Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (text codificat)

Prezentul regulament stabilește țările terțe ai căror resortisanți fac obiectul obligației de a deține viză sau care sunt exonerați de această obligație, pe baza unei evaluări de la caz la caz a unei serii de criterii legate, printre altele, de imigrația ilegală, de rațiuni de ordine publică și securitate, de avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior și relațiile externe ale Uniunii cu țările terțe relevante, incluzând, în special, considerații referitoare la drepturile omului și la libertățile fundamentale, precum și implicațiile pentru coerența regională și reciprocitate.

În sensul prezentului regulament, viză înseamnă viză astfel cum a fost definită la articolul 2 punctul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

Resortisanții țărilor terțe menționate în lista din anexa I trebuie să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

Fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din Acordul european privind eliminarea vizelor pentru refugiați al Consiliului Europei, semnat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, este necesar ca refugiații statutari și apatrizii să dețină o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre, în cazul în care țara terță în care au reședința și care le-a eliberat documentul de călătorie este una dintre țările terțe menționate în lista din anexa I la prezentul regulament.

Resortisanții țărilor terțe menționate în lista din anexa II sunt exonerați de obligația prevăzută la articolul 3 alineatul (1) pentru șederi a căror durată totală nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

De asemenea, sunt exonerate de obligativitatea vizelor următoarele persoane:

resortisanții țărilor terțe menționate în lista din anexa I la prezentul regulament care sunt titulari ai unui permis de trecere locală a frontierei eliberat de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1931/2006, în cazul în care titularii respectivi își exercită dreptul în cadrul regimului micului trafic de frontieră;

elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din anexa I la prezentul regulament, care au reședința într-un stat membru care aplică Decizia 94/795/JAI a Consiliului și care participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar însoțit de un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;

refugiații statutari, apatrizii și celelalte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, care au reședința într-un stat membru și care sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de acest stat membru.

Resortisanții noilor țări terțe care au fost incluse anterior între țările terțe menționate în listele din anexele I și II trebuie să respecte articolele 3 și 4 dacă și până când Consiliul nu decide altfel, în conformitate cu procedura prevăzută în dispoziția relevantă din TFUE.

Un stat membru poate prevedea excepții de la obligativitatea vizelor prevăzută la articolul 3, sau de la exonerările de la obligativitatea vizelor prevăzute la articolul 4, în ceea ce privește:

titularii de pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau de pașapoarte speciale;

membrii echipajului civil al aeronavelor și navelor aflați în exercițiul funcțiunii;

membrii echipajului civil al navelor, atunci când aceștia coboară pe uscat, care dețin un act de identitate pentru personal navigant eliberat în conformitate cu convențiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 108 din 13 mai 1958 sau nr. 185 din 19 iunie 2003, sau cu Convenția Organizației Maritime Internaționale privind facilitarea traficului maritim internațional din 9 aprilie 1965;

echipajul și membrii misiunilor de urgență sau de salvare în caz de dezastru sau de accident;

echipajul civil al navelor care navighează pe apele interioare internaționale;

titularii de documente de călătorie eliberate de organizații internaționale interguvernamentale dintre care cel puțin un stat membru are statut de membru, sau de alte entități recunoscute de statele membre vizate ca subiecți de drept internațional, pentru funcționarii respectivelor organizații sau entități.

Un stat membru poate excepta de la obligativitatea vizelor prevăzută la articolul 3:

elevii resortisanți ai uneia dintre țările terțe menționate în lista din anexa I, care au reședința într-una dintre țările terțe menționate în lista din anexa II, în Elveția sau în Liechtenstein, și care participă la o excursie organizată în cadrul unui grup școlar însoțit de un cadru didactic al instituției de învățământ în cauză;

refugiații statutari și apatrizii, în cazul în care țara terță în care au reședința și care le-a eliberat documentul de călătorie este una dintre țările terțe menționate în lista din anexa II;

membrii forțelor armate care se deplasează în cadrul NATO sau al Parteneriatului pentru pace, care sunt titulari ai unor documente de identitate și ai unor ordine de misiune prevăzute de Acordul dintre statele părți la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord privind statutul forțelor acestora din 19 iunie 1951;

fără a aduce atingere cerințelor care decurg din Acordul european privind suprimarea vizelor pentru refugiați al Consiliului Europei, semnat la Strasbourg la 20 aprilie 1959, refugiații recunoscuți, apatrizii și alte persoane care nu dețin cetățenia niciunei țări, au reședința pe teritoriul Irlandei și sunt titulari ai unui document de călătorie eliberat de Irlanda, care este recunoscut de statul membru vizat.

