermediul unui serviciu informatic și conex, nu este cuprins în CPC 84.

Subsecțiunea 4

Fiecare parte introduce sau menține măsuri adecvate pentru a nu permite furnizorilor care, individual sau împreună, au capacitatea să influențeze în mod considerabil condițiile de participare pe piețele relevante ale serviciilor poștale, ca urmare a utilizării poziției lor pe piață, să adopte sau să continue practici anticoncurențiale.

În cazul în care o parte impune obligația deținerii unei licențe pentru furnizarea de servicii poștale, partea respectivă pune la dispoziția publicului:

toate criteriile de acordare a licenței și perioada de timp necesară în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licență; și

clauzele și condițiile licenței respective.

Motivele pentru refuzul acordării unei licențe se comunică solicitantului la cererea acestuia, fiecare parte urmând să instituie și o procedură de contestare prin intermediul unui organism competent. Procedura de contestare trebuie să fie transparentă, nediscriminatorie și să se bazeze pe criterii obiective.

Organismul de reglementare este distinct de orice furnizor de servicii poștale și nu răspunde în fața unui astfel de furnizor. Deciziile organismului de reglementare și procedurile utilizate de acesta sunt imparțiale față de toți participanții la piață.

Subsecțiunea 5

Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru furnizarea de rețele și servicii de telecomunicații, liberalizate în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), secțiunea C (Furnizarea transfrontalieră de servicii) și secțiunea D (Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri).

Prezenta subsecțiune nu se aplică măsurilor adoptate sau menținute de o parte privind difuzarea sau distribuția prin cablu a programelor de radio sau de televiziune.

În sensul prezentei subsecțiuni:

utilizator final înseamnă un consumator de servicii final sau un furnizor de servicii final căruia i se furnizează o rețea sau un serviciu public de telecomunicații, în alte scopuri decât pentru furnizarea unei alte rețele sau a unui alt serviciu de telecomunicații;

instalații esențiale înseamnă instalațiile unei rețele sau ale unui serviciu public de telecomunicații care:

sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; și

nu pot fi înlocuite din punct de vedere economic sau tehnic pentru furnizarea unui serviciu;

interconectare înseamnă legătura cu furnizori care oferă servicii publice de telecomunicații pentru a permite utilizatorilor unui furnizor să comunice cu utilizatorii unui alt furnizor și să aibă acces la serviciile oferite de un alt furnizor;

furnizor principal înseamnă un furnizor de servicii publice de telecomunicații care are capacitatea de a influența în mod considerabil condițiile de participare, în ceea ce privește prețul și oferta, pe piața serviciilor publice de telecomunicații, ca urmare a controlului pe care îl deține asupra instalațiilor esențiale sau a utilizării poziției sale pe piață;

portabilitatea numerelor înseamnă posibilitatea pe care o au utilizatorii finali ai serviciilor publice de telecomunicații de a-și păstra, la cerere, în aceeași locație, aceleași numere de telefon în caz de transfer între furnizori de servicii publice de telecomunicații din aceeași categorie;

rețea publică de telecomunicații înseamnă o rețea de telecomunicații căreia o parte îi solicită să furnizeze servicii publice de telecomunicații între anumite puncte terminus ale rețelei;

serviciu public de telecomunicații reprezintă orice serviciu de telecomunicații în privința căruia o parte prevede explicit sau în fapt obligația de a fi oferit publicului larg;

autoritate de reglementare în sectorul telecomunicațiilor înseamnă organismul sau organismele însărcinate de o parte să asigure reglementarea telecomunicațiilor;

rețea de telecomunicații înseamnă sisteme de transmisie și, după caz, echipamente de comutare sau de rutare și alte resurse, inclusiv elemente de rețea inactive care permit transmiterea semnalelor prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

servicii de telecomunicații înseamnă toate serviciile care constau în transmiterea și recepționarea de semnale electromagnetice, mai puțin serviciile de radiodifuziune și activitățile economice care presupun furnizarea unui conținut destinat a fi transportat prin rețele de telecomunicații; și

utilizator înseamnă un consumator de servicii sau un furnizor de servicii.

Autoritatea de reglementare este distinctă de orice furnizor de rețele sau servicii de telecomunicații și nu răspunde în fața unui astfel de furnizor.

Deciziile și procedurile utilizate de autoritățile de reglementare sunt imparțiale față de toți participanții pe piață. În acest scop, o parte care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de rețele sau servicii de telecomunicații se asigură că acțiunile, deciziile sau măsurile de reglementare luate de autoritatea de reglementare în raport cu acești furnizori nu sunt discriminatorii față de concurenții lor și, prin urmare, nu le cauzează acestora din urmă dezavantaje semnificative.

Autoritatea de reglementare trebuie să dispună de competențe suficiente pentru a reglementa sectorul și de resurse financiare și umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin.

Sarcinile pe care urmează să le îndeplinească autoritatea de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă și clară, în special în cazul în care respectivele sarcini sunt încredințate mai multor organisme.

Competențele autorității de reglementare sunt exercitate în mod transparent și în timp util.

Autoritățile de reglementare au competența de a se asigura că furnizorii de rețele și servicii de telecomunicații le transmit cu promptitudine, la cerere, toate informațiile, inclusiv financiare, care sunt necesare pentru a permite autorităților de reglementare să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu prezenta subsecțiune. Informațiile solicitate nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a permite îndeplinirea sarcinilor autorităților de reglementare și sunt tratate în conformitate cu cerințele de confidențialitate.

Fiecare parte se asigură că procedurile de acordare a licențelor sunt puse la dispoziția publicului, inclusiv:

toate criteriile, clauzele, condițiile și procedurile de acordare a licențelor pe care le aplică; și

perioada de timp rezonabilă necesară în mod normal pentru adoptarea unei decizii cu privire la o cerere de acordare a licenței.

Fiecare parte se asigură că un solicitant primește în scris, la cerere, motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licențe.

Solicitantul unei licențe are posibilitatea să sesizeze un organism de soluționare a contestațiilor în cazul în care i se refuză acordarea unei licențe.

Orice taxă de licență suportată de solicitanți în legătură cu cererile de licență depuse trebuie să fie rezonabilă și să nu aibă ca efect restricționarea furnizării serviciului.

Toate procedurile pentru alocarea și utilizarea resurselor limitate, inclusiv a frecvențelor, a numerelor și a drepturilor de trecere, se desfășoară într-un mod obiectiv, prompt, transparent și nediscriminatoriu.

Informațiile privind situația actuală a benzilor de frecvență alocate se pun la dispoziția publicului, fără a fi însă necesară identificarea detaliată a spectrului de frecvențe radio alocate pentru utilizări specifice de către autoritățile guvernamentale.

Deciziile privind alocarea și atribuirea spectrului și gestionarea frecvențelor nu sunt măsuri care sunt incompatibile în sine cu articolul 8.4 (Accesul pe piață), cu articolul 8.8 (Cerințe de performanță) și cu articolul 8.10 (Accesul pe piață). În consecință, fiecare parte își rezervă dreptul de a-și aplica politicile de gestionare a spectrului și a frecvențelor, care pot să aibă impact asupra numărului de furnizori de servicii publice de telecomunicații, cu condiția ca acest lucru să se realizeze într-un mod care să fie conform cu dispozițiile prezentului capitol. De asemenea, părțile își păstrează dreptul de a aloca benzi de frecvență într-un mod care ia în considerare nevoile actuale și viitoare.

Fiecare parte se asigură că toți furnizorii de servicii ai celeilalte părți au acces și utilizează rețelele și serviciile publice de telecomunicații ale unui furnizor principal oferite în interiorul sau în afara granițelor sale, inclusiv circuitele închiriate private, în condiții rezonabile, nediscriminatorii și transparente, în special în conformitate cu alineatele (2) și (3).

