Acord între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic

CAPITOLUL 1

Obiectivele prezentului acord sunt liberalizarea și facilitarea comerțului și a investițiilor, precum și promovarea unei relații economice mai strânse între părți.

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:

Acordul privind agricultura înseamnă Acordul privind agricultura din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul antidumping înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import înseamnă Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul privind măsurile de salvgardare înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare din anexa 1A la Acordul OMC;

CPC înseamnă Clasificarea centrală provizorie a produselor (Statistical Papers, seria M, nr. 77, Departamentul Afaceri Sociale și Economice Internaționale, Oficiul de Statistică al Organizației Națiunilor Unite, New York, 1991);

autoritate vamală înseamnă:

pentru Uniunea Europeană, serviciile Comisiei Europene responsabile cu aspectele vamale și administrațiile vamale și orice alte autorități abilitate în statele membre ale Uniunii Europene să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației vamale; și

pentru Japonia, Ministerul Finanțelor;

legislație vamală înseamnă orice acte cu putere de lege și acte administrative, adoptate de Uniunea Europeană sau de Japonia, care reglementează importul, exportul, tranzitul de mărfuri și plasarea lor sub orice altă procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicție, restricție și control care intră în competența autorităților vamale;

teritoriu vamal înseamnă:

pentru Uniunea Europeană, teritoriul vamal astfel cum este prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al Uniunii; și

pentru Japonia, teritoriul pentru care legislația vamală din Japonia este în vigoare;

zile înseamnă zile calendaristice;

MSL înseamnă Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor din anexa 2 la Acordul OMC;

GATS înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii din anexa 1B la Acordul OMC;

GATT 1994 desemnează Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 din anexa 1A la Acordul OMC; în sensul prezentului acord, trimiterile la articolele din GATT 1994 includ notele interpretative;

AAP înseamnă Acordul privind achizițiile publice din anexa 4 la Acordul OMC;

Sistem armonizat sau SA înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv normele generale de interpretare, notele din secțiuni, notele din capitole și notele din subpoziții;

FMI înseamnă Fondul Monetar Internațional;

măsură înseamnă orice măsură, sub formă de act cu putere de lege, act administrativ, normă, procedură, decizie, practică, acțiune administrativă sau oricare altă formă;

persoană fizică a unei părți înseamnă, în cazul Uniunii Europene, un resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, și pentru Japonia, un resortisant al Japoniei, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile ale fiecărei părți;

persoană înseamnă o persoană fizică sau juridică;

Acordul SMC înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul SPS înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare din anexa 1A la Acordul OMC;

Acordul BTC înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului din anexa 1A la Acordul OMC;

teritoriu înseamnă zona în care se aplică prezentul acord în conformitate cu articolul 1.3;

TFUE înseamnă Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

Acordul TRIPS înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală din anexa 1C la Acordul OMC;

OMPI înseamnă Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale;

OMC înseamnă Organizația Mondială a Comerțului; și

Acordul OMC înseamnă Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului încheiat la Marrakesh la 15 aprilie 1994.

Prezentul acord se aplică:

pentru Uniunea Europeană, teritoriilor în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și TFUE, în condițiile stabilite în aceste tratate; și

pentru Japonia, teritoriului său.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, prezentul acord se aplică, de asemenea, tuturor zonelor situate dincolo de marea teritorială a fiecărei părți, inclusiv fundul mărilor și subsolul lor asupra cărora partea în cauză își exercită drepturile suverane sau jurisdicția în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, adoptată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 și cu propriile acte cu putere de lege și acte administrative care sunt conforme cu dreptul internațional.

În ceea ce privește dispozițiile prezentului acord privind aplicarea tratamentului tarifar preferențial pentru mărfuri, precum și articolele 2.9 și 2.10, prezentul acord se aplică, de asemenea, zonelor din teritoriul vamal al Uniunii Europene care nu intră sub incidența alineatului (1) litera (a), precum și zonelor prevăzute în anexele 3-E și 3-F.

Fiecare parte notifică celeilalte părți orice modificare a domeniului de aplicare teritorial din prezentul acord, astfel cum este prevăzut la alineatele (1)-(3) și furnizează în cel mai scurt timp, la cererea celeilalte părți, informații suplimentare sau clarificări cu privire la acest subiect.

În sensul prezentului articol:

rezidență înseamnă rezidența fiscală;

prin acord fiscal se înțelege o convenție pentru evitarea dublei impuneri sau orice alt acord sau regim internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate, la care Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Japonia este parte; și

măsură fiscală înseamnă o măsură de punere în aplicare a legislației fiscale a Uniunii Europene, a statelor sale membre sau a Japoniei.

Prezentul acord se aplică măsurilor fiscale numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca dispozițiile prezentului acord să producă efecte.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu aduce atingere drepturilor acordate și obligațiilor care revin Uniunii Europene, statelor sale membre sau Japoniei în temeiul oricăror acorduri fiscale. În cazul existenței unei neconcordanțe între prezentul acord și un acord fiscal de acest tip, acordul fiscal prevalează în ceea ce privește dispozițiile neconcordante. În ceea ce privește un acord fiscal între Uniunea Europeană sau statele membre ale acesteia și Japonia, autoritățile competente relevante în cadrul prezentului acord și al respectivului acord fiscal stabilesc de comun acord dacă există neconcordanțe între prezentul acord și acordul fiscal în cauză.

Orice obligație din prezentul acord pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate nu este aplicabilă cu privire la un avantaj acordat de Uniunea Europeană, de statele membre ale acesteia sau de Japonia în temeiul unui acord fiscal.

Comitetul mixt instituit în temeiul articolului 22.1 poate decide să modifice domeniul de aplicare a mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut în capitolul 21 în ceea ce privește măsurile fiscale.

Sub rezerva cerinței ca măsurile fiscale să nu fie aplicate într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între părțile în care există condiții similare sau o restricție mascată în calea comerțului și investițiilor, nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând adoptarea, menținerea sau aplicarea de către Uniunea Europeană, de către statele membre ale acesteia sau de către Japonia a oricăror măsuri fiscale menite să asigure impunerea sau colectarea efectivă sau echitabilă a impozitelor, cum ar fi măsurile:

care stabilesc o distincție între contribuabilii care nu se găsesc în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite; sau

destinate prevenirii evitării obligațiilor fiscale sau evaziunii fiscale în temeiul dispozițiilor oricăror alte acorduri fiscale sau ale legislației fiscale interne.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează astfel încât:

să impună unei părți obligația de a furniza orice informație a cărei divulgare o consideră contrară intereselor sale esențiale în materie de securitate;

să împiedice o parte să întreprindă orice acțiune pe care o consideră necesară pentru protecția intereselor sale esențiale în materie de securitate:

în legătură cu materialele fisionabile și fuzionabile sau materialele din care sunt obținute acestea;

în legătură cu producția de arme, muniții și material de război sau comerțul cu acestea, precum și cu producția de sau comerțul cu alte articole și materiale desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;

în legătură cu furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităților militare; sau

întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale; sau

să împiedice o parte să întreprindă vreo acțiune în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Cartei Organizației Națiunilor Unite, în scopul menținerii păcii și securității internaționale.

în legătură cu materialele fisionabile și fuzionabile sau materialele din care sunt obținute acestea;

în legătură cu producția de arme, muniții și material de război sau comerțul cu acestea, precum și cu producția de sau comerțul cu alte articole și materiale desfășurate direct sau indirect în scopul aprovizionării unei unități militare;

în legătură cu furnizarea de servicii destinate direct sau indirect să asigure aprovizionarea unităților militare; sau

întreprinsă pe timp de război sau în alte situații de urgență în relațiile internaționale; sau

În pofida alineatului (1),

articolul III din AAP se aplică în sensul capitolului 10; și

articolul 14.54 se aplică în sensul capitolului 14.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, nicio dispoziție din prezentul acord nu obligă o parte să furnizeze informații confidențiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării propriilor acte cu putere de lege și acte administrative sau ar fi contrară în alt mod interesului public sau ar aduce prejudicii intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private.

În cazul în care, în conformitate cu prezentul acord, o parte furnizează celeilalte părți informații care sunt considerate confidențiale conform actelor sale cu putere de lege și actelor sale administrative, cealaltă parte păstrează confidențialitatea informațiilor furnizate, cu excepția cazului în care partea care furnizează informațiile convine altfel.

Fiecare parte se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru ca dispozițiile prezentului acord să producă efecte.

Cu excepția cazului în care prezentul acord prevede altfel, fiecare parte se asigură că orice persoană sau entitate căreia i-a fost delegată o autoritate de reglementare sau administrativă de către partea respectivă pentru a îndeplini obligațiile care incumbă părții în temeiul prezentului acord acționează în conformitate cu obligațiile respective în exercitarea acestei autorități delegate.

Pentru mai multă certitudine, nicio parte nu este exonerată de obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului acord de către organismele sale guvernamentale sau neguvernamentale, la orice nivel de guvernare, în exercitarea autorității delegate de către parte.

Atunci când se face trimitere în prezentul acord la actele cu putere de lege și actele administrative ale unei părți, aceste acte cu putere de lege sau acte administrative se înțeleg ca incluzând modificările aduse acestora, cu excepția cazului în care se specifică altfel.

Prezentul acord nu prevalează față de și nu face să înceteze acordurile existente între Uniunea Europeană sau statele membre ale acesteia și Japonia.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu obligă vreo parte să acționeze într-un mod incompatibil cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului OMC.

În cazul existenței unei neconcordanțe între prezentul acord și orice acord, altul decât Acordul OMC la care au aderat ambele părți, părțile se consultă imediat în vederea găsirii unei soluții reciproc avantajoase.

În cazul în care acordurile internaționale sunt menționate sau încorporate în prezentul acord, integral sau parțial, ele trebuie înțelese ca incluzând modificările aduse acestora sau acordurilor care le succed intrând în vigoare, pentru ambele părți, la data sau după data semnării prezentului acord. Dacă apare orice problemă privind punerea în aplicare sau aplicarea dispozițiilor prezentului acord ca urmare a unei astfel de modificări sau a unor acorduri ulterioare, părțile pot, la cererea uneia dintre părți, să se consulte reciproc în vederea găsirii unei soluții reciproc satisfăcătoare la această problemă, după caz.

CAPITOLUL 2

SECȚIUNEA A

Obiectivul prezentului capitol este de a facilita comerțul cu mărfuri între părți și de a liberaliza treptat comerțul cu mărfuri în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, prezentul capitol se aplică comerțului cu mărfuri între părți.

În sensul prezentului capitol:

proceduri de acordare a licențelor de export înseamnă procedurile administrative care menționează explicit sau nu termenul de acordare a licențelor, utilizate de o parte pentru aplicarea regimurilor de acordare a licențelor de export care impun, ca o condiție prealabilă pentru exportul din partea respectivă, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare pentru procedurile vamale, către organul administrativ competent;

proceduri de acordare a licențelor neautomate de import sau de export înseamnă proceduri de acordare a licențelor în cazul cărora aprobarea cererii nu este acordată pentru toate persoanele care îndeplinesc cerințele părții în cauză pentru a efectua operațiuni de import sau de export implicând mărfurile supuse acestor proceduri de acordare a licențelor; și

originar înseamnă care îndeplinește condițiile pentru a fi considerat originar din una dintre părți în conformitate cu dispozițiile capitolului 3.

Fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1). În sensul prezentului capitol, prin taxe vamale se înțelege orice taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau legată de acesta, inclusiv orice formă de suprataxă sau de impunere suplimentară instituită sau legată de un astfel de import, dar care nu include:

o impunere echivalentă unei taxe interne instituită în conformitate cu articolul III din GATT 1994;

o taxă aplicată în conformitate cu articolele VI și XIX din GATT 1994, cu Acordul privind măsurile antidumping, cu Acordul SMC, cu Acordul privind măsurile de salvgardare și cu articolul 22 din MSL; și

alte taxe instituite în conformitate cu articolul 2.16.

Produsele agricole care se califică drept mărfuri originare dintr-o parte (denumite în continuare produse agricole originare) nu fac obiectul niciunei taxe aplicate de către cealaltă parte în conformitate cu o măsură de salvgardare specială adoptată în temeiul Acordului privind agricultura.

Măsurile de salvgardare în domeniul agriculturii privind produsele agricole originare din cadrul prezentului acord pot fi aplicate în conformitate cu secțiunea C din partea 3 din anexa 2-A.

SECȚIUNEA B

Clasificarea mărfurilor în comerțul dintre părți este în conformitate cu Sistemul armonizat.

Fiecare parte asigură coerența în aplicarea actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative privind clasificarea tarifară a mărfurilor originare de pe teritoriul celeilalte părți.

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994. În acest scop, articolul III din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale aplicate mărfurilor originare de pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu anexa 2-A.

În cazul în care o parte reduce nivelul taxei vamale aplicate în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate, nivelul taxei respective se aplică pentru o marfă originară din cealaltă parte dacă și atât timp cât acesta se situează sub nivelul taxei vamale aplicat pentru aceeași marfă, calculat în conformitate cu anexa 2-A.

Tratamentul aplicat mărfurilor originare dintr-o parte clasificate la liniile tarifare marcate cu S în coloana Notă din lista Uniunii Europene prevăzută în secțiunea B din partea 2 a anexei 2-A și în lista Japoniei în secțiunea D din partea 3 din anexa 2-A, face obiectul unei revizuiri de către părți în cursul celui de-al cincilea an de după data intrării în vigoare a prezentului acord sau în cursul altui an convenit de către părți, oricare dintre aceste date survine prima. Revizuirea se efectuează în vederea îmbunătățirii condițiilor de acces pe piață, de exemplu, prin măsuri cum ar fi reducerea sau eliminarea accelerată a taxelor vamale, simplificarea procedurilor de licitații și creșterea cantităților din contingente, precum și abordarea problemelor legate de taxele percepute.

În cazul în care o parte acordă unei țări terțe o reducere tarifară mai mare sau mai rapidă, un contingent mai mare sau orice alt tratament mai favorabil decât cel prevăzut de prezentul acord, pe baza unui acord internațional pentru mărfurile care intră sub incidența alineatului (3), care afectează echilibrul pe piața Uniunii Europene sau a Japoniei pentru aceste mărfuri, părțile, pentru a se asigura că cealaltă parte obține cel puțin același tratament preferențial, inițiază o astfel de revizuire în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a acordului internațional între Uniunea Europeană și respectiva țară terță sau între Japonia și țara terță respectivă, și vor efectua revizuirea cu obiectivul de a o încheia în termen de șase luni de la aceeași dată.

O parte nu poate aplica o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este reintrodusă pe teritoriul său vamal, după ce marfa respectivă a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părți, pentru reparații sau modificări, indiferent dacă o astfel de reparare sau modificare ar fi putut fi efectuată pe teritoriul vamal al primei părți, cu condiția ca marfa în cauză să fie reintrodusă pe teritoriul vamal al primei părți respective în termenul prevăzut conform actelor sale cu putere de lege sau a actelor sale administrative.

Alineatul (1) nu se aplică pentru o marfă care, aflată pe teritoriul vamal al unei părți sub control vamal fără plata taxelor de import și a impozitelor, este exportată pentru reparații sau modificări și nu reintră pe teritoriul vamal sub control vamal fără plata taxelor de import și a impozitelor.

O parte nu poate aplica o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații sau modificări, cu condiția ca marfa în cauză să fie reexportată de pe teritoriul vamal al părții importatoare în termenul prevăzut conform actelor sale cu putere de lege sau a actelor sale administrative.

În scopul prezentului articol, repararea sau modificarea înseamnă orice operațiune sau intervenție efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia defectele de funcționare sau defectele materiale și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau pentru a asigura conformitatea acesteia cu cerințele tehnice pentru utilizarea sa. Repararea sau modificarea unei mărfi include remedierea și întreținerea, indiferent de o posibilă creștere a valorii mărfii, dar nu include o operațiune sau un procedeu care:

distruge caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

modifică funcția unei mărfi.

Fiecare parte acordă admitere temporară cu scutire de taxe vamale pe teritoriul său vamal pentru următoarele mărfuri în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, cu condiția ca aceste mărfuri să nu fie supuse niciunei modificări, cu excepția deprecierii normale ca urmare a utilizării lor și să fie exportate în termenul stabilit de către fiecare parte:

mărfurile destinate a fi prezentate sau utilizate la expoziții, târguri, congrese sau alte manifestări similare;

echipamentele profesionale, inclusiv echipamentele pentru presă sau pentru transmisii radiofonice sau de televiziune, echipamentele cinematografice, aparatura auxiliară pentru astfel de echipamente și accesoriile acestora;

mostrele comerciale și filmele și înregistrările publicitare;

containerele și paleții în uz sau care urmează a fi utilizați în expedierea mărfurilor în traficul internațional, accesoriile și echipamentele aferente acestora;

materialul de bunăstare destinat navigatorilor maritimi;

bunurile importate exclusiv în scopuri științifice;

bunurile importate pentru concursurile sportive internaționale, demonstrații sau formări;

efectele personale deținute de călători aflați într-o vizită temporară; și

materialele de publicitate turistică.

În scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul comerțului între părți, dispozițiile din partea I din Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, care figurează în anexa 1A la Acordul OMC se aplică mutatis mutandis.

O parte nu instituie sau menține niciun fel de taxe vamale, impozite sau alte taxe aplicabile mărfurilor exportate de această parte către cealaltă parte, sau taxe interne sau alte impuneri aplicabile mărfurilor exportate către cealaltă parte care să fie în plus față de cele care s-ar aplica mărfurilor similare destinate consumului intern. În scopul prezentului articol, alte taxe de orice natură nu includ alte taxe aplicate în conformitate cu articolul 2.16 care sunt limitate la valoarea costurilor aproximative ale serviciilor prestate.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, o parte nu majorează nicio taxă vamală asupra mărfurilor originare din cealaltă parte peste nivelul care urmează să fie aplicat în conformitate cu anexa 2-A.

Pentru mai multă certitudine, fiecare parte are posibilitatea de a majora o taxă vamală până la nivelul stabilit în lista Uniunii Europene din secțiunea B din partea 2 din anexa 2-A și în lista Japoniei din secțiunea D din partea 3 din anexa 2-A pentru anul respectiv, după o reducere unilaterală a taxei vamale.

În sensul prezentului articol, subvenții la export înseamnă subvențiile menționate la litera (e) de la articolul 1 din Acordul privind agricultura, precum și alte subvenții enumerate în anexa I la Acordul SMC care pot fi aplicate produselor agricole enumerate în anexa 1 la Acordul privind agricultura.

Părțile își afirmă angajamentul, exprimat în decizia ministerială din 19 decembrie 2015 privind concurența la export [WT/MIN(15)/45, WT/L/980] a OMC, de a acționa cu cea mai mare reținere în ceea ce privește subvențiile la export și măsurile cu efect echivalent privind exporturile, în conformitate cu decizia respectivă.

O parte nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții, altele decât taxele vamale la importul oricărei mărfi provenind din cealaltă parte sau la exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi destinate pentru teritoriul vamal al celeilalte părți, decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

În cazul în care o parte intenționează să adopte o interdicție sau restricție la exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi enumerate în anexa 2-B, în conformitate cu articolul XI alineatul (2) sau cu articolul XX din GATT 1994, partea:

încearcă să limiteze această interdicție sau restricție la ceea ce este necesar, ținând cont în mod corespunzător de posibilele sale efecte negative asupra celeilalte părți;

furnizează celeilalte părți o notificare scrisă în acest sens, ori de câte ori este posibil, înainte de introducerea unor astfel de interdicții sau restricții și, cu cât mai mult timp în avans posibil, sau, în caz contrar, în termen de cel mult 15 zile de la data introducerii acesteia, iar notificarea scrisă respectivă include o descriere a mărfii în cauză, restricția sau interdicția introdusă, inclusiv natura acesteia, motivele acesteia, data introducerii acestei interdicții sau restricții, precum și durata prevăzută a acesteia; și

acordă, la cerere, celeilalte părți o posibilitate rezonabilă de consultare în legătură cu orice chestiune legată de o astfel de interdicție sau restricție.

Fiecare parte se asigură, în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994, că toate taxele de orice natură, altele decât taxele vamale, taxele la export și impozitele în conformitate cu articolul III din GATT 1994, aplicate de partea respectivă la import sau export sau în legătură cu importul și exportul, sunt limitate ca valoare la costul aproximativ al serviciilor prestate, care nu este calculat pe o bază ad valorem și nu reprezintă o protecție indirectă a mărfurilor interne sau o impozitare a importurilor în scopuri fiscale.

Părțile nu impun tranzacții consulare, nici taxe aferente acestora. În sensul prezentului alineat, prin tranzacții consulare se înțelege cerințele stabilite de un consul al părții importatoare aflat pe teritoriul părții exportatoare, cu scopul de a se obține facturi consulare sau vize consulare pentru facturi comerciale, certificate de origine, manifeste, declarații de export ale transportatorilor sau orice alte documente vamale solicitate la import sau în legătură cu acesta.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile existente în temeiul Acordului privind procedurile de acordare a licențelor de import.

Fiecare parte adoptă sau menține proceduri de acordare a licențelor de export în conformitate cu articolul 1 alineatele (1)-(9) și cu articolul 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. O parte poate adopta sau menține proceduri de acordare a licențelor de export în conformitate cu articolul 2 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. În acest scop, dispozițiile respective din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis, și se aplică procedurilor de acordare a licențelor de export între părți. Alineatele (2)-(8) se aplică pentru orice mărfuri enumerate în anexa 2-B.

Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licențelor de export sunt aplicate în mod neutru și administrate într-o manieră corectă, echitabilă, nediscriminatorie și transparentă.

Fiecare parte adoptă sau menține proceduri de acordare a licențelor de import sau de export numai atunci când nu sunt disponibile în mod rezonabil alte proceduri adecvate care să servească unui scop administrativ.

Părțile nu adoptă sau mențin proceduri de acordare a licențelor neautomate de import sau de export, cu excepția cazului în care acestea sunt necesare pentru a pune în aplicare o măsură conformă cu prezentul acord. O parte care adoptă proceduri de acordare a licențelor neautomate indică în mod clar măsura care este pusă în aplicare prin intermediul unei astfel de proceduri de acordare a licențelor.

Fiecare parte răspunde în termen de 60 de zile la orice cerere de informații emisă de cealaltă parte cu privire la procedurile de acordare a licențelor de import sau de export pe care prima parte intenționează să le adopte, le-a adoptat sau le menține, precum și cu privire la criteriile pentru acordarea sau atribuirea licențelor de import sau de export.

Partea care aplică restricții la exportul unui produs sub forma unui contingent va tinde la o repartizare a comerțului cu un astfel produs cât mai asemănătoare posibil cu cea la care s-ar fi așteptat dacă nu ar fi existat astfel de restricții.

În cazul în care o parte adoptă sau menține proceduri de acordare a licențelor de export, părțile se consultă, la cererea celeilalte părți, cu privire la orice aspecte legate de punerea în aplicare a acestor proceduri și țin cont în mod corespunzător de rezultatele acestor consultări.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte se asigură că mărfurile reprelucrate sunt tratate ca mărfuri noi. Fiecare parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare pentru distribuție sau vânzare.

În sensul prezentului articol, mărfuri reprelucrate înseamnă mărfurile clasificate la poziția 40.12, capitolele 84-90 sau la poziția 94.02 din Sistemul armonizat, care:

sunt compuse în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate;

au o durată de viață și performanțe similare cu mărfurile respective în stare nouă; și

au o garanție de fabrică similară celei aplicabile mărfurilor respective în stare nouă.

Angajamentele specifice asumate de fiecare parte referitoare la măsurile netarifare privind mărfurile sunt stabilite în anexele 2-C și 2-D.