Un stat membru poate prevedea excepții de la exonerarea de obligația de a deține viză prevăzută la articolul 4 pentru persoanele care desfășoară o activitate remunerată în timpul șederii lor.

Atunci când o țară terță care figurează pe lista din anexa II aplică obligativitatea vizelor pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru, se aplică următoarele dispoziții:

în termen de 30 de zile de la momentul punerii în aplicare de către țara terță a obligativității vizelor, statul membru în cauză notifică acest lucru în scris Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

menționează data punerii în aplicare a obligativității vizelor și tipurile documentelor de călătorie și ale vizelor respective;

include o explicație detaliată a măsurilor preliminare luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, precum și toate informațiile relevante.

Comisia, imediat după data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în consultare cu statul membru în cauză, ia măsuri împreună cu autoritățile țării terțe în cauză, în special în domeniile politic, economic și comercial, pentru a reintroduce sau a introduce un regim de călătorii fără viză și informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la respectivele măsuri;

dacă, în termen de 90 de zile de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și în ciuda tuturor măsurilor luate în conformitate cu litera (b), țara terță nu elimină obligativitatea vizelor, statul membru în cauză poate solicita Comisiei să suspende exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru anumite categorii de resortisanți ai respectivei țări terțe. În cazul în care un stat membru formulează o astfel de solicitare, acesta informează Parlamentul European și Consiliul;

când are în vedere măsuri suplimentare în conformitate cu literele (e), (f) sau (h), Comisia ține seama de rezultatul măsurilor luate de statul membru în cauză în vederea asigurării unui regim de călătorii fără viză pentru țara terță în cauză, de măsurile luate în conformitate cu litera (b) și de consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor asupra relațiilor externe ale Uniunii și ale statelor sale membre cu țara terță în cauză;

dacă țara terță în cauză nu a eliminat obligativitatea vizelor, Comisia, în termen de cel mult șase luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf și ulterior la intervale care să nu depășească șase luni pe o perioadă totală care nu poate fi extinsă peste data la care actul delegat menționat la litera (f) intră în vigoare sau la care se formulează obiecții în privința acestuia:

adoptă, la solicitarea statului membru în cauză sau din proprie inițiativă, un act de punere în aplicare prin care să se suspende temporar, pentru o perioadă de până la șase luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru anumite categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză. Respectivul act de punere în aplicare stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre. Când adoptă acte de punere în aplicare ulterioare, Comisia poate prelungi perioada suspendării respective cu perioade suplimentare de până la șase luni și poate modifica categoriile de resortisanți ai țării terțe în cauză pentru care se suspendă exceptarea de la obligativitatea vizelor.

înaintează comitetului prevăzut la articolul 11 alineatul (1) un raport de evaluare a situației, precizând motivele pentru care a hotărât să nu suspende exceptarea de la obligativitatea vizelor și informează Parlamentul European și Consiliul.

dacă, în termen de 24 de luni de la data publicării menționată la litera (a) al treilea paragraf, țara terță în cauză nu ridică obligativitatea vizelor, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 10 prin care se suspendă temporar, pentru o perioadă de 12 luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe respective. Actul delegat stabilește o dată, în termen de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, de la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte, ținând seama de resursele disponibile în consulatele statelor membre, și modifică anexa II în consecință. Modificarea respectivă se efectuează prin introducerea, lângă numele țării terțe în cauză, a unei note de subsol care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada respectivei suspendări.

orice notificare ulterioară efectuată de un alt stat membru în temeiul literei (a), referitoare la aceeași țară terță, pe perioada aplicării măsurilor adoptate în conformitate cu litera (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță respectivă, se integrează în procedurile respective în curs, fără ca termenele sau perioadele stabilite la respectivele litere să fie prelungite;

dacă, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la litera (f), țara terță în cauză nu elimină obligația de a deține viză, Comisia poate înainta o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță din anexa II în anexa I;

procedurile menționate la literele (e), (f) și (h) nu afectează dreptul Comisiei de a prezenta în orice moment o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament în vederea transferării trimiterii la țara terță în cauză din anexa II în anexa I;

în cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizelor, statul membru în cauză notifică imediat acest lucru Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Notificarea se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Orice act de punere în aplicare sau act delegat adoptat în temeiul literei (e) sau (f) în ceea ce privește țara terță în cauză expiră la șapte zile de la publicarea menționată la primul paragraf din prezenta literă. În cazul în care țara terță în cauză a introdus obligativitatea vizelor pentru resortisanții a două sau mai multe state membre, actul de punere în aplicare sau actul delegat referitor la țara terță respectivă expiră la șapte zile de la publicarea notificării referitoare la ultimul stat membru ai cărui resortisanți au fost supuși obligativității vizelor de către țara terță respectivă. Nota de subsol menționată în primul paragraf al literei (f) se elimină ca urmare a expirării actului delegat în cauză. Informația referitoare la expirarea respectivă se publică fără întârziere de către Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care țara terță în cauză ridică obligativitatea vizelor iar statul membru în cauză nu notifică acest lucru în conformitate cu primul paragraf din prezenta literă, Comisia procedează din proprie inițiativă, fără întârziere, la publicarea menționată la paragraful respectiv și se aplică al doilea paragraf din prezenta literă.

Prin derogare de la articolul 4, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II poate fi suspendată temporar, pe baza unor date obiective și relevante, în conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute la articolele 8a-8f (denumit în continuare mecanismul de suspendare).

În cazul în care a fost încheiat un acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor de scurtă ședere între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II, articolele 8a, 8e și 8f din prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor relevante privind motivele de suspendare și procedurilor prevăzute în acordul respectiv.

Mecanismul de suspendare poate fi activat pe baza oricăruia dintre următoarele motive:

o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai țării terțe care figurează pe lista din anexa II cărora li s-a refuzat intrarea pe teritoriul unui stat membru sau care s-au dovedit a fi în situație de ședere pe teritoriul unui stat membru fără a avea acest drept;

o creștere substanțială a numărului de cereri de azil din partea resortisanților țării terțe care figurează pe lista din anexa II pentru care rata de recunoaștere este scăzută;

o reducere a cooperării privind readmisia cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II sau alte cazuri de necooperare în materie de readmisie;

un risc semnificativ sau o amenințare iminentă pentru ordinea publică sau securitatea internă a statelor membre în legătură cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II, în special în cazul în care rezultă din oricare dintre următoarele:

o creștere substanțială a numărului de infracțiuni grave, legate de resortisanți ai țării terțe respective, susținută de informații obiective, concrete și relevante și de date furnizate de autoritățile competente;

amenințările hibride;

deficiențe sistemice în dreptul sau procedurile privind securitatea documentelor;

aplicarea, de către o țară terță care figurează pe lista din anexa II, a unui sistem de acordare a cetățeniei pentru investitori în temeiul căruia cetățenia este acordată unei persoane, în schimbul unor plăți sau investiții prestabilite, fără ca acea persoană să aibă vreo legătură reală cu țara terță respectivă;

nealinierea cu politica în domeniul vizelor a Uniunii, a politicii în domeniul vizelor a unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II care, în special din cauza proximității geografice a țării terțe respective față de Uniune, ar putea duce la o creștere substanțială a numărului de resortisanți ai altor țări terțe care intră ilegal pe teritoriul statelor membre după ce au rămas pe teritoriul țării terțe respective sau au tranzitat teritoriul țării terțe respective;

în ceea ce privește țările terțe care figurează pe lista din anexa II ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog privind liberalizarea vizelor cu Uniunea, nerespectarea de către o astfel de țară terță a cerințelor specifice, întemeiate pe articolul 1, care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării resortisanților săi a unei exceptări de la obligativitatea vizelor;

o deteriorare a relațiilor externe ale Uniunii cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II, cauzată de:

încălcări grave de către țara terță respectivă ale principiilor prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite;

încălcări grave de către țara terță respectivă ale libertăților fundamentale sau ale obligațiilor care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului sau din dreptul internațional umanitar;

încălcări grave de către țara terță respectivă ale dreptului internațional și ale standardelor juridice internaționale;

nerespectarea de către țara terță respectivă a hotărârilor judecătorești internaționale; sau

săvârșirea de către țara terță respectivă de acte ostile împotriva Uniunii sau a statelor membre cu scopul de a destabiliza sau submina societatea sau instituțiile esențiale pentru ordinea publică și securitatea internă a Uniunii sau a statelor membre;

orice alt motiv de suspendare prevăzut într-un acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor de scurtă ședere încheiat între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II, limitat la domeniul de aplicare al acordului respectiv.