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de telecomunicații publice care solicită accesul la rețeaua unui furnizor principal sunt autorizați:

să cumpere sau să închirieze și să racordeze terminale sau alte echipamente care sunt legate la rețeaua publică de telecomunicații;

să interconecteze circuitele închiriate sau deținute de către sectorul privat cu rețelele și serviciile publice de telecomunicații, pe teritoriul său sau în afara granițelor sale, sau cu circuitele închiriate sau deținute de către alți furnizori de servicii; și

să utilizeze protocoalele de exploatare alese de ei, altele decât cele necesare pentru ca rețelele și serviciile de telecomunicații să fie disponibile publicului larg.

Fiecare parte se asigură că toți furnizorii de servicii ai celeilalte părți pot utiliza rețelele și serviciile publice de telecomunicații pentru transferul informațiilor pe teritoriul său sau în afara granițelor sale, inclusiv pentru comunicațiile interne ale acestor furnizori de servicii și pentru accesul la informațiile cuprinse în baze de date sau stocate sub altă formă care poate fi citită automat pe teritoriul oricărei părți. Orice măsură nouă sau modificată a unei părți care are un impact semnificativ asupra acestei utilizări este notificată celeilalte părți și face obiectul unor consultări.

Fiecare parte se asigură că furnizorii care obțin informații de la un alt furnizor în timpul procesului de negociere a accesului utilizează respectivele informații doar în scopul pentru care acestea au fost oferite și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau păstrate.

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de telecomunicații au dreptul și, în cazul în care primesc o cerere în acest sens din partea unui alt furnizor, obligația de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de rețele și servicii publice de telecomunicații.

Fiecare parte se asigură că furnizorii care obțin informații de la un alt furnizor în timpul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informații doar în scopul pentru care acestea au fost oferite și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau păstrate.

Pentru serviciile publice de telecomunicații, fiecare parte asigură interconectarea cu un furnizor principal în orice punct în care aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic în cadrul rețelei. Această interconectare se asigură:

în baza unor clauze și condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice) și tarife nediscriminatorii și la o calitate care să nu fie mai puțin favorabilă decât cea oferită pentru propriile servicii similare ale furnizorului principal respectiv sau pentru servicii similare ale unor furnizori neafiliați sau ale filialelor sale ori ale altor întreprinderi afiliate;

cu promptitudine, potrivit unor clauze, condiții (inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice) și la tarife bazate pe costuri care să fie transparente, rezonabile, având în vedere fezabilitatea economică, și suficient de degrupate pentru ca furnizorul să nu fie nevoit să plătească pentru componente sau instalații ale rețelei care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciului; și

la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale rețelei oferite majorității utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalațiilor suplimentare necesare.

Procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor principal sunt puse la dispoziția publicului.

Furnizorii principali fac publice acordurile lor de interconectare sau ofertele lor de interconectare de referință, după caz.

Părțile introduc sau mențin măsuri adecvate pentru a nu permite furnizorilor care, individual sau împreună, constituie un furnizor principal să adopte sau să mențină practici anticoncurențiale. Practicile anticoncurențiale respective pe teritoriile lor constau, în special, în:

acordarea de subvenții încrucișate anticoncurențiale;

utilizarea informațiilor obținute de la concurenți într-un mod care conduce la rezultate anticoncurențiale; și

nepunerea la dispoziția altor furnizori de servicii în timp util a informațiilor tehnice referitoare la instalațiile esențiale și a informațiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare pentru furnizarea serviciilor.

Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină. Fiecare parte administrează obligațiile de serviciu universal pe care le menține într-o manieră transparentă, nediscriminatorie și neutră din punctul de vedere al concurenței și se asigură că obligațiile respective nu sunt mai împovărătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal pe care l-a definit.

Desemnarea furnizorilor serviciului universal se face printr-un mecanism eficient, transparent și nediscriminatoriu.

Fiecare parte se asigură că furnizorii de rețele sau servicii publice de telecomunicații de pe teritoriul său oferă portabilitatea numerelor pentru serviciile mobile și orice alte servicii desemnate de partea respectivă, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și economic, în timp util și în condiții rezonabile.

Fiecare parte asigură confidențialitatea telecomunicațiilor efectuate prin intermediul unei rețele publice de telecomunicații și al serviciilor publice de telecomunicații și confidențialitatea datelor aferente legate de trafic, fără a restrânge comerțul cu servicii.

În caz de litigiu între furnizorii de rețele sau servicii de telecomunicații în legătură cu drepturile și obligațiile care decurg din prezenta subsecțiune, autoritatea națională de reglementare în cauză publică, la cererea uneia dintre părți, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul în cel mai scurt timp posibil sau, în orice caz, într-o perioadă de timp rezonabilă, în afară de cazul în care există circumstanțe excepționale.

Atunci când un litigiu menționat la alineatul (1) vizează furnizarea transfrontalieră de servicii, autoritățile de reglementare în cauză își coordonează eforturile pentru soluționarea litigiului.

Decizia autorității de reglementare este pusă la dispoziția publicului, ținând seama de cerințele privind secretele de afaceri. Părțile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia și au dreptul de a o contesta în conformitate cu alineatul (5).

Procedura menționată la alineatele (1), (2) și (3) nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în fața autorităților judiciare.

Orice utilizator sau furnizor afectat de decizia unei autorități de reglementare are dreptul de a contesta decizia respectivă în fața unui organism competent care este independent de partea implicată. Acest organism, care poate fi o instanță judecătorească, trebuie să dispună de cunoștințele de specialitate adecvate pentru a-și îndeplini atribuțiile în mod eficace. Fondul cauzei trebuie luat în considerare în mod corespunzător, iar calea de atac trebuie să fie eficientă. În cazul în care organismul competent nu are caracter judiciar, acesta furnizează întotdeauna în scris motivele care stau la baza deciziilor luate și deciziile sale fac, de asemenea, obiectul unei reexaminări din partea unei autorități judiciare imparțiale și independente. Deciziile luate de organismele competente să soluționeze căile de atac trebuie executate efectiv. Până la soluționarea căii de atac, decizia autorității de reglementare este menținută, cu excepția cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu legislația și reglementările interne.

Fiecare parte se asigură că furnizorii principali de pe teritoriul său:

oferă furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații din cealaltă parte care dețin propriile instalații pe teritoriul celeilalte părți posibilitatea colocării fizice a echipamentelor necesare pentru interconectare; și

în situațiile în care colocarea fizică menționată la litera (a) nu este practică din motive tehnice sau din cauza restricțiilor spațiale, cooperează cu furnizorii de rețele sau servicii de telecomunicații publice din cealaltă parte care dețin propriile instalații pe teritoriul celeilalte părți pentru a găsi și a pune în aplicare o soluție alternativă practică și viabilă din punct de vedere comercial.

Fiecare parte se asigură că furnizorii principali de pe teritoriul său le oferă furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații colocarea fizică sau soluția alternativă practică și viabilă din punct de vedere comercial menționată la alineatul (1) cu promptitudine și pe baza unor clauze și condiții, inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice, și la tarife rezonabiledin punct de vedere al fezabilității economice, nediscriminatorii și transparente.

Fiecare parte poate stabili în conformitate cu legislația și reglementările sale interne, locurile în care solicită furnizorilor săi principali să ofere colocarea fizică sau soluția alternativă practică și viabilă din punct de vedere comercial menționată la alineatul (1).

Cu excepția cazului în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic, fiecare parte se asigură că furnizorii principali de pe teritoriul său pun serviciile de circuite închiriate care sunt servicii publice de telecomunicații la dispoziția furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații din cealaltă parte cu promptitudine și pe baza unor clauze, condiții, inclusiv în ceea ce privește standardele și specificațiile tehnice, și la tarife rezonabile din punct de vedere al fezabilității economice, nediscriminatorii și transparente.