După 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord sau la cererea unei părți, părțile evaluează dacă problemele care rezultă din măsurile netarifare privind mărfurile pot fi remediate în mod eficient în cadrul prezentului acord. Ca urmare a acestei evaluări, părțile inițiază consultări pentru a analiza extinderea domeniului de aplicare a angajamentelor existente sau asumarea unor angajamente suplimentare de interes reciproc referitoare la măsuri netarifare privind mărfurile, inclusiv în domeniul cooperării. Pe baza acestor consultări, părțile pot conveni să inițieze negocieri de interes reciproc. Prin punerea în aplicare a prezentului alineat, părțile țin seama de experiența dobândită în cursul perioadei anterioare de punere în aplicare a prezentului acord.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu se interpretează ca împiedicând părțile să adopte măsuri în scopul protejării echilibrului balanței de plăți. O parte se asigură că astfel de măsuri sunt luate în conformitate cu condițiile stabilite în articolul XII din GATT 1994 și cu Înțelegerea privind dispozițiile referitoare la balanța de plăți din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, cuprinse în anexa 1A la Acordul OMC.

Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică utilizarea de către o parte a controalelor schimburilor valutare sau a restricțiilor de schimb valutar în conformitate cu Statutul Fondului Monetar Internațional.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, în cazul în care o parte aplică cerințele privind indicarea obligatorie a țării de origine pe produse, altele decât produsele alimentare, agricole sau pescărești, astfel cum sunt definite în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale părții respective, marcajul Made in Japan/Fabricat în Japonia sau un marcaj similar în limba locală a țării importatoare, pentru Uniunea Europeană și marcajul Made in EU/Fabricat în UE sau un marcaj similar în japoneză, pentru Japonia, sunt acceptate ca îndeplinind aceste cerințe. Capitolul 3 nu se aplică prezentului articol.

În sensul prezentului capitol, articolul XX din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

În cazul în care o parte intenționează să ia oricare dintre măsurile prevăzute la articolul XX literele (i) și (j) din GATT 1994, partea respectivă:

furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante; și

acordă, la cerere, celeilalte părți o posibilitate rezonabilă de consultare în legătură cu orice chestiune referitoare la astfel de măsuri, în vederea găsirii unei soluții reciproc acceptabile.

Părțile pot conveni asupra oricăror mijloace necesare pentru a soluționa chestiunile care fac obiectul consultărilor menționate la alineatul (2) litera (b).

Atunci când împrejurări excepționale și critice, care necesită măsuri imediate, fac imposibile furnizarea de informații sau examinarea în prealabil, partea care intenționează să ia măsurile în cauză poate să aplice imediat măsurile necesare pentru a gestiona situația și informează imediat cealaltă parte cu privire la acestea.

SECȚIUNEA C

Dispozițiile prezentei secțiuni nu se aplică produselor, altele decât produsele vitivinicole clasificate la poziția 22.04 din Sistemul armonizat.

Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la articolele 2.25-2.28, importul și vânzarea de produse vitivinicole comercializate între părți vizate de prezenta secțiune se desfășoară în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale părții importatoare.

De la data intrării în vigoare a prezentului acord, Uniunea Europeană autorizează importul și comercializarea în Uniunea Europeană de produse vitivinicole destinate consumului uman, originare din Japonia și produse în conformitate cu:

definițiile produselor și practicile oenologice autorizate și restricțiile aplicate în Japonia pentru vânzarea vinului japonez, astfel cum sunt prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea A, cu condiția ca acestea să fie conforme cu definițiile produselor și practicile oenologice și restricțiile prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea A; și

practicile oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea B.

De la data intrării în vigoare a prezentului acord, Japonia autorizează importul și vânzarea în Japonia de produse vitivinicole destinate consumului uman, originare din Uniunea Europeană și produse în conformitate cu:

definițiile produselor și practicile oenologice autorizate și restricțiile aplicate în Uniunea Europeană, astfel cum sunt prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea A, cu condiția ca acestea să fie conforme cu definițiile produselor și practicile oenologice și restricțiile prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea A; și

practicile oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea B.

La data intrării în vigoare a prezentului acord, părțile fac schimb de notificări prin care se confirmă faptul că procedurile lor pentru autorizarea practicilor oenologice prevăzute în secțiunea B din partea 1 și respectiv, secțiunea B partea 2 din anexa 2-E, au fost îndeplinite.

Uniunea Europeană ia cu rapiditate măsurile necesare pentru autorizarea practicilor oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea C și notifică Japoniei că procedurile sale pentru autorizarea respectivă au fost îndeplinite.

Japonia ia cu rapiditate măsurile necesare pentru autorizarea practicilor oenologice prevăzute în secțiunea C din partea 1 din anexa 2-E și notifică Uniunii Europene că procedurile sale pentru autorizarea respectivă au fost îndeplinite.

Autorizația menționată la alineatele (1) și (2) intră în vigoare la data ultimei notificări de către oricare dintre părți.

Uniunea Europeană ia măsurile necesare pentru autorizarea practicilor oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 2 secțiunea D și notifică Japoniei că procedurile sale pentru autorizarea respectivă au fost îndeplinite.

Japonia ia măsurile necesare pentru autorizarea practicilor oenologice prevăzute în anexa 2-E partea 1 secțiunea D și notifică Uniunii Europene că procedurile sale pentru autorizarea respectivă au fost îndeplinite.

Autorizarea prevăzută la alineatele (1) și (2) intră în vigoare la data ultimei notificări efectuate de către oricare dintre părți.

Un certificat autentificat în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Japoniei, inclusiv un certificat pe propria răspundere emis de un producător autorizat de autoritatea competentă din Japonia, este suficient ca documentație care servește drept dovadă că cerințele pentru importul și vânzarea în Uniunea Europeană a produselor vitivinicole originare din Japonia prevăzute la articolul 2.25, 2.26 sau 2.27 au fost îndeplinite.

La intrarea în vigoare a prezentului acord, Grupul de lucru pentru vinuri instituit în temeiul articolului 22.4 adoptă, prin decizie, modalitățile:

pentru punerea în aplicare a alineatului (1), în special formularele care trebuie utilizate și informațiile care trebuie furnizate în certificat; și

pentru cooperarea între punctele de contact desemnate de Uniunea Europeană pentru fiecare dintre statele sale membre și de Japonia.

Nu se solicită niciun certificat sau alt document echivalent ca dovadă a faptului că cerințele pentru importul și vânzarea în Japonia a produselor vitivinicole originare din Uniunea Europeană prevăzute la articolul 2.25, 2.26 sau 2.27 au fost îndeplinite.

Părțile examinează punerea în aplicare a:

articolului 2.26 în mod regulat și cel puțin o dată pe an în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord; și

a articolului 2.27 în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

În cazul în care părțile constată, în procesul de examinare a punerii în aplicare a articolului 2.26, că notificările prevăzute la articolul 2.26 nu au fost transmise reciproc în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, părțile inițiază consultări cu scopul de a conveni asupra unei soluții practice.

În cazul în care notificarea prevăzută la articolul 2.26 alineatul (2) nu a fost transmisă în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, iar notificarea prevăzută la articolul 2.26 alineatul (1) a fost transmisă, Uniunea Europeană poate să suspende temporar acceptarea autocertificării produselor vitivinicole prevăzută la articolul 2.28, în cazul în care nu s-a convenit asupra unei soluții practice, astfel cum se menționează la alineatul (2), în termen de trei luni de la inițierea consultărilor prevăzute la alineatul (2).

Suspendarea temporară a acceptării autocertificării prevăzute la alineatul (3) trebuie să înceteze imediat în momentul în care Japonia transmite Uniunii Europene notificarea prevăzută la articolul 2.26 alineatul (2).

În cazul în care părțile constată, în procesul de examinare a punerii în aplicare a articolului 2.27 prevăzut la alineatul (1), că notificările prevăzute la articolul 2.27 nu au fost transmise reciproc în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord, părțile inițiază consultări.

Nicio dispoziție din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor unei părți asumate în temeiul Acordului SPS.

În ceea ce privește aspectele care intră sub incidența articolelor 2.25-2.28, o parte nu impune condiții mai puțin favorabile decât cele prevăzute în prezenta secțiune sau în actele sale cu putere de lege sau actele sale administrative în vigoare la data semnării prezentului acord.

Alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere dreptului părților de a lua măsurile sanitare și fitosanitare necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor, cu condiția ca asemenea măsuri să nu fie incompatibile cu dispozițiile Acordului SPS.

Comitetul mixt poate adopta decizii de modificare a anexei 2-E, pentru a adăuga, a elimina sau a modifica trimiterile la practici oenologice, restricții și alte elemente, în conformitate cu articolul 23.2 alineatul (3).

SECȚIUNEA D

În scopul de a monitoriza funcționarea prezentului acord și pentru o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile fac schimb anual de statistici în materie de importuri pentru perioada care acoperă cel mai recent an calendaristic disponibil. Perioada poate fi prelungită de către Comitetul pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 22.3 cu încă cinci ani.

Schimbul de statistici în materie de importuri prevăzut la alineatul (1) trebuie să cuprindă, în măsura în care este posibil, datele referitoare la perioada care acoperă cel mai recent an calendaristic disponibil, inclusiv valoarea și volumul importurilor de mărfuri provenite de la cealaltă parte, care beneficiază de un tratament tarifar preferențial în temeiul prezentului acord, precum și cele care nu beneficiază de un tratament tarifar preferențial, pe baza nomenclaturii părții respective.

Părțile recunosc că încălcările legislației vamale legate de tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord ar putea afecta în mod prejudiciabil industria internă și convin să coopereze în ceea ce privește prevenirea, detectarea și combaterea acestor încălcări în conformitate cu dispozițiile relevante din capitolul 3 și ale Acordului dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Japoniei privind cooperarea și asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, adoptat la Bruxelles, la 30 ianuarie 2008 (denumit în continuare CMAA).

În conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (4)-(7), o parte poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord pentru mărfurile în cauză având legătură cu încălcările sistematice menționate la litera (a), în cazul în care partea a constatat, pe baza unor informații obiective, incontestabile și verificabile, că:

au fost comise încălcări sistematice în legislația sa vamală în legătură cu tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord pentru o anumită marfă; și

cealaltă parte a refuzat în mod sistematic și nejustificat sau a omis în vreun alt fel să desfășoare activitățile de cooperare prevăzute la alineatul (1) în legătură cu încălcările sistematice prevăzute la litera (a).

În pofida dispozițiilor prevăzute la alineatul (2), suspendarea temporară nu se aplică comercianților care îndeplinesc criteriile de conformitate convenite de părți prin intermediul consultărilor prevăzute la alineatul (4).

Partea care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) notifică celeilalte părți fără întârziere nejustificată această constatare însoțită de informații suficiente care să justifice inițierea de consultări, inclusiv un rezumat al faptelor esențiale legate de alineatul (2) literele (a) și (b), și inițiază consultări cu cealaltă parte în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri pentru a ajunge la o soluție acceptabilă pentru ambele părți și pentru a conveni asupra criteriilor de conformitate în ceea ce privește cerințele prezentului acord și legislația vamală relevantă.

Înainte de adoptarea unei decizii finale, partea care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) trebuie să informeze toate părțile interesate cu privire la intenția sa de a aplica o suspendare temporară și să se asigure că acestea beneficiază de toate posibilitățile de a-și apăra interesele. O suspendare temporară nu se aplică părților interesate, cu condiția ca acestea să demonstreze în mod satisfăcător și obiectiv părții care a făcut constatarea că nu sunt implicate în încălcările sistematice menționate la alineatul (2) litera (a).

În cazul în care, în urma procedurilor menționate la alineatele (4) și (5), părțile nu au reușit să convină asupra unei soluții acceptabile în termen de șase luni de la notificare, partea care a făcut constatarea poate decide să suspende în mod temporar tratamentul tarifar preferențial acordat în temeiul prezentului acord pentru mărfurile în cauză, ținând seama în mod corespunzător de excepția prevăzută la alineatul (3). Suspendarea temporară se notifică celeilalte părți fără întârzieri nejustificate.

O suspendare temporară se aplică doar pe perioada necesară pentru a contracara încălcările și nu depășește o perioadă de șase luni. În cazul în care o parte a făcut o constatare, conform căreia respectivele condiții care au condus la suspendarea inițială persistă la expirarea suspendării temporare, partea respectivă poate decide să reînnoiască suspendarea temporară, după notificarea celeilalte părți cu privire la o astfel de constatare, însoțită de informații suficiente care să justifice reînnoirea. Orice suspendare temporară încetează în termen de maximum doi ani de la suspendarea inițială, cu excepția cazului în care s-a demonstrat Comitetului pentru comerțul cu mărfuri, că respectivele condiții care au condus la suspendarea inițială persistă la expirarea perioadei fiecărei reînnoiri.

Suspendările temporare aplicate fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri.

Partea care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) sau (7) publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor referitoare la orice notificare și decizie privind suspendările temporare menționate la alineatele (4)-(7).

Suspendarea temporară nu se aplică comercianților, alții decât comercianții menționați la alineatul (3) și nici părților interesate menționate la alineatul (5), cu condiția ca aceștia să demonstreze în mod satisfăcător și obiectiv părții care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) sau (7) că nu sunt implicați în încălcările sistematice menționate la alineatul (2) litera (a).

Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca împiedicând comercianții sau părțile interesate să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit, ocazionat în mod ilegal de măsurile menționate la alineatul (6), părții care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) sau (7), în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative interne.

Comitetul pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 22.3 (denumit în continuare, în prezentul articol, comitetul) este responsabil pentru punerea în aplicare și funcționarea eficace a prezentului capitol.

Comitetul are următoarele funcții:

examinează și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;

raportează Comitetului mixt constatările sale; și

îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b).

Comitetul se reunește la datele și în locurile sau prin mijloacele convenite prin consens de reprezentanții părților.

Grupul de lucru pentru vinuri instituit în temeiul articolului 22.4 este responsabil cu punerea în aplicare și funcționarea eficace a secțiunii C și a anexei 2-E.

Grupul de lucru pentru vinuri are următoarele funcții:

adoptă modalitățile referitoare la autocertificarea prevăzută la articolul 2.28 alineatul (2);

monitorizează punerea în aplicare a articolelor 2.25-2.29, inclusiv examinarea și consultările prevăzute la articolul 2.29; și

examinează modificările anexei 2-E și formulează recomandări în atenția Comitetului mixt cu privire la adoptarea unei decizii cu privire la modificările respective.

Grupul de lucru pentru vinuri se reunește pentru prima dată la data intrării în vigoare a prezentului acord.

CAPITOLUL 3

SECȚIUNEA A

În sensul prezentului capitol:

acvacultură înseamnă cultivarea de organisme acvatice, inclusiv pește, moluște, crustacee și alte nevertebrate acvatice și a plantelor acvatice pe bază de stoc de reproducere, cum ar fi ouăle, peștii mici, puietul, larvele, puietul de somon, somonul tânăr sau alți pești tineri în stadiul post-larvar prin intervenție în procesul de creștere sau de dezvoltare, în scopul îmbunătățirii producției, precum popularea periodică, hrănirea sau protejarea împotriva prădătorilor;

transport înseamnă produsele expediate simultan de către un exportator către un destinatar sau înscrise într-un document de transport unic al exportatorului către destinatar sau, în absența unui astfel de document, înscrise pe o factură unică;

exportator înseamnă o persoană situată pe teritoriul unei părți care, în conformitate cu cerințele prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative ale acestei părți, exportă sau produce produsul originar și întocmește un atestat de origine;

importator înseamnă o persoană care importă produsul originar și solicită tratament tarifar preferențial pentru acest produs;

material înseamnă orice materie sau substanță utilizată la producerea unui produs, inclusiv orice componente, ingrediente, materii prime sau componente;

material neoriginar înseamnă un material care nu poate fi considerat originar în temeiul prezentului capitol, inclusiv un material al cărui caracter originar nu poate fi determinat;

tratament tarifar preferențial înseamnă nivelul taxelor vamale aplicabil unei mărfi originare, în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1);

produs înseamnă orice materie sau substanță care rezultă din activitățile de producție, chiar dacă acesta este destinat utilizării ca material în producerea unui alt produs, și trebuie înțeles ca fiind o marfă astfel cum este prevăzută în capitolul 2; și

producere înseamnă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea.

În scopul aplicării tratamentului tarifar preferențial de către o parte pentru o marfă originară din cealaltă parte, în conformitate cu articolul 2.8 alineatul (1), următoarele produse, dacă acestea respectă toate celelalte cerințe aplicabile din prezentul capitol, se consideră ca fiind originare din cealaltă parte:

produse obținute sau produse în întregime, astfel cum se prevede la articolul 3.3;

produse care sunt produse exclusiv din materiale originare din partea respectivă; sau

produse care sunt produse folosind materiale neoriginare, cu condiția ca acestea să îndeplinească toate cerințele aplicabile din anexa 3-B.

În sensul prezentului capitol, domeniul de aplicare teritorială al unei părți nu include apele maritime, fundul mării și subsolul marin aflate dincolo de limitele mării sale teritoriale.

În cazul în care un produs a dobândit caracterul originar, materialele neoriginare utilizate la producerea produsului nu trebuie să fie considerate ca fiind neoriginare atunci când produsul respectiv este încorporat ca material într-un alt produs.

Cerințele stabilite în prezentul capitol referitoare la dobândirea caracterului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere pe teritoriul unei părți.

În sensul articolului 3.2, un produs este obținut în întregime pe teritoriul unei părți, în cazul în care este:

o plantă sau un produs vegetal, crescut, cultivat, recoltat, cules sau colectat pe teritoriul acesteia;

un animal viu născut și crescut pe teritoriul acesteia;

un produs care provine de la un animal viu crescut pe teritoriul acesteia;

un produs obținut de la un animal sacrificat care a fost născut și crescut pe teritoriul acesteia;

un animal obținut prin activități de vânătoare, utilizare de capcane, pescuit, colectare sau capturare pe teritoriul acesteia;

un produs obținut din acvacultură pe teritoriul acesteia;

un mineral sau alte substanțe prezente în stare naturală, care nu sunt incluse la literele (a)-(f), extrase sau obținute pe teritoriul acesteia;

pești, crustacee sau alte organisme marine pescuite de către nava unei părți din apele maritime, de pe fundul mării sau din subsolul marin dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și, în conformitate cu dreptul internațional, dincolo de marea teritorială a țărilor terțe;

un produs fabricat exclusiv din produsele prevăzute la litera (h) la bordul unei nave-fabrică a unei părți dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și, în conformitate cu dreptul internațional, dincolo de marea teritorială a țărilor terțe;

un produs altul decât peștii, crustaceele și alte organisme marine pescuite de către o parte sau o persoană a unei părți de pe fundul mării sau din subsolul marin dincolo de marea teritorială a fiecărei părți și în afara zonelor în care țările terțe își exercită jurisdicția, cu condiția ca respectiva parte sau o persoană a părții respective să aibă dreptul de a exploata fundul mării sau subsolul marin respectiv în conformitate cu dreptul internațional;

un produs care constituie:

deșeuri sau resturi provenite din activitățile de producție de pe teritoriul părții; sau

deșeuri sau resturi provenite de la produsele uzate colectate pe teritoriul acesteia, cu condiția ca aceste produse să servească doar la recuperarea materiilor prime; sau

un produs fabricat pe teritoriul acesteia exclusiv din produsele menționate la literele (a)-(k) sau din derivați ai acestor produse.

deșeuri sau resturi provenite din activitățile de producție de pe teritoriul părții; sau

deșeuri sau resturi provenite de la produsele uzate colectate pe teritoriul acesteia, cu condiția ca aceste produse să servească doar la recuperarea materiilor prime; sau

O navă a părții prevăzută la alineatul (1) litera (h) sau o navă-fabrică a unei părți prevăzută la alineatul (1) litera (i) înseamnă o navă sau respectiv, o navă-fabrică care:

este înregistrată într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Japonia;

arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Japoniei; și

respectă una dintre următoarele cerințe:

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de una sau de mai multe persoane fizice ale unei părți; sau

este deținută de una sau de mai multe persoane juridice:

care are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice pe teritoriul unei părți; și

în care cel puțin 50 % din dreptul de proprietate aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice ale unei părți.

care are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice pe teritoriul unei părți; și

în care cel puțin 50 % din dreptul de proprietate aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice ale unei părți.

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de una sau de mai multe persoane fizice ale unei părți; sau

este deținută de una sau de mai multe persoane juridice:

care are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice pe teritoriul unei părți; și

în care cel puțin 50 % din dreptul de proprietate aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice ale unei părți.

care are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice pe teritoriul unei părți; și

în care cel puțin 50 % din dreptul de proprietate aparține persoanelor fizice sau persoanelor juridice ale unei părți.

În pofida dispozițiilor articolului 3.2 alineatul (1) litera (c), un produs nu poate fi considerat ca fiind originar dintr-o parte în cazul în care numai una sau mai multe din următoarele operațiuni sunt efectuate asupra materialelor neoriginare la producerea produsului pe teritoriul părții respective:

operațiunile de conservare, cum ar fi uscarea, congelarea, păstrarea în saramură și alte operațiuni similare în cazul în care scopul lor unic este de a asigura că produsul se menține într-o stare optimă pe durata transportului și a depozitării;

schimbări ale ambalajului;

desfacerea sau asamblarea pachetelor;

spălarea, curățarea sau îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;

călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;

operațiunile simple de vopsire sau șlefuire;

decorticarea, albirea parțială sau totală, netezirea sau glazurarea cerealelor și a orezului;

operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului în stare solidă;

înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor sau decorticarea fructelor, nucilor și fructelor cu coajă lemnoasă sau a legumelor;

ascuțirea, operațiunile simple de măcinare sau de tăiere;

cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe clase sau potrivirea, inclusiv alcătuirea de seturi de articole;

simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, cutii, lăzi, simpla fixare pe cartoane sau planșete și orice alte operațiuni simple de ambalare;

aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, emblemelor și a altor semne distinctive similare;

simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite;

simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;

simpla colectare sau simpla asamblare a părților în vederea constituirii unui articol complet sau finit, sau a unui articol considerat complet sau finit în conformitate cu regula 2 litera (a) din normele generale de interpretare a Sistemului armonizat; dezasamblarea produselor în părți; sau

sacrificarea animalelor.

În sensul alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau echipamente produse sau instalate în mod special pentru realizarea operațiunilor respective.

Un produs care îndeplinește condițiile pentru a fi considerat originar dintr-o parte este considerat ca fiind originar din cealaltă parte dacă este utilizat ca material în producerea unui alt produs pe teritoriul celeilalte părți.

Producția realizată pe teritoriul unei părți dintr-un material neoriginar poate fi luată în considerare pentru a stabili dacă un produs este originar din cealaltă parte.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care producția realizată pe teritoriul celeilalte părți nu depășește una sau mai multe dintre operațiunile menționate la alineatul (1) literele (a)-(q) de la articolul 3.4

Pentru ca un exportator să completeze atestatul de origine menționat la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a) pentru un produs menționat la alineatul (2), exportatorul trebuie să obțină de la furnizorul său informațiile prevăzute în anexa 3-C.

Informațiile prevăzute la alineatul (4) se aplică unui singur transport sau mai multor transporturi pentru același material care este furnizat în cursul unei perioade maxime de 12 luni de la data la care informațiile au fost furnizate.

În cazul în care materialele neoriginare utilizate în producerea unui produs nu îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa 3-B, produsul se consideră ca fiind originar dintr-o parte, cu condiția ca:

pentru un produs clasificat la capitolele 1-49 sau la capitolele 64-97 din Sistemul armonizat, valoarea tuturor acestor materiale neoriginare să nu depășească 10 % din prețul EXW (franco fabrică) sau din prețul FOB (franco la bord) al produsului;

pentru un produs clasificat la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat, toleranțele să fie aplicabile astfel cum este prevăzut în notele 6-8 din anexa 3-A.

Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care valoarea materialelor neoriginare utilizate în producerea unui produs depășește oricare din procentele indicate pentru valoarea maximă a materialelor neoriginare, astfel cum se specifică în cerințele prevăzute în anexa 3-B.

