Regulamentul delegat (UE) 2017/654 al Comisiei din 19 decembrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele tehnice și generale referitoare la limitele emisiilor și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră

Se aplică următoarele definiții:

indicele Wobbe sau W înseamnă raportul dintre valoarea calorifică a unui gaz pe unitatea de volum și rădăcina pătrată a densității sale relative în aceleași condiții de referință:

factor de adaptare sau Sλ înseamnă o expresie care descrie flexibilitatea necesară a sistemului de gestionare a motorului cu privire la o schimbare a raportului λ de exces de aer în cazul în care motorul este alimentat cu o compoziție gazoasă diferită de metanul pur;

mod cu combustibil lichid înseamnă modul normal de funcționare al unui motor cu dublă alimentare în timpul căruia motorul nu utilizează niciun combustibil gazos, indiferent de condiția de funcționare a motorului;

mod cu dublă alimentare înseamnă modul normal de funcționare al unui motor cu dublă alimentare în timpul căruia motorul utilizează simultan un combustibil lichid și un combustibil gazos în anumite condiții de funcționare a motorului;

sistem de posttratare a particulelor înseamnă un sistem de posttratare a gazelor de evacuare proiectat să reducă emisiile de particule poluante (PT) printr-o separare mecanică, aerodinamică, difuzională sau inerțială;

regulator înseamnă un dispozitiv sau o strategie de control care controlează automat turația sau sarcina motorului, altul decât un regulator al turației maxime instalat pe un motor de categoria NRSh, care limitează turația maximă a motorului cu unicul scop de a împiedica motorul să funcționeze la turații care depășesc o anumită limită;

temperatură ambiantă înseamnă, în ceea ce privește un mediu de laborator (de exemplu, camera de cântărire a filtrelor), temperatura camerei în mediul de laborator specificat;

strategie de bază de control al emisiilor sau BECS (base emission control strategy) înseamnă o strategie de control al emisiilor care este activă pentru tot intervalul de cupluri și de turații la care funcționează motorul, cu excepția cazului în care este activată o strategie auxiliară de control al emisiilor (AECS – auxiliary emission control strategy);

reactiv înseamnă orice consumabil sau mediu nerecuperabil necesar și utilizat pentru funcționarea efectivă a sistemului de posttratare a gazelor de evacuare;

strategie auxiliară de control al emisiilor (AECS) înseamnă o strategie de control al emisiilor care devine activă și care modifică temporar strategia de bază de control al emisiilor (BECS) cu un scop specific și ca răspuns la un set determinat de condiții ambiente și/sau de funcționare și care rămâne operațională atâta vreme cât există condițiile respective;

bun raționament tehnic înseamnă acele raționamente conforme cu principii științifice și tehnice general acceptate și cu informațiile relevante disponibile;

turație înaltă sau nhi înseamnă cea mai înaltă turație la care este disponibilă 70 % din puterea maximă a motorului;

turație joasă sau nlo înseamnă cea mai joasă turație la care este disponibilă 50 % din puterea maximă a motorului;

putere maximă sau Pmax înseamnă puterea maximă în kW, astfel cum este proiectată de producător;

diluare cu debit parțial înseamnă metoda de analizare a gazelor de evacuare în cadrul căreia se separă o parte din debitul total de gaze de evacuare, apoi se amestecă cu o cantitate potrivită de aer de diluare înaintea filtrului de prelevare a eșantioanelor de particule;

abaterea de măsurare înseamnă diferența dintre un semnal zero sau un semnal de etalonare și valoarea respectivă indicată de un instrument de măsurare imediat după utilizarea sa într-o încercare privind emisiile;

calibrare înseamnă reglarea unui instrument astfel încât să se obțină un răspuns la un standard de etalonare care reprezintă între 75 % și 100 % din valoarea maximă în gama instrumentului sau în gama de utilizare anticipată;

gaz de etalonare înseamnă un amestec de gaze purificate utilizat pentru calibrarea analizoarelor de gaze;

filtru HEPA înseamnă un filtru de aer și particule de mare eficiență, care se consideră că are o eficiență inițială de îndepărtare a particulelor de minimum 99,97 %, conform ASTM F 1471-93;

etalonare înseamnă procesul de reglare a răspunsului unui sistem de măsurare la un semnal de intrare astfel încât indicațiile acestuia să corespundă unei serii de semnale de referință;

emisii specifice înseamnă emisiile masice, exprimate în g/kWh;

comandă a operatorului înseamnă o comandă dată de operatorul unui motor prin care acesta controlează puterea motorului;

turație la cuplu maxim înseamnă turația motorului la care se obține cuplul maxim, astfel cum este proiectat de producător;

turație controlată a motorului înseamnă turația de funcționare a motorului atunci când este controlată de regulatorul instalat;

emisii de gaze de carter înseamnă orice flux de la carterul unui motor care este emis direct în mediul înconjurător;

sondă înseamnă prima secțiune a liniei de transfer care transferă eșantionul la componenta următoare din sistemul de prelevare a eșantioanelor;

interval de încercare înseamnă un interval de timp în care se determină emisiile specifice frânării;

gaz de aducere la zero înseamnă un gaz care produce un răspuns nul într-un analizor;

la zero înseamnă că un instrument a fost reglat astfel încât să se obțină un răspuns nul la un standard de calibrare zero, cum ar fi azotul purificat sau aerul purificat;

ciclu de încercare în regim staționar pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră cu turație variabilă (denumit în continuare NRSC cu turație variabilă) înseamnă un ciclu de încercare în regim staționar pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră care nu este un NRSC cu turație constantă;

ciclu de încercare în regim staționar pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră cu turație constantă (denumit în continuare NRSC cu turație constantă) înseamnă oricare dintre următoarele cicluri de încercare în regim staționar pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, astfel cum este definit în anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1628: D2, E2, G1, G2 sau G3;

actualizarea înregistrărilor înseamnă frecvența la care analizorul furnizează valori noi, curente;

gaz de etalonare înseamnă un amestec de gaze purificate utilizat pentru etalonarea analizoarelor de gaze;

stoichiometric se referă la raportul specific de aer și combustibil, astfel încât atunci când combustibilul este complet oxidat, să nu mai rămână combustibil sau oxigen;

mediu de stocare înseamnă un filtru de particule, sac pentru eșantioane sau orice alt dispozitiv de stocare utilizat pentru prelevarea eșantioanelor pe lot;

diluare cu debit total înseamnă metoda de amestecare a debitului total de gaze de evacuare cu aerul de diluare înainte de separarea unei fracții din debitul de evacuare diluat pentru analiză;

toleranță înseamnă intervalul în care se găsesc 95 % dintr-un set de valori înregistrate pentru o anumită cantitate, restul de 5 % din valorile înregistrate deviind de la intervalul de toleranță;

mod de asistență înseamnă un mod special al unui motor cu dublă alimentare, activat în scopul reparării vehiculului sau pentru a deplasa echipamentul mobil fără destinație rutieră atunci când funcționarea în modul cu dublă alimentare nu este posibilă.

Combustibilii de referință și alți combustibili, amestecuri de combustibili sau emulsii de combustibil specificate incluși de producător în cererea de omologare UE de tip conform articolului 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1628 trebuie să respecte caracteristicile tehnice și să fie descriși în dosarul de omologare, astfel cum este prevăzut în anexa I la prezentul regulament.

Pentru a se asigura că motoarele aflate în producție sunt conforme cu tipul aprobat în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1628, autoritățile de omologare iau măsuri și urmează procedurile stabilite în anexa II la prezentul regulament.

Rezultatele încercărilor de laborator privind emisiile trebuie adaptate pentru a include factorii de deteriorare, inclusiv pe cei legați de măsurarea numărului de particule (PN) și de motoarele alimentate cu gaze, menționați la articolul 25 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/1628, în conformitate cu metodologia stabilită în anexa III la prezentul regulament.

Măsurătorile și încercările în ceea ce privește strategiile de control al emisiilor menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (f) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2016/1628 și măsurile de control al NOx menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (f) punctul (ii) din regulamentul respectiv, măsurile de control al emisiilor de particule poluante, precum și documentația necesară pentru demonstrarea acestora, se efectuează în conformitate cu cerințele tehnice stabilite în anexa IV la prezentul regulament.

