Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/363 al Comisiei din 13 decembrie 2018 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește formatul și frecvența rapoartelor referitoare la detaliile operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare (SFT) transmise către registrele centrale de tranzacții în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea codurilor de raportare în raportarea contractelor derivate (Text cu relevanță pentru SEE)

Informațiile referitoare la un SFT conținute într-un raport care trebuie transmis în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2365 se furnizează în conformitate cu standardele și formatele specificate în tabelele 1-5 din anexa I. Raportul în cauză se furnizează într-un format electronic comun care poate fi citit de dispozitive electronice, utilizând un model XML comun, conform metodologiei ISO 20022.

Raportul menționat la articolul 1 utilizează un cod de identificare a entității juridice (LEI) ISO 17442 pentru a identifica următoarele:

un beneficiar care este o persoană juridică;

o entitate de brokeraj;

o contraparte centrală (CPC) autorizată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

un membru compensator;

un agent creditor;

un participant al depozitarului central de titluri de valoare (CSD);

o contraparte care este o entitate juridică;

un agent tripartit;

o entitate care transmite raportul;

un emitent al unui titlu de valoare care a fost dat sau luat cu împrumut ori furnizat ca garanție în cadrul unui SFT.

O contraparte la un SFT se asigură că datele de referință referitoare la codul său LEI ISO 17442 sunt reînnoite în conformitate cu termenii oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice.

În cazul în care un SFT este încheiat printr-o sucursală a unei contrapărți, raportul menționat la articolul 1 va utiliza codul specificat în câmpul 7 și în câmpul 8 din tabelul 1 din anexa I pentru a identifica acea sucursală a unei contrapărți.

Un raport este identificat prin intermediul unui identificator unic de tranzacție (UTI) convenit de contrapărți în conformitate cu formatul specificat în câmpul 1 din tabelul 2 din anexa I.

În cazul în care contrapărțile nu reușesc să stabilească de comun acord entitatea responsabilă cu generarea UTI care trebuie atribuit raportului, acestea stabilesc entitatea responsabilă cu generarea unui UTI în conformitate cu următoarele reguli:

în cazul SFT-urilor executate și compensate la nivel central, UTI este generat în momentul compensării de către contrapartea centrală (CPC) pentru membrul compensator. Un alt UTI este generat de către membrul compensator pentru contrapartea sa;

în cazul SFT-urilor care sunt executate la nivel central, dar nu și compensate la nivel central, UTI este generat de locul de tranzacționare în care are loc executarea, pentru membrul său;

în cazul SFT-urilor confirmate și compensate la nivel central, UTI este generat de către CPC pentru membrul compensator în momentul compensării. Un alt UTI este generat de către membrul compensator pentru contrapartea sa;

în cazul SFT-urilor care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, dar nu au fost compensate la nivel central, UTI este generat de platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării;

în cazul tuturor SFT-urilor, altele decât cele prevăzute la literele (a)-(d), se aplică următoarele reguli:

dacă o contraparte financiară încheie un SFT cu o contraparte nefinanciară, UTI este generat de contrapartea financiară;

pentru toate tranzacțiile de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, altele decât cele menționate la punctul (i), UTI este generat de furnizorul garanției menționat la articolul 4;

pentru toate SFT-urile, altele decât cele menționate la punctele (i) și (ii), UTI este generat de beneficiarul garanției menționat la articolul 4.

dacă o contraparte financiară încheie un SFT cu o contraparte nefinanciară, UTI este generat de contrapartea financiară;

pentru toate tranzacțiile de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare, altele decât cele menționate la punctul (i), UTI este generat de furnizorul garanției menționat la articolul 4;

pentru toate SFT-urile, altele decât cele menționate la punctele (i) și (ii), UTI este generat de beneficiarul garanției menționat la articolul 4.

Contrapartea care generează UTI comunică acest identificator celeilalte contrapărți în timp util, astfel încât aceasta din urmă să fie în măsură să își îndeplinească obligația de raportare.

Calitatea contrapărții la SFT, menționată în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I, se identifică în conformitate cu alineatele (2)-(4).