Alineatul (1) nu se aplică produselor obținute în întregime pe teritoriul unei părți, în sensul articolului 3.3. În cazul în care anexa 3-B impune ca materialele utilizate la producerea unui produs să fie obținute în întregime, se aplică alineatele (1) și (2).

Unitatea de luat în considerare în vederea aplicării dispozițiilor prezentului capitol este produsul considerat ca unitate de bază pentru clasificarea produsului conform Sistemului armonizat.

Atunci când un transport constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare în mod individual atunci când se aplică dispozițiile prezentului capitol.

Materialele fungibile originare și neoriginare se separă fizic pe timpul depozitării pentru a-și menține caracterul originar.

În sensul prezentului articol, materiale fungibile înseamnă materialele de aceeași natură și calitate comercială, având aceleași caracteristici tehnice și fizice și neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul finit.

În pofida alineatului (1), materialele fungibile originare și neoriginare pot fi utilizate la producerea unui produs fără a fi separate fizic pe timpul depozitării, cu condiția utilizării unei metode de separare contabilă.

Metoda separării contabile menționată la alineatul (3) se aplică cu respectarea unei metode de gestionare a stocurilor în conformitate cu principiile contabile general acceptate pe teritoriul părții în cauză.

O parte poate solicita, în condițiile prevăzute în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, ca utilizarea metodei separării contabile să facă obiectul unei autorizări prealabile de către autoritatea vamală a părții respective. Autoritatea vamală monitorizează utilizarea autorizației și poate retrage autorizația în cazul în care titularul utilizează în mod necorespunzător metoda separării contabile sau în cazul în care nu reușește să îndeplinească oricare dintre celelalte condiții stabilite în prezentul capitol.

Metoda separării contabile este orice metodă care garantează că, în orice moment, numărul de materiale cărora li se conferă caracterul originar nu este mai mare decât ar fi în cazul în care materialele ar fi separate fizic.

Un set, clasificat în conformitate cu regula 3 literele (b) și (c) din normele generale de interpretare a Sistemului armonizat, este considerat ca fiind originar dintr-o parte atunci când toate componentele acestuia sunt originare în conformitate cu prezentul capitol. În cazul în care un set este alcătuit din componente originare și neoriginare, setul, în ansamblul său, este considerat ca fiind originar în întregime dintr-o parte, cu condiția ca valoarea componentelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică sau prețul franco la bord al setului.

Un produs originar declarat pentru consum în partea importatoare, după export și înainte de a fi declarat pentru consum, trebuie să nu fi fost modificat, transformat în orice fel sau supus altor operațiuni în afara celor necesare păstrării lui în stare bună sau în afara adăugării sau aplicării de marcaje, etichete, sigilii sau alte documente necesare pentru a asigura respectarea cerințelor interne specifice ale părții importatoare.

Depozitarea sau expunerea unui produs poate avea loc într-o țară terță cu condiția ca acesta să rămână sub supraveghere vamală în țara terță respectivă.

Fără a aduce atingere secțiunii B, este permisă divizarea transporturilor într-o țară terță, dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, și cu condiția ca transporturile să rămână sub supraveghere vamală în țara terță respectivă.

În cazul în care există îndoieli dacă cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3) sunt respectate, autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita importatorului să facă dovada conformității, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, cum ar fi conosamente sau dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau prin orice alte dovezi legate de produsul în sine.

Dacă un produs originar dintr-o parte exportat din această parte către o țară terță este returnat părții respective, el se consideră ca fiind neoriginar, cu excepția cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a părții respective, că produsul returnat:

este identic cu cel care a fost exportat; și

nu a făcut obiectul niciunei operațiuni în afara celor necesare pentru păstrarea lui în stare bună în perioada în care s-a aflat pe teritoriul țării terțe sau pe durata exportului.

Prezentul articol se aplică accesoriilor, pieselor de schimb, uneltelor și instrucțiunilor sau altor materiale de informare dacă:

accesoriile, piesele de schimb, uneltele și instrucțiunile sau alte materiale de informare sunt clasificate și livrate împreună cu un produs, dar nu sunt facturate separat de produs; și

tipurile, cantitățile și valoarea accesoriilor, pieselor de schimb, uneltelor și instrucțiunilor sau a altor materiale de informare sunt uzuale pentru produsul respectiv.

Pentru a determina dacă un produs este obținut în întregime, sau satisface o cerință în materie de proces de producție sau de schimbare în clasificarea tarifară, astfel cum este prevăzut în anexa 3-B, accesoriile, piesele de schimb, uneltele și instrucțiunile sau alte materiale de informare nu sunt luate în considerare.

Pentru a determina dacă un produs îndeplinește o cerință privind valoarea prevăzută în anexa 3-B, valoarea accesoriilor, pieselor de schimb, uneltelor și instrucțiunilor sau a altor materiale de informare este luată în considerare ca valoare a materialelor originare sau neoriginare, după caz, în calculul efectuat în scopul aplicării cerinței privind valoarea pentru acest produs.

Accesoriile, piesele de schimb, uneltele și instrucțiunile sau alte materiale de informare ale unui produs au caracterul originar al produsului împreună cu care acestea sunt livrate.

Pentru a determina dacă un produs este originar dintr-o parte nu este necesar să se determine caracterul originar al următoarelor elemente:

combustibili, energie, catalizatori și solvenți;

echipamente, dispozitive și furnituri utilizate pentru testarea sau inspecția produsului;

mănuși, ochelari, încălțăminte, îmbrăcăminte, echipamente de siguranță și furnituri;

mașini, utilaje, matrițe și forme;

piese de schimb și materiale folosite la întreținerea echipamentelor și a clădirilor;

lubrifianți, grăsimi, materiale pentru amestecuri și alte materiale utilizate în producție sau pentru funcționarea echipamentelor și a clădirilor; și

orice alt material care nu este încorporat în produs, dar a cărui utilizare la producerea produsului poate fi demonstrată în mod rezonabil ca parte din producerea respectivă.

Materialele de ambalare și containerele de transport care sunt utilizate pentru a proteja un produs în timpul transportului nu sunt luate în considerare la determinarea caracterului originar al unui produs.

Materialele de ambalare și containerele în care un produs este ambalat pentru vânzarea cu amănuntul, în cazul în care sunt clasificate împreună cu produsul, nu sunt luate în considerare pentru a stabili dacă toate materialele neoriginare utilizate la fabricarea produsului au fost supuse modificării aplicabile care vizează clasificarea tarifară sau unui proces de producție prevăzut în anexa 3-B sau dacă produsul a fost obținut în întregime.

În cazul în care un produs face obiectul unei cerințe privind valoarea prevăzută în anexa 3-B, valoarea materialelor de ambalare și a containerelor în care produsul este ambalat pentru vânzarea cu amănuntul, dacă sunt clasificate împreună cu produsul, este luată în considerare, ca originară sau neoriginară, după caz, în calculul efectuat în scopul aplicării cerinței privind valoarea pentru acest produs.

SECȚIUNEA B

La import, partea importatoare acordă un tratament tarifar preferențial unui produs originar din cealaltă parte pe baza unei cereri de tratament tarifar preferențial din partea importatorului. Importatorul este responsabil pentru corectitudinea cererii prin care se solicită un tratament tarifar preferențial și pentru respectarea cerințelor prevăzute în prezentul capitol.

O cerere de tratament tarifar preferențial se bazează pe:

un atestat de origine în care exportatorul certifică faptul că produsul este un produs originar; sau

informațiile pe care le deține importatorul conform cărora produsul este un produs originar.

O cerere de tratament tarifar preferențial și elementele pe care se bazează aceasta, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (a) sau (b), sunt, de asemenea, incluse în declarația vamală de import în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile ale părții importatoare. Autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita importatorului să furnizeze o explicație, în măsura în care importatorul poate furniza o astfel de explicație, care face parte din declarația vamală de import sau într-un document însoțitor, în care se indică faptul că produsul îndeplinește cerințele prezentului capitol.

Astfel, importatorul care introduce o cerere pentru un tratament tarifar preferențial pe baza unui atestat de origine prevăzut la alineatul (2) litera (a) păstrează atestatul de origine și, atunci când i se solicită de către autoritatea vamală a părții importatoare, pune la dispoziția autorității menționate o copie a acestuia.

Alineatele (2)-(4) nu se aplică în cazurile specificate la articolul 3.20.

Un atestat de origine poate fi întocmit de către un exportator al unui produs pe baza informațiilor care demonstrează că produsul este originar, inclusiv informații privind caracterul originar al materialelor utilizate în producerea produsului. Exportatorul este responsabil pentru corectitudinea atestatului de origine și a informațiilor furnizate.

Un atestat de origine trebuie întocmit utilizând una dintre versiunile lingvistice ale textului care figurează în anexa 3-D, pe o factură sau pe orice alt document comercial care descrie produsul originar într-o manieră suficient de detaliată pentru a permite identificarea acestuia. Partea importatoare nu solicită importatorului să prezinte o traducere a atestatului de origine.

Autoritatea vamală a părții importatoare nu respinge o cerere de tratament tarifar preferențial din cauza erorilor sau discrepanțelor minore din atestatul de origine sau pentru simplul motiv că o factură a fost emisă într-o țară terță.

Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii.

Un atestat de origine se poate aplica în cazul:

unui singur transport al unuia sau mai multor produse importate pe teritoriul unei părți; sau

mai multor transporturi de produse identice importate pe teritoriul unei părți în cursul unei perioade specificate în atestatul de origine care nu depășește 12 luni.

În cazul în care, la cererea importatorului, produsele neasamblate sau demontate, în sensul regulii 2 litera (a) din normele generale de interpretare a Sistemului armonizat, care se clasifică la secțiunile XV-XXI din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, un singur atestat de origine poate fi utilizat pentru astfel de produse în conformitate cu cerințele stabilite de autoritatea vamală a părții importatoare.

Informațiile de care dispune importatorul conform cărora un produs este originar din partea exportatoare se bazează pe informații care demonstrează că produsul este originar și că acesta îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol.

Un importator care introduce o cerere de tratament tarifar preferențial pentru un produs importat în partea importatoare, trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani de la data importului produsului:

în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine întocmit de exportator; sau

în cazul în care cererea s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, toate documentele care dovedesc că produsul îndeplinește cerințele pentru a obține caracterul originar.

Un exportator care a întocmit un atestat de origine păstrează o copie a atestatului de origine, precum și toate celelalte documente care demonstrează că produsul îndeplinește cerințele pentru a obține caracterul originar, timp de cel puțin patru ani de la data întocmirii atestatului de origine.

Evidențele care trebuie păstrate în conformitate cu prezentul articol pot fi păstrate în format electronic.

Alineatele (1)-(3) nu se aplică în cazurile specificate la articolul 3.20.

Sunt admise ca produse originare produsele expediate sub formă de colete mici de persoane fizice către persoane fizice sau care sunt transportate în bagajele personale ale călătorilor, cu condiția ca importul acestor produse să nu aibă caracter comercial, produsele să fi fost declarate ca fiind în conformitate cu cerințele prevăzute de prezentul capitol și în cazul în care nu există vreo îndoială cu privire la veridicitatea unei astfel de declarații.

În cazul în care importul nu face parte din importuri care pot fi considerate în mod rezonabil a fi fost făcute separat în scopul de a evita cerința privind un atestat de origine, valoarea totală a produselor menționate la alineatul (1) nu trebuie să depășească:

pentru Uniunea Europeană, 500 de euro în cazul pachetelor mici sau 1200 de euro în cazul produselor care fac parte din bagajul personal al unui călător. Sumele care se utilizează în altă monedă națională a unui stat membru al Uniunii Europene reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie a fiecărui an. Aceste sume sunt cele publicate pentru ziua respectivă de către Banca Centrală Europeană, cu excepția cazului în care o altă valoare este comunicată Comisiei Europene până la data de 15 octombrie a fiecărui an și sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică Japoniei sumele aplicabile.

pentru Japonia, 100000 de yeni sau suma pe care o poate stabili Japonia.

Fiecare parte poate prevedea că elementele pe care se bazează cererea prevăzute la articolul 3.16 alineatul (2) nu sunt necesare pentru importul unui produs pentru care partea importatoare a renunțat la cerințe.

Pentru a verifica dacă un produs importat pe teritoriul unei părți este originar din cealaltă parte sau dacă celelalte cerințe ale prezentului capitol sunt îndeplinite, autoritatea vamală a părții importatoare poate efectua o verificare bazată pe metodele de evaluare a riscului, care pot include selecția aleatorie, prin intermediul unei cereri de informații de la importatorul care a introdus cererea menționată la articolul 3.16. Autoritatea vamală a părții importatoare poate efectua o verificare fie în momentul depunerii declarației vamale de import, înainte de acordarea liberului de vamă pentru produse, sau după acordarea liberului de vamă pentru produse.

Informațiile solicitate în temeiul alineatului (1) vizează doar următoarele elemente:

în cazul în care cererea s-a bazat pe atestatul de origine prevăzut la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a), atestatul de origine respectiv;

numărul de clasificare tarifară a produsului în conformitate cu Sistemul armonizat și criteriile de origine utilizate;

o scurtă descriere a procesului de producție;

în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe un proces de producție specific, o descriere specifică a acestui proces;

dacă este cazul, o descriere a materialelor originare și neoriginare utilizate în procesul de producție;

în cazul în care criteriul de origine a fost obținut în întregime, categoria aplicabilă (cum ar fi recoltare, extracție, pescuit și loc de producție);

în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o metodă care utilizează valoarea, valoarea produsului, precum și valoarea tuturor materialelor neoriginare sau, după caz, pentru a stabili conformitatea cu cerința privind valoarea, a materialelor originare utilizate în producție;

în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o metodă care utilizează greutatea, greutatea produsului, precum și greutatea materialelor neoriginare relevante sau, după caz, pentru a stabili conformitatea cu cerința privind greutatea, a materialelor originare utilizate în produs;

în cazul în care criteriul de origine s-a bazat pe o modificare a clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare, inclusiv numărul de clasificare tarifară atribuit în conformitate cu Sistemul armonizat (în format de două, patru sau șase cifre în funcție de criteriul de origine); sau

informațiile referitoare la respectarea dispoziției privind nemodificarea menționată la articolul 3.10.

Atunci când furnizează informațiile solicitate, importatorul poate adăuga orice alte informații pe care le consideră relevante în scopul verificării.

În cazul în care cererea de tratament tarifar preferențial s-a bazat pe un atestat de origine astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a), importatorul informează autoritatea vamală a părții importatoare atunci când exportatorul poate furniza în mod direct informațiile solicitate, fie în totalitatea lor sau în ceea ce privește unul sau mai multe elemente de date.

În cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (2) litera (b), după ce a solicitat mai întâi informații în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea poate solicita informații din partea importatorului, dacă autoritatea vamală respectivă consideră că sunt necesare informații suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului. Autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita importatorului documente și informații specifice, dacă este cazul.

În cazul în care autoritatea vamală a părții importatoare decide să suspende acordarea tratamentului tarifar preferențial pentru produsul în cauză în așteptarea rezultatelor verificării, ea îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produs, sub rezerva măsurilor de precauție adecvate, inclusiv garanții. Orice suspendare a tratamentului tarifar preferențial încetează cât mai curând posibil după ce autoritatea vamală a părții importatoare a confirmat caracterul originar al produsului în cauză sau îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de prezentul capitol.

Pentru a asigura aplicarea adecvată a prezentului capitol, părțile cooperează, prin intermediul autorităților lor vamale respective, pentru a verifica dacă un produs este originar și dacă respectă celelalte cerințe prevăzute în prezentul capitol.

În cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe un atestat de origine astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (2) litera (a), după ce a solicitat mai întâi informații în conformitate cu articolul 3.21 alineatul (1), autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea poate solicita, de asemenea, informații din partea autorității vamale a părții exportatoare în termen de doi ani după importul produselor dacă autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea consideră că sunt necesare informații suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului. Cererea de informații trebuie să conțină următoarele informații:

atestatul de origine;

identitatea autorității vamale care emite cererea;

numele exportatorului;

obiectul și sfera verificării; și

după caz, orice alte documente relevante.

Autoritatea vamală a părții exportatoare poate, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, să ceară documente sau o examinare, solicitând orice elemente de probă sau vizitând sediul exportatorului pentru a verifica documentele și pentru a inspecta instalațiile utilizate în producerea produsului.

Fără a aduce atingere alineatului (5), autoritatea vamală a părții exportatoare care primește cererea menționată la alineatul (2) furnizează autorității vamale a părții importatoare următoarele informații:

documentele cerute, dacă sunt disponibile;

un aviz cu privire la caracterul originar al produsului;

descrierea produsului care face obiectul examinării și clasificarea tarifară care prezintă relevanță pentru aplicarea prezentului capitol;

o descriere și o explicare a procesului de producție, care sunt suficiente pentru a justifica caracterul originar al produsului;

informații cu privire la modul în care a fost efectuată examinarea; și

documente justificative, dacă este cazul.

Autoritatea vamală a părții exportatoare nu furnizează autorității vamale a părții importatoare informațiile menționate la alineatul (4), în cazul în care informațiile sunt considerate confidențiale de către exportator.

Fiecare parte notifică celeilalte părți informațiile de contact, inclusiv adresele poștale și de e-mail, numerele de telefon și de fax ale autorităților vamale și notifică celeilalte părți orice modificare cu privire la aceste informații în termen de 30 de zile de la data modificării.

În cazul unei suspiciuni de încălcare a dispozițiilor din prezentul capitol, părțile își acordă reciproc asistență, în conformitate cu dispozițiile CMAA.

Fără a aduce atingere alineatului (3), autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial, în cazul în care:

în termen de trei luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.21 alineatul (1):

nu s-a primit niciun răspuns; sau

în cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, astfel cum se prevede la articolul 3.16 alineatul (2) litera (b), dar informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;

în termen de trei luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.21 alineatul (5):

nu s-a primit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;

în termen de 10 luni de la cererea de informații în temeiul articolului 3.22 alineatul (2):

nu s-a primit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este un produs originar; sau

ca urmare a unei cereri prealabile de asistență adresată în conformitate cu articolul 3.23 și în cadrul unei perioade convenite reciproc, în ceea ce privește produsele care au făcut obiectul unei cereri astfel cum se menționează la articolul 3.16 alineatul (1):

autoritatea vamală a părții exportatoare nu furnizează asistența; sau

rezultatul asistenței respective este insuficient pentru a confirma faptul că produsul este originar.

nu s-a primit niciun răspuns; sau

în cazul în care cererea pentru un tratament tarifar preferențial s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, astfel cum se prevede la articolul 3.16 alineatul (2) litera (b), dar informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;

nu s-a primit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este originar;

nu s-a primit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate sunt insuficiente pentru a confirma faptul că produsul este un produs originar; sau

autoritatea vamală a părții exportatoare nu furnizează asistența; sau

rezultatul asistenței respective este insuficient pentru a confirma faptul că produsul este originar.

Autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza tratamentul tarifar preferențial unui produs pentru care un importator solicită un tratament tarifar preferențial în cazul în care importatorul nu respectă cerințele prezentului capitol, altele decât cele referitoare la caracterul originar al produselor.

Dacă autoritatea vamală a părții importatoare are o justificare suficientă pentru a refuza tratamentul tarifar preferențial în temeiul alineatului (1), în cazurile în care autoritatea vamală a părții exportatoare a furnizat un aviz în conformitate cu articolul 3.22 alineatul (4) litera (b), care confirmă caracterul originar al produselor, autoritatea vamală a părții importatoare notifică autorității vamale a părții exportatoare intenția sa de a refuza tratamentul tarifar preferențial în termen de două luni de la data primirii avizului respectiv. Dacă o astfel de notificare este efectuată, se organizează consultări, la cererea uneia dintre părți, în termen de trei luni de la data notificării. Perioada necesară pentru consultări poate fi prelungită de la caz la caz, de comun acord între părți. Consultarea poate avea loc în conformitate cu procedura stabilită de Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale instituit în temeiul articolului 22.3. La expirarea perioadei de consultări, autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza tratament tarifar preferențial, numai pe baza unei justificări suficiente și după ce a acordat importatorului dreptul de a fi audiat.

Fiecare parte păstrează, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, confidențialitatea tuturor informațiilor care îi sunt furnizate de către cealaltă parte în temeiul prezentului capitol și protejează informațiile respective împotriva oricărei divulgări.

Informațiile obținute de autoritățile părții importatoare în temeiul prezentului capitol nu pot fi utilizate decât de autoritățile respective în sensul prezentului capitol.

Informațiile comerciale confidențiale obținute de la exportator de către autoritatea vamală a părții exportatoare sau a părții importatoare prin aplicarea articolelor 3.21 și 3.22 nu se divulgă, în lipsa unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul capitol.

Informațiile obținute de către autoritatea vamală a părții importatoare în conformitate cu prezentul capitol nu pot fi utilizate de către partea importatoare în procedurile penale declanșate de o instanță sau un judecător, cu excepția cazului în care permisiunea de a utiliza astfel de informații este acordată de partea exportatoare în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative.

Fiecare parte aplică măsuri administrative și, dacă este cazul, sancțiuni, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, oricărei persoane care întocmește un document sau permite întocmirea unui document care conține date inexacte furnizate în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial pentru un produs, care nu respectă cerințele stabilite la articolul 3.19, sau care nu furnizează elementele de probă sau refuză vizita menționate la articolul 3.22 alineatul (3).

SECȚIUNEA C

În sensul prezentului capitol, în cazul Uniunii Europene, termenul parte nu include Ceuta și Melilla.

Produsele originare din Japonia, beneficiază în toate privințele, atunci când sunt importate în Ceuta sau Melilla, de același regim vamal, în temeiul prezentului acord, ca cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene în temeiul Protocolului nr. 2 din Actul de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Comunitățile Europene. Japonia aplică importurilor de produse vizate de prezentul acord și originare din Ceuta și Melilla același regim vamal, în temeiul prezentului acord, ca cel aplicat produselor importate și originare din Uniunea Europeană.

Regulile de origine și procedurile de determinare a originii în temeiul prezentului capitol se aplică mutatis mutandis produselor exportate din Japonia către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către Japonia.

Articolul 3.5 se aplică importurilor și exporturilor de produse între Uniunea Europeană, Japonia și Ceuta și Melilla.

Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

Autoritatea vamală a Regatului Spaniei este responsabilă de aplicarea prezentului articol în Ceuta și Melilla.

Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale instituit în temeiul articolului 22.3 (denumit în continuare, în prezentul capitol, comitetul), este responsabil cu punerea în aplicare și funcționarea eficace a prezentului capitol, în afară de celelalte responsabilități specificate la articolul 4.14 alineatul (1).

În sensul prezentului capitol, comitetul are următoarele funcții:

examinarea și formularea de recomandări adecvate, după caz, adresate Comitetului mixt cu privire la:

punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol; și

orice modificare a dispozițiilor prezentului capitol propusă de către una dintre părți;

adoptarea unor note explicative pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor din prezentul capitol;

stabilirea procedurii de consultare menționată la articolul 3.24 alineatul (3); și

examinarea oricăror alte aspecte legate de prezentul capitol pe care reprezentanții părților le pot conveni de comun acord.

punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol; și

orice modificare a dispozițiilor prezentului capitol propusă de către una dintre părți;

Dispozițiile prezentului acord pot fi aplicate produselor care respectă dispozițiile din prezentul capitol și care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, fie se află în tranzit din partea exportatoare către partea importatoare, fie se află sub control vamal în partea importatoare, fără să fi avut loc plata taxelor la import și a altor taxe, sub rezerva introducerii unei cereri de tratament tarifar preferențial prevăzută la articolul 3.16 către autoritățile vamale ale părții importatoare în termen de 12 luni de la data respectivă.