Fiecare parte se asigură că autoritatea sa de reglementare în domeniul telecomunicațiilor este abilitată să le ceară furnizorilor principali să dea curs cererilor rezonabile de acces și de utilizare a unor elemente specifice de rețea, sub formă degrupată, din partea furnizorilor de rețele sau servicii publice de telecomunicații, cu promptitudine și pe baza unor clauze și condiții rezonabile, transparente și nediscriminatorii. Fiecare parte stabilește elementele specifice de rețea care trebuie puse la dispoziție pe teritoriul său în conformitate cu legislația și reglementările sale interne.

Subsecțiunea 6

Prezenta subsecțiune stabilește principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile financiare în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), secțiunea C (Furnizarea transfrontalieră de servicii) și secțiunea D (Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri).

În sensul prezentei subsecțiuni:

serviciu financiar înseamnă orice serviciu cu caracter financiar oferit de un furnizor de servicii financiare al unei părți; serviciile financiare includ următoarele activități:

servicii de asigurare și servicii conexe:

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

reasigurarea și retrocesiunea;

activități de intermediere a asigurărilor, de exemplu activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire;

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

servicii bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):

atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecare, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

tranzacționarea în cont propriu sau în contul clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

brokerajul monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate și a altor instrumente negociabile;

furnizarea și transferul de informații financiare, precum și prelucrarea datelor financiare și furnizarea software-ului aferent de către furnizorii de alte servicii financiare; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la subpunctele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

reasigurarea și retrocesiunea;

activități de intermediere a asigurărilor, de exemplu activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire;

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecare, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

tranzacționarea în cont propriu sau în contul clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

brokerajul monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate și a altor instrumente negociabile;

furnizarea și transferul de informații financiare, precum și prelucrarea datelor financiare și furnizarea software-ului aferent de către furnizorii de alte servicii financiare; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la subpunctele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

furnizor de servicii financiare înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează servicii financiare, cu excepția entităților publice;

serviciu financiar nou înseamnă serviciu de natură financiară, inclusiv servicii referitoare la produse existente și noi sau la modul în care este livrat un produs, care nu este furnizat de niciun furnizor de servicii financiare pe teritoriul unei părți, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părți;

entitate publică înseamnă:

o autoritate publică, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau a unor activități desfășurate în scopuri publice, cu excepția unei entități însărcinate în principal cu furnizarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau

o entitate privată care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții;

organism de autoreglementare înseamnă un organism neguvernamental, o bursă sau o piață de valori mobiliare sau futures, o agenție de compensare sau o altă organizație sau asociație care exercită autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra furnizorilor de servicii financiare prin lege sau prin delegare din partea unor administrații sau autorități centrale, regionale sau locale, după caz.

servicii de asigurare și servicii conexe:

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

reasigurarea și retrocesiunea;

activități de intermediere a asigurărilor, de exemplu activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire;

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

servicii bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):

atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecare, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

tranzacționarea în cont propriu sau în contul clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

brokerajul monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate și a altor instrumente negociabile;

furnizarea și transferul de informații financiare, precum și prelucrarea datelor financiare și furnizarea software-ului aferent de către furnizorii de alte servicii financiare; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la subpunctele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

asigurări directe (inclusiv coasigurare):

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

reasigurarea și retrocesiunea;

activități de intermediere a asigurărilor, de exemplu activități de brokeraj și de agenție; și

servicii auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a cererilor de despăgubire;

de viață; și

altele decât asigurările de viață;

atragere de depozite și de alte fonduri rambursabile de la populație;

împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecare, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

leasing financiar;

toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

garanții și angajamente;

tranzacționarea în cont propriu sau în contul clienților, pe o piață bursieră, pe o piață extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

participarea la emisiunile de titluri de valoare de orice tip, inclusiv subscrierea și plasarea (publică sau privată) în calitate de agent și prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;

brokerajul monetar;

gestionarea activelor, de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

serviciile de decontare și compensare a activelor financiare, inclusiv a valorilor mobiliare, a produselor financiare derivate și a altor instrumente negociabile;

furnizarea și transferul de informații financiare, precum și prelucrarea datelor financiare și furnizarea software-ului aferent de către furnizorii de alte servicii financiare; și

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la subpunctele (A)-(K), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților;

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

valută;

produse derivate, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contracte futures și opțiuni;

instrumente pe cursul de schimb și pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;

valori mobiliare; și

alte instrumente negociabile și active financiare, inclusiv lingouri;

o autoritate publică, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau o entitate deținută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcții publice sau a unor activități desfășurate în scopuri publice, cu excepția unei entități însărcinate în principal cu furnizarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau

o entitate privată care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită aceste funcții;

Nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând părțile să adopte sau să mențină măsuri din motive prudențiale, cum ar fi:

protecția investitorilor, a deponenților, a asiguraților sau a persoanelor față de care un furnizor de servicii financiare are obligații în calitate de fiduciar; sau

asigurarea integrității și a stabilității sistemului financiar al unei părți.

Măsurile menționate la alineatul (1) nu sunt mai stricte decât este necesar pentru a îndeplini obiectivul pe care îl urmăresc.

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părți obligația de a divulga informații referitoare la afacerile și la conturile unor clienți sau orice informații confidențiale sau protejate deținute de entități publice.

Fiecare parte depune toate eforturile pentru a asigura introducerea și aplicarea pe teritoriul său a standardelor convenite la nivel internațional privind reglementarea și supravegherea sectorului serviciilor financiare și combaterea evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale. Aceste standarde internaționale sunt, printre altele, Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar ale Comitetului de la Basel, Principiile de bază în asigurări ale Asociației internaționale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, Obiectivele și principiile de reglementare a valorilor mobiliare ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare, Acordul privind schimbul de informații în domeniul fiscal al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Declarația privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale a G20 și cele Patruzeci de recomandări privind spălarea banilor și cele Nouă recomandări speciale privind finanțarea terorismului ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională.

Părțile iau act de cele Zece principii-cheie pentru schimbul de informații promulgate de miniștrii de finanțe ai țărilor G7.

Fără a aduce atingere altor mijloace de reglementare prudențială a comerțului transfrontalier cu servicii financiare, o parte poate solicita înregistrarea sau autorizarea furnizorilor de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părți și a instrumentelor financiare.

Fiecare parte pune la dispoziția persoanelor interesate cerințele aplicabile cererilor referitoare la furnizarea de servicii financiare.

La cererea unui solicitant, partea în cauză îl informează pe acesta cu privire la situația cererii sale. Dacă dorește informații suplimentare de la solicitant, partea în cauză îi notifică solicitantului acest lucru fără întârzieri nejustificate.

Fiecare parte permite unui furnizor de servicii financiare al celeilalte părți să furnizeze orice serviciu financiar nou pentru care le-ar acorda autorizația propriilor furnizori de servicii financiare în conformitate cu legislația și reglementările sale interne, în situații similare, cu condiția ca introducerea noului serviciu financiar să nu necesite adoptarea unei legislații noi sau modificarea celei existente. O parte poate stabili forma instituțională și juridică prin care serviciul poate fi prestat și poate impune o autorizație pentru prestarea serviciului în cauză. În cazul în care este necesară o astfel de autorizație, se adoptă o decizie într-un termen rezonabil și autorizația respectivă poate fi refuzată doar din motive prudențiale.

Fiecare parte adoptă sau menține garanții adecvate de protecție a vieții private și a datelor cu caracter personal, inclusiv a dosarelor și a conturilor personale.

În termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte permite furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți să transfere informații în format electronic sau în altă formă, către și dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când această prelucrare este necesară pentru activitățile obișnuite ale furnizorilor de servicii financiare.

