Regulamentul (UE) 2017/1221 al Comisiei din 22 iunie 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește metodologia pentru determinarea emisiilor prin evaporare (încercarea de tipul 4) (Text cu relevanță pentru SEE)

Regulamentul (CE) nr. 692/2008 se modifică după cum urmează:

La articolul 2, se adaugă următoarele puncte 45-48:

sistem de stocare a combustibilului înseamnă dispozitive care permit stocarea combustibilului, compuse din rezervorul de combustibil, ștuțul de umplere, dopul filetat al rezervorului și pompa de combustibil;

factor de permeabilitate (FP) înseamnă emisiile de hidrocarburi reflectate în permeabilitatea sistemului de stocare a combustibilului;

rezervor monostrat înseamnă un rezervor de combustibil construit cu un singur strat de material;

rezervor multistrat înseamnă un rezervor de combustibil construit cu cel puțin două straturi de materiale diferite, dintre care unul este impermeabil la hidrocarburi, inclusiv la etanol.

La articolul 17, după al doilea paragraf se inserează următorul paragraf:

Anexa VI se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 septembrie 2019.

ANEXĂ

ANEXĂ

ANEXA VI

Introducere

Prezenta anexă descrie procedura pentru încercarea de tipul 4, care determină emisiile de hidrocarburi prin evaporare provenite din sistemele de alimentare cu combustibil ale vehiculelor echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie.

Cerințe tehnice

Introducere

Procedura include încercarea privind emisiile prin evaporare și două încercări suplimentare, una privind îmbătrânirea canistrei cu cărbune activ, descrisă la punctul 5.1, și una privind permeabilitatea sistemului de stocare a combustibilului, descrisă la punctul 5.2.

Încercarea privind emisiile prin evaporare (figura 1) este concepută pentru determinarea emisiilor de hidrocarburi prin evaporare cauzate de fluctuațiile temperaturii diurne, de impregnarea la cald în cursul staționării și de conducerea în mediu urban.

Încercarea privind emisiile prin evaporare constă în:

o încercare cuprinzând un ciclu de conducere în mediu urban (partea 1) și în mediu extraurban (partea 2), urmată de două cicluri de conducere în mediu urban (partea 1),

determinarea pierderii prin impregnare la cald,

determinarea pierderii diurne.

Pentru a obține un rezultat global al încercării, se însumează masa de hidrocarburi care rezultă din pierderile prin impregnare la cald și cea rezultată din pierderile diurne cu factorul de permeabilitate.

Vehiculul și combustibilul

Vehiculul

Vehiculul trebuie să fie în stare mecanică bună și trebuie să fi fost rodat și să fi parcurs cel puțin 3000 km înaintea încercării. Pentru determinarea emisiilor prin evaporare, se înregistrează kilometrajul și vârsta vehiculului utilizat pentru certificare. Sistemul de control al emisiilor prin evaporare trebuie să fie conectat și să fi funcționat în mod corect în cursul perioadei de rodaj, iar canistra sau canistrele cu cărbune activ trebuie să fi făcut obiectul unei utilizări normale, fără purjări sau încărcări anormale. Canistra sau canistrele cu cărbune activ îmbătrânită (îmbătrânite) în conformitate cu procedura descrisă la punctul 5.1 trebuie să fie conectată (conectate) astfel cum se indică în figura 1.

Combustibilul

Se utilizează combustibilul de referință E10 corespunzător încercării tip i specificat în anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 692/2008. în sensul prezentului Regulament, prin combustibil de referință E10 se înțelege combustibilul de referință corespunzător încercării tip I, excepție făcând îmbătrânirea canistrei, astfel cum se prevede la punctul 5.1.

Echipamentul pentru încercarea emisiilor prin evaporare

Standul dinamometric

Standul dinamometric trebuie să respecte dispozițiile din apendicele 1 la anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Incinta de măsurare a emisiilor prin evaporare

Incinta de măsurare a emisiilor prin evaporare trebuie să respecte dispozițiile de la punctul 4.2 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Figura 1

Determinarea emisiilor prin evaporare

Perioada de rodaj de 3000 km (fără purjare/încărcare excesivă)

Utilizarea canistrei (canistrelor) îmbătrânite

Curățirea cu aburi a vehiculului (dacă este cazul)

Reducerea sau eliminarea surselor de emisii reziduale, altele decât cele provenite de la combustibil (dacă este aprobată)

Îmbătrânirea sistemului de alimentare cu combustibilDurată: aprox. 5 luni.SfârșitÎnceputMHS + MD1 + MD2 + 2PF < 2,0 g/încercareA doua zi de emisii diurne: MD2Prima zi de emisii diurne: MD1Îmbibare la 293 K timp de minimum 6 oreÎncercarea privind impregnarea la cald; MICȘi max 2 min înainte de orirea motorușluiPornire la cald în < 2 min, apoi două părți 1Îmbătrânirea filtrului pe standDurată: aprox 2 luniÎmbibare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de oreGolirea și reumplerea rezervorului de combustibilImpregnare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de orePermeability Factor: PF293 K ± 2 K (20 °C ± 2 °C)Începutul încercării = 293 K (20 °C)Încercare min = 308 K; ΔT = 15 K24 ore, nr. de diurne = 2Încercare min = 296 K (23 °C)Încercare max = 304 K (31 °C)60 min ± 0,5 minTur de încercare NEDCTip 1: o Parte 1 + o Parte 2Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)Și apoi două Părți 1Tip 1: o Parte 1 + două Părți 2Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)Temperatura combustibilului: 291 K ± 8 K (18 °C ± 8 °C)40 % ± 2 % din capacitatea nominală a rezervoruluiTemperatura ambiantă: 293 K-303 K (20-30 °C)6 ore până la 36 de oreMax 7 minMax 1 orăÎncărcarea filtrului îmbătrânit până la saturațieTurul de precondiționare:Max 5 minMax 1 oră

Îmbătrânirea sistemului de alimentare cu combustibil

Durată: aprox. 5 luni.