o creștere substanțială a numărului de infracțiuni grave, legate de resortisanți ai țării terțe respective, susținută de informații obiective, concrete și relevante și de date furnizate de autoritățile competente;

amenințările hibride;

deficiențe sistemice în dreptul sau procedurile privind securitatea documentelor;

încălcări grave de către țara terță respectivă ale principiilor prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite;

încălcări grave de către țara terță respectivă ale libertăților fundamentale sau ale obligațiilor care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului sau din dreptul internațional umanitar;

încălcări grave de către țara terță respectivă ale dreptului internațional și ale standardelor juridice internaționale;

nerespectarea de către țara terță respectivă a hotărârilor judecătorești internaționale; sau

săvârșirea de către țara terță respectivă de acte ostile împotriva Uniunii sau a statelor membre cu scopul de a destabiliza sau submina societatea sau instituțiile esențiale pentru ordinea publică și securitatea internă a Uniunii sau a statelor membre;

În sensul alineatului (1) litera (a), litera (b) și litera (d) punctul (i) și al alineatului (4) de la prezentul articol, o creștere substanțială trebuie înțeleasă ca însemnând o creștere care depășește pragul de 30 %, cu excepția cazului în care Comisia, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel cum se menționează la articolul 8c alineatul (2), concluzionează că, în cazul respectiv, se aplică un prag diferit. Comisia justifică în mod corespunzător orice astfel de concluzie.

În sensul alineatului (1) litera (b) de la prezentul articol, o rată de recunoaștere scăzută trebuie înțeleasă ca însemnând o rată de recunoaștere a cererilor de azil mai mică de 20 %, cu excepția cazului în care Comisia, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel cum se menționează la articolul 8c alineatul (2), concluzionează că, în cazul respectiv, se aplică o rată de recunoaștere diferită. Comisia justifică în mod corespunzător orice astfel de concluzie.

În sensul alineatului (1) litera (c), o reducere a cooperării privind readmisia cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II se înțelege a fi o creștere semnificativă, susținută de date adecvate, a ratei de refuz a cererilor de readmisie trimise de un stat membru respectivei țări terțe pentru resortisanții proprii sau, în cazul în care un acord de readmisie încheiat între Uniune sau statul membru respectiv și respectiva țară terță prevede astfel, pentru resortisanții țărilor terțe care au tranzitat țara terță respectivă.

În sensul alineatului (1) litera (c), următoarele pot fi considerate alte cazuri de necooperare în materie de readmisie:

refuzul de a prelucra cererile de readmisie sau neprelucrarea acestora în timp util, inclusiv prin neacordarea de asistență pentru identificarea resortisanților țărilor terțe pentru care un stat membru a depus cereri de readmisie sau crearea în alt mod a unor obstacole practice persistente în ceea ce privește executarea deciziilor de returnare;

neeliberarea documentelor de călătorie în timp util în scopul returnării resortisanților țărilor terțe în termenele prevăzute într-un acord de readmisie încheiat cu o țară terță care figurează pe lista din anexa II sau refuzul de a accepta documentele de călătorie europene eliberate după expirarea termenelor prevăzute într-un astfel de acord de readmisie;

încetarea sau suspendarea unui acord de readmisie încheiat între Uniune și o țară terță care figurează pe lista din anexa II.

Un stat membru poate transmite o notificare Comisiei în cazul în care, într-o perioadă cuprinsă între 2 și 12 luni, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent sau cu ultimele două luni anterioare datei de aplicare a exceptării de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II, în legătură cu statul membru respectiv există una sau mai multe dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) literele (a), (b), (c) și litera (d) punctul (i).

Un stat membru poate să notifice Comisiei existența uneia sau a mai multor circumstanțe care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (d) punctele (ii) și (iii) și literele (e), (f) și (i).

Notificările menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol precizează motivele pe care se întemeiază. După caz, astfel de notificări cuprind date și statistici relevante, precum și o explicație detaliată a măsurilor preliminare pe care statul membru în cauză le-a luat în vederea remedierii circumstanțelor care au dat naștere notificării. Un stat membru poate specifica, în notificarea sa, ce categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză urmează să facă obiectul unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 8e alineatul (1), indicând motivele detaliate în acest sens.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul de îndată despre orice notificare primită în temeiul alineatului (1) sau (2).