Nicio dispoziție a prezentului articol nu restrânge dreptul unei părți de a proteja datele cu caracter personal și viața privată, atât timp cât acest drept nu este utilizat pentru a eluda respectarea dispozițiilor prezentului acord.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile sale publice, să desfășoare sau să furnizeze în exclusivitate, pe teritoriul său, activități sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem legal de asigurări sociale, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul legislației și reglementărilor interne ale părții, de către furnizori de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

Nicio dispoziție din prezentul acord, cu excepția secțiunii B (Liberalizarea investițiilor), care intră sub incidența alineatului (3), nu se aplică activităților desfășurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de o altă entitate publică în aplicarea politicii monetare sau a politicii cursului de schimb.

Nicio dispoziție din secțiunea B (Liberalizarea investițiilor) nu se aplică măsurilor nediscriminatorii cu aplicabilitate generală luate de o entitate publică în aplicarea politicii monetare sau a politicii cursului de schimb.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entitățile sale publice, să desfășoare sau să furnizeze în exclusivitate, pe teritoriul său, activități sau servicii în contul sau cu garanția părții sau a entităților sale publice sau cu utilizarea resurselor financiare ale părții sau ale entităților sale publice, cu excepția cazurilor în care activitățile respective pot fi desfășurate, în temeiul legislației și reglementărilor interne ale părții, de către furnizori de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

Pentru mai multă certitudine, părțile înțeleg că alineatele (1) și (4) nu se interpretează ca permițând părților să aplice, fără a proteja drepturile investitorilor afectați sau investițiile acestora, măsurile menționate la alineatele respective atunci când activitățile sau serviciile menționate au fost liberalizate sau pot fi desfășurate, conform legislației și reglementărilor interne ale părții, de către furnizori de servicii financiare aflați în concurență cu entități publice sau cu instituții private.

În cazul în care o parte solicită furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți participarea sau accesul la un organism de autoreglementare pentru a putea furniza servicii financiare pe teritoriul său sau având ca destinație teritoriul său, partea respectivă se asigură că sunt respectate obligațiile care decurg din articolul 8.5 (Tratamentul național), articolul 8.6 (Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate) și articolul 8.11 (Tratamentul național).

În conformitate cu clauzele și condițiile care acordă tratament național prevăzute la articolul 8.5 (Tratamentul național) și la articolul 8.11 (Tratamentul național), fiecare parte acordă furnizorilor de servicii financiare ai celeilalte părți stabiliți pe teritoriul său acces la sistemele de plată și de compensare exploatate de entități publice, precum și la facilitățile oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu acordă acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale părții.

Subsecțiunea 7

Prezenta subsecțiune stabilește principiile privind liberalizarea serviciilor de transport maritim internațional în conformitate cu secțiunea B (Liberalizarea investițiilor), secțiunea C (Furnizarea transfrontalieră de servicii) și secțiunea D (Prezența temporară a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri).

În sensul prezentei subsecțiuni:

servicii de staționare și depozitare a containerelor înseamnă activități care constau în depozitarea containerelor, atât în zone portuare, cât și în interiorul teritoriului, în vederea umplerii sau a golirii, a reparării și a punerii lor la dispoziție pentru expedieri;

servicii de vămuire sau servicii de brokeraj vamal înseamnă activități care constau în îndeplinirea, în numele unei alte părți, a formalităților vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a furnizorului de servicii sau o completare obișnuită a activității sale principale;

servicii de legătură înseamnă transportul prealabil și ulterior pe mare al mărfurilor internaționale, inclusiv al mărfurilor containerizate, între porturi situate pe teritoriul uneia dintre părți, în drum spre o destinație din afara teritoriului părții respective;

servicii de expediere de mărfuri înseamnă activitatea care constă în organizarea și monitorizarea operațiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziționarea serviciilor de transport și a serviciilor conexe, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale;

marfă internațională înseamnă marfă transportată între un port al unei părți și un port al celeilalte părți sau al unei părți terțe, sau între un port al unui stat membru al Uniunii și un port al unui alt stat membru al Uniunii;

servicii de transport maritim internațional înseamnă transportul de pasageri sau de mărfuri cu nave maritime între un port al unei părți și un port al celeilalte părți sau al unei țări terțe și includ contractarea directă cu furnizorii altor servicii de transport, astfel încât operațiunile de transport multimodal să fie cuprinse în cadrul unui singur document de transport, dar nu includ dreptul de a furniza aceste alte servicii de transport;

servicii maritime auxiliare înseamnă servicii de manipulare a încărcăturilor maritime, servicii de vămuire, servicii de staționare și depozitare a containerelor, servicii de agenție maritimă și servicii de expediere de mărfuri;

servicii de manipulare a încărcăturilor maritime înseamnă activități desfășurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, dar care nu includ activitățile directe ale docherilor, atunci când această forță de muncă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii terminalului; activitățile vizate includ organizarea și supravegherea următoarelor operațiuni:

încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;

amararea sau dezamararea mărfurilor; și

recepționarea sau livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

operațiuni de transport multimodal înseamnă transportul de mărfuri prin intermediul mai multor moduri de transport, incluzând un parcurs maritim internațional, pe baza unui singur document de transport.

încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;

amararea sau dezamararea mărfurilor; și

recepționarea sau livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;

Ținând seama de nivelurile existente de liberalizare între părți în ceea ce privește transportul maritim internațional, se aplică următoarele principii:

părțile aplică efectiv principiul accesului nerestricționat pe piețele și la schimburile comerciale în sectorul transportului maritim internațional pe o bază comercială și nediscriminatorie;

fiecare parte acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părți sau care sunt exploatate de furnizori de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor nave în ceea ce privește, între altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii și a serviciilor maritime auxiliare ale porturilor, inclusiv taxele și tarifele aferente, instalațiile vamale și accesul la posturi de acostare și la instalații de încărcare și de descărcare;

fiecare parte permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să dețină o întreprindere pe teritoriul său în condiții de stabilire și de exploatare conforme cu condițiile prevăzute în lista sa de angajamente specifice din anexa 8-A (Lista angajamentelor specifice ale Uniunii), respectiv din anexa 8-B (Lista angajamentelor specifice ale Vietnamului);

fiecare parte pune la dispoziția furnizorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți, în condiții rezonabile și nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistență la remorcare și tracțiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil și cu apă, colectarea gunoiului și eliminarea apei de balast, servicii de căpitănie, asistență la navigație, instalații pentru reparații de urgență, servicii de ancorare, locuri de acostare și servicii de acostare, precum și servicii operaționale la țărm esențiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicații, aprovizionare cu apă și energie electrică;

sub rezerva autorizării de către autoritățile sale competente, Uniunea permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional din Vietnam să își repoziționeze containerele goale deținute sau închiriate care nu sunt transportate ca marfă contra cost și sunt transportate pentru a fi utilizate la manipularea mărfii în cadrul comerțului internațional, între porturi situate într-un stat membru al Uniunii;

sub rezerva autorizării de către autoritățile sale competente, Vietnamul permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional din Uniune sau din statele membre ale acesteia să își repoziționeze containerele goale deținute sau închiriate care nu sunt transportate ca marfă contra cost și sunt transportate pentru a fi utilizate la manipularea mărfii în cadrul comerțului internațional, între portul Quy Nhon și portul Cai Mep-Thi Vai. După cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, Vietnamul permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional din Uniune sau din statele membre ale acesteia să își repoziționeze containerele goale deținute sau închiriate care nu sunt transportate ca marfă contra cost și sunt transportate pentru a fi utilizate la manipularea mărfii în cadrul comerțului internațional, între porturile sale naționale, cu condiția ca navele receptoare (navele-mamă) să facă escală în porturi din Vietnam;

sub rezerva autorizării de către autoritățile sale competente, Uniunea permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional din Vietnam să furnizeze servicii de legătură între porturile sale naționale;

sub rezerva autorizării de către autoritățile sale competente, Vietnamul permite furnizorilor de servicii de transport maritim internațional din Uniune sau din statele membre ale acesteia să furnizeze servicii de legătură între portul Quy Nhon și portul Cai Mep-Thi Vai pentru navele proprii, cu condiția ca navele receptoare (navele-mamă) să facă escală în portul Cai Mep-Thi Vai.