Măsurătorile și încercările în ceea ce privește zona respectivă menționată la articolul 25 alineatul (3) litera (f) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2016/1628 se efectuează în conformitate cu cerințele tehnice stabilite în anexa V la prezentul regulament.

Condițiile pentru efectuarea încercărilor menționate la articolul 25 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2016/1628, metodele de determinare a parametrilor de sarcină și de turație ai motorului la care se face referire la articolul 24 din regulamentul menționat, metodele prin care se iau în considerare emisiile de gaze de carter, menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (e) punctul (i) din respectivul regulament și metodele de determinare și luare în considerare a regenerării continue și periodice a sistemelor de posttratare a gazelor de evacuare menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (e) punctul (ii) din regulamentul respectiv trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în secțiunile 5 și 6 din anexa VI la prezentul regulament.

Încercările menționate la articolul 25 alineatul (3) punctele (a) și (f) subpunctul (iv) din Regulamentul (UE) 2016/1628 se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute în secțiunea 7 din anexa VI și în anexa VIII la prezentul regulament.

Măsurarea și prelevarea eșantioanelor de emisii menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1628 se efectuează în conformitate cu procedurile prevăzute în secțiunea 8 din anexa VI la prezentul regulament și în apendicele 1 la respectiva anexă.

Aparatura pentru efectuarea încercărilor, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1628, precum și pentru măsurarea și prelevarea eșantioanelor de emisii, astfel cum se menționează la articolul 25 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv trebuie să fie conformă cu cerințele tehnice și de calitate prevăzute în secțiunea 9 din anexa VI la prezentul regulament.

Datele menționate la articolul 25 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/1628 trebuie să fie evaluate și calculate în conformitate cu metoda stabilită în anexa VII la prezentul regulament.

Combustibilii de referință menționați la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1628 trebuie să îndeplinească caracteristicile tehnice stabilite în anexa IX la prezentul regulament.

În cazul în care un producător livrează un motor separat de sistemul său de posttratare a emisiilor unui producător de echipamente originale (OEM) din Uniune, astfel cum se prevede la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1628, livrarea respectivă trebuie să fie conformă cu specificațiile tehnice detaliate și condițiile stabilite în anexa X la prezentul regulament.

Motoarele care nu au primit omologarea UE de tip în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 sunt autorizate, în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din respectivul regulament, să fie introduse temporar pe piață în scopul încercării pe teren în cazul în care respectă specificațiile tehnice detaliate și condițiile prevăzute în anexa XI la prezentul regulament.

Omologările UE de tip ale motoarelor cu destinație specială și autorizațiile de introducere pe piață a motoarelor respective se acordă în conformitate cu articolul 34 alineatul (5) și alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2016/1628 în cazul în care sunt îndeplinite specificațiile tehnice detaliate și condițiile stabilite în anexa XII la prezentul regulament.

Regulamentele CEE-ONU sau amendamentele la acestea menționate la articolul 42 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1628 și actele Uniunii menționate la articolul 42 alineatul (4) litera (b) din respectivul regulament sunt stabilite în anexa XIII la prezentul regulament.

Detaliile legate de informațiile și instrucțiunile relevante pentru producătorii de echipamente originale menționate la articolul 43 alineatul (2), alineatul (3) și alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/1628 sunt stabilite în anexa XIV la prezentul regulament.

Detaliile legate de informațiile și instrucțiunile relevante pentru utilizatorii finali menționate la articolul 43 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2016/1628 sunt stabilite în anexa XV la prezentul regulament.

Serviciile tehnice trebuie să respecte standardele de performanță prevăzute în anexa XVI.

Autoritățile de omologare evaluează serviciile tehnice în conformitate cu procedura stabilită în anexa XVI la prezentul regulament.

Ciclurile de încercare în regim staționar și în regim tranzitoriu, menționate la articolul 24 din Regulamentul (UE) 2016/1628, trebuie să îndeplinească caracteristicile stabilite în anexa XVII la prezentul regulament.

În pofida aplicării dispozițiilor prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2018/989, autoritățile naționale acordă, de asemenea, în continuare, până la 31 decembrie 2018, omologări UE de tip pentru tipuri de motoare sau familii de motoare în temeiul prezentului regulament, în versiunea acestuia aplicabilă la data de 6 august 2018.

În pofida aplicării dispozițiilor prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2018/989, statele membre permit, de asemenea, până la 30 iunie 2019, introducerea pe piață a motoarelor bazate pe un motor omologat de tip în temeiul prezentului regulament, în versiunea acestuia aplicabilă la data de 6 august 2018.

Omologările UE de tip pentru un tip de motor sau o familie de motoare omologată în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/654 înainte de 24 august 2021 rămân valabile.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXE

ANEXE

ANEXA I

ANEXA I

Cerințe pentru orice alți combustibili, amestecuri de combustibili sau emulsii de combustibili specificate

Cerințe pentru motoarele alimentate cu combustibili lichizi

Atunci când solicită o omologare UE de tip, producătorii pot să aleagă una dintre următoarele opțiuni în ceea ce privește gama de combustibili pentru motor:

motoare care funcționează cu o gamă de combustibili standard, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 1.2; sau

motoare care funcționează cu un combustibil specific, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 1.3.

Cerințe pentru motoare care funcționează cu o gamă de combustibili standard (motorină, benzină)

Un motor care funcționează cu o gamă de combustibili standard trebuie să îndeplinească cerințele specificate la punctele 1.2.1-1.2.4.

Motorul prototip trebuie să respecte valorile-limită aplicabile stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 atunci când motorul funcționează cu combustibilii de referință specificați în secțiunile 1.1 sau 2.1 din anexa IX.

Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului (JO L 350, 28.12.1998, p. 58).

Producătorul motorului nu trebuie să indice, în nicio circumstanță, că un tip de motor sau o familie de motoare poate funcționa în cadrul Uniunii cu combustibili de uz comercial alții decât cei care îndeplinesc cerințele de la acest punct, cu excepția cazului în care producătorul îndeplinește, în plus, cerințele de la punctul 1.2.3:

în cazul benzinei, Directiva 98/70/CE sau standardul EN 228:2012 al CEN. Se poate adăuga ulei lubrifiant în conformitate cu specificațiile producătorului;

în cazul motorinei (alta decât motorina fără destinație rutieră), Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau standardul EN 590:2013 al CEN;

în cazul motorinei (motorină fără destinație rutieră), Directiva 98/70/CE și, de asemenea, o cifră cetanică de cel puțin 45 și EMAG de cel mult 8,0 % v/v.

În cazul în care producătorul permite ca motoarele să utilizeze combustibili de uz comercial suplimentari, alții decât cei identificați la punctul 1.2.2, cum ar fi B100 (EN 14214:2012+A1:2014), B20 sau B30 (EN 16709:2015) ori combustibili, amestecuri de combustibili sau emulsii de combustibili specifice, producătorul întreprinde toate acțiunile enumerate în continuare în plus față de cerințele de la punctul 1.2.2.1:

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 al Comisiei din 19 decembrie 2016 de stabilire a cerințelor administrative referitoare la limitele emisiilor și omologarea de tip a motoarelor cu ardere internă pentru utilaje mobile fără destinație rutieră, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului (a se vedea pagina 364 din prezentul Jurnal Oficial).

demonstrează capacitatea motorului prototip de a îndeplini cerințele prezentului regulament în ceea ce privește combustibilii, amestecurile de combustibili sau emulsiile declarate;

Regulamentul delegat (UE) 2017/655 al Comisiei din 19 decembrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la monitorizarea emisiilor de poluanți gazoși provenind de la motoarele cu ardere internă în circulație instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră (a se vedea pagina 334 din prezentul Jurnal Oficial).

Pentru motoarele AS, raportul de amestecare combustibil/ulei trebuie să fie cel recomandat de producător. Procentul de ulei din amestecul combustibil/lubrifiant se înregistrează în fișa de informații prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Cerințe pentru un motor care funcționează cu un combustibil specific (ED 95 sau E 85)

Un motor care utilizează un combustibil specific (ED 95 sau E 85) trebuie să îndeplinească cerințele specificate la punctele 1.3.1 și 1.3.2.