Sfârșit

Început

MHS + MD1 + MD2 + 2PF < 2,0 g/încercare

A doua zi de emisii diurne: MD2

Prima zi de emisii diurne: MD1

Îmbibare la 293 K timp de minimum 6 ore

Încercarea privind impregnarea la cald; MIC

Și max 2 min înainte de orirea motorușlui

Pornire la cald în < 2 min, apoi două părți 1

Îmbătrânirea filtrului pe stand

Durată: aprox 2 luni

Îmbibare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de ore

Golirea și reumplerea rezervorului de combustibil

Impregnare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de ore

Permeability Factor: PF

293 K ± 2 K (20 °C ± 2 °C)

Începutul încercării = 293 K (20 °C)

Încercare min = 308 K; ΔT = 15 K

24 ore, nr. de diurne = 2

Încercare min = 296 K (23 °C)

Încercare max = 304 K (31 °C)

60 min ± 0,5 min

Tur de încercare NEDC

Tip 1: o Parte 1 + o Parte 2

Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)

Și apoi două Părți 1

Tip 1: o Parte 1 + două Părți 2

Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)

Temperatura combustibilului: 291 K ± 8 K (18 °C ± 8 °C)

40 % ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului

Temperatura ambiantă: 293 K-303 K (20-30 °C)

6 ore până la 36 de ore

Max 7 min

Max 1 oră

Încărcarea filtrului îmbătrânit până la saturație

Turul de precondiționare:

Max 5 min

Max 1 oră

Familii referitoare la controlul emisiilor prin evaporare – în conformitate cu punctul 3.2 din anexa I

Emisiile la evacuare se pot verifica în timpul rulării vehiculului în cadrul încercării de tip I, dar nu pot fi utilizate pentru omologare. Verificarea emisiilor la evacuare în vederea omologării se efectuează separat.

Sisteme analitice

Sistemele analitice trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.3 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Înregistrarea temperaturilor

Înregistrarea temperaturilor trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.5 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Înregistrarea presiunii

Înregistrarea presiunii trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Ventilatoare

Ventilatoarele trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Gaze

Gazele trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Echipamentele suplimentare

Echipamentele suplimentare trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.9 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Procedura de încercare

Standul de îmbătrânire a canistrei (canistrelor)

Înainte de efectuarea încercării de impregnare la cald și a secvențelor de pierderi diurne, canistra (canistrele) trebuie să fie îmbătrânită (îmbătrânite) în conformitate cu următoarea procedură descrisă în figura 2.

Figura 2

Procedura de îmbătrânire a canistrei pe stand

Alegerea unui nou eșantion de filtru3. Învechirea combustibilului pentru 300 de cicluri (BWC)2. Încercarea privind condiționarea la vibrație a filtrului: Filtrul se agită de-a lungul axei verticale timp de 12 ore. Grms general > 1,5 cu o frecvență de 30 ± 10 HzÎnceputul încercării× 501. Încercarea privind aducerea la temperatură: Filtrul este adus de la –15 °C la 60 °C 210 min; gradient de temperatură 1 °C/min

Alegerea unui nou eșantion de filtru

3. Învechirea combustibilului pentru 300 de cicluri (BWC)

2. Încercarea privind condiționarea la vibrație a filtrului: Filtrul se agită de-a lungul axei verticale timp de 12 ore. Grms general > 1,5 cu o frecvență de 30 ± 10 Hz

Începutul încercării

× 50

1. Încercarea privind aducerea la temperatură: Filtrul este adus de la –15 °C la 60 °C 210 min; gradient de temperatură 1 °C/min

Încercarea privind aducerea la temperatură

Într-o cameră termică destinată acestor operațiuni, canistra (canistrele) este (sunt) expusă (expuse) în mod ciclic unor temperaturi de la – 15 °C la 60 °C, cu 30 de minute de stabilizare la – 15 °C și la 60 °C. Fiecare ciclu durează 210 minute, astfel cum se indică în figura 3. Gradientul de temperatură se va apropia pe cât posibil de 1 °C/min. Prin canistră (canistre) nu trebuie să treacă niciun flux de aer forțat.

Ciclul se repetă de 50 de ori consecutiv. În total, această operațiune va dura 175 de ore.

Figura 3

Ciclul de aducere la temperatură

Temperatură (°C) per timp (min)

Temperatură (°C) per timp (min)

Încercarea privind condiționarea la vibrație a canistrei

După procedura de îmbătrânire prin temperatură, canistra (canistrele) este (sunt) agitată (agitate) de-a lungul axului vertical, canistra (canistrele) fiind montată (montate) în conformitate cu orientarea sa (lor) pe vehicul cu o valoare totală a Grms > 1,5 m/sec2 și cu o frecvență de 30 ± 10 Hz. Încercarea trebuie să dureze 12 ore.

Încercarea privind îmbătrânirea canistrei cu combustibil

Îmbătrânirea cu combustibil timp de 300 de cicluri

După încercarea de aducere la temperatură și încercarea privind condiționarea la vibrații, canistra (canistrele) este (sunt) îmbătrânită (îmbătrânite) cu un amestec de combustibil comun E10 corespunzător încercării tip I, astfel cum se prevede la punctul 5.1.3.1.1.1 de mai jos, și cu azot sau aer având 50 ± 15 procente în volum de vapori de combustibil. Rata de alimentare cu vapori de combustibil trebuie să fie menținută între 60 ± 20 g/h.

Canistra (canistrele) este (sunt) încărcată (încărcate) până la punctul de saturație. Saturația se definește ca punctul la care cantitatea cumulată de hidrocarburi emisă este egală cu 2 grame. Ca alternativă, încărcarea este considerată terminată atunci când nivelul de concentrație echivalent la fanta de aerisire ajunge la 3000 ppm.

Combustibilul comun E10 utilizat pentru această încercare trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca un carburant de referință E10 pentru următoarele puncte:

densitatea la 15 °C;

presiunea vaporilor (dry vapour pressure equivalent – DVPE);

distilarea (doar pentru evaporare);

analiza hidrocarburilor (doar olefine, aromatice, benzen);

conținutul de oxigen;

conținutul de etanol.

Canistra (canistrele) trebuie să fie purjată (purjate) în conformitate cu procedura de la punctul 5.1.3.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Condițiile standard sunt: 273,2 K și 101,33 kPa.

Canistra trebuie să fie purjată între 5 minute și maximum 1 oră după încărcare.