La aplicarea principiilor menționate la alineatul (3) literele (a) și (b), părțile:

se abțin să introducă dispoziții privind împărțirea încărcăturii în viitoarele acorduri cu țări terțe privind serviciile de transport maritim, inclusiv vracul solid și lichid și traficul de linie, și reziliază, într-un interval rezonabil de timp, astfel de clauze de împărțire a încărcăturii, dacă sunt prevăzute în acorduri precedente; și

se abțin să introducă sau să aplice, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice fel de măsuri unilaterale sau obstacole administrative, tehnice și de altă natură care ar putea constitui restricții disimulate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertății de a presta servicii în domeniul transportului maritim internațional.

Secțiunea F

Recunoscând faptul că schimburile comerciale electronice sporesc oportunitățile de afaceri în numeroase sectoare, părțile promovează dezvoltarea comerțului electronic între ele, în special cooperând în privința problemelor generate de comerțul electronic în conformitate cu dispozițiile prevăzute în prezentul capitol.

Părțile nu instituie taxe vamale asupra transmisiilor electronice.

Părțile poartă un dialog privind aspectele de reglementare legate de comerțul electronic, care va aborda, printre altele, următoarele chestiuni:

recunoașterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului și facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;

responsabilitatea furnizorilor de servicii intermediari în ceea ce privește transmiterea sau stocarea informațiilor;

tratamentul comunicațiilor electronice comerciale nesolicitate;

protecția consumatorilor în domeniul comerțului electronic; și

orice alt aspect relevant pentru dezvoltarea comerțului electronic.

Dialogul se poate desfășura sub forma unui schimb de informații cu privire la legile și reglementările părților referitoare la aspectele menționate la alineatul (1), precum și cu privire la punerea în aplicare a acestor legi și reglementări.

Secțiunea G

Sub rezerva cerinței ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care există condiții similare sau o restricționare disimulată a stabilirii sau a exploatării unei întreprinderi sau a furnizării transfrontaliere de servicii, nicio dispoziție din prezentul capitol nu poate fi interpretată ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către părți a măsurilor:

necesare pentru protejarea securității publice sau a moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice;

necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

referitoare la conservarea resurselor naturale epuizabile atunci când aceste măsuri sunt aplicate împreună cu restricții privind investitorii interni sau oferta ori consumul intern de servicii;

necesare pentru protejarea patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică;

necesare pentru a asigura respectarea legilor sau a reglementărilor care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau care vizează efectele nerespectării contractelor;

protejarea vieții private a persoanelor în legătură cu prelucrarea și diseminarea datelor cu caracter personal și de protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale; sau

siguranță;

incompatibile cu alineatul (1) sau (2) de la articolul 8.5 (Tratamentul național) și cu alineatul (1) de la articolul 8.11 (Tratamentul național), cu condiția ca diferența în ceea ce privește tratamentul să aibă ca scop asigurarea impunerii sau colectării efective sau echitabile a impozitelor directe asupra activităților economice, a investitorilor sau a furnizorilor de servicii ai celeilalte părți

se aplică investitorilor și furnizorilor de servicii nerezidenți pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților este determinată în privința elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea fiscală sau evitarea obligațiilor fiscale, inclusiv măsurile de asigurare a conformității;

se aplică consumatorilor de servicii furnizate sau având proveniența pe teritoriul unei alte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenind din surse de pe teritoriul părții;

fac o distincție între investitorii și furnizorii de servicii supuși impozitării elementelor impozabile la nivel mondial și alți investitori și furnizori de servicii, în virtutea diferenței referitoare la tipul de bază impozabilă care există între aceștia; sau

determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câștigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a părții.

Secțiunea H

Comitetul pentru investiții, comerțul cu servicii, comerț electronic și achiziții publice înființat în temeiul articolului 17.2 (Comitete specializate) este compus din reprezentanți ai părților.

Comitetul pentru investiții, comerțul cu servicii, comerț electronic și achiziții publice este responsabil cu punerea în aplicare a prezentului capitol. În acest scop, acesta monitorizează și revizuiește în mod regulat punerea în aplicare de către părți și analizează orice chestiune legată de prezentul capitol care îi este înaintate de către una dintre părți.

Responsabilitatea în privința capitolului 9 (Achiziții publice) este prevăzută la articolul 9.23 (Comitetul pentru investiții, comerțul cu servicii, comerț electronic și achiziții publice).

CAPITOLUL 9

În sensul prezentului capitol:

bunuri și servicii comerciale înseamnă bunuri și servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerț altor cumpărători decât autoritățile publice, cumpărate de regulă de aceștia și utilizate în alte scopuri decât cele ale autorităților publice;

serviciu de construcții înseamnă un serviciu al cărui obiectiv este realizarea, prin orice mijloc, a unor lucrări civile sau de construcție, în conformitate cu diviziunea 51 din Clasificarea Centrală Provizorie (CPC) a Produselor a Organizației Națiunilor Unite;

licitație electronică înseamnă un proces repetitiv care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor prețuri noi și/sau a unor valori noi pentru elementele cuantificabile ale ofertei, altele decât prețul, care au legătură cu criteriile de evaluare, sau ambele, ceea ce duce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

achiziții publice înseamnă procesul prin care o entitate contractantă definită la litera (l) dobândește bunuri sau servicii sau dreptul de utilizare a acestora sau orice combinație a acestora în scopuri publice și nu în scopuri de comercializare sau recomercializare sau în scopul utilizării pentru producerea de bunuri sau furnizarea de servicii pentru comercializare sau recomercializare;

în scris sau scris(ă) înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă și comunicată ulterior și poate include informațiile transmise și stocate prin mijloace electronice;

procedură de negociere înseamnă o metodă de achiziție prin care entitatea contractantă contactează unul sau mai mulți furnizori aleși de ea;

măsură înseamnă orice lege, reglementare, instrucțiune sau practică administrativă sau orice acțiune a unei entități contractante legată de achizițiile publice reglementate;

listă multifuncțională înseamnă o listă de furnizori cu privire la care o entitate contractantă a hotărât că îndeplinesc condițiile de înscriere pe lista în cauză, pe care entitatea contractantă intenționează să o folosească de mai multe ori;

anunț de intenție înseamnă un anunț publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesați să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

compensare înseamnă orice condiție sau angajament care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătățește conturile balanței de plăți ale unei părți, precum utilizarea conținutului intern, a furnizorilor interni, acordarea de licențe și transferul de tehnologie, investițiile, comerțul barter și măsuri sau cerințe similare;

licitație deschisă înseamnă o metodă de achiziție prin care toți furnizorii interesați pot depune o ofertă;

entitate contractantă înseamnă o entitate care este enumerată în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și în anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam);

a publica înseamnă a disemina informații pe hârtie sau prin mijloace electronice pentru a fi difuzate pe scară largă și ușor accesibile publicului;

furnizor calificat înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condițiile de participare;

licitație restrânsă înseamnă o metodă de achiziție prin care numai furnizorii calificați sunt invitați de entitatea contractantă să depună o ofertă;

serviciile includ serviciile de construcții, în absența unor dispoziții contrare;

furnizor înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza bunuri sau servicii unei entități contractante; și

specificație tehnică înseamnă o cerință din cadrul documentației de achiziție care:

definește caracteristicile:

bunurilor care urmează să fie achiziționate, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora, sau procesele și metodele de producție a acestora; sau

serviciilor care urmează să fie achiziționate, inclusiv calitatea, performanța și siguranța acestora, sau procesele și metodele de furnizare a acestora;

se referă la cerințe privind terminologia, simbolurile, ambalajul, marcarea sau etichetarea aplicabile unui bun sau serviciu.

bunurilor care urmează să fie achiziționate, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora, sau procesele și metodele de producție a acestora; sau

serviciilor care urmează să fie achiziționate, inclusiv calitatea, performanța și siguranța acestora, sau procesele și metodele de furnizare a acestora;

Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri privind achizițiile publice reglementate, indiferent dacă sunt sau nu efectuate exclusiv sau parțial prin mijloace electronice.