Comisia examinează, fără întârziere, orice notificare transmisă în temeiul alineatului (1) sau (2) de la prezentul articol, luând în considerare:

dacă există vreuna dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c) (d), (e), (f) sau (i);

numărul de state membre afectate de oricare dintre aceste circumstanțe;

impactul general al acestor circumstanțe asupra situației migrației în Uniune, astfel cum rezultă acesta din datele furnizate de statele membre sau din datele de care dispune Comisia;

rapoartele întocmite de Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului, de Agenția Uniunii Europene pentru Azil, instituită prin Regulamentul (UE) 2021/2303 al Parlamentului European și al Consiliului, de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului, sau de orice altă instituție, organ, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii sau de orice organizație internațională, dacă circumstanțele o impun în cazul respectiv;

orice informație pe care statul membru în cauză a furnizat-o în notificarea sa în ceea ce privește măsurile posibile în temeiul articolului 8e alineatul (1);

chestiunea generală a ordinii publice și a securității interne, cu consultarea statului membru în cauză.

În cadrul examinării sale în temeiul alineatului (5), Comisia evaluează necesitatea, proporționalitatea și consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele examinării sale în temeiul alineatului (5).

Comisia monitorizează periodic existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1).

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în cazul în care, după analizarea datelor, a rapoartelor și a statisticilor relevante, inclusiv datele, rapoartele și statisticile din partea oricărei instituții, organ, oficiu sau agenție relevantă a Uniunii, aceasta deține informații concrete și fiabile cu privire la existența oricăruia dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1). În acest caz, Comisia ia măsurile necesare în conformitate cu articolele 8e și 8f.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind monitorizarea efectuată în temeiul articolului 8c alineatul (1) cu privire la țările terțe incluse în lista din anexa II ca urmare a încheierii cu succes a unui dialog cu Uniunea privind liberalizarea vizelor. Raportarea respectivă are loc cel puțin o dată pe an și pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a actului juridic de exceptare de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții țării terțe în cauză. După această perioadă, Comisia raportează cu privire la monitorizare Parlamentului European și Consiliului ori de câte ori consideră că este necesar, sau la cererea Parlamentului European ori a Consiliului. Astfel de rapoarte se concentrează asupra țărilor terțe despre care Comisia consideră, pe baza unor informații concrete și fiabile, că nu mai respectă anumite cerințe specifice întemeiate pe articolul 1, care au fost utilizate pentru a evalua oportunitatea acordării resortisanților săi a unei exceptări de la obligativitatea vizelor.

În plus față de obligațiile de raportare prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport ori de câte ori consideră că este necesar sau la cererea Parlamentului European sau a Consiliului cu privire la monitorizarea desfășurată în temeiul articolului 8c alineatul (1) cu privire la alte țări terțe incluse în lista din anexa II.

Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care suspendă, pentru o perioadă de 12 luni, exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe în cazul în care:

aceasta a decis, pe baza examinării sale în temeiul articolului 8b alineatul (5) sau a analizei sale astfel se menționează la articolul 8c alineatul (2), că o astfel de acțiune este necesară; sau

o majoritate simplă a statelor membre a notificat Comisiei existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c), (d), (e), (f) sau (i).

La adoptarea unei decizii, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a), Comisia:

colaborează strâns cu țara terță în cauză pentru a găsi soluții alternative pe termen lung în ceea ce privește circumstanța sau circumstanțele relevante care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1);

ține seama de contextul politic, de aspectele economice în cauză și de consecințele suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor asupra relațiilor externe generale ale Uniunii și ale statelor membre cu țara terță în cauză; și

ține seama de consecințele unei suspendări a exceptării de la obligativitatea vizelor asupra societății civile din țara terță în cauză, în special în cazul în care situația drepturilor omului din țara terță respectivă s-a deteriorat.