CAPITOLUL 4

Obiectivele prezentului capitol sunt:

să promoveze facilitarea comerțului cu mărfuri între părți, asigurând în același timp controale vamale eficiente, ținând seama de evoluția practicilor comerciale;

să asigure transparența legislației în domeniul vamal și a altor acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului ale fiecărei părți, precum și coerența acestora cu normele internaționale aplicabile;

să asigure punerea în aplicare previzibilă, coerentă și nediscriminatorie, de către fiecare parte, a legislației vamale proprii și a altor acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului;

să promoveze simplificarea și modernizarea procedurilor și practicilor vamale ale fiecărei părți;

să perfecționeze tehnici de gestionare a riscurilor, în vederea facilitării comerțului legitim, asigurând totodată securizarea lanțului de aprovizionare al comerțului internațional; și

să consolideze cooperarea între părți în domeniul vamal și al facilitării comerțului.

Prezentul capitol se aplică aspectelor legate de legislația vamală a fiecărei părți, altor acte cu putere de lege, acte administrative și proceduri administrative de aplicabilitate generală legate de comerț, inclusiv aplicarea acestora la mărfurile care fac obiectul comerțului dintre părți, precum și cooperării între părți.

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor unei părți prevăzute în capitolele 6 și 7.

În cazul existenței unei neconcordanțe între prezentul capitol și capitolul 6 sau 7, capitolul 6 sau 7 prevalează în ceea ce privește dispozițiile neconcordante.

Prezentul capitol se aplică fără a aduce atingere îndeplinirii obiectivelor legitime ale politicilor fiecărei părți și obligațiilor care îi revin în temeiul acordurilor internaționale la care a aderat, în ceea ce privește protecția:

moralei publice;

vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor sau a plantelor;

patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică; sau

mediului.

Prezentul capitol se pune în aplicare de către fiecare parte, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative. Fiecare parte își utilizează resursele disponibile în mod corespunzător pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

Fiecare parte se asigură că legislația sa vamală și alte acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului, precum și procedurile administrative de aplicabilitate generală și informațiile relevante cu aplicabilitate generală legate de comerț sunt publicate și ușor accesibile oricărei persoane interesate, inclusiv, după caz, prin intermediul internetului.

Fiecare parte publică și pune la dispoziție sub o formă ușor accesibilă legislația sa vamală, alte acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului, precum și procedurile administrative de aplicabilitate generală legate de comerț cât mai devreme posibil, înainte de intrarea lor în vigoare, pentru a permite oricărei persoane interesate să poată lua cunoștință de acestea, cu excepția:

cazurilor urgente;

modificărilor minore aduse acestor acte cu putere de lege, acte administrative și proceduri administrative de aplicabilitate generală;

cazului în care eficiența acestor acte cu putere de lege și acte administrative sau asigurarea respectării lor este compromisă ca urmare a publicării prealabile; sau

a măsurilor de atenuare.

Fiecare parte desemnează cel puțin un punct de informare pentru a răspunde solicitărilor de informații rezonabile adresate de orice persoane interesate cu privire la aspectele vizate de alineatul (1). Punctele de informare răspund acestor solicitări de informații și pun la dispoziție formularele și documentele pertinente într-un termen rezonabil stabilit de fiecare parte.

Fiecare parte prevede consultări regulate, după caz, între autoritatea sa vamală și alte agenții de comerț, pe de o parte, și comercianții sau alte părți interesate stabilite pe teritoriul său, pe de altă parte.

Informațiile privind taxele se publică în conformitate cu alineatele (1) și (2). Informațiile respective includ taxele care se vor aplica, justificarea lor, autoritatea responsabilă, precum și momentul și modul de efectuare a plății. Aceste taxe nu se aplică înainte de publicarea informațiilor corespunzătoare lor.

Fiecare parte aplică legislația sa în domeniul vamal și alte acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului într-o manieră previzibilă, coerentă, transparentă și nediscriminatorie.

Fiecare parte se asigură că procedurile sale vamale:

sunt în conformitate cu standardele internaționale și practicile recomandate aplicabile fiecărei părți în domeniul procedurilor vamale, cum ar fi cele formulate sub egida Organizației Mondiale a Vămilor (denumită în continuare OMV), inclusiv cu elementele de fond ale protocolului de modificare a Convenției internaționale pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, adoptată la Bruxelles la 26 iunie 1999, ale Convenției internaționale privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și ale Cadrului de standarde privind securitatea și facilitarea comerțului mondial al OMV (denumit în continuare cadrul SAFE);

au ca obiectiv facilitarea comerțului legitim, ținând seama de evoluția practicilor comerciale, asigurând totodată respectarea actelor sale cu putere de lege și actelor sale administrative;

prevăd măsuri de asigurare efectivă a respectării normelor în caz de încălcare a actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative privind procedurile vamale, inclusiv în ceea ce privește frauda vamală și contrabanda; și

nu includ recurgerea obligatorie la comisionari în vamă sau la controale înainte de expediere.

Fiecare parte adoptă sau menține măsuri care acordă un tratament favorabil în ceea ce privește controalele vamale înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri comercianților sau operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative.

Fiecare parte promovează dezvoltarea și utilizarea unor sisteme avansate, inclusiv cele bazate pe tehnologiile informației și comunicațiilor, pentru a facilita schimbul electronic de date între comercianți sau operatori și autoritatea sa vamală și alte agenții de comerț.

Fiecare parte întreprinde eforturi în vederea simplificării și standardizării datelor și documentelor cerute de autoritatea sa vamală și de alte agenții de comerț.

Fiecare parte adoptă sau menține proceduri vamale care:

prevăd acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă de timp care nu depășește durata necesară pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative;

permit transmiterea și prelucrarea documentelor în prealabil pe cale electronică și a oricăror alte informații necesare înainte de sosirea mărfurilor; și

permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri înainte de stabilirea finală a taxelor vamale, a impozitelor și a altor taxe, sub rezerva constituirii unei garanții, dacă ea este impusă de actele sale cu putere de lege și de actele sale administrative, pentru a garanta plata finală a acestora.

Fiecare parte depune eforturi pentru simplificarea condițiilor și formalităților cu privire la procedurile vamale, pentru a reduce durata și costurile acestora pentru comercianți sau operatori, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Fiecare parte adoptă sau menține măsuri care permit comercianților sau operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative să beneficieze de o simplificare sporită a procedurilor vamale. O astfel de simplificare ar putea permite o declarație periodică pentru stabilirea și plata taxelor vamale și a impozitelor legate de importuri multiple în decursul unei perioade date, după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

Fiecare parte adoptă sau menține programe care permit operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative să beneficieze de simplificarea sporită menționată la alineatul (2) sau să aibă un acces mai ușor la aceasta.

Fiecare parte emite, prin intermediul autorității sale vamale, o decizie anticipată, care definește tratamentul care urmează să fie acordat mărfurilor în cauză. Decizia anticipată respectivă este emisă într-un mod rezonabil, într-un termen dat, pentru solicitantul care a depus o cerere scrisă în acest sens conținând toate informațiile necesare, inclusiv în format electronic, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale părții emitente.

O decizie anticipată trebuie să cuprindă clasificarea tarifară a mărfurilor, originea mărfurilor, inclusiv calificarea lor drept mărfuri originare în conformitate cu capitolul 3 sau orice altă chestiune asupra căreia părțile au căzut de acord, în special în ceea ce privește metoda sau criteriile corespunzătoare care trebuie utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor.

Sub rezerva oricăror cerințe privind confidențialitatea enunțate în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, o parte poate publica deciziile sale anticipate, inclusiv pe internet.

Fiecare parte garantează dreptul la căi de atac sau la reexaminare pentru orice persoană căreia i-a fost adresată o decizie administrativă de către autoritatea vamală sau de către alte agenții de comerț ale părții respective.

Calea de atac sau reexaminarea include:

o cale de atac administrativă sau o reexaminare administrativă din partea unei autorități administrative mai înalte sau care este independentă de funcționarul sau biroul care a emis decizia; sau

o cale de atac judiciară sau o reexaminare judiciară a deciziei.

Fiecare parte se asigură că, în cazul în care decizia privind calea de atac sau reexaminarea menționate la alineatul (2) litera (a) nu este emisă într-un termen prevăzut în actele cu putere de lege și actele administrative proprii sau fără întârzieri nejustificate, persoana menționată la alineatul (1) are dreptul la o altă cale de atac sau o a altă reexaminare din partea autorității administrative sau a autorității judiciare.

Fiecare parte se asigură că persoanei menționate la alineatul (1) i se prezintă motivarea deciziei administrative, pentru a-i permite să recurgă la procedurile de introducere a căii de atac sau de reexaminare, după caz.

Fiecare parte adoptă sau menține un sistem de gestionare a riscurilor care permite autorităților vamale să-și concentreze activitățile de control pe transporturile care prezintă un risc ridicat și să accelereze acordarea liberului de vamă pentru transporturile care prezintă un risc redus.

Fiecare parte își bazează gestionarea riscurilor pe o evaluare a riscurilor pe baza unor criterii de selecție adecvate.

De asemenea, o parte poate selecta, în mod aleatoriu, transporturile pentru activitățile de control menționate la alineatul (1) în cadrul propriului său sistem de gestionare a riscurilor.

Fiecare parte concepe și aplică gestionarea riscurilor astfel încât să evite discriminarea arbitrară ori nejustificată sau restricțiile disimulate ale comerțului internațional.

În vederea accelerării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, fiecare parte adoptă sau menține un audit postvămuire pentru a asigura respectarea legislației sale în domeniul vamal și a altor acte cu putere de lege și acte administrative în domeniul comerțului. Atunci când aplică gestionarea riscului menționată la articolul 4.9, autoritatea vamală a fiecărei părți utilizează rezultatele auditului postvămuire pe care l-a efectuat ea însăși. O parte poate prevedea posibilitatea ca autoritatea sa vamală să utilizeze rezultatele auditului postvămuire efectuat de alte agenții de comerț atunci când aplică gestionarea riscului și viceversa.

Fiecare parte selectează o persoană sau un transport pentru auditul postvămuire într-un mod bazat pe riscuri, care poate include criterii de selecție corespunzătoare. Fiecare parte efectuează auditurile postvămuire într-o manieră transparentă. În cazul în care persoana în cauză participă la procesul de audit și au fost obținute rezultate concludente, partea respectivă notifică fără întârziere persoanei a cărei înregistrare a fost auditată rezultatele, drepturile și obligațiile sale, precum și motivarea rezultatelor.

Fiecare parte adoptă sau menține proceduri pentru a facilita circulația mărfurilor dinspre sau către cealaltă parte care sunt în tranzit sau în transbordare pe teritoriul său vamal, menținând, în același timp, un control adecvat.

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, autoritățile vamale ale părților cooperează, inclusiv prin schimb de informații, și își acordă asistență administrativă reciprocă privind chestiunile menționate în prezentul capitol în conformitate cu CMAA, în pofida dispozițiilor articolului 1.6.

Autoritățile vamale ale părților își intensifică cooperarea cu privire la aspectele menționate în prezentul capitol, în scopul de a consolida facilitarea comerțului, asigurând, în același timp, respectarea legislației vamale a fiecărei părți și îmbunătățirea securității lanțului de aprovizionare, în următoarele domenii:

cooperarea privind o simplificare sporită a procedurilor vamale, ținând seama de evoluția practicilor comerciale;

cooperarea în materie de armonizare a cerințelor privind datele în scopuri vamale, în conformitate cu standardele internaționale aplicabile, cum ar fi standardele OMV;

cooperarea în ceea ce privește dezvoltarea mai amplă a aspectelor vamale ale securizării și facilitării lanțului de aprovizionare al comerțului internațional în conformitate cu cadrul SAFE.

cooperarea privind îmbunătățirea tehnicilor proprii de gestionare a riscurilor, inclusiv schimbul de cele mai bune practici și, dacă este cazul, de informații în materie de riscuri și de rezultate ale controalelor;

cooperarea în vederea dezvoltării în continuare a măsurilor prevăzute la articolul 4.4 alineatul (3) și la articolul 4.6 alineatul (2) sau a programelor menționate la articolul 4.6 alineatul (3), inclusiv posibilitatea unei cooperări cu scopul de a le permite comercianților sau operatorilor unei părți să beneficieze de măsurile sau programele celeilalte părți;

cooperarea și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi OMC și OMV, cu privire la chestiuni de interes comun, inclusiv în ceea ce privește clasificarea tarifară, determinarea valorii în vamă și aspectele privind originea în vederea stabilirii, dacă este posibil, a unor poziții comune; și

cooperarea în materie de aplicare a legii împotriva traficului de mărfuri interzise.

Autoritățile vamale ale părților asigură schimbul de informații necesare în sensul alineatului (2).

Pentru admiterea temporară a mărfurilor menționate la articolul 2.10 și indiferent de originea lor, fiecare parte acceptă, în conformitate cu procedurile prevăzute în acordurile internaționale privind admiterea temporară și puse în aplicare de către partea în cauză, carnetele ATA eliberate pe teritoriul celeilalte părți.

Comitetul pentru reguli de origine și chestiuni vamale instituit în temeiul articolului 22.3 (denumit în continuare, în prezentul capitol, comitetul), este responsabil cu punerea în aplicare și funcționarea eficace a prezentului capitol, precum și cu aspectele vamale din capitolul 2 și de la articolul 14.51, pe lângă celelalte responsabilități specificate la articolul 3.28 alineatul (1).

Comitetul organizează reuniuni comune cu Comitetul mixt de cooperare vamală (denumit în continuare, în prezentul capitol, CMCV), instituit în conformitate cu CMAA, cu excepția cazului în care aceste reuniuni comune nu sunt necesare pentru a asigura coerența în punerea în aplicare și funcționarea dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) și în cadrul CMAA.

Părțile se asigură că componența delegațiilor lor la reuniunile comitetului corespunde punctelor de pe ordinea de zi.

Fără a aduce atingere funcțiilor CMCV, comitetul are următoarele funcții:

abordează toate problemele care decurg din punerea în aplicare și executarea dispozițiilor menționate la alineatul (1);

identifică domeniile care necesită îmbunătățiri în punerea în aplicare și executarea dispozițiilor menționate la alineatul (1);

funcționează ca un mecanism menit să ajungă rapid la soluții convenite de comun acord cu privire la toate aspectele reglementate de dispozițiile menționate la alineatul (1);

formulează rezoluții, recomandări sau avize cu privire la acțiunile sau măsurile pe care le consideră necesare pentru realizarea obiectivelor și funcționarea eficientă a prezentului capitol;

decide cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse sau măsurile care trebuie să fie puse în aplicare de către o parte sau de către părți în domeniile menționate la articolul 4.12 alineatul (2), pe care le consideră necesare pentru atingerea obiectivelor și funcționarea eficientă a prezentului capitol; și

îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera b).

CAPITOLUL 5

SECȚIUNEA A

În sensul prezentului capitol:

industrie internă reprezintă ansamblul producătorilor de mărfuri similare sau direct concurente care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei părți sau al producătorilor ale căror producții colective de mărfuri similare sau direct concurente reprezintă o proporție majoră în producția internă totală a acestor mărfuri;

prejudiciu grav înseamnă o deteriorare generală gravă a situației industriei interne;

riscul producerii unui prejudiciu grav înseamnă un prejudiciu grav a cărui producere este în mod evident iminentă în conformitate cu ancheta menționată la articolul 5.4 alineatul (3). Determinarea existenței unui risc de producere a unui prejudiciu grav se bazează pe fapte, și nu numai pe afirmații, presupuneri sau posibilități îndepărtate; și

perioadă de tranziție înseamnă, pentru o anumită marfă originară, perioada care începe la data intrării în vigoare a prezentului acord și care se încheie la 10 ani după data finalizării reducerii sau eliminării taxelor vamale privind marfa respectivă în conformitate cu anexa 2-A.

SECȚIUNEA B

În cazul în care, ca urmare a reducerii sau eliminării unei taxe vamale în conformitate cu articolul 2.8, un produs originar dintr-o parte este importat pe teritoriul celeilalte părți în cantități atât de mari, în termeni absoluți sau relativi, prin raportarea la producția internă, și în astfel de condiții încât să producă sau să riște să producă un prejudiciu grav unei industrii interne, cealaltă parte poate adopta măsurile prevăzute la alineatul (2) în măsura în care este necesar pentru a preveni sau a remedia prejudiciul grav care amenință industria internă a celeilalte părți și pentru a facilita adaptarea industriei interne.

O măsură de salvgardare bilaterală poate consta în:

suspendarea oricărei noi reduceri a nivelului taxei vamale aplicat produsului originar prevăzută în capitolul 2; sau

creșterea nivelului taxei vamale aplicat produsului originar până la un nivel care să nu depășească valoarea cea mai mică dintre:

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare la data în care se aplică măsura de salvgardare bilaterală; și

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare în ziua precedentă datei intrării în vigoare a prezentului acord.

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare la data în care se aplică măsura de salvgardare bilaterală; și

nivelul taxei vamale aplicat națiunii celei mai favorizate care este în vigoare în ziua precedentă datei intrării în vigoare a prezentului acord.

Nicio măsură de salvgardare bilaterală nu trebuie menținută decât în măsura și pentru perioada necesară prevenirii sau remedierii unui prejudiciu grav și pentru facilitarea adaptării industriei interne, cu condiția ca o astfel de perioadă să nu depășească durata de doi ani. Cu toate acestea, o măsură de salvgardare bilaterală poate fi prelungită, cu condiția ca durata totală de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale, inclusiv prelungirile, să nu depășească patru ani.

Măsurile de salvgardare bilaterale se pot aplica numai pe durata perioadei de tranziție.

În scopul facilitării adaptării în cazul în care durata prevăzută pentru o măsură de salvgardare bilaterală este mai mare de un an, partea care menține măsura de salvgardare bilaterală liberalizează în mod progresiv măsura de salvgardare bilaterală la intervale regulate în cursul perioadei de aplicare.

Nicio măsură de salvgardare bilaterală nu se aplică importului unui anumit produs originar care a făcut deja obiectul unei astfel de măsuri de salvgardare bilaterale pentru o perioadă de timp egală cu durata de aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale anterioare sau timp de un an, în funcție de care dintre aceste perioade este mai lungă.

La încetarea unei măsuri de salvgardare bilaterale, nivelul taxei vamale aplicabil produsului originar care a făcut obiectul măsurii corespunde nivelului care ar fi fost în vigoare în absența măsurii de salvgardare bilaterală.

O parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală doar în urma efectuării unei anchete de către autoritatea sa competentă în conformitate cu aceleași proceduri ca cele prevăzute la articolul 3 și la articolul 4 alineatul (2) litera (c) din Acordul privind măsurile de salvgardare.

Ancheta trebuie să fie finalizată, în toate cazurile, în termen de un an de la data deschiderii sale.

În cadrul anchetei care urmărește să determine dacă creșterea importurilor de produs originar a cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav unei industrii interne, autoritatea competentă care efectuează ancheta evaluează toți factorii relevanți de natură obiectivă și cuantificabilă care influențează situația industriei interne respective. Acești factori includ, în special, rata și volumul creșterii importurilor produsului originar în valori absolute și relative, cota de piață internă absorbită de importurile crescute de produs originar și variațiile nivelului vânzărilor, producției, productivității, utilizării capacităților, profiturilor și pierderilor și ocupării forței de muncă.

Stabilirea faptului că creșterea importurilor unui produs originar a cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav industriei interne nu se poate face decât în cazul în care ancheta demonstrează, pe bază de elemente de probă obiective, existența unei legături de cauzalitate între creșterea importurilor produsului originar și prejudiciul grav sau riscul producerii unui prejudiciu grav pentru industria internă. În cadrul acestei stabiliri, trebuie să fie luați în considerare și alți factori, în afara creșterii importurilor de produs originar, care cauzează, de asemenea, un prejudiciu industriei interne în același timp.

O parte transmite imediat o notificare scrisă celeilalte părți atunci când:

deschide o anchetă, astfel cum este menționată la articolul 5.4 alineatul (1), cu privire la prejudiciul grav sau la riscul producerii unui prejudiciu grav și indică motivele acestei acțiuni;

constată existența unui prejudiciu grav sau a unui risc de producere a unui prejudiciu grav cauzat de o creștere a importurilor; și

ia o decizie de aplicare sau de prelungire a unei măsuri de salvgardare bilaterale.

Partea care a transmis notificarea menționată la alineatul (1) furnizează celeilalte părți toate informațiile relevante, care includ:

în cazul unei notificări menționate la alineatul (1) litera (a), motivul pentru deschiderea anchetei, o descriere exactă a mărfii originare care face obiectul anchetei și subpozițiile sale în Sistemul armonizat, durata preconizată a anchetei și data deschiderii anchetei; și

în cazul unei notificări menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), elementele de probă ale existenței unui prejudiciu grav sau a riscului de producere a unui prejudiciu grav cauzat de o creștere a importurilor de marfă originară, o descriere exactă a mărfii originare care face obiectul măsurii de salvgardare bilaterale propuse și a subpoziției sale în Sistemul armonizat, o descriere exactă a măsurii de salvgardare bilaterale propuse, precum și data propusă pentru introducerea măsurii și durata preconizată a măsurii de salvgardare bilaterală.

O parte care propune aplicarea sau prelungirea unei măsuri de salvgardare bilaterală asigură posibilități adecvate pentru consultări prealabile cu cealaltă parte în scopul de a examina informațiile rezultate din ancheta menționată la articolul 5.4 alineatul (1) și de a schimba opinii cu privire la măsura de salvgardare bilaterală, precum și în scopul de a ajunge la un acord privind compensațiile, în conformitate cu prezentul articol.

O parte care propune aplicarea sau prelungirea unei măsuri de salvgardare bilaterală oferă celeilalte părți modalități adecvate, convenite de comun acord, de compensații comerciale, sub formă de concesii privind taxele vamale, a căror valoare este substanțial echivalentă cu valoarea taxelor vamale suplimentare preconizate să rezulte din măsura de salvgardare bilaterală.

În cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la un acord privind compensațiile în termen de 30 de zile de la începerea consultărilor, partea a cărei marfă originară face obiectul măsurii de salvgardare bilaterale este liberă să suspende aplicarea concesiilor privind taxele vamale în temeiul prezentului acord, a căror valoare este substanțial echivalentă cu valoarea taxelor vamale suplimentare care rezultă din măsura de salvgardare bilaterală. Partea care își exercită dreptul de suspendare poate suspenda aplicarea concesiilor privind taxele vamale doar pentru durata minimă necesară pentru a obține efectele substanțial echivalente și doar atât timp cât măsura de salvgardare bilaterală este menținută.

În pofida alineatului (3), dreptul de suspendare menționat la alineatul respectiv nu este exercitat în primele 24 de luni în care o măsură de salvgardare bilaterală este în vigoare, cu condiția ca această măsură de salvgardare bilaterală să fi fost luată ca urmare a unei creșteri a importurilor în termeni absoluți și ca această măsură de salvgardare să fie în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

În circumstanțe critice în care o întârziere ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat, o parte poate aplica o măsură de salvgardare bilaterală provizorie, care ia forma unei măsuri prevăzute la articolul 5.2 alineatul (2) litera (a) sau (b), în urma unei determinări preliminare a existenței unor elemente de probă evidente conform cărora o creștere a importurilor unei mărfi originare din cealaltă parte a cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav unei industrii interne a părții care propune aplicarea măsurii de salvgardare bilaterală provizorii.

O parte notifică în scris celeilalte părți propunerea sa de măsură de salvgardare bilaterală provizorie cel târziu la data aplicării acesteia. Consultările dintre părți cu privire la aplicarea măsurii de salvgardare bilaterală provizorii încep imediat după punerea în aplicare a măsurii de salvgardare bilaterale provizorii. Notificarea trebuie să conțină elemente de probă privind existența unor circumstanțe critice, existența unui prejudiciu grav sau a riscului producerii unui prejudiciu grav cauzat de creșterea importurilor de marfă originară, o descriere exactă a mărfii originare care face obiectul măsurii de salvgardare bilaterale provizorii propuse și subpoziția sa din Sistemul armonizat, precum și o descriere exactă a măsurii de salvgardare bilaterală provizorii propuse.

Durata aplicării unei măsuri de salvgardare bilaterală provizorii nu depășește 200 de zile. În decursul perioadei respective trebuie respectate cerințele pertinente enunțate la articolul 5.4. Durata măsurii de salvgardare bilaterală provizorii se consideră ca fiind o parte a perioadei menționate la articolul 5.3 alineatul (1).