Etapele procedurii descrise la punctele 5.1.3.1.1. și 5.1.3.1.2. trebuie repetate de 50 de ori, urmate de o măsurare a capacității de absorbție a butanului (Butane Working Capacity – BWC), înțeleasă ca o capacitate a unei canistre cu cărbune activ de a absorbi și de a desorbi butanul din aerul uscat în condiții specifice, în 5 cicluri de butan, conform descrierii de la punctul 5.1.3.1.4 de mai jos. Îmbătrânirea cu vapori de combustibil va continua până ce se vor atinge 300 de cicluri. O măsurare a BWC în 5 cicluri de butan, astfel cum este prevăzută la punctul 5.1.3.1.4, va fi efectuată după cele 300 de cicluri.

După efectuarea a 50 și, respectiv, 300 de cicluri de îmbătrânire a combustibilului, se efectuează o măsurare a BWC. Această măsurare constă în încărcarea canistrei în conformitate cu punctul 5.1.6.3 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU, până la punctul de saturație. Capacitatea de absorbție a butanului (BWC) este înregistrată.

În continuare, canistra (canistrele) trebuie să fie purjată (purjate) în conformitate cu procedura de la punctul 5.1.3.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Canistra trebuie să fie purjată între 5 minute și maximum 1 oră după încărcare.

Operațiunea de încărcare cu butan se repetă de 5 ori. Capacitatea de absorbție a butanului (BWC) este înregistrată după fiecare etapă de încărcare cu butan. BWC50 este calculată ca media celor 5 BWC și înregistrată.

În total, canistra (canistrele) va (vor) fi supusă (supuse) la 300 de cicluri de îmbătrânire + 10 cicluri de butan și considerată (considerate) a fi stabilizată (stabilizate).

În cazul în care canistra (canistrele) este (sunt) pusă (puse) la dispoziție de furnizori, producătorii informează în prealabil autoritățile de omologare de tip pentru ca să le permită acestora să asiste la orice etapă a procesului de îmbătrânire în cadrul infrastructurilor furnizorului.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

tipul de cărbune activ;

rata de încărcare;

specificațiile combustibilului;

măsurătorile BWC.

Determinarea factorului de permeabilitate a sistemului de alimentare cu combustibil (figura 4)

Figura 4

Determinarea factorului de permeabilitate

Impregnarea pe durata celor 17 săptămâni rămase la 40 °C ± 2 °CUmplerea rezervorului cu combustibil de referință nou la 40 %Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC20wGolirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC3wGolirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %Impregnarea timp de 3 săptămâni la 40 °C ± 2 °CÎnceputul încercăriiFactorul de permeabilitate = HC20w – HC3w

Impregnarea pe durata celor 17 săptămâni rămase la 40 °C ± 2 °C

Umplerea rezervorului cu combustibil de referință nou la 40 %

Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC20w

Golirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %

Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC3w

Golirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %

Impregnarea timp de 3 săptămâni la 40 °C ± 2 °C

Începutul încercării

Factorul de permeabilitate = HC20w – HC3w

Sistemul de stocare a combustibilului reprezentativ pentru o familie este selectat și fixat pe o platformă, apoi este impregnat cu carburantul de referință E10 timp de 20 de săptămâni la 40 °C ± 2 °C. Orientarea sistemului de stocare a combustibilului pe platformă trebuie să fie similară cu orientarea originală pe vehicul.

Rezervorul este umplut cu combustibil de referință E10 nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C. Rezervorul este umplut la 40 ± 2 % din capacitatea sa nominală. Apoi, platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată într-o cameră securizată specială, cu o temperatură controlată de 40 °C ± 2 °C, timp de 3 de săptămâni.

La sfârșitul celei de a 3-a săptămâni, rezervorul este golit și reumplut cu carburantul de referință E10 nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C, la 40 ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată într-o cabină cu temperatură variabilă (VT-SHED) pentru o perioadă de 6 până la 36 de ore, ultimele 6 ore la o temperatură de 20 °C ± 2 °C, timp în care se derulează o procedură diurnă pe o perioadă de 24 de ore, conform procedurii descrise la punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Sistemul de alimentare cu combustibil este echipat cu o supapă orientată în afara VT-SHED, pentru a evita posibilitatea ca emisiile rezervorului în atmosferă să fie considerate ca permeabilitate. Emisiile de HC se măsoară și se înregistrează ca HC3W.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată din nou într-o cameră securizată specială cu o temperatură controlată de 40 °C ± 2 °C, timp de 17 săptămâni.

La sfârșitul celei de a 17-a săptămâni, rezervorul este golit și reumplut cu combustibilul de referință nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C, la 40 ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată în VT-SHED pentru o perioadă de 6 până la 36 de ore, ultimele 6 ore la o temperatură de 20 °C ± 2 °C, timp în care se derulează o procedură diurnă pe o perioadă de 24 de ore, conform procedurii descrise la punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Sistemul de alimentare cu combustibil este echipat cu o supapă orientată în afara VT-SHED, pentru a evita posibilitatea ca emisiile rezervorului în atmosferă să fie considerate ca permeabilitate. Emisiile de HC se măsoară și se înregistrează ca HC20 W.

Factorul de permeabilitate este o valoare cu 3 cifre, exprimată în g/24h, constând în diferența dintre HC20W și HC3W.

În cazul în care factorul de permeabilitate este determinat de furnizori, producătorii informează în prealabil autoritățile de omologare de tip pentru ca să permită efectuarea unui control direct în cadrul infrastructurilor furnizorului.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

o descriere completă a sistemului de stocare a combustibilului testat, inclusiv informații cu privire la tipul de rezervor supus încercării, fie el monostrat sau multistrat, și ce tipuri de materiale sunt utilizate pentru rezervor și pentru alte părți ale sistemului de stocare a combustibilului;

temperaturile medii săptămânale la care s-a desfășurat procesul de îmbătrânire,

valoarea HC măsurată în săptămâna 3 (HC3W);

valoarea HC măsurată în săptămâna 20 (HC20 W);

factorul de permeabilitate rezultat (PF).

Prin derogare de la punctele 5.2.1 și 5.2.7 de mai sus, producătorii care utilizează rezervoare multistrat pot alege să utilizeze următorul factor de permeabilitate alocat (APF) în locul procedurii de măsurare complete menționate mai sus:

APF per rezervor multistrat = 120 mg/24h

În cazul în care producătorul alege să utilizeze factorii de permeabilitate alocați, producătorul pune la dispoziția autorității de omologare de tip o declarație în care se specifică în mod clar tipul de rezervor, precum și o declarație privind natura materialelor utilizate.