Suspendarea prevăzută într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se aplică anumitor categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză, prin trimitere la tipurile relevante de documente de călătorie și, după caz, la criterii suplimentare. Atunci când decide căror categorii urmează să li se aplice suspendarea, Comisia include, pe baza informațiilor disponibile, categorii suficient de largi pentru a contribui în mod eficient la remedierea circumstanțelor care au condus la suspendare, respectând în același timp principiul proporționalității și al nediscriminării, în concordanță cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol stabilesc data la care produce efecte suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor.

Comisia prezintă un proiect de act de punere în aplicare astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol comitetului menționat la articolul 11 alineatul (1):

în termen de o lună de la:

primirea unei notificări din partea unui stat membru în temeiul articolului 8b alineatul (1);

informarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la analiza sa astfel cum este menționată la articolul 8c alineatul (2); sau

primirea unei notificări din partea unei majorități simple a statelor membre cu privire la existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c), (d), (e), (f) sau (i);

în termen de două luni de la primirea unei notificări din partea unui stat membru în temeiul articolului 8b alineatul (2).

primirea unei notificări din partea unui stat membru în temeiul articolului 8b alineatul (1);

informarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la analiza sa astfel cum este menționată la articolul 8c alineatul (2); sau

primirea unei notificări din partea unei majorități simple a statelor membre cu privire la existența circumstanțelor care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) litera (a), (b), (c), (d), (e), (f) sau (i);

Prin derogare de la alineatele (1)-(4) de la prezentul articol, de la articolul 8b și de la articolul 8c alineatul (2), atunci când se justifică din cauza urgenței situației, iar Comisia dispune de informații concrete și fiabile cu privire la existența oricăruia dintre circumstanțele care constituie motivele de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) și decide că sunt necesare acțiuni rapide, aceasta adoptă un act de punere în aplicare prin care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru toate sau anumite categorii de resortisanți ai țării terțe în cauză pentru o perioadă de 12 luni. Astfel de acte de punere în aplicare stabilesc data la care suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor produce efecte.

Fără a se aduce atingere articolului 6, pe perioada suspendării, categoriile de resortisanți ai țării terțe la care se face referire într-un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

În cazul în care Comisia a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol pe motivul de suspendare prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (g), în ceea ce privește nerespectarea cerințelor specifice privind relațiile externe sau drepturile fundamentale, sau pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (h), care suspendă temporar exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru resortisanții unei țări terțe care dețin pașapoarte diplomatice, de serviciu/oficiale sau speciale, statele membre nu prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a). Statele membre care au acorduri bilaterale cu țara terță în cauză iau măsurile necesare pentru a nu aplica excepțiile adoptate în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (a).

Fără a se aduce atingere alineatului (7) de la prezentul articol, un stat membru care, în temeiul articolului 6, ia măsuri care prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor pentru o categorie de resortisanți ai țării terțe vizate de un act de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol comunică măsurile respective în conformitate cu articolul 12.

În cursul perioadei de suspendare, Comisia stabilește un dialog consolidat cu țara terță în cauză în vederea remedierii circumstanțelor respective. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la progresele și rezultatele dialogului, precum și cu privire la eficacitatea suspendării.

În cazul în care circumstanțele care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor sunt remediate înainte de încheierea perioadei de aplicare a actului de punere în aplicare adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a ridica suspendarea temporară în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (2).

În cazul în care circumstanțele care constituie motivele relevante de suspendare prevăzute la articolul 8a alineatul (1) persistă în privința unei țări terțe a cărui resortisanți sunt vizați de un act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 8e alineatul (1) sau (5), Comisia adoptă, cel târziu cu două luni înainte de expirarea perioadei de suspendare de 12 luni prevăzută de actul de punere în aplicare, un act delegat în conformitate cu articolul 10 de modificare a anexei II pentru a suspenda temporar aplicarea anexei respective pe o perioadă de 24 de luni pentru toți resortisanții țării terțe respective.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, în cazul în care actul de punere în aplicare menționat la articolul 8e alineatul (1) sau (5) care vizează resortisanții țării terțe în cauză a fost adoptat pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (g), în ceea ce privește nerespectarea cerințelor specifice privind relațiile externe sau drepturile fundamentale, sau pe motivul prevăzut la articolul 8a alineatul (1) litera (h), Comisia poate decide, prin intermediul unui act delegat astfel cum este menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, să suspende temporar aplicarea anexei II pentru o perioadă de 24 de luni pentru anumite categorii de resortisanți ai țării terțe respective, desemnate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 8e alineatul (3).