Articolul 5.3 alineatul (5) se aplică, mutatis mutandis, unei măsuri de salvgardare bilaterală provizorii. Taxa vamală instituită ca urmare a măsurii de salvgardare bilaterală provizorii este rambursată dacă nu se stabilește în ancheta ulterioară, prevăzută la articolul 5.4 alineatul (1), că creșterea importurilor de marfă originară care face obiectul măsurii de salvgardare bilaterală provizorii a produs sau riscă să producă un prejudiciu grav unei industrii interne.

Notificările menționate la articolul 5.5 alineatul (1) și la articolul 5.7 alineatul (2) și orice alte comunicări între părți în temeiul prezentei secțiuni se redactează în limba engleză.

SECȚIUNEA C

Nicio dispoziție din prezentul capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri de salvgardare pentru o marfă originară din cealaltă parte în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și cu Acordul privind măsurile de salvgardare.

Dispozițiile prezentei secțiuni nu se supun dispozițiilor privind soluționarea litigiilor din capitolul 21.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține în mod simultan, cu privire la aceeași marfă:

o măsură de salvgardare bilaterală astfel cum este prevăzută în secțiunea B;

o măsură în temeiul articolului XIX din GATT 1994 și al Acordului privind măsurile de salvgardare; sau

o măsură de salvgardare astfel cum este prevăzută în anexa 2-A partea 3 secțiunea C.

SECȚIUNEA D

Părțile își mențin drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu Acordul antidumping și cu Acordul SMC.

Dispozițiile prezentei secțiuni nu se supun dispozițiilor privind soluționarea litigiilor din capitolul 21.

Capitolul 3 nu se aplică măsurilor antidumping și compensatorii din prezentul acord.

Fiecare parte desfășoară anchete în materie de taxe antidumping și compensatorii, într-o manieră echitabilă și transparentă și pe baza Acordului antidumping și a Acordului SMC.

Fiecare parte asigură, înainte sau imediat după instituirea oricărei măsuri provizorii menționate la articolul 7 din Acordul antidumping și la articolul 17 din Acordul SMC și, în orice caz, înainte de luarea unei decizii finale, comunicarea completă cu privire la faptele esențiale examinate care stau la baza deciziei de a aplica sau nu măsuri provizorii sau definitive. Comunicarea completă a faptelor esențiale nu aduce atingere cerințelor de confidențialitate menționate la articolul 6.5 din Acordul antidumping și la articolul 12.4 din Acordul SMC. Această comunicare se face în scris și ar trebui să aibă loc suficient de devreme pentru ca părțile interesate să își poată apăra interesele.

Comunicarea faptelor esențiale, care este efectuată în conformitate cu alineatul (2), trebuie să conțină, în special:

în cazul unei anchete antidumping, marjele de dumping stabilite, o explicație suficient de detaliată cu privire la metodologia care stă la baza stabilirii valorilor normale și a prețurilor de export, precum și a metodologiei utilizate în comparația dintre valoarea normală și prețurile de export, inclusiv orice ajustări eventuale;

în cazul unei anchete în materie de taxe compensatorii, determinarea subvențiilor care pot face obiectul măsurilor compensatorii, inclusiv detalii suficiente cu privire la calcularea sumei și metodologia urmată pentru a determina existența unei subvenții; și

informațiile relevante pentru determinarea prejudiciului, inclusiv informațiile privind volumul importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețurilor practicate pe piața internă pentru produse similare, metodologia detaliată utilizată în calcularea subcotării prețului, impactul ulterior al importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei interne în cauză, precum și demonstrarea unei legături de cauzalitate, inclusiv examinarea altor factori decât importurile care fac obiectul unui dumping, astfel cum se menționează la articolul 3.5 din Acordul antidumping.

În cazul în care o autoritate responsabilă cu ancheta a unei părți intenționează să facă uz de datele disponibile în conformitate cu articolul 6.8 din Acordul antidumping, autoritatea responsabilă cu ancheta informează partea interesată în cauză de intenția sa și oferă o indicație clară cu privire la motivele care ar putea duce la utilizarea datelor disponibile. Dacă, după ce li s-a acordat posibilitatea să furnizeze explicații suplimentare într-un termen rezonabil, explicațiile furnizate de partea interesată în cauză sunt considerate nesatisfăcătoare de către autoritatea de anchetă, comunicarea faptelor esențiale va conține o indicație clară a datelor disponibile pe care autoritatea responsabilă cu ancheta le-a utilizat în schimb.

Atunci când desfășoară anchete în materie de taxe antidumping și compensatorii privind o anumită marfă, autoritatea responsabilă cu ancheta a părții importatoare, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, acordă producătorilor mărfii similare din partea importatoare, importatorilor mărfii, utilizatorilor industriali ai mărfii și organizațiilor de consumatori reprezentative, în cazurile în care marfa este vândută în mod curent cu amănuntul, posibilitatea de a-și prezenta în scris punctele de vedere cu privire la ancheta în materie de taxe antidumping și compensatorii, inclusiv în ceea ce privește impactul potențial al unei taxe antidumping sau compensatorii asupra situației lor.

Atunci când autoritatea de anchetă a părții importatoare a primit o cerere scrisă din partea industriei interne sau în numele acesteia vizând deschiderea unei anchete antidumping, în ceea ce privește o marfă de la partea exportatoare, partea importatoare notifică părții exportatoare primirea acestei cereri, cu cel puțin 10 zile înainte de deschiderea anchetei.

CAPITOLUL 6

Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:

protejarea sănătății oamenilor, a vieții sau sănătății animalelor sau plantelor prin elaborarea, adoptarea și aplicarea de măsuri sanitare și fitosanitare, reducând în același timp la minimum efectele negative ale acestora asupra schimburilor comerciale dintre părți;

promovarea cooperării între părți cu privire la punerea în aplicare a Acordului SPS; și

furnizarea mijloacelor de comunicare și cooperare între părți, a unui cadru pentru abordarea aspectelor legate de punerea în aplicare a măsurilor sanitare și fitosanitare și a mijloacelor pentru obținerea unor soluții reciproc acceptabile.

Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor sanitare și fitosanitare ale părților în temeiul Acordului SPS, care pot avea un impact direct sau indirect asupra comerțului între părți.

În sensul prezentului capitol, se aplică definițiile prevăzute în anexa A la Acordul SPS.

În sensul prezentului capitol:

condiții de import înseamnă orice măsuri sanitare sau fitosanitare care trebuie respectate pentru importul de produse; și

zonă protejată înseamnă o zonă geografică definită în mod oficial din teritoriul fiecărei părți în care un anumit organism dăunător reglementat nu este stabilit, în pofida condițiilor favorabile pentru stabilirea acestuia și a prezenței sale în alte părți ale teritoriului părții în cauză.

În plus, Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit în temeiul articolului 22.3 poate conveni asupra altor definiții pentru aplicarea prezentului capitol, ținând cont de glosarele și definițiile elaborate de organizațiile internaționale competente, cum ar fi Comisia Codex Alimentarius (denumită în continuare Codex Alimentarius), Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare OIE) și organizațiile internaționale competente care își desfășoară activitatea în cadrul Convenției internaționale pentru protecția plantelor (denumită în continuare CIPP). În cazul unei neconcordanțe între definițiile convenite de Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare și definițiile prevăzute de Acordul SPS, definițiile prevăzute de Acordul SPS prevalează.

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile referitoare la măsurile sanitare și fitosanitare asumate în temeiul Acordului SPS. Nicio dispoziție din prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor fiecărei părți în temeiul Acordului SPS.

Începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte comunică celeilalte părți o descriere a autorităților competente pentru punerea în aplicare a prezentului capitol și un punct de contact pentru comunicarea cu privire la toate aspectele reglementate de prezentul capitol.

Fiecare parte informează cealaltă parte în legătură cu orice modificare importantă adusă structurii, organizării și împărțirii responsabilităților care revin autorităților competente ale acestora și se asigură că informațiile privind punctele de contact sunt permanent actualizate.

Părțile se asigură că măsurile sanitare și fitosanitare sunt bazate pe evaluarea riscurilor în conformitate cu articolul 5 și alte dispoziții relevante din Acordul SPS.

Condițiile de import sunt stabilite de partea importatoare pentru a atinge nivelul adecvat de protecție, făcând obiectul consultărilor între părți atunci când este necesar și ținând cont de acestea.

Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care îi revin fiecărei părți în temeiul Acordului SPS, partea importatoare ar trebui, dacă acest lucru este solicitat de către partea exportatoare, să aplice condițiile de import pentru produse la nivelul întregului teritoriu al părții exportatoare într-un mod consecvent.

Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere condițiilor de import existente între părți la data intrării în vigoare a prezentului acord. Părțile analizează în mod corespunzător orice cerere de reexaminare a condițiilor de import respective.

Pentru orice proceduri de import referitoare la verificarea și asigurarea respectării măsurilor sanitare sau fitosanitare, inclusiv procedurile pentru omologare și vămuire, fiecare parte se asigură că:

aceste proceduri sunt simplificate, accelerate și finalizate fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu Acordul SPS;

aceste proceduri nu sunt aplicate într-un mod care ar constitui o discriminare arbitrară sau nejustificată împotriva celeilalte părți;

durata normală de procesare a fiecărei proceduri este publicată sau că perioada de procesare este comunicată la cerere, solicitantului; și

solicitările de informații se limitează la ceea ce este necesar pentru procedurile corespunzătoare de control, inspecție și omologare, inclusiv pentru omologarea utilizării aditivilor sau pentru stabilirea toleranțelor la substanțe contaminante în produse alimentare, băuturi sau furaje.

Ținând cont de standardele aplicabile elaborate în temeiul CIPP, părțile trebuie să mențină o informare adecvată cu privire la situația lor în ceea ce privește organismele dăunătoare, inclusiv privind programele de supraveghere, de eradicare și de izolare, precum și rezultatele lor, în scopul de a facilita clasificarea organismelor dăunătoare și pentru a justifica condițiile fitosanitare de import.

Fiecare parte stabilește liste de organisme dăunătoare reglementate pentru mărfuri, în privința cărora există preocupări fitosanitare. Listele trebuie să conțină, după caz:

organismele dăunătoare de carantină, a căror prezență nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;

organisme dăunătoare de carantină, a căror prezență a fost constatată într-o parte a teritoriului său, dar nu au o răspândire largă și sunt sub control oficial; și

orice alte organisme dăunătoare reglementate pentru care pot fi luate măsuri fitosanitare.

În cazul în care este necesar să se stabilească condiții de import pentru a răspunde unei cereri a părții exportatoare:

partea importatoare ia toate măsurile necesare pentru a permite importul produselor în cauză fără întârzieri nejustificate;

partea exportatoare:

furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a realiza audituri și alte proceduri relevante.

furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a realiza audituri și alte proceduri relevante.

Atunci când există o serie de măsuri sanitare sau fitosanitare alternative care permit atingerea unui nivel adecvat de protecție al părții importatoare, părțile, la cererea părții exportatoare, au în vedere alegerea unei soluții mai practice și mai puțin restrictive asupra comerțului.

În cazul în care un certificat eliberat de partea exportatoare este necesar pentru realizarea unor obiective sanitare sau fitosanitare, formatul certificatului și conținutul acestuia sunt convenite de către părți, ținând seama de standardele, orientările sau recomandările internaționale ale Codex Alimentarius, OIE sau CIPP.

Fiecare parte promovează punerea în aplicare a certificării electronice și a altor tehnologii de facilitare a comerțului.

Scopul verificărilor efectuate de funcționarii părții importatoare pe teritoriul părții exportatoare ar trebui să fie facilitarea unor noi schimburi comerciale. Aceste verificări nu ar trebui să devină o măsură având un caracter permanent. La cererea părții exportatoare, partea importatoare înlocuiește o măsură de verificare existentă cu o măsură alternativă care permite verificarea respectării de către partea exportatoare a cerințelor convenite pentru măsurile fitosanitare, dacă partea importatoare acceptă fără întârzieri nejustificate această măsură alternativă.

Transporturile de mărfuri reglementate sunt acceptate pe baza unor garanții suficiente furnizate de partea exportatoare, fără autorizații de import specifice, sub forma unei licențe sau a unei autorizații, cu excepția cazului în care este necesară o autorizație oficială de import, în conformitate cu standardele, orientările și recomandările relevante ale CIPP.

Analiza riscului fitosanitar trebuie să înceapă cât mai repede posibil și să se încheie fără întârzieri nejustificate.

Taxele impuse pentru procedurile legate de produsele importate din partea exportatoare sunt echitabile în raport cu taxele percepute pentru produsele naționale similare și nu ar trebui să fie mai mari decât costurile efective ale serviciului în conformitate cu anexa C punctul 1 litera (f) din Acordul SPS.

Pentru a dobândi și a menține încrederea în punerea în aplicare eficientă a dispozițiilor prezentului capitol, părțile își acordă reciproc asistență în scopul de a efectua audituri:

ale sistemul de inspecție și de certificare al părții exportatoare, în ansamblu sau în parte; și

ale rezultatelor controalelor efectuate în cadrul sistemului de inspecție și de certificare al părții exportatoare.

Partea importatoare poate efectua audituri pe baza informațiilor solicitate de la partea exportatoare sau prin vizite de audit în partea exportatoare.

O vizită de audit se efectuează în condițiile convenite în prealabil de către părți.

Partea importatoare oferă părții exportatoare posibilitatea de a prezenta observații în scris cu privire la constatările auditului. Partea importatoare ține cont de aceste observații înainte de a ajunge la concluziile sale și de a lua orice măsuri în această privință. Partea importatoare furnizează, fără întârzieri nejustificate, părții exportatoare un raport scris în care își prezintă concluziile.

Costurile aferente unei vizite de audit sunt suportate de către partea importatoare, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

Atunci când i se solicită de către partea importatoare, autoritățile competente ale părții exportatoare se asigură că listele cu unitățile și instalațiile care respectă condițiile de import ale părții importatoare sunt întocmite, actualizate și comunicate părții importatoare.

Partea importatoare poate solicita părții exportatoare furnizarea unor informații care sunt necesare pentru a examina listele menționate la alineatul (1). Cu excepția cazului în care sunt necesare informații suplimentare pentru a verifica includerile pe liste, partea importatoare ia toate măsurile necesare pentru a autoriza importurile din unitățile sau instalațiile incluse pe liste, fără întârzieri nejustificate. Fără a aduce atingere articolului 6.13, aceste măsuri nu includ inspecția prealabilă, cu excepția cazului în care astfel de inspecții sunt impuse prin actele cu putere de lege și actele administrative ale fiecărei părți sau a cazului în care părțile convin altfel.

Partea importatoare poate efectua audituri în conformitate cu articolul 6.8.

Partea importatoare pune la dispoziția publicului, dacă este necesar, listele prevăzute la alineatul (1).

O parte notifică celeilalte părți intenția sa de a introduce noi acte cu putere de lege și acte administrative legate de domeniul de aplicare al prezentului articol și permite celeilalte părți să furnizeze observații în acest sens.

În ceea ce privește animalele, produsele de origine animală și subprodusele de origine animală, părțile recunosc conceptele de zonă și de compartiment specificate în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE și în Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE.

La stabilirea sau menținerea condițiilor sanitare de import, la cererea părții exportatoare, partea importatoare trebuie să recunoască zonele sau compartimentele stabilite de partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menținerea importului.

Partea exportatoare identifică zonele sau compartimentele menționate la alineatul (2) pe teritoriul său și, la cererea părții importatoare, furnizează explicații detaliate și date justificative bazate pe Codul sanitar pentru animale terestre al OIE sau pe Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE, sau prin alte modalități considerate adecvate de către părți, pe baza cunoștințelor dobândite din experiența acumulată de autoritățile competente ale părții exportatoare.

Fiecare parte se asigură că procedurile și obligațiile stabilite la alineatele (2) și (3) sunt executate fără întârzieri nejustificate.

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, părțile fac schimb de informații, prin intermediul Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare, cu privire la modalitatea de a stabili și a menține recunoașterea reciprocă a stării de sănătate, pe baza Codului sanitar pentru animale terestre al OIE și a recomandărilor adoptate de către OIE.

Fiecare parte poate stabili zonele sau compartimentele menționate la alineatul (2) pentru bolile care nu sunt reglementate de Codul sanitar pentru animale terestre al OIE sau de Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE și poate conveni, cu cealaltă parte, să aplice aceste zone sau compartimente în comerțul dintre părți.

În ceea ce privește plantele și produsele vegetale, părțile recunosc conceptele de zone indemne de dăunători, locuri de producție indemne de dăunători, amplasamente de producție indemne de dăunători și de zone cu o prevalență redusă a dăunătorilor, specificate în standardele internaționale pentru măsuri fitosanitare elaborate în cadrul CIPP, precum și conceptul de zone protejate pe care părțile convin să le aplice în schimburile comerciale între ele.

La stabilirea sau menținerea condițiilor fitosanitare la import, la cererea părții exportatoare, partea importatoare recunoaște zonele indemne de dăunători, locurile de producție indemne de dăunători, amplasamentele de producție indemne de dăunători, zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor și zonele protejate stabilite de către partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menținerea importului.

Partea exportatoare își identifică zonele indemne de dăunători, locurile de producție indemne de dăunători, amplasamentele de producție indemne de dăunători și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau zonele protejate. La cererea părții importatoare, partea exportatoare furnizează explicații detaliate și date justificative bazate pe Standardele internaționale pentru măsuri fitosanitare relevante elaborate în cadrul CIPP, sau prin alte modalități considerate adecvate de către părți, pe baza cunoștințelor dobândite din experiența acumulată de autoritățile fitosanitare competente ale părții exportatoare.

La punerea în aplicare a alineatelor (7)-(9), pot fi efectuate consultări tehnice și audituri. Consultările tehnice au loc în conformitate cu dispozițiile articolului 6.12. Auditurile se efectuează în conformitate cu articolul 6.8 ținând seama de caracteristicile biologice ale dăunătorilor și de marfa în cauză.

Fiecare parte se asigură că procedurile și obligațiile prevăzute la alineatele (8)-(10) sunt executate fără întârzieri nejustificate.

Ori de câte ori un organism dăunător de carantină este depistat într-o zonă protejată, partea exportatoare informează imediat partea importatoare și, la cererea părții importatoare, suspendă imediat exportul în cauză. Partea exportatoare poate relua exportul, cu condiția ca garanțiile furnizate de partea exportatoare să îndeplinească cerințele părții importatoare.

În conformitate cu articolul 7 din Acordul SPS și anexele B și C la Acordul SPS, fiecare parte:

asigură transparența cu privire la:

măsurile sanitare și fitosanitare, inclusiv condițiile de import; și

procedurile de control, inspecție și omologare, inclusiv detalii complete cu privire la etapele administrative obligatorii, termenele preconizate și autoritățile responsabile cu primirea și prelucrarea cererilor de import;

consolidează înțelegerea reciprocă a măsurilor sanitare și fitosanitare ale fiecărei părți, precum și a aplicării acestora; și

la cererea rezonabilă a celeilalte părți și cât mai curând posibil, oferă informații privind măsurile sanitare și fitosanitare și aplicarea acestora, inclusiv:

condițiile de import aplicabile importului de produse specifice;

stadiul cererilor de autorizare a unor produse specifice;

frecvența controalelor la import efectuate asupra produselor din cealaltă parte; și

chestiunile legate de elaborarea și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, inclusiv progresele în ceea ce privește cele mai recente dovezi științifice disponibile care au sau pot avea implicații asupra comerțului între părți, în vederea minimizării efectelor lor negative.

măsurile sanitare și fitosanitare, inclusiv condițiile de import; și

procedurile de control, inspecție și omologare, inclusiv detalii complete cu privire la etapele administrative obligatorii, termenele preconizate și autoritățile responsabile cu primirea și prelucrarea cererilor de import;

condițiile de import aplicabile importului de produse specifice;

stadiul cererilor de autorizare a unor produse specifice;

frecvența controalelor la import efectuate asupra produselor din cealaltă parte; și

chestiunile legate de elaborarea și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, inclusiv progresele în ceea ce privește cele mai recente dovezi științifice disponibile care au sau pot avea implicații asupra comerțului între părți, în vederea minimizării efectelor lor negative.

Atunci când informațiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (c) au fost comunicate prin notificarea unei părți în temeiul Acordului SPS sau, în cazul în care informațiile respective au fost puse la dispoziție pe un site internet oficial și accesibil publicului în mod gratuit al părții respective, informațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (c) sunt considerate a fi fost furnizate.

În cazul în care o parte are preocupări serioase privind viața sau sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor, sau măsurile propuse sau puse în aplicare de către cealaltă parte, partea în cauză poate solicita consultări tehnice.

Cealaltă parte răspunde unei astfel de cereri fără întârzieri nejustificate și inițiază consultări tehnice pentru a răspunde acestor preocupări.

Fiecare parte depune eforturi să furnizeze informațiile necesare pentru a se evita o perturbare a comerțului și, după caz, pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă.

În cazul în care părțile au stabilit deja alte mecanisme decât cele menționate la prezentul articol pentru a răspunde acestor preocupări, ele fac uz de acestea în cea mai mare măsură posibilă, pentru a evita duplicarea inutilă a eforturilor.

Fiecare parte încearcă să soluționeze orice preocupări cu privire la măsurile sanitare și fitosanitare ale celeilalte părți menționate la alineatul (1) prin consultări tehnice în temeiul prezentului articol înainte de inițierea procedurilor de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului acord.

Fiecare parte poate pune capăt consultărilor tehnice prin notificarea în scris a celeilalte părți, în orice moment, cu cel puțin 90 de zile după data primirii de către cealaltă parte a răspunsului menționat la alineatul (2) sau în orice alt termen convenit de către părți.

O parte poate adopta măsuri de urgență necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Atunci când adoptă astfel de măsuri de urgență, autoritatea competentă a părții respective:

notifică imediat autoritățile competente ale celeilalte părți cu privire la astfel de măsuri de urgență;

permit celeilalte părți să prezinte observații în scris;

se angajează, dacă este necesar, în consultări tehnice, astfel cum se menționează la articolul 6.12; și

ține cont de observațiile menționate la litera (b), precum și de rezultatele consultărilor tehnice menționate la litera (c).

Pentru a evita o perturbare inutilă a schimburilor comerciale, partea importatoare examinează informațiile care au fost furnizate în timp util de către partea exportatoare pentru a lua o decizie cu privire la loturile care, în momentul adoptării măsurilor de urgență, sunt transportate între părți.

Partea importatoare se asigură că nicio măsură de urgență menționată la alineatul (1) nu este menținută fără dovezi științifice. În cazurile în care dovezile științifice sunt insuficiente, partea importatoare poate adopta, cu titlu provizoriu, măsuri de urgență pe baza informațiilor pertinente disponibile, inclusiv informații de la organizația internațională competentă. Partea importatoare examinează măsura de urgență, în vederea reducerii la minimum a efectelor negative asupra comerțului fie prin abrogarea măsurii respective sau prin înlocuirea acesteia cu o măsură permanentă.

Partea importatoare acceptă măsurile sanitare sau fitosanitare ale părții exportatoare ca fiind echivalente dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părții importatoare că măsurile sale satisfac nivelul corespunzător de protecție al părții importatoare. În acest scop, se acordă părții importatoare, la cerere, un acces rezonabil în vederea desfășurării inspecției, a testării și a altor proceduri relevante.

La cererea oricăreia dintre părți, părțile inițiază o serie de consultări cu scopul de a ajunge la acorduri de stabilire a echivalenței măsurilor sanitare și fitosanitare specifice.

Pentru a determina echivalența măsurilor sanitare și fitosanitare, părțile țin cont de orientările relevante ale Comitetului OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare, în special decizia sa privind punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 4 din Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, precum și standardele, orientările și recomandările internaționale ale Codex Alimentarius, OIE sau CIPP.