În ceea ce privește ED 95, motorul prototip trebuie să respecte valorile-limită aplicabile stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 și cerințele stabilite în prezentul regulament atunci când motorul funcționează cu combustibilul de referință specificat la punctul 1.2 din anexa IX.

În ceea ce privește E 85, motorul prototip trebuie să respecte valorile-limită aplicabile stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 și cerințele stabilite în prezentul regulament atunci când motorul funcționează cu combustibilul de referință specificat la punctul 2.2 din anexa IX.

Cerințe pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan (GN) sau gaz petrolier lichefiat (GPL), inclusiv motoarele cu dublă alimentare

Atunci când solicită o omologare UE de tip, producătorii pot să aleagă între următoarele opțiuni în ceea ce privește gama de combustibili pentru motor:

motoare care funcționează cu o gamă de combustibili universali, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.3;

motoare care funcționează cu o gamă limitată de combustibili, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.4;

motoare care funcționează cu un combustibil specific, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.5.

În apendicele 1, sunt prezentate tabele în care se enumeră cerințele pentru omologarea UE de tip a motoarelor alimentate cu gaz natural/biometan, a motoarelor alimentate cu GPL și a motoarelor cu dublă alimentare.

Cerințe pentru motoarele care funcționează cu o gamă de combustibili universali

Pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan, inclusiv motoare cu dublă alimentare, producătorul demonstrează capacitatea motorului prototip de a se adapta la orice compoziție de gaz natural/biometan care poate fi întâlnită pe piață. Demonstrația respectivă se efectuează în conformitate cu prezenta secțiune 2, iar în cazul motoarelor cu dublă alimentare, de asemenea în conformitate cu dispozițiile suplimentare privind procedura de adaptare a combustibilului prevăzută la punctul 6.4 din anexa VIII.

Pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan comprimat (GNC), există, în general, două tipuri de combustibili: combustibil cu putere calorifică superioară (gaz H) și combustibil cu putere calorifică inferioară (gaz L), dar există o gamă destul de largă în cadrul fiecărei categorii; acestea diferă în mod semnificativ în ceea ce privește conținutul energetic exprimat prin indicele Wobbe și prin factorul de adaptare λ (Sλ). Gazele naturale cu un factor de adaptare λ cuprins între 0,89 și 1,08 (0,89 ≤ Sλ ≤ 1,08) sunt considerate ca aparținând gamei H, în timp ce gazele naturale cu factorul de adaptare λ cuprins între 1,08 și 1,19 (1,08 ≤ Sλ ≤ 1,19) sunt considerate ca aparținând gamei L. Compoziția combustibililor de referință reflectă variațiile extreme ale Sλ.

Motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în prezentul regulament privind combustibilii de referință GR (combustibil 1) și G25 (combustibil 2), astfel cum se specifică în anexa IX, sau privind combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum se specifică în apendicele 1 la anexa IX, fără reajustarea manuală a sistemului de alimentare a motorului între cele două încercări (este necesar un sistem de autoadaptare). Este permisă o funcționare de adaptare după schimbarea combustibilului. Funcționarea de adaptare constă în efectuarea unei precondiționări pentru următoarea încercare de emisie în conformitate cu respectivul ciclu de încercare. Pentru motoarele supuse încercării în cadrul unui ciclu de încercare în regim staționar pentru echipamente mobile fără destinație rutieră (NRSC), în cazul cărora ciclul de precondiționare nu este adecvat pentru ca alimentarea motorului să se autoadapteze, se poate efectua o funcționare de adaptare alternativă specificată de producător înainte de precondiționarea motorului.

Producătorul poate supune motorul încercării cu un al treilea combustibil (combustibilul 3) în cazul în care factorul de adaptare λ (Sλ) se situează între 0,89 (respectiv gama inferioară a GR) și 1,19 (respectiv gama superioară a G25), de exemplu atunci când combustibilul 3 este un combustibil de uz comercial. Rezultatele acestei încercări pot fi utilizate ca bază pentru evaluarea conformității producției.

Pentru motoarele alimentate cu gaz natural lichefiat/biometan lichefiat (GNL), motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în prezentul regulament privind combustibilii de referință GR (combustibil 1) și G20 (combustibil 2), astfel cum se specifică în anexa IX, sau privind combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum se specifică în apendicele 1 la anexa IX, fără reajustarea manuală a sistemului de alimentare a motorului între cele două încercări (este necesar un sistem de autoadaptare). Este permisă o funcționare de adaptare după schimbarea combustibilului. Funcționarea de adaptare constă în efectuarea unei precondiționări pentru următoarea încercare de emisie în conformitate cu respectivul ciclu de încercare. Pentru motoarele încercate cu NRSC, în cazul cărora ciclul de precondiționare nu este adecvat pentru ca alimentarea motorului să se autoadapteze, se poate efectua o funcționare de adaptare alternativă specificată de producător înainte de precondiționarea motorului.

Pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan comprimat (GNC), care sunt autoadaptabile, pe de o parte, pentru gama de gaze H și, pe de altă parte, pentru gama de gaze L și care pot comuta între gama H și gama L prin intermediul unui comutator, motorul prototip trebuie supus încercării utilizând combustibilul de referință relevant, astfel cum se specifică în anexa IX, pentru fiecare gamă, la fiecare poziție a comutatorului. Combustibilii sunt GR (combustibilul 1) și G23 (combustibilul 3) pentru gama de gaze H și G25 (combustibilul 2) și G23 (combustibilul 3) pentru gama de gaze L sau combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum se specifică în apendicele 1 la anexa IX. Motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele din prezentul regulament la ambele poziții ale comutatorului, fără reajustarea alimentării între cele două încercări la fiecare poziție a comutatorului. Este permisă o funcționare de adaptare după schimbarea combustibilului. Funcționarea de adaptare constă în efectuarea unei precondiționări pentru următoarea încercare de emisie în conformitate cu respectivul ciclu de încercare. Pentru motoarele încercate cu NRSC, în cazul cărora ciclul de precondiționare nu este adecvat pentru ca alimentarea motorului să se autoadapteze, se poate efectua o funcționare de adaptare alternativă specificată de producător înainte de precondiționarea motorului.

Producătorul poate supune motorul încercării cu un al treilea combustibil în loc de G23 (combustibilul 3) în cazul în care factorul de adaptare λ (Sλ) se situează între 0,89 (respectiv gama inferioară a GR) și 1,19 (respectiv gama superioară a G25), de exemplu atunci când combustibilul 3 este un combustibil de uz comercial. Rezultatele acestei încercări pot fi utilizate ca bază pentru evaluarea conformității producției.

Pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan, raportul dintre rezultatele emisiilor, r, se stabilește pentru fiecare poluant, după cum urmează:

sau

Pentru motoarele alimentate cu GPL, producătorul demonstrează capacitatea motorului prototip de a se adapta la orice compoziție de combustibil care poate fi întâlnită pe piață.

Pentru motoarele alimentate cu GPL, există variații în compoziția C3/C4. Aceste variații se reflectă în combustibilii de referință. Motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele privind emisiile combustibililor de referință A și B, astfel cum se specifică în anexa IX, fără reajustări ale alimentării cu combustibil între cele două încercări. Este permisă o funcționare de adaptare după schimbarea combustibilului. Funcționarea de adaptare constă în efectuarea unei precondiționări pentru următoarea încercare de emisie în conformitate cu respectivul ciclu de încercare. Pentru motoarele încercate cu NRSC, în cazul cărora ciclul de precondiționare nu este adecvat pentru ca alimentarea motorului să se autoadapteze, se poate efectua o funcționare de adaptare alternativă specificată de producător înainte de precondiționarea motorului.

Raportul dintre rezultatele emisiilor, r, se determină pentru fiecare poluant după cum urmează:

Cerințe pentru motoarele care funcționează cu o gamă limitată de combustibili

Un motor care funcționează cu o gamă limitată de combustibili trebuie să îndeplinească cerințele specificate la punctele 2.4.1-2.4.3.