În sensul prezentului capitol, achiziții publice reglementate înseamnă achizițiile publice:

de bunuri, servicii sau o combinație a acestora, conform anexei 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și anexei 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam);

prin orice mijloace de achiziție, inclusiv prin cumpărare, leasing și închiriere, cu sau fără opțiune de cumpărare;

a căror valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6) și (7), este egală sau mai mare decât cea a pragului aplicabil precizat în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și în anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam), la momentul publicării unui anunț în conformitate cu articolul 9.6 (Anunțuri); și

care nu sunt excluse în alt mod din domeniul de aplicare la alineatul (3) sau în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și în anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam) sau prin efectul oricărei alte părți aplicabile din prezentul acord.

Cu excepția unor dispoziții contrare în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și în anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam), prezentul capitol nu se aplică:

achiziției sau închirierii de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistență pe care o parte, inclusiv entitățile sale contractante, o acordă, inclusiv acorduri de cooperare, granturi, subvenții, împrumuturi, infuzii de capital, garanții, stimulente fiscale și contribuții în natură;

achizițiilor sau cumpărării de servicii ale agențiilor fiscale sau ale depozitarilor, de servicii de lichidare și de gestionare pentru instituții financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, de răscumpărarea și de distribuirea datoriei publice, inclusiv de împrumuturi și de obligațiuni de stat, de bonuri de trezorerie sau de alte titluri de valoare;

contractelor de ocupare a forței de muncă în sectorul public; și

achizițiilor publice efectuate:

în scopul precis de acordare de asistență internațională, inclusiv de ajutor pentru dezvoltare;

în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională sau străină, în cazul în care partea beneficiară, inclusiv entitățile sale contractante, trebuie să aplice proceduri sau condiții specifice impuse de organizația internațională sau de alți donatori internaționali pentru a beneficia de granturile, împrumuturile sau alte tipuri de asistență internațională sau străină; în cazul în care procedurile sau condițiile organizației internaționale sau ale donatorului internațional nu restricționează participarea furnizorilor, achiziția publică face obiectul alineatelor (1) și (2) de la articolul 9.4 (Principii generale); sau

în cadrul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la implementarea în comun a unui proiect de către țările semnatare.

în scopul precis de acordare de asistență internațională, inclusiv de ajutor pentru dezvoltare;

în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională sau străină, în cazul în care partea beneficiară, inclusiv entitățile sale contractante, trebuie să aplice proceduri sau condiții specifice impuse de organizația internațională sau de alți donatori internaționali pentru a beneficia de granturile, împrumuturile sau alte tipuri de asistență internațională sau străină; în cazul în care procedurile sau condițiile organizației internaționale sau ale donatorului internațional nu restricționează participarea furnizorilor, achiziția publică face obiectul alineatelor (1) și (2) de la articolul 9.4 (Principii generale); sau

în cadrul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la implementarea în comun a unui proiect de către țările semnatare.

Anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam) precizează în secțiunile pentru fiecare parte următoarele informații:

în secțiunea A, entitățile guvernamentale centrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea B, entitățile guvernamentale subcentrale ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea C, alte entități ale căror achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea D, bunurile reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea E, serviciile, altele decât cele de construcții, care sunt reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea F, serviciile de construcții reglementate de prezentul capitol;

în secțiunea G, eventualele note generale; și

în secțiunea H, mijloacele de publicare a informațiilor privind achizițiile publice.

În secțiunea I (Măsuri tranzitorii) din anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam) sunt prevăzute măsuri tranzitorii pentru Vietnam pentru aplicarea prezentului capitol.

În cazul în care legislația internă a unei părți permite ca o achiziție publică reglementată să fie efectuată în numele unei entități contractante de către alte entități sau persoane ale căror achiziții publice nu sunt reglementate în privința bunurilor și serviciilor vizate, dispozițiile prezentului capitol rămân aplicabile.

Atunci când estimează valoarea unei achiziții publice pentru a se asigura dacă este vorba de achiziții publice reglementate, o entitate contractantă:

nu împarte achizițiile publice în achiziții separate și nu alege sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziții publice cu intenția de a o exclude total sau parțial din sfera de aplicare a prezentului capitol; și

include valoarea totală maximă estimată a achiziției publice pe întreaga sa durată, indiferent dacă achiziția este atribuită unuia sau mai multor furnizori în același timp sau pentru o anumită perioadă, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:

primele, onorariile, comisioanele și dobânzile; și

valoarea totală a eventualelor opțiuni.

primele, onorariile, comisioanele și dobânzile; și

valoarea totală a eventualelor opțiuni.

Pentru contractele repetitive care constau, datorită unei cerințe specifice a achiziției, în atribuirea mai multor contracte sau în atribuirea de contracte în părți separate, calculul valorii totale maxime estimate se bazează pe:

valoarea contractelor repetitive pentru același tip de bun sau serviciu atribuite în decursul precedentelor 12 luni sau în timpul exercițiului financiar precedent al entității contractante, ajustată, dacă este posibil, pentru a ține seama de schimbările preconizate în ceea ce privește cantitatea sau valoarea bunurilor sau serviciilor achiziționate în decursul următoarelor 12 luni; sau

valoarea estimată a contractelor repetitive pentru același tip de bun sau de serviciu care urmează să fie atribuite în decursul celor 12 luni care urmează atribuirii contractului inițial sau în timpul exercițiului financiar al entității contractante.

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca împiedicând o parte să întreprindă orice acțiune sau să nu dezvăluie informații pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale în materie de securitate în legătură cu achizițiile de arme, muniții sau materiale de război sau cu privire la achizițiile indispensabile pentru securitatea națională sau pentru apărarea națională.

Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care să constituie o restricție disimulată în calea comerțului internațional, nicio dispoziție a prezentului acord nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

necesare pentru protejarea moralei publice, a ordinii sau a siguranței publice;

necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

necesare pentru protejarea proprietății intelectuale; sau

legate de bunuri sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituții filantropice, instituții fără scop lucrativ care desfășoară activități filantropice sau deținuți.

Fiecare parte:

publică prompt orice măsură cu aplicare generală, inclusiv clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul legislației sau al reglementărilor, privind achizițiile publice reglementate pe un suport electronic sau de hârtie indicat oficial; și

furnizează celeilalte părți, la cerere și în măsura posibilului, o explicație cu privire la acestea.

Secțiunea H (Publicarea informațiilor privind achizițiile publice) din anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) și din anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam) enumeră mijloacele electronice sau pe hârtie prin care partea publică informațiile descrise la alineatul (1) și anunțurile prevăzute la articolul 9.6 (Anunțuri), la alineatul (7) de la articolul 9.8 (Calificarea furnizorilor) și la alineatul (3) de la articolul 9.17 (Informații ulterioare atribuirii contractelor).

O entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice reglementate la condițiile care garantează faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice, financiare, comerciale și tehnice pentru a îndeplini obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

Atunci când stabilește condițiile de participare, o entitate contractantă:

nu impune condiția conform căreia, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziții publice, acesta trebuie fie să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei anumite părți, fie să aibă experiență de lucru anterioară pe teritoriul părții respective;

poate solicita experiență anterioară relevantă atunci când aceasta este esențială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerințele procedurii de achiziții publice.

Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, entitatea contractantă:

evaluează capacitatea financiară și competențele comerciale și tehnice ale furnizorului pe baza activităților economice ale furnizorului respectiv desfășurate atât pe teritoriul părții căreia îi aparține entitatea contractantă, cât și în afara acestuia; și

se bazează exclusiv pe condițiile pe care entitatea contractantă le-a precizat în prealabil în anunțuri sau în documentația de atribuire.