Dacă echivalența măsurilor a fost determinată, părțile pot să convină asupra condițiilor alternative de import și certificatelor simplificate, ținând cont de standardele, orientările sau recomandările internaționale ale Codex Alimentarius, OIE sau CIPP.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit în temeiul articolului 22.3 este responsabil de punerea în aplicare și funcționarea efectivă a prezentului capitol.

Obiectivele Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare sunt următoarele:

consolidarea punerii în aplicare a prezentului capitol de către fiecare parte;

examinarea aspectelor sanitare și fitosanitare de interes comun; și

îmbunătățirea comunicării și cooperării privind aspectele sanitare și fitosanitare de interes comun.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare:

oferă un forum care permite părților să înțeleagă mai bine chestiunile sanitare și fitosanitare legate de punerea în aplicare a Acordului SPS;

oferă un forum care permite îmbunătățirea înțelegerii reciproce a măsurilor sanitare și fitosanitare ale fiecărei părți, precum și a proceselor de reglementare legate de acestea;

monitorizează, analizează și face schimb de informații cu privire la punerea în aplicare și la funcționarea prezentului capitol;

servește drept forum pentru a răspunde preocupărilor menționate la articolul 6.12 alineatul (1) în vederea ajungerii la soluții reciproc acceptabile, cu condiția ca părțile să încerce să le soluționeze mai întâi prin intermediul consultărilor tehnice în conformitate cu articolul 6.12, precum și pentru dezbaterea altor subiecte, convenite de către părți;

stabilește mijloacele adecvate, care pot include grupuri de lucru ad hoc, care să întreprindă sarcini specifice legate de funcțiile Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare;

poate identifica și avea în vedere proiecte de cooperare tehnică între părți în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare; și

poate organiza consultări cu privire la chestiunile de abordat sau pozițiile de adoptat cu ocazia reuniunilor Comitetului OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare și reuniunile organizate sub auspiciile Codex Alimentarius, OIE și CIPP.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare este compus din reprezentanți ai părților care sunt responsabili cu măsurile sanitare și fitosanitare și dispun de o expertiză relevantă în domeniu.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare își stabilește regulamentul de procedură și poate revizui dispozițiile acestuia, dacă este necesar.

Comitetul pentru măsuri sanitare și fitosanitare organizează prima sa reuniune în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 6.6, articolul 6.7 alineatul (4) literele (b)-(d) și articolul 6.14 alineatele (1) și (2) nu se supun procedurilor de soluționare a litigiilor prevăzute în capitolul 21.

În cadrul unui litigiu în temeiul prezentului capitol și care implică aspecte științifice sau tehnice, cu excepția cazului în care părțile decid altfel, comisia de arbitraj trebuie să ceară avizul unor experți aleși de către aceasta, în consultare cu părțile. În acest scop, comisia de arbitraj, la cererea unei părți, instituie un grup tehnic consultativ de experți sau consultă organizații internaționale competente.

CAPITOLUL 7

Obiectivele prezentului capitol sunt menite să faciliteze și să intensifice comerțul cu mărfuri între părți prin:

asigurarea faptului că reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității nu creează obstacole inutile în calea comerțului;

consolidarea cooperării între părți, inclusiv cu privire la punerea în aplicare a Acordului BTC; și

urmărirea unor modalități adecvate de reducere a efectelor negative inutile asupra comerțului prin măsuri care intră sub incidența prezentului capitol.

Prezentul capitol se aplică elaborării, adoptării și aplicării reglementărilor tehnice, standardelor și procedurilor de evaluare a conformității de către autoritățile administrației publice centrale, astfel cum au fost definite în Acordul BTC, care pot avea un impact asupra comerțului cu mărfuri între părți.

Fiecare parte ia toate măsurile rezonabile de care poate dispune pentru a încuraja respectarea dispozițiilor articolelor 7.5-7.11 de către autoritățile administrației publice locale de pe teritoriul său de la nivelul direct inferior celui al administrației centrale, care sunt responsabile pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității.

Prezentul capitol nu se aplică:

specificațiilor pentru achiziții elaborate de un organism guvernamental pentru nevoile sale de producție sau de consum; sau

măsurilor sanitare și fitosanitare, astfel cum sunt definite în anexa A la Acordul SPS.

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile asumate în temeiul Acordului BTC.

Articolele 2-9 din Acordul BTC și anexele 1 și 3 la Acordul BTC sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă a acestuia, mutatis mutandis.

În cazul în care apare un litigiu privind o anumită măsură a unei părți, care este considerată de cealaltă parte drept o încălcare în mod exclusiv a dispozițiilor Acordului BTC menționate la alineatul (2), cealaltă parte, în pofida articolului 21.27 alineatul (1), alege mecanismul de soluționare a litigiilor prevăzut în conformitate cu Acordul OMC.

În sensul prezentului capitol, se aplică termenii și definițiile care figurează în anexa 1 la Acordul BTC.

Părțile recunosc importanța bunelor practici de reglementare în ceea ce privește elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, în special a activității desfășurate de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului cu privire la bunele practici în materie de reglementare. În acest context, fiecare parte se angajează:

în momentul elaborării unei reglementări tehnice:

să evalueze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege, actele sau orientările sale administrative, celelalte opțiuni, cu sau fără caracter de reglementare, disponibile ca alternativă în raport cu reglementarea tehnică propusă, care să poată îndeplini obiectivul legitim al părții, pentru a se asigura că propunerea de reglementare tehnică nu are un efect comercial mai restrictiv decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivului său legitim, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Acordul BTC; această dispoziție nu aduce atingere drepturilor fiecărei părți de a elabora, adopta și aplica fără întârziere măsuri în cazul în care apar sau amenință să apară probleme urgente, inclusiv de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională;

să depună eforturi pentru a efectua în mod sistematic evaluări ale impactului pentru reglementările tehnice cu un efect semnificativ asupra comerțului, inclusiv o evaluare a impactului lor asupra comerțului; și

după caz, să definească reglementări tehnice pe baza unor cerințe privind performanța produselor, mai degrabă decât pe baza proiectării sau a caracteristicilor descriptive ale produsului; și

fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (3) din Acordul BTC, să reexamineze reglementările tehnice adoptate la intervale regulate, care, de preferință, nu depășesc cinci ani, în special pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante. În efectuarea acestei reexaminări, fiecare parte trebuie să ia în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale relevante și să determine dacă împrejurările care au condus la divergențe între reglementările tehnice ale respectivei părți și standardele internaționale relevante continuă să existe. Rezultatele acestei reexaminări sunt comunicate și explicate celeilalte părți, la cererea acesteia din urmă.

să evalueze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege, actele sau orientările sale administrative, celelalte opțiuni, cu sau fără caracter de reglementare, disponibile ca alternativă în raport cu reglementarea tehnică propusă, care să poată îndeplini obiectivul legitim al părții, pentru a se asigura că propunerea de reglementare tehnică nu are un efect comercial mai restrictiv decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivului său legitim, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Acordul BTC; această dispoziție nu aduce atingere drepturilor fiecărei părți de a elabora, adopta și aplica fără întârziere măsuri în cazul în care apar sau amenință să apară probleme urgente, inclusiv de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională;

să depună eforturi pentru a efectua în mod sistematic evaluări ale impactului pentru reglementările tehnice cu un efect semnificativ asupra comerțului, inclusiv o evaluare a impactului lor asupra comerțului; și

după caz, să definească reglementări tehnice pe baza unor cerințe privind performanța produselor, mai degrabă decât pe baza proiectării sau a caracteristicilor descriptive ale produsului; și

În cazul în care o parte consideră că una dintre reglementările sale tehnice este echivalentă cu o reglementare tehnică a celeilalte părți, având aceleași obiective și produse vizate, partea respectivă poate solicita în scris celeilalte părți să recunoască echivalența acestor reglementări tehnice, prezentând în detaliu motivele cererii sale. Partea solicitată ia în considerare, într-o manieră pozitivă, acceptarea reglementărilor tehnice respective ca echivalente, chiar dacă aceste reglementări diferă de cele proprii, cu condiția să aibă certitudinea că reglementările părții solicitante satisfac într-o manieră adecvată obiectivele propriilor reglementări tehnice. În cazul în care partea solicitată nu acceptă echivalența unei reglementări tehnice a părții solicitante, partea solicitată comunică, la cererea părții solicitante, motivele care stau la baza deciziei sale.

La cererea unei părți care are un interes în elaborarea unei reglementări tehnice similare cu o reglementare tehnică a celeilalte părți, partea solicitată depune eforturi, în măsura posibilităților, pentru a furniza părții solicitante informații relevante pe care s-a bazat în elaborarea reglementării sale tehnice, inclusiv studii sau documente, cu excepția informațiilor confidențiale.

Fiecare parte aplică în mod uniform și consecvent cerințele referitoare la introducerea pe piață a produselor stabilite în reglementările tehnice aplicabile întregului său teritoriu. În cazul în care o parte are motive întemeiate să creadă că una dintre aceste cerințe nu este aplicată în mod uniform și consecvent pe teritoriul celeilalte părți și că această situație generează un impact semnificativ asupra comerțului bilateral, partea respectivă poate să notifice celeilalte părți aceste motive întemeiate în scopul de a clarifica problema și, după caz, de a o remedia în timp util prin intermediul punctului de contact menționat la articolul 7.14 sau prin intermediul altor organisme competente instituite în temeiul prezentului acord.

În sensul aplicării prezentului capitol și a Acordului BTC, standardele publicate de organizații internaționale cum ar fi Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internațională (IEC), Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), Comisia Codex Alimentarius, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), Forumul mondial pentru armonizarea regulamentelor privind vehiculele (WP.29) în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), Subcomitetul ONU de Experți privind Sistemul Global Armonizat de Clasificare și Etichetare a Chimicalelor (UNSCEGHS) și Consiliul internațional pentru armonizarea cerințelor tehnice pentru produse farmaceutice de uz uman (ICH) sunt considerate ca standarde internaționale relevante, în conformitate cu prezentul capitol, cu articolele 2 și 5 din Acordul BTC și cu anexa 3 la Acordul BTC, cu condiția ca principiile și procedurile prevăzute în Decizia privind principiile pentru elaborarea standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale în raport cu articolele 2 și 5 și anexa 3 la Acordul BTC, adoptată de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului să fi fost respectate în elaborarea acestora, cu excepția cazurilor în care aceste standarde sau părți relevante ale acestora ar fi ineficace sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

În vederea armonizării standardelor la o scară cât mai largă, părțile încurajează organismele naționale și regionale de standardizare de pe teritoriul lor:

să participe pe deplin, în limitele resurselor lor, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare competente;

să utilizeze standardele internaționale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu, din cauza unui nivel de protecție insuficient a factorilor climatici sau geografici esențiali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;

să evite dublarea sau suprapunerea cu activitățile organismelor internaționale de standardizare; și

să-și revizuiască standardele care nu se bazează pe standarde internaționale relevante la intervale regulate, care, de preferință, nu depășesc cinci ani, pentru a spori convergența acestora cu standardele internaționale relevante.

La elaborarea regulamentelor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformității:

fiecare parte utilizează standarde, orientări sau recomandări internaționale relevante, sau părți relevante ale acestora, în măsura prevăzută la articolul 2 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC, ca bază a reglementărilor sale tehnice și a procedurilor sale de evaluare a conformității și evită abaterile de la standardele internaționale relevante sau de la cerințele suplimentare în raport cu standardele respective, cu excepția cazului în care partea care elaborează reglementarea tehnică sau procedura de evaluare a conformității poate demonstra, pe bază de informații relevante, inclusiv dovezi științifice sau tehnice disponibile, că aceste standarde internaționale ar fi ineficace sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC; și

în cazul în care o parte nu utilizează standarde, orientări sau recomandări relevante internaționale, sau părți relevante ale acestora, astfel cum se menționează la alineatul (1), ca bază a reglementărilor sale tehnice sau a procedurilor sale de evaluare a conformității, partea respectivă, la cererea celeilalte părți, explică motivele pentru care consideră că aceste standarde internaționale sunt ineficace sau inadecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (4) din Acordul BTC, și furnizează informațiile relevante, inclusiv dovezile științifice sau tehnice disponibile pe care se bazează evaluarea și identifică părțile din reglementarea tehnică sau din procedura de evaluare a conformității în cauză care diferă, în chestiuni de fond, de standardele, orientările sau recomandările internaționale relevante.

Fiecare parte își încurajează organismele regionale sau naționale de standardizare de pe teritoriul său să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părți în activități internaționale de standardizare. Această cooperare poate avea loc în cadrul organismelor internaționale de standardizare la care ambele părți sau organismele de standardizare din ambele părți au aderat. Această cooperare bilaterală ar putea avea drept obiectiv, printre altele, să promoveze elaborarea unor standarde internaționale, care să faciliteze elaborarea unor standarde comune pentru ambele părți în domenii de interes reciproc, pentru care nu există standarde internaționale, în special în ceea ce privește noi produse sau noi tehnologii sau să promoveze în continuare schimbul de informații între organismele de standardizare ale părților.

Părțile își reafirmă obligațiile care le revin în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Acordul BTC de a se asigura că organismele de standardizare regionale sau naționale de pe teritoriul lor acceptă și respectă Codul bunelor practici pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea standardelor prevăzut în anexa 3 la Acordul BTC.

Părțile reamintesc faptul că, în conformitate cu definiția unui standard prevăzută în anexa 1 la Acordul BTC, respectarea standardelor nu este obligatorie. Atunci când respectarea unui standard este obligatorie pe teritoriul unei părți prin includerea standardului respectiv sau a unei trimiteri la standardul respectiv într-o reglementare tehnică sau într-o procedură de evaluare a conformității, partea în cauză, în procesul de elaborare a proiectului de reglementare tehnică sau a procedurii de evaluare a conformității, respectă obligațiile de transparență prevăzute la articolul 2 alineatul (9) sau la articolul 5 alineatul (6) din Acordul BTC și la articolul 7.9.

Sub rezerva actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative, fiecare parte își încurajează organismele de standardizare regionale sau naționale să se asigure că persoanele interesate de pe teritoriul acelei părți participă în mod adecvat la procesul de elaborare a standardelor și să permită participarea persoanelor interesate ale celeilalte părți la procedurile de consultare publice, în condiții care nu sunt mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane.

Părțile se angajează să facă schimb de informații privind:

utilizarea standardelor de către fiecare parte în sprijinul demonstrării sau facilitării conformității cu reglementările tehnice;

procesele proprii de stabilire a standardelor, în special modul și măsura în care standardele internaționale sau regionale sunt utilizate ca bază pentru standardele lor regionale sau naționale; și

acordurile sau mecanismele de cooperare privind standardizarea încheiate cu părți terțe sau cu organizații internaționale.

În ceea ce privește elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, articolul 7.5 alineatul (1) litera (a) punctul (i), alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și alineatul (1) litera (b), se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, procedurilor de evaluare a conformității.

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1.2) din Acordul BTC, fiecare parte se asigură că procedurile de evaluare a conformității nu sunt mai stricte sau nu sunt aplicate într-o manieră mai strictă decât este necesar pentru a oferi părții importatoare o garanție suficientă că produsele sunt conforme cu reglementările tehnice sau cu standardele aplicabile, ținând cont de riscurile asociate produselor, inclusiv riscurile pe care le-ar antrena neconformitatea.

Părțile recunosc existența unei game largi de mecanisme care vizează să faciliteze acceptarea rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității. Astfel de mecanisme pot include:

acordurile de recunoaștere reciprocă a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității cu privire la reglementările tehnice specifice desfășurate de organisme situate pe teritoriul celeilalte părți;

acordurile de cooperare voluntară între organismele de evaluare a conformității situate pe teritoriile părților;

acordurile sau înțelegerile de recunoaștere reciprocă plurilaterale și multilaterale la care au aderat ambele părți;

utilizarea procedurilor de acreditare pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;

desemnarea de către autoritățile publice a organismelor de evaluare a conformității, inclusiv a organismelor de evaluare a conformității situate pe teritoriul celeilalte părți;

recunoașterea, de către una dintre părți, a rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității desfășurate pe teritoriul celeilalte părți; și

declarația de conformitate a producătorului sau a furnizorului.

Părțile fac schimb de informații în ceea ce privește mecanismele menționate la alineatul (3). Oricare dintre părți, la cererea celeilalte părți, furnizează informații cu privire la:

mecanismele menționate la alineatul (3) și mecanismele similare în vederea facilitării acceptării rezultatelor procedurilor de evaluare a conformității;

criteriile luate în considerare pentru selecționarea procedurilor adecvate de evaluare a conformității pentru produse specifice, inclusiv evaluarea și gestionarea riscurilor; și

politica în materie de acreditare, inclusiv privind standardele internaționale pentru acreditare, precum și acordurile și înțelegerile internaționale din domeniul acreditării, inclusiv cele privind Cooperarea Internațională pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC) și Forumul internațional de acreditare (IAF), în măsura în care este posibil și în cazul utilizării de către o parte într-un domeniu specific.

Cu privire la aceste mecanisme, fiecare parte:

utilizează, ori de câte ori este posibil și în conformitate cu actele sale cu putere de lege și actele sale administrative, o declarație de conformitate a furnizorului ca asigurare a conformității cu reglementările tehnice aplicabile;

utilizează acreditarea cu autoritatea acordată de guvern sau exercitată de guvern, după caz, ca un mijloc de a demonstra competența tehnică pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității;

în cazul în care acreditarea este stabilită prin dispoziții legale ca o etapă distinctă necesară pentru recunoașterea organismelor de evaluare a conformității, se asigură că activitățile de acreditare sunt independente de activitățile de evaluare a conformității și de faptul că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității pe care le acreditează; părțile pot să respecte această obligație prin intermediul separării organismelor de evaluare a conformității de organismele de acreditare;

are în vedere aderarea sau, după caz, nu interzice aderarea organismelor de certificare, de inspecție și de testare la acorduri sau înțelegeri internaționale care vizează facilitarea acceptării rezultatelor evaluării conformității; și

în cazul în care două sau mai multe organisme de evaluare a conformității sunt autorizate de o parte să efectueze procedurile de evaluare a conformității necesare pentru introducerea unui produs pe piață, nu interzice operatorilor economici să facă o alegere între organismele de evaluare a conformității disponibile.

Părțile cooperează în domeniul recunoașterii reciproce în conformitate cu Acordul de recunoaștere reciprocă dintre Comunitatea Europeană și Japonia, întocmit la Bruxelles la 4 aprilie 2001. Părțile pot decide, de asemenea, în conformitate cu dispozițiile relevante ale acordului menționat, să extindă sfera de acoperire în ceea ce privește produsele, cerințele de reglementare aplicabile și organismele de evaluare a conformității recunoscute.

Atunci când elaborează o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității care ar putea avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte:

sub rezerva actelor sale cu putere de lege și a actelor sale administrative, desfășoară proceduri de consultare accesibile publicului larg și pune rezultatele acestor proceduri de consultare și orice evaluări ale impactului existente la dispoziția publicului;

permite persoanelor celeilalte părți să participe la procedurile de consultare accesibile publicului larg, în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane;

ține seama de punctele de vedere ale celeilalte părți atunci când desfășoară procedurile de consultare accesibile publicului larg și, la cererea celeilalte părți, răspunde în scris în timp util la observațiile prezentate de partea respectivă;

în plus față de dispozițiile articolului 7.5 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), pune la dispoziția publicului rezultatele evaluării impactului privind propunerea de reglementare tehnică sau procedura de evaluare a conformității, dacă această evaluare a fost efectuată, inclusiv a impactului asupra comerțului; și

se angajează să furnizeze, la cererea celeilalte părți, un rezumat în limba engleză al evaluării impactului menționate la litera (d).

Atunci când efectuează notificări în conformitate cu articolul 2 alineatul (9.2) sau cu articolul 5 alineatul (6.2) din Acordul BTC, fiecare parte:

permite, în principiu, un termen de cel puțin 60 de zile de la data notificării pentru ca cealaltă parte să formuleze observații scrise privind propunerea, cu excepția cazului în care apar sau există riscul să apară probleme urgente legate de siguranță, sănătate, protecția mediului și securitatea națională și, dacă este posibil, acordă o atenție corespunzătoare cererilor rezonabile de prelungire a termenului pentru formularea observațiilor;

furnizează versiunea electronică a întregului text notificat împreună cu notificarea;

în cazul în care textul notificat nu este redactat într-una din limbile oficiale ale OMC, furnizează o descriere detaliată și completă a conținutului măsurii în formatul notificării, precum și, în cazul în care este deja disponibilă, o traducere a textului notificat într-una din limbile oficiale ale OMC;

răspunde în scris la observațiile scrise cu privire la propunere primite de la cealaltă parte, cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității în variantă finală;

furnizează informații referitoare la textul final adoptat prin intermediul unui addendum la notificarea inițială;

prevede un interval rezonabil între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea lor în vigoare pentru a permite operatorilor economici ai celeilalte părți să se adapteze; și

se asigură că punctele de informare, instituite în conformitate cu articolul 10 din Acordul BTC, oferă informații și răspunsuri într-una din limbile oficiale ale OMC cererilor rezonabile de informații primite de la cealaltă parte sau de la persoanele interesate ale celeilalte părți privind reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate.

Fiecare parte comunică, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele și justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

Fiecare parte se asigură că toate reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate de aceasta sunt puse la dispoziția publicului pe site-uri de internet oficiale și gratuite, și dacă este posibil, în limba engleză.

În sensul prezentului articol, supravegherea pieței este o funcție a autorității publice distinctă de procedura de evaluare a conformității și exercitată după aceasta, care constă în activitățile desfășurate și măsurile luate de autoritățile publice pe baza procedurilor unei părți pentru a permite părții respective să monitorizeze sau să examineze conformitatea produselor cu cerințele stabilite în actele sale cu putere de lege și actele sale administrative.

Fiecare parte se angajează, printre altele:

să facă schimb de informații cu cealaltă parte privind supravegherea pieței și activitățile de asigurare a aplicării legislației, de exemplu cu privire la autoritățile responsabile pentru supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației, sau cu privire la măsurile întreprinse împotriva produselor periculoase;

să asigure independența funcțiilor de supraveghere a pieței față de funcțiile de evaluare a conformității, pentru a evita conflictele de interese; și

se asigură că nu există conflicte de interese între autoritățile de supraveghere a pieței și persoanele în cauză, care sunt supuse controlului sau supravegherii, inclusiv producătorul, importatorul și distribuitorul.

Părțile iau la cunoștință faptul că o reglementare tehnică poate include sau se poate referi exclusiv la cerințe privind marcarea sau etichetarea. În consecință, în cazul în care o parte elaborează cerințe privind marcarea sau etichetarea sub forma unei reglementări tehnice, partea în cauză se asigură că aceste cerințe sunt elaborate, adoptate sau aplicate astfel încât să nu aibă ca obiect sau ca efect crearea de bariere inutile în calea comerțului internațional și să nu fie mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor legitime, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) din Acordul BTC.

În special, părțile convin că, atunci când o parte impune marcarea sau etichetarea produsului sub forma unei reglementări tehnice:

informațiile solicitate pentru marcarea sau etichetarea produselor trebuie să se limiteze la ceea ce este relevant pentru persoanele în cauză, inclusiv consumatori, utilizatori ai produsului sau autorități, pentru a indica conformitatea produsului cu cerințele de reglementare;

o parte nu solicită aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a unor marcaje sau etichete de produse ca o condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a produselor care altfel respectă cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru a-și îndeplini obiectivul legitim;

în cazul în care partea respectivă solicită utilizarea unui număr de identificare unic pentru marcarea sau etichetarea produselor, aceasta eliberează un astfel de număr persoanelor în cauză, inclusiv producătorul, importatorul și distribuitorul, fără întârziere nejustificată și în mod nediscriminatoriu;

cu condiția ca următoarele elemente să nu inducă în eroare, să nu fie contradictorii și să nu genereze confuzii sau ca obiectivele legitime ale părții să nu fie compromise, o parte permite, în legătură cu informațiile solicitate în țara de destinație a mărfurilor:

informații furnizate în alte limbi față de limba cerută în țara de destinație a mărfurilor;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice internaționale; și

informații suplimentare celor solicitate în țara de destinație a mărfurilor.

partea acceptă ca etichetarea și corecturile aduse etichetării să aibă loc în antrepozite vamale la punctul de import ca o alternativă la etichetarea pe teritoriul părții exportatoare, cu excepția cazului în care această etichetare trebuie să fie efectuată de către persoane autorizate din motive care țin de sănătatea publică sau de siguranță; și

partea depune eforturi, cu excepția cazurilor în care consideră că acest lucru este contrar obiectivelor legitime în temeiul Acordului BTC, să accepte etichetele nepermanente sau detașabile sau marcarea sau etichetarea inclusă în documentația care însoțește produsul, în locul atașării în mod fizic pe produs.

informații furnizate în alte limbi față de limba cerută în țara de destinație a mărfurilor;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice internaționale; și

informații suplimentare celor solicitate în țara de destinație a mărfurilor.