Secvența de măsurare a pierderilor diurne și prin impregnare la cald

Vehiculul este pregătit în conformitate cu punctele 5.1.1. și 5.1.2. din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. La cererea producătorului și cu aprobarea autorității responsabile, sursele de emisii reziduale, altele decât cele provenite de la combustibili, pot fi eliminate sau reduse înainte de încercare (de exemplu, pneurile sau vehiculele calde, îndepărtarea lichidului de spălare).

Impregnarea

Vehiculul este parcat în zona de impregnare timp de minimum 12 ore și de maximum 36 de ore. La sfârșitul perioadei, temperatura uleiului de motor și a lichidului de răcire trebuie să fi atins temperatura zonei de impregnare, cu o abatere de aproximativ ± 3 C.

Golirea și umplerea rezervorului de combustibil

Golirea și umplerea rezervorului de combustibil se efectuează în conformitate cu punctul 5.1.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Circuitul de precondiționare

În termen de o oră de la terminarea golirii și umplerii rezervorului de combustibil, vehiculul se așează pe standul cu role și se execută un ciclu partea 1 și două cicluri partea 2 din încercarea de tipul I în conformitate cu anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

În timpul acestei operațiuni, nu se măsoară emisiile de gaze de evacuare.

Impregnarea

După cinci minute de la finalizarea operațiunii de precondiționare, vehiculul este parcat în zona de impregnare timp de minimum 12 ore și de maximum 36 de ore. La sfârșitul perioadei, temperatura uleiului de motor și a lichidului de răcire trebuie să fi atins temperatura zonei de impregnare, cu o abatere de aproximativ ± 3 C.

Saturația canistrei

Canistra (canistrele) care a(u) fost supusă (supuse) unui proces de îmbătrânire în conformitate cu secvența descrisă la punctul 5.1, este (sunt) încărcată (încărcate) până la saturație, conform procedurii de la punctul 5.1.4 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Încercarea pe dinamometru

În termen de o oră de la finalizarea încărcării canistrei, vehiculul se așează pe standul cu role și se execută un ciclu partea 1 și două cicluri partea 2 din încercarea de tipul I în conformitate cu anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Apoi se oprește motorul. În timpul acestei operațiuni, se pot eșantiona emisiile de gaze de eșapament, dar rezultatele astfel obținute nu se iau în considerare la acordarea omologării de tip pentru emisiile la evacuare.

În termen de 2 minute de la finalizarea încercării de tipul I specificate la punctul 5.3.6.1, vehiculul este supus unui nou ciclu de condiționare constând în două cicluri partea 1 (pornire la cald) din încercarea de tipul I. Apoi, motorul se oprește din nou. În timpul acestei operațiuni, nu este necesar să se eșantioneze emisiile la evacuare.

Impregnarea la cald

După încercarea pe dinamometru, încercarea de emisie prin evaporare după impregnare la cald se efectuează în conformitate cu punctul 5.5 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Rezultatul pierderilor prin impregnare la cald se calculează în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU și este înregistrat ca MHS.

Impregnarea

După încercarea de emisie prin evaporare după impregnare la cald, se efectuează o impregnare în conformitate cu punctul 5.6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Încercarea diurnă

După impregnarea la cald, se efectuează o primă măsurare a pierderilor diurne pe o perioadă de 24 de ore, în conformitate cu punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Emisiile sunt calculate în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Valoarea astfel obținută se înregistrează ca MD1.

După prima încercare diurnă pe o perioadă de 24 de ore, se efectuează o a doua măsurare a pierderilor diurne pe o perioadă de 24 de ore, în conformitate cu punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Emisiile sunt calculate în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Valoarea astfel obținută se înregistrează ca MD2.

Calculare

Rezultatul MHS + MD1 + MD2 + 2PF trebuie să fie sub limita definită în tabelul 3 din anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 715/2007.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

descrierea etapelor de impregnare, inclusiv data, ora și temperaturile medii;

descrierea canistrei îmbătrânite utilizate și trimiterea la raportul exact privind procesul de îmbătrânire;

temperatura medie în timpul încercării de impregnare la cald;

măsurători în timpul încercării de impregnare la cald, HSL;

prima măsurare a pierderilor diurne, DL1st day;

a doua măsurare a pierderilor diurne, DL2nd day;

rezultatul final al încercării emisiilor prin evaporare, calculat ca MHS + MD1 + MD2 + 2PF.

o încercare cuprinzând un ciclu de conducere în mediu urban (partea 1) și în mediu extraurban (partea 2), urmată de două cicluri de conducere în mediu urban (partea 1),

determinarea pierderii prin impregnare la cald,

determinarea pierderii diurne.

Familii referitoare la controlul emisiilor prin evaporare – în conformitate cu punctul 3.2 din anexa I

Emisiile la evacuare se pot verifica în timpul rulării vehiculului în cadrul încercării de tip I, dar nu pot fi utilizate pentru omologare. Verificarea emisiilor la evacuare în vederea omologării se efectuează separat.

densitatea la 15 °C;

presiunea vaporilor (dry vapour pressure equivalent – DVPE);

distilarea (doar pentru evaporare);

analiza hidrocarburilor (doar olefine, aromatice, benzen);

conținutul de oxigen;

conținutul de etanol.

tipul de cărbune activ;

rata de încărcare;

specificațiile combustibilului;

măsurătorile BWC.

o descriere completă a sistemului de stocare a combustibilului testat, inclusiv informații cu privire la tipul de rezervor supus încercării, fie el monostrat sau multistrat, și ce tipuri de materiale sunt utilizate pentru rezervor și pentru alte părți ale sistemului de stocare a combustibilului;

temperaturile medii săptămânale la care s-a desfășurat procesul de îmbătrânire,

valoarea HC măsurată în săptămâna 3 (HC3W);

valoarea HC măsurată în săptămâna 20 (HC20 W);

factorul de permeabilitate rezultat (PF).

descrierea etapelor de impregnare, inclusiv data, ora și temperaturile medii;

descrierea canistrei îmbătrânite utilizate și trimiterea la raportul exact privind procesul de îmbătrânire;

temperatura medie în timpul încercării de impregnare la cald;

măsurători în timpul încercării de impregnare la cald, HSL;

prima măsurare a pierderilor diurne, DL1st day;

a doua măsurare a pierderilor diurne, DL2nd day;

rezultatul final al încercării emisiilor prin evaporare, calculat ca MHS + MD1 + MD2 + 2PF.