Atunci când există documente justificative, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate exclude un furnizor din următoarele motive:

faliment;

fals în declarații;

neajunsuri semnificative sau persistente la îndeplinirea unei cerințe sau a unei obligații de fond în cadrul unui contract sau al unor contracte încheiate anterior;

hotărâri definitive pronunțate de către o instanță judecătorească cu privire la infracțiuni grave sau alte delicte grave;

dovada unei abateri profesionale grave; sau

neplata impozitelor.

O entitate contractantă nu pregătește, nu adoptă și nu aplică nicio specificație tehnică și nu stabilește nicio procedură de evaluare a conformității care are drept scop sau efect crearea unui obstacol inutil în calea comerțului dintre părți.

Dacă este cazul, atunci când definește specificațiile tehnice pentru bunurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziție, entitatea contractantă:

definește specificațiile tehnice mai degrabă în termeni de performanță și cerințe funcționale decât de caracteristici de proiectare sau descriptive; și

fundamentează specificațiile tehnice pe standardele internaționale, atunci când acestea există; în caz contrar, le fundamentează pe reglementări tehnice naționale, pe standarde naționale recunoscute sau pe coduri pentru construcții.

Atunci când în specificațiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă indică faptul că va lua în considerare ofertele de bunuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerințele procedurii de achiziție, incluzând formulări precum sau echivalent(ă) în documentația de atribuire.

Entitatea contractantă nu stabilește specificații tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, model sau tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepția cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă pentru a descrie cerințele procedurii de achiziții publice respective și cu condiția includerii, de către entitatea contractantă, în astfel de situații, a unor formulări precum sau echivalent(ă) în documentația de atribuire.

Entitatea contractantă nu solicită și nici nu acceptă, într-o manieră în care ar putea avea ca efect înlăturarea concurenței, o consultanță care poate fi folosită în pregătirea sau adoptarea oricărei specificații tehnice pentru o anumită procedură de achiziții publice din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce privește procedura respectivă.

Pentru mai multă certitudine, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, elabora, adopta sau aplica specificații tehnice cu scopul de a promova conservarea resurselor naturale sau de a proteja mediul.

Înainte de lansarea unei proceduri de achiziții publice, entitățile contractante pot efectua consultări ale pieței în vederea pregătirii procedurii de achiziții publice, în special pentru elaborarea specificațiilor tehnice, cu condiția ca, în cazul în care cercetarea pieței este efectuată de un furnizor în contextul achizițiilor publice reglementate, procedura respectivă face obiectul dispozițiilor prezentului capitol.

În acest scop, entitățile contractante pot să solicite sau să accepte consultanță de la autorități sau experți independenți sau de la participanți la piață. Respectiva consultanță poate fi utilizată la planificarea și derularea procedurii de achiziții, cu condiția să nu aibă ca efect denaturarea concurenței și să nu ducă la o încălcare a principiilor nediscriminării și transparenței.

În ceea ce privește procedurile de achiziții publice reglementate, o parte poate prevedea ca entitățile sale contractante să desfășoare negocieri:

dacă entitatea contractantă și-a exprimat intenția de a purta negocieri în anunțul de intenție prevăzut la alineatul (2) de la articolul 9.6 (Anunțuri); sau

atunci când din evaluare rezultă că nicio ofertă nu este în mod clar cea mai avantajoasă în ceea ce privește criteriile specifice de evaluare stabilite în anunțul de intenție referitor la contractul de achiziție publică sau în documentația de atribuire.

O entitate contractantă:

se asigură că orice eliminare a furnizorilor care participă la negocieri se efectuează în conformitate cu criteriile de evaluare prevăzute în anunțul de intenție de achiziție publică sau în documentația de atribuire și

atunci când negocierile sunt încheiate, stabilește, pentru restul furnizorilor participanți, un termen comun de depunere a oricăror oferte noi sau revizuite.

Cu condiția ca o entitate contractantă să nu utilizeze procedura de negociere în scopul evitării concurenței între furnizori sau într-un mod care discriminează furnizorii celeilalte părți sau protejează furnizorii interni, o entitate contractantă poate utiliza procedura de negociere și poate alege să nu aplice articolul 9.6 (Anunțuri), articolul 9.7 (Condiții de participare), articolul 9.8 (Calificarea furnizorilor), articolul 9.10 (Consultările pieței), articolul 9.11 (Documentația de atribuire), articolul 9.12 (Termene), articolul 9.13 (Negocieri) și articolul 9.15 (Licitații electronice) numai în una dintre următoarele situații:

în cazul în care, ca răspuns la un anunț de intenție de achiziție publică sau la o invitație de participare la licitație:

nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;

nu a fost depusă nicio ofertă care să îndeplinească cerințele esențiale ale documentației de atribuire;

niciun furnizor nu a îndeplinit condițiile de participare; sau

ofertele care au fost depuse au fost coluzive,

atunci când bunurile sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit furnizor și nu există bunuri sau servicii alternative sau substitutive rezonabile din oricare dintre următoarele motive:

obiectul achiziției este o operă de artă;

motive legate de protecția brevetelor, a drepturilor de autor sau a altor drepturi exclusive; sau

absența concurenței din motive tehnice;

pentru livrări suplimentare efectuate de către furnizorul inițial de bunuri și servicii, care nu au fost incluse în procedura de achiziții publice inițială, atunci când schimbarea furnizorului de astfel de bunuri sau servicii suplimentare:

nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamente, software, servicii sau instalații existente achiziționate în cadrul procedurii de achiziție inițiale sau în condițiile oferite de furnizorul inițial; și

i-ar cauza entității contractante inconveniente substanțiale sau ar duplica semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;

în măsura în care este strict necesar dacă, din motive de extremă urgență apărute ca urmare a unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de entitatea contractantă, bunurile sau serviciile nu ar putea fi obținute la timp prin organizarea unei licitații deschise sau restrânse;

pentru bunuri achiziționate pe o piață de mărfuri sau la bursa de mărfuri;

atunci când o entitate contractantă achiziționează un prototip sau un bun sau un serviciu nou, care a fost dezvoltat la cererea sa și pentru aceasta, în cursul unui anumit contract de cercetare, de experimentare, de studiu sau de dezvoltare inițială; dezvoltarea inițială a unui prototip sau a unui bun sau serviciu nou poate include producția sau furnizarea limitată în scopul încorporării rezultatelor testelor de pe teren și pentru a demonstra că bunul sau serviciul este adecvat pentru producția sau furnizarea pe scară largă la standarde acceptate de calitate, însă nu include producția sau furnizarea pe scară largă pentru a stabili viabilitatea comercială sau pentru a amortiza cheltuielile de cercetare și dezvoltare;

dacă, din cauza unor împrejurări neprevăzute, au devenit necesare servicii de construcții suplimentare care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care se încadrează în obiectivele documentației de atribuire inițiale, pentru a presta serviciile de construcții descrise în contract;

pentru achiziții efectuate în condiții extrem de avantajoase disponibile numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp, în cadrul unor vânzări neobișnuite de bunuri, cum sunt cele care rezultă dintr-o lichidare, o administrare judiciară sau un faliment, și nu pentru achizițiile curente de la furnizori obișnuiți; sau

atunci când contractul este atribuit câștigătorului unui concurs de proiectare, cu condiția ca:

concursul să fi fost organizat într-un mod care să respecte principiile prezentului capitol, în special în ceea ce privește publicarea unui anunț de intenție; și

concursul este judecat de un juriu independent, cu scopul atribuirii unui contract de proiectare unui câștigător.

nu a fost depusă nicio ofertă sau niciun furnizor nu a solicitat participarea;

nu a fost depusă nicio ofertă care să îndeplinească cerințele esențiale ale documentației de atribuire;

niciun furnizor nu a îndeplinit condițiile de participare; sau

ofertele care au fost depuse au fost coluzive,

obiectul achiziției este o operă de artă;

motive legate de protecția brevetelor, a drepturilor de autor sau a altor drepturi exclusive; sau

absența concurenței din motive tehnice;

nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamente, software, servicii sau instalații existente achiziționate în cadrul procedurii de achiziție inițiale sau în condițiile oferite de furnizorul inițial; și

i-ar cauza entității contractante inconveniente substanțiale sau ar duplica semnificativ costurile suportate de entitatea contractantă;

concursul să fi fost organizat într-un mod care să respecte principiile prezentului capitol, în special în ceea ce privește publicarea unui anunț de intenție; și

concursul este judecat de un juriu independent, cu scopul atribuirii unui contract de proiectare unui câștigător.