Motoarele alimentate cu GNC și proiectate să funcționeze fie cu gama de gaze H, fie cu gama de gaze L

Motorul prototip este supus încercării cu combustibilul de referință relevant, astfel cum este specificat în anexa IX, pentru gama corespunzătoare. Combustibilii sunt GR (combustibilul 1) și G23 (combustibilul 3) pentru gama de gaze H și G25 (combustibilul 2) și G23 (combustibilul 3) pentru gama de gaze L sau combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum se specifică în apendicele 1 la anexa IX. Motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele prezentului regulament fără nicio reajustare a alimentării între cele două încercări. Este permisă o funcționare de adaptare după schimbarea combustibilului. Funcționarea de adaptare constă în efectuarea unei precondiționări pentru următoarea încercare de emisie în conformitate cu respectivul ciclu de încercare. Pentru motoarele încercate cu NRSC, în cazul cărora ciclul de precondiționare nu este adecvat pentru ca alimentarea motorului să se autoadapteze, se poate efectua o funcționare de adaptare alternativă specificată de producător înainte de precondiționarea motorului.

Producătorul poate supune motorul încercării cu un al treilea combustibil în loc de G23 (combustibilul 3) în cazul în care factorul de adaptare λ (Sλ) se situează între 0,89 (respectiv gama inferioară a GR) și 1,19 (respectiv gama superioară a G25), de exemplu atunci când combustibilul 3 este un combustibil de uz comercial. Rezultatele acestei încercări pot fi utilizate ca bază pentru evaluarea conformității producției.

Raportul dintre rezultatele emisiilor, r, se determină pentru fiecare poluant după cum urmează:

sau

La livrarea către client, motorul poartă o etichetă în conformitate cu specificațiile din anexa III la Regulamentul (UE) 2016/1628, indicând gama de gaze pentru care motorul a primit omologare UE de tip.

Pentru motoarele alimentate cu GPL și proiectate să funcționeze cu o compoziție de combustibil specifică

Motorul prototip trebuie să îndeplinească cerințele în ceea ce privește emisiile pentru combustibilii de referință GR și G25 sau combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum este specificat în apendicele 1 la anexa IX în cazul GNC, pentru combustibilii de referință GR și G20sau combustibilii echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum este specificat în apendicele 2 la anexa VI în cazul GNL, sau pentru combustibilii de referință A și B în cazul GPL, astfel cum este specificat în anexa IX. Între încercări, este permis reglajul fin al sistemului de alimentare. Reglajul fin constă în reetalonarea bazei de date de alimentare, fără modificări ale strategiei primare de control sau ale structurii primare a bazei de date. Dacă este necesar, este permisă înlocuirea componentelor care sunt legate în mod direct de debitul combustibilului, cum ar fi duzele de injecție.

Pentru motoarele alimentate cu GNC, producătorul poate supune motorul încercării cu combustibilii de referință GR și G23 sau cu combustibilii de referință G25 și G23 sau cu combustibili echivalenți creați utilizând amestecuri de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum este specificat în apendicele 1 la anexa IX, caz în care omologarea UE de tip este valabilă numai pentru gama de gaze H sau, respectiv, gama de gaze L.

La livrarea către client, motorul poartă o etichetă în conformitate cu specificațiile din anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, indicând compoziția gamei de combustibili pentru care a fost etalonat motorul.

Cerințe pentru un motor care funcționează cu un combustibil specific alimentat cu gaz natural lichefiat/biometan lichefiat (GNL)

Un motor care funcționează cu combustibilul specific gaz natural lichefiat/biometan lichefiat trebuie să îndeplinească cerințele specificate la punctele 2.5.1-2.5.2.

Motor care funcționează cu un combustibil specific alimentat cu gaz natural lichefiat/biometan lichefiat (GNL)

Motorul se etalonează pentru o compoziție specifică de GNL pentru care factorul de adaptare λ nu diferă cu mai mult de 3 % de factorul de adaptare λ al combustibilului G20 specificat în anexa IX, iar conținutul de etan nu depășește 1,5 %.

Dacă nu sunt îndeplinite cerințele de la punctul 2.5.1.1, producătorul solicită omologarea pentru un motor care funcționează cu combustibil universal, în conformitate cu specificațiile de la punctul 2.1.3.2.

Motor cu dublă alimentare care funcționează cu un combustibil specific alimentat cu gaz natural lichefiat (GNL)

În cazul unei familii de motoare cu dublă alimentare la care motoarele sunt etalonate pentru o compoziție specifică de GNL pentru care factorul de adaptare λ nu diferă cu mai mult de 3 % de factorul de adaptare λ al combustibilului G20 specificat în anexa IX și al cărui conținut de etan nu depășește 1,5 %, motorul prototip trebuie supus încercării utilizând numai combustibilul gazos de referință G20 sau combustibilul echivalent creat utilizând un amestec de gaze transportate prin gazoducte cu alte gaze, astfel cum se specifică în apendicele 1 la anexa IX.

Omologarea UE de tip a unui membru al unei familii

Cu excepția cazului menționat la punctul 2.6.2, omologarea UE de tip a unui motor prototip se extinde la întreaga familie, fără încercări suplimentare, pentru orice compoziție a combustibilului care se încadrează în gama pentru care a primit omologarea UE de tip motorul prototip (în cazul motoarelor descrise la punctul 2.5) sau în aceeași gamă de combustibili (în cazul motoarelor descrise la punctul 2.3 sau 2.4) pentru care a primit omologarea UE de tip motorul prototip.

În cazul în care autoritatea de omologare stabilește că, în ceea ce privește motorul prototip selectat, cererea depusă nu reprezintă în totalitate familia de motoare definită în anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, autoritatea de omologare poate selecta și supune încercării un motor de încercare alternativ și, dacă este necesar, un motor de încercare de referință suplimentar.

Cerințe suplimentare pentru motoarele cu dublă alimentare

Pentru a primi o omologare UE de tip pentru un tip de motor sau o familie de motoare cu dublă alimentare, producătorul:

efectuează încercările în conformitate cu tabelul 1.3 din apendicele 1;

în plus față de cerințele din secțiunea 2, demonstrează că motoarele cu dublă alimentare sunt supuse încercărilor și îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa VIII.

Apendicele 1

Rezumat al procesului de omologare pentru motoare alimentate cu gaz natural și GPL, inclusiv pentru motoare cu dublă alimentare

Tabelele 1.1-1.3 prezintă un rezumat al procesului de omologare pentru motoarele alimentate cu gaz natural și GPL și numărul minim de încercări necesare pentru omologarea motoarelor cu dublă alimentare.

motoare care funcționează cu o gamă de combustibili standard, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 1.2; sau

motoare care funcționează cu un combustibil specific, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 1.3.

în cazul benzinei, Directiva 98/70/CE sau standardul EN 228:2012 al CEN. Se poate adăuga ulei lubrifiant în conformitate cu specificațiile producătorului;

în cazul motorinei (alta decât motorina fără destinație rutieră), Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau standardul EN 590:2013 al CEN;

în cazul motorinei (motorină fără destinație rutieră), Directiva 98/70/CE și, de asemenea, o cifră cetanică de cel puțin 45 și EMAG de cel mult 8,0 % v/v.

declară, în fișa de informații prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 al Comisiei privind cerințele administrative, specificațiile combustibililor comerciali, a amestecurilor de combustibili sau a emulsiilor cu care poate să funcționeze familia de motoare;

demonstrează capacitatea motorului prototip de a îndeplini cerințele prezentului regulament în ceea ce privește combustibilii, amestecurile de combustibili sau emulsiile declarate;

este susceptibil să îndeplinească cerințele de monitorizare a funcționării specificate în Regulamentul delegat (UE) 2017/655 al Comisiei privind monitorizarea funcționării motoarelor în circulație cu combustibilii, amestecurile de combustibili sau emulsiile declarate, inclusiv orice amestec între combustibilii, amestecurile de combustibili sau emulsiile declarate și combustibilul de uz comercial aplicabil identificat la punctul 1.2.2.1.

motoare care funcționează cu o gamă de combustibili universali, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.3;

motoare care funcționează cu o gamă limitată de combustibili, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.4;

motoare care funcționează cu un combustibil specific, în conformitate cu cerințele specificate la punctul 2.5.

efectuează încercările în conformitate cu tabelul 1.3 din apendicele 1;

în plus față de cerințele din secțiunea 2, demonstrează că motoarele cu dublă alimentare sunt supuse încercărilor și îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa VIII.