ANEXA VI

ANEXA VI

Introducere

Prezenta anexă descrie procedura pentru încercarea de tipul 4, care determină emisiile de hidrocarburi prin evaporare provenite din sistemele de alimentare cu combustibil ale vehiculelor echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie.

Cerințe tehnice

Introducere

Procedura include încercarea privind emisiile prin evaporare și două încercări suplimentare, una privind îmbătrânirea canistrei cu cărbune activ, descrisă la punctul 5.1, și una privind permeabilitatea sistemului de stocare a combustibilului, descrisă la punctul 5.2.

Încercarea privind emisiile prin evaporare (figura 1) este concepută pentru determinarea emisiilor de hidrocarburi prin evaporare cauzate de fluctuațiile temperaturii diurne, de impregnarea la cald în cursul staționării și de conducerea în mediu urban.

Încercarea privind emisiile prin evaporare constă în:

o încercare cuprinzând un ciclu de conducere în mediu urban (partea 1) și în mediu extraurban (partea 2), urmată de două cicluri de conducere în mediu urban (partea 1),

determinarea pierderii prin impregnare la cald,

determinarea pierderii diurne.

Pentru a obține un rezultat global al încercării, se însumează masa de hidrocarburi care rezultă din pierderile prin impregnare la cald și cea rezultată din pierderile diurne cu factorul de permeabilitate.

Vehiculul și combustibilul

Vehiculul

Vehiculul trebuie să fie în stare mecanică bună și trebuie să fi fost rodat și să fi parcurs cel puțin 3000 km înaintea încercării. Pentru determinarea emisiilor prin evaporare, se înregistrează kilometrajul și vârsta vehiculului utilizat pentru certificare. Sistemul de control al emisiilor prin evaporare trebuie să fie conectat și să fi funcționat în mod corect în cursul perioadei de rodaj, iar canistra sau canistrele cu cărbune activ trebuie să fi făcut obiectul unei utilizări normale, fără purjări sau încărcări anormale. Canistra sau canistrele cu cărbune activ îmbătrânită (îmbătrânite) în conformitate cu procedura descrisă la punctul 5.1 trebuie să fie conectată (conectate) astfel cum se indică în figura 1.

Combustibilul

Se utilizează combustibilul de referință E10 corespunzător încercării tip i specificat în anexa IX la Regulamentul (CE) nr. 692/2008. în sensul prezentului Regulament, prin combustibil de referință E10 se înțelege combustibilul de referință corespunzător încercării tip I, excepție făcând îmbătrânirea canistrei, astfel cum se prevede la punctul 5.1.

Echipamentul pentru încercarea emisiilor prin evaporare

Standul dinamometric

Standul dinamometric trebuie să respecte dispozițiile din apendicele 1 la anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Incinta de măsurare a emisiilor prin evaporare

Incinta de măsurare a emisiilor prin evaporare trebuie să respecte dispozițiile de la punctul 4.2 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Figura 1

Determinarea emisiilor prin evaporare

Perioada de rodaj de 3000 km (fără purjare/încărcare excesivă)

Utilizarea canistrei (canistrelor) îmbătrânite

Curățirea cu aburi a vehiculului (dacă este cazul)

Reducerea sau eliminarea surselor de emisii reziduale, altele decât cele provenite de la combustibil (dacă este aprobată)

Îmbătrânirea sistemului de alimentare cu combustibilDurată: aprox. 5 luni.SfârșitÎnceputMHS + MD1 + MD2 + 2PF < 2,0 g/încercareA doua zi de emisii diurne: MD2Prima zi de emisii diurne: MD1Îmbibare la 293 K timp de minimum 6 oreÎncercarea privind impregnarea la cald; MICȘi max 2 min înainte de orirea motorușluiPornire la cald în < 2 min, apoi două părți 1Îmbătrânirea filtrului pe standDurată: aprox 2 luniÎmbibare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de oreGolirea și reumplerea rezervorului de combustibilImpregnare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de orePermeability Factor: PF293 K ± 2 K (20 °C ± 2 °C)Începutul încercării = 293 K (20 °C)Încercare min = 308 K; ΔT = 15 K24 ore, nr. de diurne = 2Încercare min = 296 K (23 °C)Încercare max = 304 K (31 °C)60 min ± 0,5 minTur de încercare NEDCTip 1: o Parte 1 + o Parte 2Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)Și apoi două Părți 1Tip 1: o Parte 1 + două Părți 2Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)Temperatura combustibilului: 291 K ± 8 K (18 °C ± 8 °C)40 % ± 2 % din capacitatea nominală a rezervoruluiTemperatura ambiantă: 293 K-303 K (20-30 °C)6 ore până la 36 de oreMax 7 minMax 1 orăÎncărcarea filtrului îmbătrânit până la saturațieTurul de precondiționare:Max 5 minMax 1 oră

Îmbătrânirea sistemului de alimentare cu combustibil

Durată: aprox. 5 luni.

Sfârșit

Început

MHS + MD1 + MD2 + 2PF < 2,0 g/încercare

A doua zi de emisii diurne: MD2

Prima zi de emisii diurne: MD1

Îmbibare la 293 K timp de minimum 6 ore

Încercarea privind impregnarea la cald; MIC

Și max 2 min înainte de orirea motorușlui

Pornire la cald în < 2 min, apoi două părți 1

Îmbătrânirea filtrului pe stand

Durată: aprox 2 luni

Îmbibare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de ore

Golirea și reumplerea rezervorului de combustibil

Impregnare între 20 °C și 30 °C timp de 12 până la 36 de ore

Permeability Factor: PF

293 K ± 2 K (20 °C ± 2 °C)

Începutul încercării = 293 K (20 °C)

Încercare min = 308 K; ΔT = 15 K

24 ore, nr. de diurne = 2

Încercare min = 296 K (23 °C)

Încercare max = 304 K (31 °C)

60 min ± 0,5 min

Tur de încercare NEDC

Tip 1: o Parte 1 + o Parte 2

Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)

Și apoi două Părți 1

Tip 1: o Parte 1 + două Părți 2

Începutul încercării = 293 K-303 K (20-30 °C)

Temperatura combustibilului: 291 K ± 8 K (18 °C ± 8 °C)

40 % ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului

Temperatura ambiantă: 293 K-303 K (20-30 °C)

6 ore până la 36 de ore

Max 7 min

Max 1 oră

Încărcarea filtrului îmbătrânit până la saturație

Turul de precondiționare:

Max 5 min

Max 1 oră

Familii referitoare la controlul emisiilor prin evaporare – în conformitate cu punctul 3.2 din anexa I

Emisiile la evacuare se pot verifica în timpul rulării vehiculului în cadrul încercării de tip I, dar nu pot fi utilizate pentru omologare. Verificarea emisiilor la evacuare în vederea omologării se efectuează separat.