Modificarea menționată la alineatul (1) se efectuează prin introducerea unei note de subsol, lângă numele țării terțe în cauză, care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor este suspendată în ceea ce privește țara terță respectivă și care specifică perioada suspendării și, dacă este cazul, categoriile desemnate de resortisanți ai țării terțe respective cărora li se aplică suspendarea. Actul delegat produce efecte de la sfârșitul perioadei de aplicare a actului de punere în aplicare relevant menționat la articolul 8e alineatul (1) sau (5).

Fără a se aduce atingere articolului 6 și alineatului (3) al doilea paragraf de la prezentul articol, pe perioada suspendării, resortisanții țării terțe vizați de un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol au obligația de a deține viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

Fără a se aduce atingere articolului 8e alineatul (7), un stat membru care, în temeiul articolului 6, ia măsuri care prevăd noi excepții de la obligativitatea vizelor pentru o categorie de resortisanți ai țării terțe vizată de un act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol comunică măsurile respective în conformitate cu articolul 12.

Înainte de expirarea perioadei de aplicare a unui act delegat adoptat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la aplicarea temporară a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor, la dialogul dintre Comisie și țara terță în cauză și la măsurile luate pentru remedierea circumstanțelor care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor.

În cazul în care circumstanțele care au condus la suspendarea temporară a exceptării de la obligativitatea vizelor sunt remediate înainte de încheierea perioadei de aplicare a unui act delegat adoptat în temeiul alineatului (1) sau (5) de la prezentul articol, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 10, un act delegat de modificare a anexei II pentru a ridica suspendarea temporară.

Până la 10 ianuarie 2018, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului în care evaluează eficiența mecanismului de reciprocitate prevăzut la articolul 7 și, după caz, transmite o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc asupra acestei propuneri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Până la 29 martie 2021, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului în care evaluează eficacitatea mecanismului de suspendare prevăzut la articolul 8 și, după caz, transmite o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. Parlamentul European și Consiliul hotărăsc asupra unei astfel de propuneri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 7 litera (f) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 9 ianuarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 8f se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 28 martie 2017. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 7 litera (f) și la articolul 8f poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 litera (f) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de patru luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 8f intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții.

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei măsurile luate în temeiul articolului 6, în termen de cinci zile lucrătoare de la data adoptării acelor măsuri.

Comisia publică pentru informare măsurile comunicate în temeiul alineatului (1) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre cu privire la recunoașterea statelor, a entităților teritoriale și a pașapoartelor, a documentelor de călătorie și de identitate eliberate de autoritățile lor.

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA I

ANEXA I

LISTA ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI TREBUIE SĂ DEȚINĂ VIZĂ PENTRU TRECEREA FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE

STATE

Afganistan

Armenia

Angola

Azerbaidjan

Bangladesh

Burkina Faso

Bahrain

Burundi

Benin

Bolivia

Bhutan

Botswana

Belarus

Belize

Republica Democratică Congo

Republica Centrafricană

Congo

Côte d'Ivoire

Camerun

China

Cuba

Capul Verde

Djibouti

Republica Dominicană

Algeria

Ecuador

Egipt

Eritreea

Eswatini

Etiopia

Fiji

Gabon

Ghana

Gambia

Guineea

Guineea Ecuatorială

Guineea-Bissau

Guyana

Haiti

Indonezia

India

Irak

Iran

Jamaica

Iordania

Kenya

Kârgâzstan

Cambodgia

Comore

Coreea de Nord

Kuweit

Kazahstan

Laos

Liban

Sri Lanka

Liberia

Lesotho

Libia

Maroc

Madagascar

Mali

Myanmar/Birmania

Mongolia

Mauritania

Maldive

Malawi

Mozambic

Namibia

Niger

Nigeria

Nepal

Oman

Papua-Noua Guinee

Filipine

Pakistan

Qatar

Rusia

Rwanda

Arabia Saudită

Sudan

Sierra Leone

Senegal

Somalia

Suriname

Sudanul de Sud

São Tomé și Príncipe

Siria

Ciad

Togo

Thailanda

Tadjikistan

Turkmenistan

Tunisia

Turcia

Tanzania

Uganda

Uzbekistan

Vanuatu

Vietnam

Yemen

Africa de Sud

Zambia

Zimbabwe

ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU

Kosovo, definit în conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite din 10 iunie 1999