Apendicele 1

Apendicele 1

Rezumat al procesului de omologare pentru motoare alimentate cu gaz natural și GPL, inclusiv pentru motoare cu dublă alimentare

Tabelele 1.1-1.3 prezintă un rezumat al procesului de omologare pentru motoarele alimentate cu gaz natural și GPL și numărul minim de încercări necesare pentru omologarea motoarelor cu dublă alimentare.

ANEXA II

ANEXA II

Dispoziții cu privire la conformitatea producției

Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

sistem de management al calității înseamnă un set de elemente aflate în corelație sau interacțiune între ele utilizate de organizații pentru a coordona și a controla modul de punere în aplicare a politicilor privind calitatea și modul de atingere a obiectivelor de calitate;

audit înseamnă un proces de colectare de probe folosit pentru a evalua cât de bine sunt aplicate criteriile de audit; acesta trebuie să fie obiectiv, imparțial și independent, iar procesul de audit trebuie să fie sistematic și documentat;

măsuri corective înseamnă un proces de soluționare a problemelor cu pași ulteriori pentru îndepărtarea cauzelor neconformităților sau a situațiilor nedorite, proiectat astfel încât să prevină repetarea acestora.

Obiectiv

Conformitatea sistemului de producție vizează asigurarea conformității fiecărui motor cu cerințele privind specificațiile, performanța și marcajul tipului de motor sau ale familiei de motoare omologate.

Procedurile includ, în mod inseparabil, evaluarea sistemelor de management al calității, denumită evaluare inițială și prezentată în secțiunea 3, și verificarea și controalele legate de producție, denumite în continuare dispoziții privind conformitatea produselor și prezentate în secțiunea 4.

Evaluarea inițială

Înainte de acordarea omologării UE de tip, autoritatea de omologare verifică existența unor dispoziții și proceduri satisfăcătoare instituite de producător în scopul de a asigura un control eficace, astfel încât, pe durata producției, motoarele să fie conforme cu tipul de motor sau cu familia de motoare omologată.

La evaluarea inițială se aplică orientările privind calitatea și/sau auditarea sistemelor de management de mediu prevăzute în standardul EN ISO 19011:2011.

Autoritatea de omologare trebuie să fie satisfăcută de evaluarea inițială și de dispozițiile privind conformitatea produselor din secțiunea 4, ținând seama, în funcție de necesități, de una dintre dispozițiile menționate la punctele 3.3.1-3.3.3 sau de o combinație a tuturor ori a unor părți ale acestor dispoziții, după caz.

Evaluarea inițială și/sau verificarea dispozițiilor privind conformitatea produselor se efectuează de către autoritatea de omologare care acordă omologarea sau de către organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare.

Pentru a stabili domeniul de aplicare a evaluării inițiale, autoritatea de omologare poate lua în considerare informațiile disponibile cu privire la certificarea producătorului care nu a fost acceptată în temeiul punctului 3.3.3.

Evaluarea inițială și verificarea dispozițiilor privind conformitatea produselor pot fi efectuate, de asemenea, în cooperare cu autoritatea de omologare a altui stat membru sau cu organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare.

În acest caz, autoritatea de omologare a celuilalt stat membru pregătește o declarație de conformitate în care evidențiază domeniile și instalațiile de producție verificate și relevante pentru motoarele supuse omologării UE de tip.

La primirea unei cereri de furnizare a unei declarații de conformitate din partea autorității de omologare a unui stat membru care acordă omologarea UE de tip, autoritatea de omologare a altui stat membru trimite imediat declarația de conformitate sau informează că nu poate furniza o astfel de declarație.

Declarația de conformitate cuprinde cel puțin următoarele elemente:

grupul sau societatea (de exemplu, producție XYZ);

organizația specifică (de exemplu, divizia europeană);

uzinele/locurile de producție [de exemplu, uzina de motoare 1 (Regatul Unit) – uzina de motoare 2 (Germania)];

tipurile de motoare/familiile de motoare incluse;

domeniile evaluate (de exemplu, asamblare motoare, încercarea motoarelor, producția posttratare);

documentele examinate (de exemplu, manualul și procedurile de calitate ale societății și ale locului de producție);

data evaluării (de exemplu, audit efectuat în perioada 18-30 mai 2013);

data vizitei de monitorizare planificate (de exemplu, octombrie 2014).

Autoritatea de omologare acceptă certificarea corespunzătoare a producătorului în raport cu standardul armonizat EN ISO 9001:2008 sau cu un standard echivalent armonizat, conform căreia sunt respectate cerințele evaluării inițiale precizate la punctul 3.3. Producătorul furnizează detalii privind certificarea și își asumă obligația de a informa autoritatea de omologare cu privire la orice modificare referitoare la valabilitatea sau la obiectul certificării.

Dispoziții privind conformitatea produselor

Fiecare motor omologat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1628, cu prezentul regulament delegat, cu Regulamentul delegat (UE) 2017/655 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 este fabricat astfel încât să fie conform cu tipul de motoare sau cu familia de motoare omologate prin îndeplinirea cerințelor din prezenta anexă, din Regulamentul (UE) 2016/1628 și din actele delegate și de punere în aplicare ale Comisiei adoptate menționate mai sus.

Înainte de acordarea unei omologări UE de tip în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1628 și al actelor delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv, autoritatea de omologare verifică existența unor dispoziții și a unor planuri de control documentate adecvate, care trebuie convenite împreună cu producătorul pentru fiecare omologare, în vederea efectuării, la anumite intervale, a încercărilor sau verificărilor conexe necesare pentru a confirma continuitatea conformității cu tipul de motor sau cu familia de motoare omologată, incluzând, după caz, încercările specificate în Regulamentul (UE) 2016/1628 și în actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv.

Titularul omologării UE de tip:

asigură existența și aplicarea procedurilor pentru controlul efectiv al conformității motoarelor cu tipul de motor sau cu familia de motoare omologată;

are acces la echipamentul de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip de motor sau familie de motoare omologată;

asigură înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor și verificărilor, precum și disponibilitatea documentelor anexate pentru o perioadă de până la 10 ani, care se stabilește de comun acord cu autoritățile de omologare;

pentru categoriile de motoare NRSh și NRS, cu excepția NRS-v-2b și NRS-v-3, asigură, pentru fiecare tip de motor, efectuarea cel puțin a încercărilor și verificărilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/1628 și de actele delegate și actele de punere în aplicare a acestuia. Pentru alte categorii, pot fi convenite încercări la nivel de componente sau de ansamblu de componente, cu criterii adecvate, între producător și autoritatea de omologare;

analizează rezultatele fiecărui tip de încercare sau verificare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu tolerarea variațiilor admise în cadrul producției industriale;

garantează efectuarea unor noi eșantionări și încercări sau a unui nou control pentru orice ansamblu de eșantioane sau elemente de încercare care pune în evidență o neconformitate în urma încercării respective.

În cazul în care rezultatele auditului sau ale controalelor suplimentare menționate la punctul 4.3.6 sunt considerate nesatisfăcătoare în opinia autorității de omologare, producătorul se asigură de restabilirea, în cel mai scurt timp posibil, a conformității producției, prin acțiuni corective considerate satisfăcătoare de către autoritatea de omologare.

Măsuri privind verificarea continuă

Autoritatea care a acordat omologarea UE de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformității producției aplicate în fiecare unitate de producție, prin audituri periodice. În acest scop, producătorul permite accesul la punctele de producție, de inspecție, de încercare, de depozitare și de distribuție și furnizează toate informațiile necesare legate de documentațiile și de evidențele sistemului de management al calității.

Abordarea normală pentru astfel de audituri periodice constă în monitorizarea eficacității continue a procedurilor prevăzute în secțiunile 3 și 4 (evaluarea inițială și dispozițiile privind conformitatea produselor).

Activitățile de supraveghere desfășurate de serviciile tehnice (desemnate sau recunoscute în condițiile precizate la punctul 3.3.3) sunt recunoscute ca satisfăcând cerințele de la punctul 5.1.1 privind procedurile stabilite la evaluarea inițială.