Sisteme analitice

Sistemele analitice trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.3 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Înregistrarea temperaturilor

Înregistrarea temperaturilor trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.5 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Înregistrarea presiunii

Înregistrarea presiunii trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Ventilatoare

Ventilatoarele trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Gaze

Gazele trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Echipamentele suplimentare

Echipamentele suplimentare trebuie să respecte cerințele de la punctul 4.9 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Procedura de încercare

Standul de îmbătrânire a canistrei (canistrelor)

Înainte de efectuarea încercării de impregnare la cald și a secvențelor de pierderi diurne, canistra (canistrele) trebuie să fie îmbătrânită (îmbătrânite) în conformitate cu următoarea procedură descrisă în figura 2.

Figura 2

Procedura de îmbătrânire a canistrei pe stand

Alegerea unui nou eșantion de filtru3. Învechirea combustibilului pentru 300 de cicluri (BWC)2. Încercarea privind condiționarea la vibrație a filtrului: Filtrul se agită de-a lungul axei verticale timp de 12 ore. Grms general > 1,5 cu o frecvență de 30 ± 10 HzÎnceputul încercării× 501. Încercarea privind aducerea la temperatură: Filtrul este adus de la –15 °C la 60 °C 210 min; gradient de temperatură 1 °C/min

Alegerea unui nou eșantion de filtru

3. Învechirea combustibilului pentru 300 de cicluri (BWC)

2. Încercarea privind condiționarea la vibrație a filtrului: Filtrul se agită de-a lungul axei verticale timp de 12 ore. Grms general > 1,5 cu o frecvență de 30 ± 10 Hz

Începutul încercării

× 50

1. Încercarea privind aducerea la temperatură: Filtrul este adus de la –15 °C la 60 °C 210 min; gradient de temperatură 1 °C/min

Încercarea privind aducerea la temperatură

Într-o cameră termică destinată acestor operațiuni, canistra (canistrele) este (sunt) expusă (expuse) în mod ciclic unor temperaturi de la – 15 °C la 60 °C, cu 30 de minute de stabilizare la – 15 °C și la 60 °C. Fiecare ciclu durează 210 minute, astfel cum se indică în figura 3. Gradientul de temperatură se va apropia pe cât posibil de 1 °C/min. Prin canistră (canistre) nu trebuie să treacă niciun flux de aer forțat.

Ciclul se repetă de 50 de ori consecutiv. În total, această operațiune va dura 175 de ore.

Figura 3

Ciclul de aducere la temperatură

Temperatură (°C) per timp (min)

Temperatură (°C) per timp (min)

Încercarea privind condiționarea la vibrație a canistrei

După procedura de îmbătrânire prin temperatură, canistra (canistrele) este (sunt) agitată (agitate) de-a lungul axului vertical, canistra (canistrele) fiind montată (montate) în conformitate cu orientarea sa (lor) pe vehicul cu o valoare totală a Grms > 1,5 m/sec2 și cu o frecvență de 30 ± 10 Hz. Încercarea trebuie să dureze 12 ore.

Încercarea privind îmbătrânirea canistrei cu combustibil

Îmbătrânirea cu combustibil timp de 300 de cicluri

După încercarea de aducere la temperatură și încercarea privind condiționarea la vibrații, canistra (canistrele) este (sunt) îmbătrânită (îmbătrânite) cu un amestec de combustibil comun E10 corespunzător încercării tip I, astfel cum se prevede la punctul 5.1.3.1.1.1 de mai jos, și cu azot sau aer având 50 ± 15 procente în volum de vapori de combustibil. Rata de alimentare cu vapori de combustibil trebuie să fie menținută între 60 ± 20 g/h.

Canistra (canistrele) este (sunt) încărcată (încărcate) până la punctul de saturație. Saturația se definește ca punctul la care cantitatea cumulată de hidrocarburi emisă este egală cu 2 grame. Ca alternativă, încărcarea este considerată terminată atunci când nivelul de concentrație echivalent la fanta de aerisire ajunge la 3000 ppm.

Combustibilul comun E10 utilizat pentru această încercare trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ca un carburant de referință E10 pentru următoarele puncte:

densitatea la 15 °C;

presiunea vaporilor (dry vapour pressure equivalent – DVPE);

distilarea (doar pentru evaporare);

analiza hidrocarburilor (doar olefine, aromatice, benzen);

conținutul de oxigen;

conținutul de etanol.

Canistra (canistrele) trebuie să fie purjată (purjate) în conformitate cu procedura de la punctul 5.1.3.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Condițiile standard sunt: 273,2 K și 101,33 kPa.

Canistra trebuie să fie purjată între 5 minute și maximum 1 oră după încărcare.

Etapele procedurii descrise la punctele 5.1.3.1.1. și 5.1.3.1.2. trebuie repetate de 50 de ori, urmate de o măsurare a capacității de absorbție a butanului (Butane Working Capacity – BWC), înțeleasă ca o capacitate a unei canistre cu cărbune activ de a absorbi și de a desorbi butanul din aerul uscat în condiții specifice, în 5 cicluri de butan, conform descrierii de la punctul 5.1.3.1.4 de mai jos. Îmbătrânirea cu vapori de combustibil va continua până ce se vor atinge 300 de cicluri. O măsurare a BWC în 5 cicluri de butan, astfel cum este prevăzută la punctul 5.1.3.1.4, va fi efectuată după cele 300 de cicluri.

După efectuarea a 50 și, respectiv, 300 de cicluri de îmbătrânire a combustibilului, se efectuează o măsurare a BWC. Această măsurare constă în încărcarea canistrei în conformitate cu punctul 5.1.6.3 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU, până la punctul de saturație. Capacitatea de absorbție a butanului (BWC) este înregistrată.