În cazul tranzacțiilor repo, al tranzacțiilor de cumpărare-revânzare (buy-sell back) și al tranzacțiilor de vânzare-răscumpărare (sell-buy back), contrapartea care cumpără titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau mărfurilor în deschiderea sau componenta la vedere a tranzacției, fiind de acord să le vândă la un preț specificat la o dată ulterioară în închiderea sau componenta la termen a tranzacției, este identificată ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Contrapartea care vinde aceste titluri, mărfuri sau drepturi garantate este identificată ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I.

În cazul tranzacțiilor de luare cu împrumut de titluri sau de mărfuri și al tranzacțiilor de dare cu împrumut de titluri sau de mărfuri, contrapartea care dă cu împrumut titlurile sau mărfurile, cu condiția ca debitorul să restituie titluri de valoare sau mărfuri echivalente la o dată ulterioară sau la cererea cedentului, este identificată ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Contrapartea care ia cu împrumut aceste titluri sau mărfuri este identificată ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I.

În cazul tranzacțiilor de creditare în marjă, debitorul, și anume contrapartea căreia îi este acordat creditul în schimbul garanției, este identificat ca furnizor al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I. Creditorul, și anume contrapartea care acordă creditul în schimbul garanției, este identificat ca beneficiar al garanției în câmpul 9 din tabelul 1 din anexa I.

Toate rapoartele privind informațiile referitoare la un SFT specificate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2019/356 al Comisiei se furnizează în ordinea cronologică în care au avut loc evenimentele raportate.

O contraparte la o tranzacție de creditare în marjă raportează informațiile referitoare la împrumutul în marjă acordat, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, în cazul în care există un debit de numerar net în moneda de bază sau în cazul în care valoarea de piață a pozițiilor scurte a unei contrapărți este pozitivă.

O contraparte la un SFT în curs raportează orice modificare a informațiilor referitoare la datele privind garanțiile în câmpurile 75-94 din tabelul 2 din anexa I cu tipul de acțiune Actualizarea garanției reale. Contrapartea raportează aceste informații modificate, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, până când aceasta raportează încetarea SFT-ului sau raportează un SFT cu tipul de acțiune Eroare ori până când SFT-ul ajunge la data scadenței, oricare dintre acestea survine mai întâi.

O contraparte la un SFT în curs raportează orice modificare a valorii de piață de la sfârșitul zilei a titlurilor de valoare date sau luate cu împrumut în câmpul 57 din tabelul 2 din anexa I cu tipul de acțiune Actualizare a evaluării. Contrapartea raportează această valoare de piață modificată, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile, până când aceasta raportează încetarea SFT-ului sau raportează SFT-ul cu tipul de acțiune Eroare ori până când SFT-ul ajunge la data scadenței.

O contraparte raportează orice modificare a valorii totale a marjei depuse sau primite pentru toate SFT-urile compensate, astfel cum se prezintă la sfârșitul zilei, în câmpurile 8-19 din tabelul 3 din anexa I, cu tipul de acțiune Actualizarea marjei, după ce a raportat mai întâi valoarea totală a marjei depuse sau primite cu tipul de acțiune Nouă.

O contraparte raportează orice modificare a valorii garanției reutilizate, a numerarului reinvestit și a surselor de finanțare cu tipul de acțiune Actualizarea reutilizării, astfel cum se prezintă la sfârșitul zilei, în câmpurile 8-14 din tabelul 4 din anexa I, după ce a raportat valorile relevante cu tipul de acțiune Nouă.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se modifică după cum urmează:

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

alineatele (8) și (9) se elimină.

La articolul 4a, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

Anexa se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA I

ANEXA I

Formatele care trebuie utilizate pentru rapoartele privind detaliile operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare menționate la articolul 4 alineatele (1) și (5) din Regulamentul (UE) 2015/2365

ANEXA II

ANEXA II

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se înlocuiește cu textul de mai jos.

ANEXĂ

ANEXĂ

ANEXĂ

Tabelul 1Date privind contrapărțile

Tabelul 2Date privind împrumuturile și garanțiile reale

Tabelul 3Date privind marja

Tabelul 4Date privind reutilizarea, reinvestirea numerarului și sursele de finanțare

Tabelul 5Clasificarea mărfurilor

Tabelul 1Date privind contrapărțile

Tabelul 2Date comune