Frecvența minimă a verificărilor (altele decât cele menționate la punctul 5.1.1.1) pentru a asigura revizuirea controalelor relevante ale conformității producției aplicate în conformitate cu secțiunile 3 și 4 la intervale de timp compatibile cu climatul de încredere instituit de autoritatea de omologare este de cel puțin o dată la doi ani. Cu toate acestea, se efectuează verificări suplimentare de către autoritatea de omologare în funcție de producția anuală, de rezultatele evaluărilor anterioare, de necesitatea de a monitoriza măsurile corective și la cererea unei alte autorități de omologare sau a oricărei autorități de supraveghere a pieței.

La fiecare revizuire, se pun la dispoziția inspectorului evidențele privind încercările și verificările și arhivele privind producția, în special evidențele privind încercările și verificările care au fost documentate conform punctului 4.2.

Inspectorul poate selecta eșantioane aleatorii spre încercare în laboratorul producătorului sau în cadrul instalațiilor serviciilor tehnice, caz în care se vor efectua numai încercări fizice. Numărul minim de eșantioane poate fi stabilit în conformitate cu rezultatele verificării proprii a producătorului.

Atunci când nivelul de control pare a fi nesatisfăcător sau atunci când pare necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în temeiul punctului 5.2 sau la cererea unei alte autorități de omologare sau autorități de supraveghere a pieței, inspectorul selectează eșantioane care se supun încercării în laboratorul producătorului sau se trimit serviciilor tehnice spre a fi supuse încercărilor fizice conform cerințelor prevăzute în secțiunea 6, în Regulamentul (UE) 2016/1628 și în actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivului regulament.

În cazul în care autoritatea de omologare, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, sau autoritatea de omologare a unui alt stat membru, în conformitate cu articolul 39 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1628, constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare se asigură că sunt luate toate măsurile necesare pentru restabilirea conformității producției în cel mai scurt timp posibil.

Cerințe privind încercarea de conformitate a producției în cazul unor niveluri nesatisfăcătoare de control al conformității produselor conform punctului 5.4

În cazul unor niveluri nesatisfăcătoare de control al conformității produselor, astfel cum se menționează la punctul 5.4 sau 5.5, conformitatea producției se verifică prin încercarea privind emisiile, pe baza descrierii din certificatele de omologare UE de tip prevăzute în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel la punctul 6.3, se aplică următoarea procedură:

Se selectează în mod aleatoriu, pentru inspecție, trei motoare și, după caz, trei sisteme de posttratare din producția de serie a tipului de motoare în cauză. Se selectează motoare suplimentare în cazul în care este necesar pentru a ajunge la o decizie de acceptare sau de respingere. Pentru a ajunge la o decizie de acceptare, este necesară încercarea unui număr de minim de patru motoare.

După selectarea motoarelor de către inspector, producătorul nu efectuează nicio ajustare la motoarele selectate.

Motoarele se supun încercării privind emisiile în conformitate cu cerințele din anexa VI sau, în cazul motoarelor cu dublă alimentare, în conformitate cu apendicele 2 la anexa VIII, precum și ciclurilor de încercare relevante pentru tipul motorului, în conformitate cu anexa XVII.

În pofida dispozițiilor de la punctul 6.2.3, în cazul motoarelor din categoria RLL pentru care se folosește un raport de încercare existent în scopul omologării de tip în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, procentajul sarcinii, puterea și factorul de ponderare pentru numărul de mod al ciclului de încercare de tip F în sensul prezentei anexe pot fi identice cu cele utilizate pentru încercarea de omologare de tip.

Valorile-limită sunt cele stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628. În cazul în care un motor cu posttratare regenerează rar, astfel cum se prevede la punctul 6.6.2 din anexa VI, fiecare rezultat al emisiei de gaze sau de particule poluante este ajustat cu factorul aplicabil tipului de motor. În toate cazurile, fiecare rezultat al emisiei de gaze sau de particule poluante este ajustat prin aplicarea factorilor de deteriorare (FD) adecvați pentru tipul de motor respectiv, care au fost determinate în conformitate cu anexa III.

Încercările se efectuează pe motoare produse recent.

La cererea producătorului, încercările se pot efectua pe motoare care au fost rodate, fie până la 2 % din perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, fie, dacă această perioadă este mai scurtă, timp de 125 de ore. În acest caz, procedura de rodaj este efectuată de către producător, care se obligă să nu aducă nicio modificare motoarelor respective. În cazul în care producătorul a specificat o procedură de rodaj la punctul 3.3 din fișa de informații, astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, rodajul se efectuează utilizând procedura respectivă.

Pe baza unor încercări ale motorului prin eșantionare, astfel cum se prevede în apendicele 1, producția de serie a motoarelor în cauză se consideră conformă cu tipul omologat în cazul în care se ajunge la o decizie de acceptare pentru toți poluanții și, respectiv, se consideră neconformă cu tipul omologat în cazul în care se adoptă o decizie de respingere pentru unul dintre poluanți, în conformitate cu criteriile de încercare stabilite în apendicele 1 și astfel cum se prezintă în figura 2.1.

În cazul în care a fost luată o decizie de acceptare pentru unul dintre poluanți, decizia nu poate fi modificată ca urmare a rezultatului unor încercării suplimentare efectuate în scopul luării unei decizii pentru ceilalți poluanți.

În cazul în care nu toți poluanții au primit o decizie de acceptare și dacă nu se ajunge la nicio decizie de respingere pentru unul dintre poluanți, se efectuează o încercare cu un alt motor.

În cazul în care nu se ajunge la nicio decizie, producătorul poate hotărî, în orice moment, încetarea încercării. În acest caz, se înregistrează o decizie de respingere.

Prin derogare de la dispozițiile de la punctul 6.2.1, în cazul tipurilor de motoare cu un volum de vânzări în UE de mai puțin de 100 de unități pe an, se aplică următoarea procedură:

Se selectează în mod aleatoriu, pentru inspecție, un motor și, după caz, un sistem de posttratare din producția de serie a tipului de motoare în cauză.

În cazul în care motorul îndeplinește cerințele menționate la punctul 6.2.4, se adoptă o decizie de acceptare și nu mai sunt necesare încercări suplimentare.

În cazul în care încercarea nu satisface cerințele menționate la punctul 6.2.4, se urmează procedura menționată la punctele 6.2.6-6.2.9.

Toate aceste încercări pot fi efectuate cu combustibili de uz comercial. Cu toate acestea, la cererea producătorului, se utilizează combustibilii de referință descriși în anexa IX. Pentru motoarele alimentate cu gaz natural/biometan (GN) sau cu gaz petrolier lichefiat (GPL), inclusiv pentru motoarele cu dublă alimentare, încercările se efectuează utilizând cel puțin doi dintre combustibilii de referință pentru fiecare motor alimentat cu combustibil gazos, cu excepția cazului motoarelor alimentate cu combustibil gazos având o omologare de tip pentru un combustibil specific; în acest caz, este necesar doar un combustibil de referință, astfel cum este precizat în apendicele 1 la anexa I. În cazul în care este utilizat mai mult de un combustibil gazos de referință, rezultatele trebuie să demonstreze că motorul respectă valorile-limită pentru fiecare combustibil.

Neconformitatea motoarelor care funcționează cu combustibili gazoși

În cazul unui litigiu privind conformitatea motoarelor alimentate cu combustibil gazos, inclusiv a motoarelor cu dublă alimentare, atunci când se utilizează un combustibil de uz comercial, încercările se efectuează cu fiecare combustibil de referință cu care a fost supus încercării motorul prototip și, la solicitarea producătorului, cu eventualul combustibil 3 suplimentar, astfel cum este specificat la punctele 2.3.1.1.1, 2.3.2.1 și 2.4.1.2 din anexa I, cu care este posibil să fi fost supus încercării motorul prototip. După caz, rezultatul se convertește printr-un calcul, cu aplicarea factorilor relevanți r, ra sau rb, astfel cum se descrie la punctele 2.3.3, 2.3.4.1 și 2.4.1.3 din anexa I. În cazul în care r, ra sau rb sunt subunitare, nu se face nicio corecție. Rezultatele măsurate și, după caz, rezultatele calculate trebuie să demonstreze că motorul respectă valorile-limită în cazul tuturor combustibililor relevanți (de exemplu, combustibilii 1, 2 și, după caz, combustibilul 3 în cazul motoarelor cu gaz natural/biometan și combustibilii A și B în cazul motoarelor cu GPL).