În continuare, canistra (canistrele) trebuie să fie purjată (purjate) în conformitate cu procedura de la punctul 5.1.3.8 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Canistra trebuie să fie purjată între 5 minute și maximum 1 oră după încărcare.

Operațiunea de încărcare cu butan se repetă de 5 ori. Capacitatea de absorbție a butanului (BWC) este înregistrată după fiecare etapă de încărcare cu butan. BWC50 este calculată ca media celor 5 BWC și înregistrată.

În total, canistra (canistrele) va (vor) fi supusă (supuse) la 300 de cicluri de îmbătrânire + 10 cicluri de butan și considerată (considerate) a fi stabilizată (stabilizate).

În cazul în care canistra (canistrele) este (sunt) pusă (puse) la dispoziție de furnizori, producătorii informează în prealabil autoritățile de omologare de tip pentru ca să le permită acestora să asiste la orice etapă a procesului de îmbătrânire în cadrul infrastructurilor furnizorului.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

tipul de cărbune activ;

rata de încărcare;

specificațiile combustibilului;

măsurătorile BWC.

Determinarea factorului de permeabilitate a sistemului de alimentare cu combustibil (figura 4)

Figura 4

Determinarea factorului de permeabilitate

Impregnarea pe durata celor 17 săptămâni rămase la 40 °C ± 2 °CUmplerea rezervorului cu combustibil de referință nou la 40 %Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC20wGolirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC3wGolirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %Impregnarea timp de 3 săptămâni la 40 °C ± 2 °CÎnceputul încercăriiFactorul de permeabilitate = HC20w – HC3w

Impregnarea pe durata celor 17 săptămâni rămase la 40 °C ± 2 °C

Umplerea rezervorului cu combustibil de referință nou la 40 %

Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC20w

Golirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %

Măsurarea HC în condiții similare cu încercarea privind emisiile diurne: HC3w

Golirea și umplerea rezervorului cu combustibilul de referință la 40 %

Impregnarea timp de 3 săptămâni la 40 °C ± 2 °C

Începutul încercării

Factorul de permeabilitate = HC20w – HC3w

Sistemul de stocare a combustibilului reprezentativ pentru o familie este selectat și fixat pe o platformă, apoi este impregnat cu carburantul de referință E10 timp de 20 de săptămâni la 40 °C ± 2 °C. Orientarea sistemului de stocare a combustibilului pe platformă trebuie să fie similară cu orientarea originală pe vehicul.

Rezervorul este umplut cu combustibil de referință E10 nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C. Rezervorul este umplut la 40 ± 2 % din capacitatea sa nominală. Apoi, platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată într-o cameră securizată specială, cu o temperatură controlată de 40 °C ± 2 °C, timp de 3 de săptămâni.

La sfârșitul celei de a 3-a săptămâni, rezervorul este golit și reumplut cu carburantul de referință E10 nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C, la 40 ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată într-o cabină cu temperatură variabilă (VT-SHED) pentru o perioadă de 6 până la 36 de ore, ultimele 6 ore la o temperatură de 20 °C ± 2 °C, timp în care se derulează o procedură diurnă pe o perioadă de 24 de ore, conform procedurii descrise la punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Sistemul de alimentare cu combustibil este echipat cu o supapă orientată în afara VT-SHED, pentru a evita posibilitatea ca emisiile rezervorului în atmosferă să fie considerate ca permeabilitate. Emisiile de HC se măsoară și se înregistrează ca HC3W.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată din nou într-o cameră securizată specială cu o temperatură controlată de 40 °C ± 2 °C, timp de 17 săptămâni.

La sfârșitul celei de a 17-a săptămâni, rezervorul este golit și reumplut cu combustibilul de referință nou, la o temperatură de 18 °C ± 8 °C, la 40 ± 2 % din capacitatea nominală a rezervorului.

Platforma cu sistemul de alimentare cu combustibil este amplasată în VT-SHED pentru o perioadă de 6 până la 36 de ore, ultimele 6 ore la o temperatură de 20 °C ± 2 °C, timp în care se derulează o procedură diurnă pe o perioadă de 24 de ore, conform procedurii descrise la punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Sistemul de alimentare cu combustibil este echipat cu o supapă orientată în afara VT-SHED, pentru a evita posibilitatea ca emisiile rezervorului în atmosferă să fie considerate ca permeabilitate. Emisiile de HC se măsoară și se înregistrează ca HC20 W.

Factorul de permeabilitate este o valoare cu 3 cifre, exprimată în g/24h, constând în diferența dintre HC20W și HC3W.

În cazul în care factorul de permeabilitate este determinat de furnizori, producătorii informează în prealabil autoritățile de omologare de tip pentru ca să permită efectuarea unui control direct în cadrul infrastructurilor furnizorului.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

o descriere completă a sistemului de stocare a combustibilului testat, inclusiv informații cu privire la tipul de rezervor supus încercării, fie el monostrat sau multistrat, și ce tipuri de materiale sunt utilizate pentru rezervor și pentru alte părți ale sistemului de stocare a combustibilului;

temperaturile medii săptămânale la care s-a desfășurat procesul de îmbătrânire,

valoarea HC măsurată în săptămâna 3 (HC3W);

valoarea HC măsurată în săptămâna 20 (HC20 W);

factorul de permeabilitate rezultat (PF).

Prin derogare de la punctele 5.2.1 și 5.2.7 de mai sus, producătorii care utilizează rezervoare multistrat pot alege să utilizeze următorul factor de permeabilitate alocat (APF) în locul procedurii de măsurare complete menționate mai sus:

APF per rezervor multistrat = 120 mg/24h

În cazul în care producătorul alege să utilizeze factorii de permeabilitate alocați, producătorul pune la dispoziția autorității de omologare de tip o declarație în care se specifică în mod clar tipul de rezervor, precum și o declarație privind natura materialelor utilizate.

Secvența de măsurare a pierderilor diurne și prin impregnare la cald

Vehiculul este pregătit în conformitate cu punctele 5.1.1. și 5.1.2. din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. La cererea producătorului și cu aprobarea autorității responsabile, sursele de emisii reziduale, altele decât cele provenite de la combustibili, pot fi eliminate sau reduse înainte de încercare (de exemplu, pneurile sau vehiculele calde, îndepărtarea lichidului de spălare).