Autoritatea Palestiniană

Kosovo, definit în conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite din 10 iunie 1999

Autoritatea Palestiniană

ANEXA II

ANEXA II

LISTA ȚĂRILOR TERȚE AI CĂROR RESORTISANȚI SUNT EXONERAȚI DE OBLIGAȚIA DE A DEȚINE VIZĂ PENTRU TRECEREA FRONTIERELOR EXTERNE ALE STATELOR MEMBRE PENTRU ȘEDERI A CĂROR DURATĂ TOTALĂ NU DEPĂȘEȘTE 90 DE ZILE ÎN CURSUL ORICĂREI PERIOADE DE 180 DE ZILE

STATE

fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.

Andorra

Emiratele Arabe Unite

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Antigua și Barbuda

Albania

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.

Argentina

Australia

Bosnia și Herțegovina

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.

Barbados

Brunei

Brazilia

Bahamas

Canada

Chile

Columbia

Costa Rica

Dominica

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Micronezia

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Grenada

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Georgia

Exceptarea de la obligativitatea vizelor este limitată la titularii de pașapoarte biometrice eliberate de Georgia în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Guatemala

Honduras

Israel

Japonia

Kiribati

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Saint Kitts și Nevis

Coreea de Sud

Saint Lucia

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Monaco

Moldova

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai titularilor de pașapoarte biometrice eliberate de Moldova în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Muntenegru

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai deținătorilor de pașapoarte biometrice.

Insulele Marshall

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Mauritius

Mexic

Malaysia

Nicaragua

Nauru

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Noua Zeelandă

Panama

Peru

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Palau

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Paraguay

Serbia [inclusiv deținătorii de pașapoarte sârbești eliberate de către Direcția de coordonare sârbă (în limba sârbă: Koordinaciona uprava)]

Exonerarea de obligația de a deține viză li se aplică numai titularilor de pașapoarte biometrice eliberate în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Insulele Solomon

Seychelles

Singapore

San Marino

El Salvador

Timorul de Est

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Tonga

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Trinidad și Tobago

Tuvalu

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Ucraina

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se limitează la titularii de pașapoarte biometrice eliberate de Ucraina în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Regatul Unit (cu excepția resortisanților britanici astfel cum se menționează în partea 3)

Statele Unite ale Americii

Uruguay

Sfântul Scaun

Saint Vincent și Grenadinele

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

Venezuela

Vanuatu

Exceptarea de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții din Vanuatu se suspendă de la 4 februarie 2023 până la 3 februarie 2025.

Samoa

REGIUNI ADMINISTRATIVE SPECIALE ALE REPUBLICII POPULARE CHINEZE

Hong Kong RAS

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică numai titularilor unui pașaport al Hong Kong Special Administrative Region.

Macao RAS

Exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică numai titularilor unui pașaport al Região Administrativa Especial de Macau.

RESORTISANȚII BRITANICI CARE NU SUNT CETĂȚENI BRITANICI

Resortisanți britanici (de peste mări)

Cetățeni ai teritoriilor britanice de peste mări (CTBM)Printre aceste teritorii se numără Anguilla, Bermuda, Teritoriul Britanic din Antarctica, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, Pitcairn, Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha, Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud și Insulele Turks și Caicos.

Gibraltar este o colonie a Coroanei Britanice. Există o controversă între Spania și Regatul Unit cu privire la suveranitatea asupra Gibraltarului, teritoriu pentru care trebuie găsită o soluție ținându-se seama de rezoluțiile și deciziile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite.

Cetățeni britanici de peste mări (CBM)

Persoane britanice protejate (PBP)

Supuși britanici (SB)

ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU

Taiwan

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai titularilor de pașapoarte emise de Taiwan care conțin numărul cărții de identitate.

Kosovo

Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999, precum și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai titularilor de pașapoarte biometrice eliberate de Kosovo în conformitate cu standardele Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI).

Exonerarea de obligația de a deține viză se aplică numai de la data la care începe să funcționeze Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS), instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 septembrie 2018 de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L 236, 19.9.2018, p. 1) sau de la 1 ianuarie 2024, oricare dintre aceste date survine prima.

ANEXA III

ANEXA III

REGULAMENT ABROGAT ȘI LISTA MODIFICĂRILOR ULTERIOARE

ANEXA IV

ANEXA IV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Tabelul 2