Figura 2.1

Schema logică a încercării privind conformitatea producției

S-a ajuns la o decizie de acceptare pentru toți poluanții?

S-a ajuns la o decizie de acceptare pentru unul sau mai mulți poluanți

Serie aprobată

Serie respinsă

Se încearcă un motor suplimentar

În conformitate cu apendicele relevant, rezultatul statistic al încercării corespunde cu criteriile de aprobare a seriei pentru cel puțin un poluant?

Calculul rezultatului statistic al încercării

În conformitate cu apendicele relevant, rezultatul statistic al încercării corespunde cu criteriile de respingere a seriei pentru cel puțin un poluant?

Încercarea a trei motoare

Apendicele 1

Procedura de încercare a conformității producției

Prezentul apendice descrie procedura care trebuie utilizată pentru verificarea conformității producției în ceea ce privește emisiile de poluanți.

Utilizând un eșantion de minimum trei motoare, procedura de eșantionare trebuie concepută astfel încât probabilitatea ca un lot care include un procentaj de 30 % de motoare defecte să fie omologat în urma unei încercări să fie de 0,90 (riscul producătorului = 10 %), în timp ce probabilitatea ca un lot să fie omologat având un procentaj al motoarelor defecte de 65 % să fie de 0,10 (riscul consumatorului = 10 %).

Se utilizează următoarea procedură pentru fiecare dintre poluanții rezultați din emisii (a se vedea figura 2.1):

Fiennumărul eșantionului considerat.

Se determină pentru eșantion rezultatul statistic al încercării care cuantifică numărul cumulativ de încercări cu rezultat negativ la încercarea cu numărul n.

Atunci:

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mic sau egal cu valoarea-limită de acceptare pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de acceptare pentru poluant;

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mare sau egal cu valoarea-limită de respingere pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de respingere pentru poluant;

în celelalte cazuri, se supune încercării un motor suplimentar în conformitate cu punctul 6.2 și se aplică procedura de calcul eșantionului mărit cu o unitate.

În tabelul 2.1, valorile-limită de acceptare și de respingere se calculează conform Standardului Internațional ISO 8422/1991.

sistem de management al calității înseamnă un set de elemente aflate în corelație sau interacțiune între ele utilizate de organizații pentru a coordona și a controla modul de punere în aplicare a politicilor privind calitatea și modul de atingere a obiectivelor de calitate;

audit înseamnă un proces de colectare de probe folosit pentru a evalua cât de bine sunt aplicate criteriile de audit; acesta trebuie să fie obiectiv, imparțial și independent, iar procesul de audit trebuie să fie sistematic și documentat;

măsuri corective înseamnă un proces de soluționare a problemelor cu pași ulteriori pentru îndepărtarea cauzelor neconformităților sau a situațiilor nedorite, proiectat astfel încât să prevină repetarea acestora.

grupul sau societatea (de exemplu, producție XYZ);

organizația specifică (de exemplu, divizia europeană);

uzinele/locurile de producție [de exemplu, uzina de motoare 1 (Regatul Unit) – uzina de motoare 2 (Germania)];

tipurile de motoare/familiile de motoare incluse;

domeniile evaluate (de exemplu, asamblare motoare, încercarea motoarelor, producția posttratare);

documentele examinate (de exemplu, manualul și procedurile de calitate ale societății și ale locului de producție);

data evaluării (de exemplu, audit efectuat în perioada 18-30 mai 2013);

data vizitei de monitorizare planificate (de exemplu, octombrie 2014).

asigură existența și aplicarea procedurilor pentru controlul efectiv al conformității motoarelor cu tipul de motor sau cu familia de motoare omologată;

are acces la echipamentul de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip de motor sau familie de motoare omologată;

asigură înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor și verificărilor, precum și disponibilitatea documentelor anexate pentru o perioadă de până la 10 ani, care se stabilește de comun acord cu autoritățile de omologare;

pentru categoriile de motoare NRSh și NRS, cu excepția NRS-v-2b și NRS-v-3, asigură, pentru fiecare tip de motor, efectuarea cel puțin a încercărilor și verificărilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/1628 și de actele delegate și actele de punere în aplicare a acestuia. Pentru alte categorii, pot fi convenite încercări la nivel de componente sau de ansamblu de componente, cu criterii adecvate, între producător și autoritatea de omologare;

analizează rezultatele fiecărui tip de încercare sau verificare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu tolerarea variațiilor admise în cadrul producției industriale;

garantează efectuarea unor noi eșantionări și încercări sau a unui nou control pentru orice ansamblu de eșantioane sau elemente de încercare care pune în evidență o neconformitate în urma încercării respective.

Se selectează în mod aleatoriu, pentru inspecție, un motor și, după caz, un sistem de posttratare din producția de serie a tipului de motoare în cauză.

În cazul în care motorul îndeplinește cerințele menționate la punctul 6.2.4, se adoptă o decizie de acceptare și nu mai sunt necesare încercări suplimentare.

În cazul în care încercarea nu satisface cerințele menționate la punctul 6.2.4, se urmează procedura menționată la punctele 6.2.6-6.2.9.

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mic sau egal cu valoarea-limită de acceptare pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de acceptare pentru poluant;

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mare sau egal cu valoarea-limită de respingere pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de respingere pentru poluant;

în celelalte cazuri, se supune încercării un motor suplimentar în conformitate cu punctul 6.2 și se aplică procedura de calcul eșantionului mărit cu o unitate.

Apendicele 1

Apendicele 1

Procedura de încercare a conformității producției

Prezentul apendice descrie procedura care trebuie utilizată pentru verificarea conformității producției în ceea ce privește emisiile de poluanți.

Utilizând un eșantion de minimum trei motoare, procedura de eșantionare trebuie concepută astfel încât probabilitatea ca un lot care include un procentaj de 30 % de motoare defecte să fie omologat în urma unei încercări să fie de 0,90 (riscul producătorului = 10 %), în timp ce probabilitatea ca un lot să fie omologat având un procentaj al motoarelor defecte de 65 % să fie de 0,10 (riscul consumatorului = 10 %).

Se utilizează următoarea procedură pentru fiecare dintre poluanții rezultați din emisii (a se vedea figura 2.1):

Fiennumărul eșantionului considerat.

Se determină pentru eșantion rezultatul statistic al încercării care cuantifică numărul cumulativ de încercări cu rezultat negativ la încercarea cu numărul n.

Atunci:

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mic sau egal cu valoarea-limită de acceptare pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de acceptare pentru poluant;

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mare sau egal cu valoarea-limită de respingere pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de respingere pentru poluant;

în celelalte cazuri, se supune încercării un motor suplimentar în conformitate cu punctul 6.2 și se aplică procedura de calcul eșantionului mărit cu o unitate.

În tabelul 2.1, valorile-limită de acceptare și de respingere se calculează conform Standardului Internațional ISO 8422/1991.

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mic sau egal cu valoarea-limită de acceptare pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de acceptare pentru poluant;

dacă rezultatul statistic al încercării este mai mare sau egal cu valoarea-limită de respingere pentru dimensiunea eșantionului indicat în tabelul 2.1, se ia o decizie de respingere pentru poluant;

în celelalte cazuri, se supune încercării un motor suplimentar în conformitate cu punctul 6.2 și se aplică procedura de calcul eșantionului mărit cu o unitate.