Impregnarea

Vehiculul este parcat în zona de impregnare timp de minimum 12 ore și de maximum 36 de ore. La sfârșitul perioadei, temperatura uleiului de motor și a lichidului de răcire trebuie să fi atins temperatura zonei de impregnare, cu o abatere de aproximativ ± 3 C.

Golirea și umplerea rezervorului de combustibil

Golirea și umplerea rezervorului de combustibil se efectuează în conformitate cu punctul 5.1.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Circuitul de precondiționare

În termen de o oră de la terminarea golirii și umplerii rezervorului de combustibil, vehiculul se așează pe standul cu role și se execută un ciclu partea 1 și două cicluri partea 2 din încercarea de tipul I în conformitate cu anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

În timpul acestei operațiuni, nu se măsoară emisiile de gaze de evacuare.

Impregnarea

După cinci minute de la finalizarea operațiunii de precondiționare, vehiculul este parcat în zona de impregnare timp de minimum 12 ore și de maximum 36 de ore. La sfârșitul perioadei, temperatura uleiului de motor și a lichidului de răcire trebuie să fi atins temperatura zonei de impregnare, cu o abatere de aproximativ ± 3 C.

Saturația canistrei

Canistra (canistrele) care a(u) fost supusă (supuse) unui proces de îmbătrânire în conformitate cu secvența descrisă la punctul 5.1, este (sunt) încărcată (încărcate) până la saturație, conform procedurii de la punctul 5.1.4 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Încercarea pe dinamometru

În termen de o oră de la finalizarea încărcării canistrei, vehiculul se așează pe standul cu role și se execută un ciclu partea 1 și două cicluri partea 2 din încercarea de tipul I în conformitate cu anexa 4a la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Apoi se oprește motorul. În timpul acestei operațiuni, se pot eșantiona emisiile de gaze de eșapament, dar rezultatele astfel obținute nu se iau în considerare la acordarea omologării de tip pentru emisiile la evacuare.

În termen de 2 minute de la finalizarea încercării de tipul I specificate la punctul 5.3.6.1, vehiculul este supus unui nou ciclu de condiționare constând în două cicluri partea 1 (pornire la cald) din încercarea de tipul I. Apoi, motorul se oprește din nou. În timpul acestei operațiuni, nu este necesar să se eșantioneze emisiile la evacuare.

Impregnarea la cald

După încercarea pe dinamometru, încercarea de emisie prin evaporare după impregnare la cald se efectuează în conformitate cu punctul 5.5 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Rezultatul pierderilor prin impregnare la cald se calculează în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU și este înregistrat ca MHS.

Impregnarea

După încercarea de emisie prin evaporare după impregnare la cald, se efectuează o impregnare în conformitate cu punctul 5.6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU.

Încercarea diurnă

După impregnarea la cald, se efectuează o primă măsurare a pierderilor diurne pe o perioadă de 24 de ore, în conformitate cu punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Emisiile sunt calculate în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Valoarea astfel obținută se înregistrează ca MD1.

După prima încercare diurnă pe o perioadă de 24 de ore, se efectuează o a doua măsurare a pierderilor diurne pe o perioadă de 24 de ore, în conformitate cu punctul 5.7 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Emisiile sunt calculate în conformitate cu punctul 6 din anexa 7 la Regulamentul nr. 83 al CEE-ONU. Valoarea astfel obținută se înregistrează ca MD2.

Calculare

Rezultatul MHS + MD1 + MD2 + 2PF trebuie să fie sub limita definită în tabelul 3 din anexa 1 la Regulamentul (CE) nr. 715/2007.

Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare de tip un raport de încercare care include cel puțin următoarele elemente:

descrierea etapelor de impregnare, inclusiv data, ora și temperaturile medii;

descrierea canistrei îmbătrânite utilizate și trimiterea la raportul exact privind procesul de îmbătrânire;

temperatura medie în timpul încercării de impregnare la cald;

măsurători în timpul încercării de impregnare la cald, HSL;

prima măsurare a pierderilor diurne, DL1st day;

a doua măsurare a pierderilor diurne, DL2nd day;

rezultatul final al încercării emisiilor prin evaporare, calculat ca MHS + MD1 + MD2 + 2PF.

o încercare cuprinzând un ciclu de conducere în mediu urban (partea 1) și în mediu extraurban (partea 2), urmată de două cicluri de conducere în mediu urban (partea 1),

determinarea pierderii prin impregnare la cald,

determinarea pierderii diurne.

Familii referitoare la controlul emisiilor prin evaporare – în conformitate cu punctul 3.2 din anexa I

Emisiile la evacuare se pot verifica în timpul rulării vehiculului în cadrul încercării de tip I, dar nu pot fi utilizate pentru omologare. Verificarea emisiilor la evacuare în vederea omologării se efectuează separat.

densitatea la 15 °C;

presiunea vaporilor (dry vapour pressure equivalent – DVPE);

distilarea (doar pentru evaporare);

analiza hidrocarburilor (doar olefine, aromatice, benzen);

conținutul de oxigen;

conținutul de etanol.

tipul de cărbune activ;

rata de încărcare;

specificațiile combustibilului;

măsurătorile BWC.

o descriere completă a sistemului de stocare a combustibilului testat, inclusiv informații cu privire la tipul de rezervor supus încercării, fie el monostrat sau multistrat, și ce tipuri de materiale sunt utilizate pentru rezervor și pentru alte părți ale sistemului de stocare a combustibilului;

temperaturile medii săptămânale la care s-a desfășurat procesul de îmbătrânire,

valoarea HC măsurată în săptămâna 3 (HC3W);

valoarea HC măsurată în săptămâna 20 (HC20 W);

factorul de permeabilitate rezultat (PF).

descrierea etapelor de impregnare, inclusiv data, ora și temperaturile medii;

descrierea canistrei îmbătrânite utilizate și trimiterea la raportul exact privind procesul de îmbătrânire;

temperatura medie în timpul încercării de impregnare la cald;

măsurători în timpul încercării de impregnare la cald, HSL;

prima măsurare a pierderilor diurne, DL1st day;

a doua măsurare a pierderilor diurne, DL2nd day;

rezultatul final al încercării emisiilor prin evaporare, calculat ca MHS + MD1 + MD2 + 2PF.