O entitate contractantă întocmește un raport în scris sau păstrează o evidență pentru fiecare contract atribuit în conformitate cu alineatul (1). Raportul sau evidența conține denumirea entității contractante, valoarea și tipul de bunuri sau servicii care fac obiectul procedurii de achiziții și o declarație în care se precizează circumstanțele și condițiile descrise la alineatul (1) care au justificat utilizarea procedurii de negociere.

Atunci când intenționează să efectueze o achiziție reglementată utilizând licitația electronică, entitatea contractantă pune la dispoziție fiecărui participant, înainte de începerea licitației electronice:

metoda de evaluare automată, care se bazează pe criteriile de evaluare prevăzute în documentația de atribuire și care va fi utilizată pentru clasificarea sau reclasificarea automată în timpul licitației și

orice alte informații relevante referitoare la modul de desfășurare a licitației.

Fiecare parte menține, stabilește sau desemnează cel puțin o autoritate administrativă sau judiciară imparțială, care este independentă de entitățile sale contractante, pentru a analiza în mod nediscriminatoriu, prompt, transparent și eficace, o contestație depusă de către un furnizor cu privire la:care apare în contextul unei achiziții publice reglementate, în care furnizorul are sau a avut un interes. Normele procedurale pentru toate contestațiile se elaborează în scris și sunt puse la dispoziția publicului larg.

o încălcare a prezentului capitol; sau

o nerespectare de către o entitate contractantă a măsurilor unei părți care pun în aplicare prezentul capitol, în cazul în care furnizorul nu are dreptul de a contesta în mod direct o încălcare a prezentului capitol în temeiul legislației interne a unei părți,

În cazul în care un furnizor depune o contestație, în contextul unei achiziții reglementate pentru care furnizorul are sau a avut un interes, pe motiv că a avut loc o încălcare sau o nerespectare, așa cum se menționează la alineatul (1), partea a cărei entitate contractantă desfășoară achiziția încurajează, după caz, entitatea contractantă și furnizorul să încerce să soluționeze contestația prin consultare. Entitatea contractantă analizează imparțial și în timp util orice astfel de contestație într-un mod care nu aduce atingere participării furnizorului în cauză la proceduri de achiziții publice în curs sau viitoare sau dreptului acestuia de a cere măsuri corective în cadrul procedurilor de control administrativ sau judiciar. Fiecare parte sau entitățile sale contractante pun la dispoziția publicului larg informații privind astfel de mecanisme de depunere a contestațiilor.

Fiecărui furnizor i se acordă un interval de timp suficient pentru a pregăti și a depune o contestație, interval care în niciun caz nu este mai scurt de 10 zile de la data la care furnizorul a luat cunoștință de motivul reclamației sau ar fi trebuit în mod rezonabil să ia cunoștință de acesta.

Atunci când un alt organism decât una dintre autoritățile menționate la alineatul (1) analizează inițial o contestație, partea respectivă se asigură că furnizorul poate ataca decizia inițială în fața unei autorități administrative sau judiciare imparțiale care este independentă de entitatea contractantă a cărei achiziție face obiectul contestației.

Fiecare parte se asigură că un organism de control jurisdicțional, care nu este instanță judecătorească, supune decizia sa unui control jurisdicțional sau are garanții procedurale care prevăd că:

entitatea contractantă răspunde în scris contestației și divulgă toate documentele relevante organismului de control jurisdicțional;

participanții la proceduri (denumiți în continuare participanții) au dreptul de a fi audiați înainte ca organismul de soluționare a contestațiilor să ia o hotărâre cu privire la contestație;

participanții au dreptul să fie reprezentați și însoțiți;

participanții au acces la toate procedurile și

organismul de soluționare a contestațiilor adoptă în timp util, în scris, deciziile sale privind contestația depusă de un furnizor și include o explicație a motivelor care stau la baza fiecărei decizii.

Fiecare parte adoptă sau menține proceduri care prevăd:

măsuri provizorii prompte, în așteptarea soluționării unei contestații, menite să îi permită furnizorului să participe în continuare la procedura de achiziție. Astfel de măsuri provizorii pot conduce la suspendarea procesului de achiziții publice. Procedurile pot prevedea că se poate ține cont de consecințele negative majore asupra intereselor vizate, inclusiv asupra interesului public, atunci când se decide dacă ar trebui aplicate astfel de măsuri. Decizia de a nu acționa se motivează în scris și

acțiuni corective sau compensații pentru pierderile sau daunele suferite, în cazul în care un organism de control jurisdicțional a stabilit că a avut loc o încălcare sau o nerespectare menționată la alineatul (1). Compensația pentru daunele suferite poate să se limiteze fie la costurile suportate în mod rezonabil pentru pregătirea ofertei sau la cele suportate pentru a exercita o cale de atac, fie la ambele.

O parte notifică în scris celeilalte părți orice propunere de modificare sau de rectificare a domeniului său de aplicare (denumită în continuare modificare).

Pentru orice retragere propusă a unei entități din domeniul său de aplicare în exercitarea drepturilor acesteia pe motiv că influența sau controlul exercitate de guvern asupra sa au fost eliminate efectiv, partea care propune modificarea (denumită în continuare partea care face modificarea) include în notificare dovada eliminării efective a controlului sau a influenței exercitate de guvern.

Se consideră că influența sau controlul exercitate de guvern asupra unei entități sunt eliminate efectiv atunci când partea care face modificarea, inclusiv entitățile guvernamentale centrale și entitățile guvernamentale subcentrale ale acesteia din Uniune și, respectiv, entitățile guvernamentale centrale și entitățile guvernamentale subcentrale ale acesteia din Vietnam:

nu deține, direct sau indirect, mai mult de 50 % din capitalul subscris sau din voturile aferente acțiunilor emise de către entitate și

nu poate numi direct sau indirect mai mult de jumătate din membrii consiliului de administrație al entității sau ai unui organism echivalent.

Pentru orice altă modificare propusă, partea care face modificarea include în notificare informații privind consecințele previzibile ale modificării pentru domeniul de aplicare convenit de comun acord prevăzut în prezentul acord. În cazul în care partea care face modificarea propune rectificări de natură pur formală și modificări minore ale domeniului său de aplicare care nu afectează achizițiile publice reglementate, modificările de acest tip trebuie să fie notificate cel puțin o dată la doi ani.

modificări ale denumirii unei entități contractante;

fuzionarea uneia sau mai multor entități contractante menționate în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) sau din anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam); sau

separarea unei entități contractante menționate în anexa 9-A (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Uniune) sau din anexa 9-B (Domeniul de aplicare în ceea ce privește achizițiile publice pentru Vietnam) în două sau mai multe entități care sunt toate adăugate pe lista entităților contractante enumerate în aceeași secțiune a anexei.

Partea care face modificarea poate include în anunțul său o ofertă de ajustări compensatorii pentru modificarea domeniului său de aplicare, dacă este necesar, pentru a menține un domeniu de aplicare comparabil cu cel existent anterior modificării. Partea care face modificarea nu este obligată să ofere ajustări compensatorii celeilalte părți atunci când o propunere de modificare vizează:

o entitate contractantă asupra căreia a renunțat efectiv la control sau influență în ceea ce privește achizițiile publice reglementate de respectiva entitate; sau