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul reglementărilor tehnice, al standardelor și al procedurilor de evaluare a conformității, pentru a îmbunătăți înțelegerea reciprocă a sistemelor lor și pentru a facilita accesul pe propriile lor piețe. Părțile recunosc că dialogurile existente de cooperare în materie de reglementare reprezintă un mijloc important de consolidare a acestei cooperări.

Părțile urmăresc să identifice, să elaboreze și să promoveze inițiative de facilitare a comerțului de interes reciproc.

Inițiativele menționate la alineatul (2) pot include:

îmbunătățirea calității și eficacității reglementărilor lor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității respective, precum și promovarea bunelor practici în materie de reglementare prin cooperarea în materie de reglementare între părți, inclusiv schimbul de informații, de experiență și de date;

după caz, simplificarea propriilor reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității;

creșterea convergenței reglementărilor tehnice respective, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității cu standardele, orientările sau recomandările internaționale relevante;

asigurarea unei interacțiuni și a unei cooperări eficiente între autoritățile lor de reglementare la nivel internațional, regional sau național;

promovarea sau consolidarea cooperării între organismele părților responsabile cu standardizarea, acreditarea și procedurile de evaluare a conformității; și

schimbul de informații, în măsura în care este posibil, cu privire la acordurile și înțelegerile internaționale privind barierele tehnice în calea comerțului la care una sau ambele părți au aderat.

Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului instituit în temeiul articolului 22.3 este responsabil de punerea efectivă în aplicare și funcționarea prezentului capitol.

Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului are următoarele funcții:

reexaminarea punerii în aplicare și a funcționării prezentului capitol;

reexaminarea cooperării în ceea ce privește elaborarea și ameliorarea standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității, în conformitate cu dispozițiile articolului 7.12;

reexaminarea prezentului capitol în lumina oricăror noi evoluții în cadrul Comitetului OMC privind barierele tehnice în calea comerțului, instituit în temeiul articolului 13 din Acordul BTC și, dacă este necesar, elaborarea de recomandări privind modificările de adus prezentului capitol;

luarea altor măsuri despre care părțile consideră că le-ar putea sprijini în punerea în aplicare a prezentului capitol și a Acordului BTC și în facilitarea comerțului între părți;

discutarea oricărei chestiuni reglementate de prezentul capitol, la cererea uneia dintre părți;

examinarea promptă a oricărei probleme pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor sau a procedurilor de evaluare a conformității ale celeilalte părți în conformitate cu prezentul capitol și cu Acordul BTC;

dacă este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului capitol, instituirea de grupuri de lucru tehnice ad hoc, care să se ocupe de chestiuni sau sectoare specifice în vederea găsirii unei soluții;

schimbul de informații privind activitatea din cadrul forurilor regionale și multilaterale implicate în activități legate de reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității, precum și privind punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol;

exercitarea altor funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în temeiul articolului 22.1 alineatul (5) litera (b); și

elaborarea de rapoarte pentru Comitetul mixt, după cum consideră adecvat, cu privire la punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol.

Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului, precum și orice grup de lucru tehnic ad hoc sub egida sa sunt coordonate de:

Comisia Europeană, pentru Uniunea Europeană; și

Ministerul Afacerilor Externe, pentru Japonia.

Autoritățile menționate la alineatul (3) sunt responsabile pentru coordonarea cu instituțiile și persoanele competente de pe teritoriul părții respective, precum și de a se asigura că aceste instituții și persoane sunt invitate să participe la reuniunile Comitetului privind barierele tehnice în calea comerțului, dacă este necesar.

La cererea unei părți, Comitetul privind barierele tehnice în calea comerțului, precum și orice grup de lucru tehnic ad hoc sub auspiciile sale se reunesc în locuri și la date care urmează să fie stabilite de comun acord între reprezentanții părților. Reuniunile pot avea loc prin videoconferință sau prin alte mijloace.

Fiecare parte, la data intrării în vigoare a prezentului acord, desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentului capitol și comunică celeilalte părți datele de contact, inclusiv informații privind funcționarii competenți. Părțile se notifică reciproc în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare a acestor date de contact.

Funcțiile punctului de contact includ:

schimbul de informații privind reglementările tehnice, standardele și procedurile de evaluare a conformității de pe teritoriul fiecărei părți sau privind orice alte aspecte care sunt reglementate de prezentul capitol;

furnizarea tuturor informațiilor și explicațiilor solicitate de către o parte în temeiul prezentului capitol, în format tipărit sau electronic, într-o perioadă rezonabilă de timp, stabilită de comun acord între părți și, dacă este posibil, în termen de 60 de zile de la data primirii solicitării; și

clarificarea și găsirea promptă a unei soluții, dacă este posibil, pentru orice problemă pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor sau a procedurilor de evaluare a conformității în conformitate cu prezentul capitol și cu Acordul BTC.

CAPITOLUL 8

SECȚIUNEA A

Părțile, afirmându-și angajamentele asumate în temeiul Acordului OMC și angajamentul de a crea un climat mai bun pentru dezvoltarea comerțului și a investițiilor între părți, stabilesc prin prezentul acord dispozițiile necesare pentru liberalizarea progresivă și reciprocă a comerțului cu servicii și a investițiilor, precum și pentru cooperarea în materie de comerț electronic.

În scopul prezentului capitol, părțile își afirmă dreptul de a adopta pe teritoriile lor măsurile legislative necesare pentru a atinge obiective de politică legitime, cum ar fi protecția sănătății publice, a siguranței, a mediului sau a moralității publice, protecția socială sau a consumatorilor sau promovarea și protejarea diversității culturale.

Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice ale unei părți care doresc să intre pe piața forței de muncă a celeilalte părți, nici măsurilor privind naționalitatea sau cetățenia, reședința sau angajarea pe bază de contract pe durată nedeterminată.

Prezentul capitol nu împiedică o parte să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsuri necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele care decurg pentru cealaltă parte din dispozițiile prezentului capitol. Simpla solicitare a unei vize pentru resortisanții persoane fizice ai unei țări, fără a solicita același lucru și pentru resortisanții altor țări nu se consideră ca fiind o anulare sau o reducere a avantajelor care decurg din prezentul capitol.

În sensul prezentului capitol:

servicii de reparare și întreținere a aeronavelor pe durata cărora o aeronavă este retrasă din exploatare înseamnă activități de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părți dintr-o aeronavă retrasă din exploatare și nu includ așa-numita întreținere la linie;

servicii aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR) înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

întreprindere vizată înseamnă o întreprindere de pe teritoriul unei părți, stabilită în conformitate cu litera (i), direct sau indirect, de către un antreprenor al celeilalte părți, existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau stabilită ulterior, în conformitate cu legislația aplicabilă;

comerț transfrontalier cu servicii înseamnă furnizarea unui serviciu:

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

impozite directe reprezintă toate impozitele asupra venitului total, a capitalului total sau asupra unor elemente ale venitului sau capitalului, inclusiv impozite asupra beneficiilor realizate din cesiunea de bunuri, impozite pe avere, moșteniri sau donații și impozite asupra volumului total al salariilor sau remunerațiilor plătite de întreprinderi, precum și impozite asupra aprecierii capitalului;

activitate economică înseamnă orice serviciu sau activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional, sau activități artizanale, cu excepția serviciilor furnizate și a activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;

întreprindere înseamnă o persoană juridică sau o sucursală sau o reprezentanță;

antreprenor al unei părți înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părți care dorește să stabilească, stabilește sau a stabilit o întreprindere în conformitate cu litera (i), pe teritoriul celeilalte părți;

stabilire înseamnă înființarea sau achiziționarea unei persoane juridice, inclusiv prin intermediul participării la capital sau înființarea unei sucursale sau a unei reprezentanțe, în Uniunea Europeană, respectiv în Japonia, în vederea formării sau menținerii unor legături economice de durată;

existent înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea și supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; servicii de catering, cu excepția pregătirii alimentelor; handlingul mărfurilor și al poștei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave; întreținerea și curățarea aeronavelor; transportul de suprafață; și operațiunile de zbor, administrarea echipajului și planificarea zborurilor. Serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; întreținerea la linie; repararea și întreținerea aeronavelor; sau gestionarea sau exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esențiale, cum ar fi instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor și sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;

persoană juridică înseamnă orice entitate juridică constituită în mod corespunzător sau altfel organizată în temeiul legislației aplicabile, cu scop lucrativ sau nu, care aparține sectorului privat sau public, inclusiv orice corporație, trust, societate de persoane, întreprindere comună, societate cu asociat unic sau asociație;

o persoană juridică este:

deținută de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane sunt beneficiarii reali ai peste 50 % din titlurile sale de participare; și

controlată de persoane fizice sau juridice ale unei părți dacă aceste persoane au puterea de a desemna majoritatea administratorilor săi sau de a dirija legal activitățile sale în orice alt mod;

persoană juridică a unei părți înseamnă:

pentru Uniunea Europeană, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Uniunii Europene sau ale statelor sale membre și implicată în operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul Uniunii Europene; și

pentru Japonia, o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu legislația și reglementările Japoniei și implicată în operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul Japoniei;

măsuri luate de o parte înseamnă măsuri adoptate sau menținute de:

administrații sau autorități centrale, regionale sau locale; și

organisme neguvernamentale în exercitarea competențelor delegate de administrațiile sau autoritățile centrale, regionale sau locale;

desfășurarea de activități economice înseamnă conducerea, administrarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;

vânzare și comercializare de servicii de transport aerian înseamnă posibilitatea pe care o are transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a comercializa liber serviciile sale de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi studiul pieței, publicitatea și distribuția; aceste activități nu includ stabilirea prețurilor pentru serviciile de transport aerian și nici condițiile aplicabile;

servicii înseamnă toate serviciile furnizate, indiferent de sector, cu excepția serviciilor furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;

servicii furnizate sau activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă serviciile sau activitățile care nu sunt furnizate sau desfășurate nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

furnizor de servicii înseamnă orice persoană fizică sau juridică care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu; și

furnizor de servicii al unei părți înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu.

În sensul secțiunii B, articolul XX din GATT 1994 este inclus în prezentul acord și face parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu se aplice într-un mod care ar constitui fie un mijloc arbitrar sau nejustificabil de discriminare între țările în care există condiții similare, fie o restricționare disimulată a stabilirii sau a comerțului cu servicii, nicio dispoziție din secțiunile B-F nu se interpretează ca împiedicând o parte să adopte sau să pună în aplicare măsuri:

necesare pentru protejarea securității publice sau a moralității publice sau pentru menținerea ordinii publice;

necesare pentru protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor;

necesare pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege sau a actelor administrative care nu contravin dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv a celor legate de:

prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor neexecutării contractelor;

protejarea vieții private a persoanelor în raport cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale; sau

siguranță; sau

incompatibile cu articolul 8.8 alineatele (1) și (2) și cu articolul 8.16 alineatul (1), cu condiția ca diferența în ceea ce privește tratamentul să aibă ca scop asigurarea impunerii sau a colectării echitabile sau efective a impozitelor directe asupra activităților economice, a antreprenorilor, a serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai celeilalte părți.

se aplică antreprenorilor și furnizorilor de servicii nerezidenți pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților este determinată în privința elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea fiscală sau evitarea obligațiilor fiscale, inclusiv măsurile de asigurare a conformității;

se aplică consumatorilor de servicii furnizate pe teritoriul celeilalte părți sau provenite de pe teritoriul celeilalte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenite din surse aflate pe teritoriul părții;

fac distincție între antreprenorii și furnizorii de servicii care fac obiectul impozitării articolelor impozabile la nivel mondial și alți antreprenori și furnizori de servicii, în virtutea diferenței referitoare la natura bazei impozabile care există între aceștia; sau

determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câștigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a părții.

prevenirea practicilor neloiale și frauduloase sau remedierea efectelor neexecutării contractelor;

protejarea vieții private a persoanelor în raport cu prelucrarea și difuzarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității dosarelor și a conturilor personale; sau

siguranță; sau

se aplică antreprenorilor și furnizorilor de servicii nerezidenți pentru recunoașterea faptului că obligația fiscală a nerezidenților este determinată în privința elementelor impozabile care au sursa sau sunt situate pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților pentru asigurarea impunerii sau a colectării impozitelor pe teritoriul părții;

se aplică nerezidenților sau rezidenților pentru a împiedica evaziunea fiscală sau evitarea obligațiilor fiscale, inclusiv măsurile de asigurare a conformității;

se aplică consumatorilor de servicii furnizate pe teritoriul celeilalte părți sau provenite de pe teritoriul celeilalte părți pentru a asigura impunerea sau colectarea impozitelor datorate de acești consumatori, provenite din surse aflate pe teritoriul părții;

fac distincție între antreprenorii și furnizorii de servicii care fac obiectul impozitării articolelor impozabile la nivel mondial și alți antreprenori și furnizori de servicii, în virtutea diferenței referitoare la natura bazei impozabile care există între aceștia; sau

determină, atribuie sau repartizează veniturile, beneficiile, câștigurile, pierderile, deducerile sau creditele persoanelor sau ale sucursalelor rezidente sau între persoanele asociate sau sucursalele aceleiași persoane, în scopul menținerii bazei impozabile a părții.

Comitetul pentru comerțul cu servicii, liberalizarea investițiilor și comerțul electronic instituit în temeiul articolului 22.3 (denumit în continuare, în prezentul capitol, comitetul) este responsabil de punerea în aplicare și funcționarea eficace a prezentului capitol.

Comitetul are următoarele funcții:

revizuiește și monitorizează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol și a măsurilor neconforme stabilite în listele fiecărei părți din anexele I-IV la anexa 8-B;

asigură schimbul de informații cu privire la orice aspecte referitoare la prezentul capitol;

examinează îmbunătățirile care pot fi aduse prezentului capitol;

discută orice aspect referitor la prezentul capitol asupra căruia pot conveni reprezentanții părților; și

îndeplinește alte funcții care îi pot fi delegate de Comitetul mixt în conformitate cu articolul 22.1 alineatul (5) litera (b).

Comitetul este alcătuit din reprezentanți ai părților, inclusiv funcționari din cadrul ministerelor sau al agențiilor competente responsabile de chestiunile care urmează a fi abordate. Comitetul poate invita reprezentanți ai altor entități competente decât guvernele părților care au competența necesară corespunzătoare chestiunilor care urmează a fi abordate.

Fiecare parte depune eforturi, dacă este cazul, pentru a reduce sau a elimina măsurile neconforme stabilite în listele sale din anexele I-IV la anexa 8-B.

În vederea introducerii unor posibile îmbunătățiri ale dispozițiilor prezentului capitol și în concordanță cu angajamentele asumate în cadrul acordurilor internaționale, părțile își revizuiesc cadrul juridic în materie de comerț cu servicii, liberalizare a investițiilor, comerț electronic și mediu de investiții, inclusiv prezentul acord, în conformitate cu articolul 23.1.

SECȚIUNEA B

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la stabilire sau la desfășurarea de activități economice de către:

antreprenori ai celeilalte părți;

întreprinderi vizate; și

în sensul articolului 8.11, orice întreprindere de pe teritoriul părții care adoptă sau menține măsura.

Prezenta secțiune nu se aplică:

cabotajului în serviciile de transport maritim;

serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene, altele decât următoarele:

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol; și

serviciilor audiovizuale.

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol; și

Niciuna dintre părți nu poate adopta sau menține, în ceea ce privește accesul pe piață prin stabilire sau desfășurarea de activități economice de către un antreprenor al celeilalte părți sau de către o întreprindere vizată, pe baza unei subdiviziuni teritoriale sau la nivelul întregului său teritoriu, măsuri care:

impun limitări cu privire la:

numărul de întreprinderi, sub formă de contingente numerice, monopoluri, drepturi exclusive sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

numărul total de operațiuni sau cantitatea totală a producției, exprimate în unități numerice determinate, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

participarea capitalului străin, exprimate sub forma unei limite procentuale maxime a participațiilor străine, sau la valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate; sau

numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau întreprindere comună prin care un antreprenor al celeilalte părți poate desfășura o activitate economică.

Fiecare parte acordă antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor antreprenori și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul său.

Fiecare parte acordă antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor antreprenori și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește desfășurarea de activități economice pe teritoriul său.

Pentru mai multă certitudine, alineatele (1) și (2) nu se interpretează ca împiedicând o parte să prescrie formalități statistice sau cerințe în materie de informații în legătură cu întreprinderile vizate, cu condiția ca aceste formalități sau cerințe să nu constituie un mijloc de eludare a obligațiilor care îi revin părții respective în temeiul prezentului articol.

Fiecare parte acordă antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, antreprenorilor unei țări terțe și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul său.

Fiecare parte acordă antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, antreprenorilor unei țări terțe și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește desfășurarea de activități economice pe teritoriul său.

Alineatele (1) și (2) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde antreprenorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament care rezultă din:

un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau un alt acord sau aranjament internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau

măsuri actuale sau viitoare care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu punctul 3 din anexa la acesta privind serviciile financiare.

Pentru mai multă certitudine, tratamentul menționat la alineatele (1) și (2) nu include procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat prevăzute în alte acorduri internaționale.

Dispozițiile de fond din alte acorduri internaționale încheiate de o parte cu o țară terță nu constituie în sine un tratament prevăzut de prezentul articol. Pentru mai multă certitudine, acțiunile sau inacțiunile unei părți în raport cu aceste dispoziții pot reprezenta un tratament și, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol în măsura în care încălcarea nu este stabilită numai pe baza dispozițiilor menționate.

Părțile nu solicită unei întreprinderi vizate să numească persoane de o anumită naționalitate în calitate de cadre de conducere, directori sau membri ai consiliilor de administrație.

Părțile nu impun și nu aplică niciuna dintre cerințele următoare și nu cer executarea niciunui angajament, în legătură cu stabilirea sau desfășurarea de activități economice de către o întreprindere pe teritoriul lor:

să exporte un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;

să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;

să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau orice alte entități de pe teritoriul lor;

să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;

să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii;

să restricționeze exporturile sau vânzările pentru export;

să transfere tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul lor;

să amplaseze sediul întreprinderii respective pentru o anumită regiune sau pentru piața mondială pe teritoriul lor;

să angajeze un anumit număr sau procent de resortisanți proprii;

să atingă un anumit nivel sau o anumită valoare a cercetării și dezvoltării pe teritoriul lor;

să furnizeze unul sau mai multe dintre bunurile fabricate sau serviciile furnizate de întreprindere într-o anumită regiune sau pe piața mondială exclusiv din propriul teritoriu; sau

să adopte:

o rată sau un cuantum al redevenței sub un anumit nivel; sau

o anumită durată a unui contract de licență;

o rată sau un cuantum al redevenței sub un anumit nivel; sau

o anumită durată a unui contract de licență;

Părțile nu condiționează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau desfășurarea de activități economice de către o întreprindere pe teritoriul lor, de respectarea oricăreia dintre următoarele cerințe:

să atingă un anumit nivel sau procent de conținut intern;

să cumpere, să utilizeze sau să acorde o preferință pentru bunurile fabricate pe teritoriul lor sau să achiziționeze bunuri de la persoane fizice sau juridice sau orice alte entități de pe teritoriul lor;

să coreleze în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea intrărilor de valută asociate cu întreprinderea respectivă;

să restricționeze vânzările de bunuri sau servicii pe teritoriul lor pe care întreprinderea le produce sau le furnizează prin corelarea vânzărilor respective cu volumul sau valoarea exporturilor sau a intrărilor de valută ale întreprinderii; sau

să restricționeze exporturile sau vânzările pentru export.

Nicio dispoziție de la alineatul (2) nu se interpretează ca împiedicând o parte să condiționeze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau desfășurarea de activități economice de către o întreprindere pe teritoriul său, de respectarea unei cerințe de a localiza producția, de a furniza un serviciu, de a forma sau angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalații sau de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare pe teritoriul său.

Alineatul (1) literele (a)-(c) și alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor de calificare pentru bunuri sau servicii cu privire la programele de promovare a exportului și de ajutor extern.

Alineatul (1) literele (g) și (l) nu se aplică:

atunci când cerința este impusă sau aplicată sau când executarea angajamentului este cerută de către o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o încălcare a legislației în materie de concurență; sau

atunci când o parte autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31a din Acordul TRIPS, sau măsuri care impun divulgarea unor date sau informații confidențiale care intră sub incidența articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS și sunt conforme cu acesta.

Alineatul (1) litera (l) nu se aplică în cazul în care cerința este impusă sau aplicată sau executarea angajamentului este cerută de către o instanță, cu titlu de remunerație echitabilă, în temeiul legislației privind drepturile de autor a părții.

Alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor impuse sau aplicate de o parte importatoare cu privire la conținutul unor bunuri necesar pentru a beneficia de tarife preferențiale sau de contingente preferențiale.

Prezentul articol nu aduce atingere obligațiilor asumate de o parte în temeiul acordului OMC.

Articolele 8.7-8.11 nu se aplică:

eventualelor măsuri neconforme existente care sunt menținute de o parte la nivelul:

pentru Uniunea Europeană:

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

pentru Japonia:

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

unei amendări sau modificări a oricărei măsuri neconforme menționate la literele (a) și (b), cu condiția ca amendamentul sau modificarea să nu diminueze conformitatea măsurii cu articolele 8.7-8.11, astfel cum exista aceasta imediat înainte de amendament sau modificare.

pentru Uniunea Europeană:

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

pentru Japonia:

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Articolele 8.7-8.11 nu se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la sectoare, subsectoare sau activități prevăzute în lista sa din anexa II la anexa 8-B.

O parte nu solicită, în temeiul unei măsuri adoptate după data intrării în vigoare a prezentului acord și acoperite de lista sa din anexa II la anexa 8-B, unui antreprenor al celeilalte părți, din motive de naționalitate, să vândă sau să cedeze în alt mod o întreprindere care există la momentul la care măsura devine efectivă.

Articolele 8.8 și 8.9 nu se aplică niciunei măsuri care constituie o excepție sau o derogare de la articolul 3 sau 4 din Acordul TRIPS, așa cum este prevăzut în mod explicit la articolele 3-5 din acordul TRIPS.

Articolele 8.7-8.11 nu se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la achizițiile publice.

Articolele 8.7-8.10 nu se aplică subvențiilor acordate de către părți.

O parte poate refuza acordarea avantajelor prevăzute în prezenta secțiune unui antreprenor al celeilalte părți care este o persoană juridică din cealaltă parte și întreprinderii sale vizate, dacă acea persoană juridică este controlată sau deținută de o persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță și partea care refuză acordarea avantajelor adoptă sau menține măsuri în ceea ce privește țara terță care:

sunt legate de menținerea păcii și a securității internaționale, inclusiv protecția drepturilor omului; și

interzic tranzacțiile cu acea persoană juridică sau întreprinderea sa vizată sau care ar fi încălcate sau eludate dacă acestora le-ar fi acordate avantajele prevăzute în prezenta secțiune.

SECȚIUNEA C

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra comerțului transfrontalier cu servicii desfășurat de furnizorii de servicii ai celeilalte părți. Aceste măsuri includ, printre altele, măsurile care au efecte asupra:

producerii, distribuției, comercializării, vânzării sau furnizării unui serviciu;

achiziționării, utilizării sau plății unui serviciu; și

accesului la serviciile oferite publicului, în general, în legătură cu furnizarea unui serviciu și asupra utilizării acestora.

Prezenta secțiune nu se aplică:

cabotajului în serviciile de transport maritim;

serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene, altele decât următoarele:

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol;

achizițiilor publice;

serviciilor audiovizuale; și

subvențiilor, astfel cum sunt definite și prevăzute în capitolul 12.

serviciile de reparare și de întreținere a aeronavelor pe durata cărora aeronava respectivă este retrasă din exploatare;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciile aferente sistemelor informatizate de rezervare (SIR); și

serviciile de handling la sol;

O parte nu menține sau adoptă, fie la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, fie la nivelul întregului său teritoriu, măsuri care:

impun limitări cu privire la:

numărul de furnizori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

numărul total de operațiuni cu servicii sau cantitatea totală de servicii produse, exprimate în unități numerice determinate sub forma contingentelor sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau întreprindere comună prin care un furnizor de servicii poate furniza un serviciu.

Fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă propriilor servicii similare și propriilor furnizori de servicii similari.

O parte poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți fie un tratament în mod formal identic, fie un tratament în mod formal diferit de cel acordat propriilor servicii similare și propriilor furnizori de servicii similari.

Un tratament în mod formal identic sau în mod formal diferit este considerat a fi mai puțin favorabil atunci când modifică condițiile de concurență în favoarea serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai părții în raport cu serviciile similare sau cu furnizorii de servicii similari ai celeilalte părți.

Nicio dispoziție a prezentului articol nu se interpretează ca obligând o parte să compenseze eventualele dezavantaje concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor sau al furnizorilor de servicii relevanți.

Fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă serviciilor similare și furnizorilor de servicii similari ai unei țări terțe.

Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând o parte să acorde serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament care rezultă din:

un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau un alt acord sau aranjament internațional care se referă integral sau în principal la fiscalitate; sau

măsuri actuale sau viitoare care prevăd recunoașterea calificărilor, a licențelor sau a măsurilor prudențiale în conformitate cu articolul VII din GATS sau cu punctul 3 din anexa la acesta privind serviciile financiare.

Articolele 8.15-8.17 nu se aplică:

eventualelor măsuri neconforme existente care sunt menținute de o parte la nivelul:

pentru Uniunea Europeană:

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

pentru Japonia:

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

continuării sau reînnoirii imediate a oricărei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

unei amendări sau modificări a oricărei măsuri neconforme menționate la literele (a) și (b), cu condiția ca amendamentul sau modificarea să nu diminueze conformitatea măsurii cu articolele 8.15-8.17, astfel cum exista aceasta imediat înainte de amendament sau modificare.

pentru Uniunea Europeană:

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

pentru Japonia:

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

administrației centrale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei administrații regionale a unui stat membru al Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât cea menționată la litera (C); și

administrației centrale, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B;

unei prefecturi, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I la anexa 8-B; sau

unei administrații locale, alta decât o prefectură;

Articolele 8.15-8.17 nu se aplică măsurilor luate de o parte cu privire la sectoare, subsectoare sau activități prevăzute în lista sa din anexa II la anexa 8-B.

O parte poate refuza acordarea avantajelor prevăzute în prezenta secțiune unui furnizor de servicii al celeilalte părți care este o persoană juridică din cealaltă parte și serviciilor furnizate de acesta, dacă acea persoană juridică este controlată sau deținută de o persoană fizică sau juridică dintr-o țară terță și partea care refuză acordarea avantajelor adoptă sau menține măsuri în ceea ce privește țara terță care:

sunt legate de menținerea păcii și a securității internaționale, inclusiv protecția drepturilor omului; și

interzic tranzacțiile cu furnizorul de servicii sau care ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele prevăzute în prezenta secțiune ar fi acordate furnizorului de servicii sau serviciilor acestuia.

SECȚIUNEA D

Prezenta secțiune reflectă relațiile comerciale consolidate dintre părți, precum și dorința părților de a facilita intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri de afaceri pe bază de reciprocitate și de a asigura transparența procesului.

Prezenta secțiune se aplică măsurilor luate de o parte care au efecte asupra intrării în partea respectivă a persoanelor fizice ale celeilalte părți care sunt persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoane transferate în cadrul aceleiași companii, investitori, furnizori de servicii pe bază de contract, profesioniști independenți și persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, și măsurilor care au efecte asupra activităților de afaceri ale acestora în timpul șederii lor temporare pe teritoriul primei părți.

În măsura în care nu sunt luate angajamente în prezenta secțiune, toate cerințele prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative ale unei părți cu privire la intrarea și șederea temporară continuă să se aplice, inclusiv reglementările privind perioada de ședere.

În pofida dispozițiilor prezentei secțiuni, toate cerințele prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative ale unei părți privind munca și măsurile de securitate socială se aplică în continuare, inclusiv reglementările privind salariile minime și acordurile colective de salarizare.

Angajamentele privind intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri de afaceri nu se aplică în cazurile în care intenția sau efectul intrării și al șederii temporare este de a interfera sau de a influența în alt mod rezultatul oricărui litigiu sau al oricărei negocieri în materie de muncă sau de gestionare sau angajarea oricărei persoane fizice care este implicată în acel litigiu.

În sensul prezentei secțiuni:

persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii înseamnă persoanele fizice ale unei părți care ocupă posturi de conducere și sunt responsabile de înființarea unei întreprinderi, nu oferă și nu prestează servicii, nu se implică în alte activități economice decât cele necesare în scopul stabilirii și nu primesc o remunerație în cealaltă parte;

furnizori de servicii pe bază de contract înseamnă:

în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Uniunea Europeană, persoane fizice angajate de o persoană juridică din Japonia care nu este o agenție pentru servicii de plasare și furnizare de personal și nici nu acționează prin intermediul unei astfel de agenții, nu s-a stabilit pe teritoriul Uniunii Europene și a încheiat cu un consumator final din Uniunea Europeană un contract de bună-credință în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii fiind necesară prezența temporară a angajaților săi pe teritoriul Uniunii Europene;

în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Japonia, persoane fizice din Uniunea Europeană care sunt angajate de o persoană juridică din Uniunea Europeană care nu s-a stabilit în Japonia, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

a fost încheiat un contract de servicii între o persoană juridică din Japonia și o persoană juridică din Uniunea Europeană care nu s-a stabilit în Japonia;

o autoritate competentă în materie de imigrație din Japonia stabilește, în contextul contractului de servicii menționat la litera (A), că a fost încheiat un contract de muncă între persoana fizică din Uniunea Europeană și persoana juridică din Japonia; și

contractul de servicii menționat la litera (A) nu intră în domeniul de aplicare al contractului de servicii pentru servicii de plasare și furnizare de personal (CPC 872), iar contractul de muncă menționat la litera (B) este conform cu legislația și reglementările din Japonia;

a fost încheiat un contract de servicii între o persoană juridică din Japonia și o persoană juridică din Uniunea Europeană care nu s-a stabilit în Japonia;

o autoritate competentă în materie de imigrație din Japonia stabilește, în contextul contractului de servicii menționat la litera (A), că a fost încheiat un contract de muncă între persoana fizică din Uniunea Europeană și persoana juridică din Japonia; și

contractul de servicii menționat la litera (A) nu intră în domeniul de aplicare al contractului de servicii pentru servicii de plasare și furnizare de personal (CPC 872), iar contractul de muncă menționat la litera (B) este conform cu legislația și reglementările din Japonia;

profesioniști independenți înseamnă:

în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Uniunea Europeană, persoane fizice care asigură furnizarea unui serviciu și care sunt stabilite în calitate de lucrători care desfășoară activități independente pe teritoriul Japoniei, care nu s-au stabilit pe teritoriul Uniunii Europene și care au încheiat cu un consumator final din Uniunea Europeană un contract de bună-credință (altfel decât printr-o agenție de plasare și furnizare a personalului) în vederea furnizării de servicii, pentru executarea contractului de furnizare de servicii fiind necesară prezența lor temporară pe teritoriul Uniunii Europene; și

în ceea ce privește intrarea și șederea temporară în Japonia, persoane fizice din Uniunea Europeană care vor desfășura activități de furnizare de servicii în timpul șederii lor temporare în Japonia pe baza unui contract personal încheiat cu o persoană juridică din Japonia;

persoane transferate în cadrul aceleiași companii înseamnă persoane fizice care au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau au fost asociați ai acesteia, pe o perioadă de cel puțin un an imediat înaintea datei la care solicită intrarea și șederea temporară pe teritoriul celeilalte părți, și care sunt transferate temporar într-o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți care face parte din același grup ca prima persoană juridică, inclusiv reprezentanța, filiala, sucursala sau societatea-mamă a acesteia, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

persoana fizică vizată trebuie să aparțină uneia din următoarele categorii:

directori: persoane care ocupă posturi de conducere, care asigură în principal managementul întreprinderii, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administrație sau a acționarilor sau echivalenților acestora, incluzând cel puțin următoarele:

conducerea întreprinderii sau a unui departament al acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; sau

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul; sau

specialiști: persoane care dețin cunoștințe de specialitate esențiale pentru producția, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau managementul întreprinderii; și

conducerea întreprinderii sau a unui departament al acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; sau

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul; sau

pentru Uniunea Europeană, la evaluarea cunoștințelor menționate la subpunctul (i) litera (B), se iau în considerare nu numai cunoștințele specifice întreprinderii, ci și deținerea unui nivel înalt de calificare într-un tip de activitate sau meserie care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv apartenența la o profesie acreditată; și

directori: persoane care ocupă posturi de conducere, care asigură în principal managementul întreprinderii, sub supravegherea sau îndrumarea generală a consiliului de administrație sau a acționarilor sau echivalenților acestora, incluzând cel puțin următoarele:

conducerea întreprinderii sau a unui departament al acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; sau

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul; sau

specialiști: persoane care dețin cunoștințe de specialitate esențiale pentru producția, echipamentele de cercetare, tehnicile, procesele, procedurile sau managementul întreprinderii; și

conducerea întreprinderii sau a unui departament al acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de către alți angajați cu atribuții de supraveghere, profesionale sau manageriale; sau

exercitarea autorității personale de a recruta și a concedia personalul sau de a face recomandări privind recrutarea, concedierea personalului sau luarea altor măsuri privind personalul; sau

investitori înseamnă persoane fizice care stabilesc o întreprindere și dezvoltă sau administrează funcționarea acesteia în cealaltă parte având o funcție de supraveghere sau executivă, întreprindere pentru care persoanele respective sau persoana juridică care angajează persoanele respective au angajat sau sunt în curs de a angaja un capital considerabil.

O parte acordă dreptul de intrare și de ședere temporară persoanelor fizice ale celeilalte părți în scopuri de afaceri în conformitate cu prezenta secțiune și cu anexele III și IV la anexa 8-B, cu condiția ca aceste persoane să respecte actele cu putere de lege și actele administrative din domeniul imigrației ale primei părți aplicabile în cazul intrării și șederii temporare.

Fiecare parte aplică măsurile referitoare la dispozițiile prezentei secțiuni în conformitate cu dorința părților prevăzută la articolul 8.20 alineatul (1) și, în special, aplică măsurile respective astfel încât să evite afectarea sau întârzierea în mod nejustificat a comerțului cu bunuri sau servicii sau stabilirea sau desfășurarea de activități economice în temeiul prezentului acord.

Măsurile luate de fiecare parte pentru a facilita și a accelera procedurile legate de intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice ale celeilalte părți în scopuri de afaceri trebuie să fie conforme cu anexa 8-C.

O parte pune la dispoziția publicului informații referitoare la intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice ale celeilalte părți menționate la articolul 8.20 alineatul (2).

Informațiile menționate la alineatul (1) includ, atunci când este cazul, următoarele informații:

categoriile de vize, permise sau orice tip similar de autorizare privind intrarea și șederea temporară;

documentația necesară și condițiile care trebuie îndeplinite;

metoda de depunere a cererii și opțiuni pentru locul de depunere a acesteia, precum oficiile consulare sau online;

taxele și un calendar orientativ pentru procesarea cererilor;

durata maximă a șederii pentru fiecare tip de autorizare descris la litera (a);

condițiile pentru orice prelungire sau reînnoire posibilă;

regulile referitoare la însoțitori aflați în întreținere;

căile de atac și de reexaminare disponibile; și

legislația cu aplicabilitate generală referitoare la intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice.

În ceea ce privește informațiile menționate la alineatele (1) și (2), fiecare parte depune eforturi pentru a informa prompt cealaltă parte cu privire la introducerea oricăror noi cerințe și proceduri sau la modificările cerințelor și procedurilor care au efecte asupra eficacității cererilor de acordare a intrării, a șederii temporare și, acolo unde este cazul, a permisiunii de a lucra pe teritoriul părții respective.

Prezentul acord nu impune unei părți nicio obligație cu privire la măsurile sale în domeniul imigrației, cu excepția celor prevăzute în mod expres în această secțiune.

Fără a aduce atingere eventualelor decizii de a acorda dreptul de intrare unei persoane fizice din cealaltă parte în sensul prezentei secțiuni, inclusiv durata șederii admisibilă în urma acordării acestui drept:

obligațiile prevăzute la articolele 8.7-8.11 sub rezerva:

articolului 8.6; și

articolului 8.12, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

obligațiile prevăzute la articolele 8.15 și 8.16 sub rezerva:

articolului 8.14; și

articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21, pentru toate sectoarele enumerate în anexa IV la anexa 8-B; și

persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27, în conformitate cu anexa III la anexa 8-B; și

obligația prevăzută la articolul 8.17 sub rezerva:

articolului 8.14; și

articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21; și

persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27.

articolului 8.6; și

articolului 8.12, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

articolului 8.14; și

articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21, pentru toate sectoarele enumerate în anexa IV la anexa 8-B; și

persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27, în conformitate cu anexa III la anexa 8-B; și

articolului 8.14; și

articolului 8.18, dacă măsura are efecte asupra tratamentului persoanelor fizice aflate în scopuri de afaceri pe teritoriul celeilalte părți,

furnizori de servicii pe bază de contract și profesioniști independenți, așa cum sunt definiți la articolul 8.21; și

persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, menționate la articolul 8.27.

Pentru mai multă certitudine, obligațiile prevăzute la alineatul (2) nu se aplică măsurilor referitoare la acordarea dreptului de intrare pe teritoriul unei părți persoanelor fizice ale părții respective sau ale unei țări terțe.

Fiecare parte acordă dreptul de intrare și de ședere temporară persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii, persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii și investitorilor celeilalte părți în conformitate cu anexa III la anexa 8-B.

O parte nu adoptă sau menține limitări privind numărul total de persoane fizice cărora le acordă dreptul de intrare în conformitate cu alineatul (1), într-un anumit sector sau subsector, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice, pe baza unei subdiviziuni teritoriale sau la nivelul întregului său teritoriu.

Fiecare parte acordă dreptul de intrare și de ședere temporară furnizorilor de servicii pe bază de contract și profesioniștilor independenți ai celeilalte părți în conformitate cu anexa IV la anexa 8-B.

Cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexa IV la anexa 8-B, o parte nu adoptă sau menține limitări privind numărul total de furnizori de servicii pe bază de contract și de profesioniști independenți ai celeilalte părți cărora le-a acordat dreptul de intrare, sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice.

Fiecare parte acordă dreptul de intrare și de ședere temporară persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale celeilalte părți în conformitate cu anexa III la anexa 8-B, sub rezerva următoarelor condiții:

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu efectuează vânzări de bunuri și nu furnizează servicii publicului larg;

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu primesc, în nume propriu, o remunerație de pe teritoriul părții în care se află temporar; și

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt nu sunt implicate în furnizarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o persoană juridică care nu este stabilită pe teritoriul părții în care se află temporar și un consumator din partea respectivă, cu excepția celor prevăzute în anexa III la anexa 8-B.

Cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexa III la anexa 8-B, fiecare parte acordă dreptul de intrare persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, fără a solicita deținerea unui permis de muncă, efectuarea unui test privind necesitățile economice sau a altor proceduri de acord prealabil similare.

Fiecare parte, la data intrării în vigoare a prezentului acord, desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare și funcționarea eficientă a prezentei secțiuni și informează cealaltă parte cu privire la datele de contact, incluzând informații privind funcționarii competenți. Părțile își notifică reciproc, în cel mai scurt timp, orice modificare a acestor date de contact.

SECȚIUNEA E

SUBSECȚIUNEA 1

Prezenta subsecțiune se aplică măsurilor adoptate de părți cu privire la cerințele și procedurile de acordare a licențelor, la cerințele și procedurile în materie de calificare și la standardele tehnice care au efecte asupra:

comerțului transfrontalier cu servicii, așa cum este definit la articolul 8.2 litera (d);

stabilirii, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (i) sau desfășurării de activități economice, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (p); sau

furnizării unui serviciu prin prezența unei persoane fizice a unei părți pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu articolul 8.24.

Prezenta subsecțiune nu se aplică cerințelor și procedurilor de acordare a licențelor, cerințelor și procedurilor în materie de calificare și standardelor tehnice:

în temeiul unei măsuri care nu este conformă cu articolul 8.7 sau 8.8 și este menționată la articolul 8.12 alineatul (1) literele (a)-(c) sau cu articolul 8.15 sau 8.16 și este menționată la articolul 8.18 alineatul (1) literele (a)-(c); sau

în temeiul unei măsuri menționate la articolul 8.12 alineatul (2) sau la articolul 8.18 alineatul (2).

În scopul prezentei subsecțiuni, o autoritate competentă este o administrație sau autoritate centrală, regională sau locală sau un organism neguvernamental, în exercitarea competențelor care îi sunt delegate de o administrație sau o autoritate centrală, regională sau locală, care este abilitat să ia decizii privind autorizarea furnizării unui serviciu, inclusiv prin stabilire, sau privind autorizarea stabilirii unei întreprinderi în vederea desfășurării unei activități economice, alta decât un serviciu.

Măsurile referitoare la cerințele și procedurile de acordare a licențelor și la cerințele și procedurile în materie de calificare luate de fiecare parte trebuie să se bazeze pe următoarele criterii:

claritate;

obiectivitate;

transparență;

disponibilitate publică în prealabil; și

accesibilitate.

Procedurile de acordare a licențelor și de calificare trebuie să fie clare, să fie făcute publice în prealabil și să asigure prelucrarea cu obiectivitate și imparțialitate a cererilor.

Procedurile de acordare a licențelor și de calificare trebuie să fie cât mai simple posibil și să nu constituie, în sine, o restricționare a furnizării unui serviciu sau a desfășurării oricărei alte activități economice. Orice taxe de autorizare suportate de solicitanți în legătură cu cererile depuse trebuie să fie rezonabile, transparente și să nu restricționeze în sine furnizarea unui serviciu sau desfășurarea oricărei alte activități economice.

Procedurile utilizate și deciziile adoptate de autoritatea competentă în procesul de autorizare trebuie să fie imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ar trebui să ia decizia în mod independent și să nu răspundă față de nicio persoană care furnizează serviciile sau care desfășoară activitățile economice pentru care se solicită autorizarea.

În cazul în care există un anumit termen de depunere a cererilor, autoritatea competentă acordă solicitantului o perioadă rezonabilă de timp pentru depunerea cererii. Autoritatea competentă procedează la prelucrarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. Dacă este posibil, autoritatea competentă ar trebui să accepte o cerere în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca o cerere pe suport de hârtie.

Autoritatea competentă finalizează prelucrarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui calendar orientativ pentru prelucrarea unei cereri și, după stabilire, îl pune la dispoziția publicului.

Într-un termen rezonabil de la primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, autoritatea competentă îl informează pe solicitant și, în măsura în care este posibil, identifică informațiile suplimentare necesare în vederea completării cererii și îi oferă ocazia de a corecta deficiențele.

Atunci când este posibil, autoritatea competentă ar trebui să accepte copii legalizate în locul documentelor originale.

În cazul în care respinge o cerere depusă de un solicitant, autoritatea competentă îl informează pe solicitant, în principiu în scris și fără întârzieri nejustificate. De asemenea, la cererea solicitantului, autoritatea competentă îl informează pe acesta cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea și la termenul în care poate exercita o cale de atac împotriva deciziei respective.

Autoritatea competentă acordă o autorizație de îndată ce se stabilește, în urma unei examinări corespunzătoare, că solicitantul îndeplinește condițiile necesare pentru obținerea acesteia.

Autoritatea competentă se asigură că o autorizație, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii și condițiile specificate în aceasta.

Fiecare parte își încurajează autoritățile competente, atunci când adoptă standarde tehnice, să adopte standarde tehnice elaborate prin proceduri deschise și transparente, și încurajează orice organism desemnat pentru a elabora standarde tehnice să utilizeze proceduri deschise și transparente.

SUBSECȚIUNEA 2

Fiecare parte se asigură că toate măsurile cu aplicabilitate generală care au efecte asupra comerțului cu servicii sunt administrate în mod rezonabil, obiectiv și imparțial.

Alineatul (1) nu se aplică:

aspectelor unei măsuri care nu sunt conforme cu articolul 8.7 sau 8.8 și sunt menționate la articolul 8.12 alineatul (1) literele (a)-(c) sau cu articolul 8.15 sau 8.16 și sunt menționate la articolul 8.18 alineatul (1) literele (a)-(c); sau

unei măsuri menționate la articolul 8.12 alineatul (2) sau la articolul 8.18 alineatul (2).

Fiecare parte dispune de tribunale sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care asigură, la cererea unui antreprenor sau furnizor de servicii afectat al celeilalte părți, o examinare promptă și, în cazuri justificate, luarea unor măsuri reparatorii corespunzătoare pentru deciziile administrative care au efecte asupra:

comerțului transfrontalier cu servicii, așa cum este definit la articolul 8.2 litera (d);

stabilirii, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (i) sau desfășurării de activități economice, astfel cum este definită la articolul 8.2 litera (p); sau

furnizării unui serviciu prin prezența unei persoane fizice a unei părți pe teritoriul celeilalte părți, în conformitate cu articolul 8.24.

În cazurile în care procedurile menționate la alineatul (1) nu sunt independente de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă în cauză, fiecare parte se asigură că procedurile respective permit efectiv o examinare obiectivă și imparțială.

Nicio dispoziție din prezenta secțiune nu împiedică o parte să impună obligația ca persoanele fizice să dețină calificările necesare sau experiența profesională specificată pe teritoriul pe care este furnizat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.

Fiecare parte încurajează organismele profesionale competente de pe teritoriul său să transmită comitetului recomandări comune privind recunoașterea reciprocă, în vederea îndeplinirii, în întregime sau parțial, de către antreprenori și furnizorii de servicii, a criteriilor aplicate de partea respectivă pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea antreprenorilor și a furnizorilor de servicii, precum și, în special, în sectorul serviciilor profesionale.

După primirea unei recomandări comune menționate la alineatul (2), comitetul o examinează, într-un termen rezonabil, pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord și, pe baza informațiilor din recomandare, evaluează în special:

măsura în care standardele și criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licențe, funcționare și certificare menționate la alineatul (2) sunt convergente; și

valoarea economică potențială a unui acord de recunoaștere reciprocă pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea menționate la alineatul (2).

În cazul în care aceste cerințe sunt îndeplinite, comitetul stabilește măsurile necesare în vederea negocierilor. Ulterior, părțile încep, prin autoritățile lor competente, negocierea unui acord de recunoaștere reciprocă pentru autorizarea, acordarea de licențe, funcționarea și certificarea menționate la alineatul (2).

Orice acord de recunoaștere reciprocă încheiat de către părți trebuie să fie conform cu dispozițiile relevante ale Acordului OMC și, în special, cu articolul VII din GATS.

SUBSECȚIUNEA 3