ANEXA III

ANEXA III

Metodologia de adaptare a rezultatelor încercărilor de laborator privind emisiile pentru includerea factorilor de deteriorare

Definiții

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

ciclu de anduranță înseamnă operarea (viteză, sarcină, putere) unui echipament mobil fără destinație rutieră sau a unui motor efectuată pe parcursul perioadei de acumulare de ore de funcționare;

componente critice legate de emisii înseamnă sistemul de posttratare a gazelor de evacuare, unitatea de control electronic al motorului și senzorii și elementele de acționare aferente, precum și sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), inclusiv toate filtrele, sistemele de răcire, supapele de control și conductele aferente;

operațiuni critice de întreținere legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care trebuie efectuate asupra componentelor critice legate de emisii ale motorului;

operațiuni de întreținere legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care afectează în mod substanțial emisiile sau care este probabil să afecteze performanța în materie de emisii a echipamentului mobil fără destinație rutieră sau a motorului în timpul funcționării normale;

familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare înseamnă o grupare a motoarelor de către producător care respectă definiția unei familii de motoare, dar care, în plus, sunt grupate într-o familie de familii de motoare care utilizează sisteme similare de posttratare a gazelor de evacuare;

operațiuni de întreținere care nu sunt legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care nu afectează în mod substanțial emisiile sau care nu au un efect de durată asupra deteriorării performanței în materie de emisii a echipamentului mobil fără destinație rutieră sau a motorului în timpul funcționării normale după efectuarea operațiunilor de întreținere;

program de acumulare de ore de funcționare înseamnă ciclul de anduranță și perioada de acumulare de ore de funcționare în vederea determinării factorilor de deteriorare pentru familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare.

Generalități

Prezenta anexă prezintă în detaliu procedurile de selectare a motoarelor care urmează să fie încercate în cadrul unui program de acumulare de ore de funcționare în scopul determinării factorilor de deteriorare pentru omologarea UE de tip a tipului de motor sau a familiei de motoare și pentru evaluarea conformității producției. Factorii de deteriorare se aplică emisiilor măsurate în conformitate cu anexa VI și se calculează în conformitate cu anexa VII, utilizând procedura prevăzută la punctul 3.2.7 sau, respectiv, la punctul 4.3.

Nu este necesar ca autoritatea de omologare să asiste la încercările de acumulare de ore de funcționare sau la încercările privind emisiile efectuate în vederea determinării deteriorării.

Prezenta anexă descrie în detaliu, de asemenea, operațiunile de întreținere, legate sau nu de emisii, care ar trebui să fie sau care pot fi efectuate pentru motoarele care fac obiectul unui program de acumulare de ore de funcționare. Astfel de operațiuni de întreținere trebuie să fie conforme cu întreținerea efectuată pentru motoarele aflate în exploatare și să fie comunicate utilizatorilor finali ai motoarelor noi.

Categoriile de motoare NRE, NRG, IWP, IWA, RLL, RLR, SMB, ATS și subcategoriile NRS-v-2b și NRS-v-3

Selectarea motoarelor pentru stabilirea factorilor de deteriorare în cursul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor

Motoarele se selectează din cadrul familiei de motoare definite în secțiunea 2 din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 privind cerințele administrative în vederea stabilirii factorilor de deteriorare în cursul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor.

Motoarele aparținând unor familii de motoare diferite pot fi combinate în continuare în familii pe baza tipului de sistem de posttratare a gazelor de evacuare utilizat sau, atunci când nu este utilizată posttratarea, pe baza similarității caracteristicilor tehnice ale sistemului de control al emisiilor. Motoarele cu alezaje și curse diferite, cu configurație diferită, cu sisteme diferite de gestionare a aerului sau cu sisteme diferite de combustibil pot fi considerate echivalente din punct de vedere al caracteristicilor de deteriorare a emisiilor în cazul în care producătorul furnizează autorității de omologare date care să demonstreze că există o justificare tehnică rezonabilă pentru această echivalare. Pentru a include familii de motoare cu specificații tehnice similare și o instalare similară a sistemelor de posttratare a gazelor de evacuare în aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, producătorul furnizează autorității de omologare date care demonstrează că performanța legată de reducerea emisiilor în cazul motoarelor respective este similară.

Motorul care face obiectul încercării trebuie să fie reprezentativ pentru caracteristicile de deteriorare a emisiilor ale familiilor de motoare pentru care se vor aplica valorile factorilor de deteriorare rezultate în vederea obținerii omologării de tip. Producătorul de motoare selectează un motor care reprezintă familia de motoare, grupul de familii de motoare sau familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, în conformitate cu punctul 3.1.2, pentru încercarea în cadrul unui program de acumulare de ore de funcționare precum cel menționat la punctul 3.2.2; motorul ales trebuie raportat autorității de omologare înainte de începerea oricăror încercări.

În cazul în care autoritatea de omologare decide că, pentru cazul cel mai defavorabil, emisiile pentru familia de motoare, grupul de familii de motoare sau familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare pot fi mai bine reprezentate de un alt motor de încercare, motorul supus încercării se selectează împreună de către autoritatea de omologare și producătorul de motoare.

Determinarea factorilor de deteriorare în cursul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor

Considerații generale

Factorii de deteriorare aplicabili unei familii de motoare, unui grup de familii de motoare sau unei familii de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare se stabilesc utilizând motoarele selectate pe baza unei proceduri de acumulare de ore de funcționare care include încercări periodice în vederea determinării emisiilor de gaze și particule pe durata/pentru fiecare ciclu de încercare aplicabil categoriei de motoare, astfel cum se prevede în anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1628. În cazul ciclurilor de încercare în regim tranzitoriu pentru motoare din categoria NRE pentru echipamente mobile fără destinație rutieră (NRTC), se utilizează numai rezultatele încercării NRTC efectuate cu pornire la cald (NRTC cu pornire la cald).

La cererea producătorului, autoritatea de omologare poate permite utilizarea factorilor de deteriorare care au fost stabiliți prin utilizarea unor proceduri alternative celor menționate la punctele 3.2.2-3.2.5. În acest caz, producătorul trebuie să furnizeze dovezi, acceptate de autoritatea de omologare, conform cărora procedurile alternative utilizate nu sunt mai puțin stricte decât cele prevăzute la punctele 3.2.2-3.2.5.

Programul de acumulare de ore de funcționare

Programele de acumulare de ore de funcționare se pot desfășura, la alegerea producătorului, prin operarea unui echipament mobil fără destinație rutieră echipat cu motorul selectat în cadrul unui program de acumulare în exploatare sau prin operarea motorului selectat în cadrul unui program de acumulare pe standul de încercare pentru măsurarea puterii. Nu este necesar ca producătorul să utilizeze un combustibil de referință pentru acumularea de ore de funcționare între punctele de încercare pentru măsurarea emisiei.

Acumularea în exploatare și pe standul de încercare pentru măsurarea puterii

Producătorul determină forma și durata programului de acumulare de ore de funcționare și ciclul de anduranță pentru motoare în concordanță cu un bun raționament tehnic.

Producătorul determină punctele de încercare în care vor fi măsurate emisiile de gaze și de particule în timpul ciclurilor aplicabile, după cum urmează:

La efectuarea unui program de acumulare de ore de funcționare mai scurt decât perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor în conformitate cu punctul 3.2.2.1.7, numărul minim de puncte de încercare este de trei, unul la început, unul aproximativ la mijloc și unul la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

La completarea unui program de acumulare de ore de funcționare până la sfârșitul perioadei de durabilitate a emisiilor, numărul minim de puncte de încercare este de două, unul la începutul și unul la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

Producătorul poate efectua încercări, în mod suplimentar, la puncte intermediare la intervale egale.

Valorile emisiilor în punctele de la începutul și, respectiv, de la sfârșitul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, fie calculate în conformitate cu punctul 3.2.5.1, fie măsurate direct în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.2, trebuie să se încadreze în valorile-limită aplicabile familiei de motoare. Cu toate acestea, emisiile individuale de la punctele de încercare intermediare pot depăși valorile-limită respective.

În cazul categoriilor sau subcategoriilor de motoare pentru care se aplică NRTC ori pentru categoria sau subcategoriile de motoare NRS pentru care se aplică un ciclu de încercare în regim tranzitoriu pentru motoare mari cu aprindere prin scânteie pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră (LSI-NRTC), producătorul poate solicita acordul autorității de omologare pentru efectuarea unui singur ciclu de încercare (fie ciclul NRTC sau LSI-NRSC la cald, după caz, fie ciclul NRSC) în fiecare punct de încercare, celălalt ciclu de încercare efectuându-se numai la începutul și la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

În cazul categoriilor sau subcategoriilor de motoare pentru care nu este prevăzut un ciclu în regim tranzitoriu pentru echipamente mobile fără destinație rutieră aplicabil în anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1628, se efectuează numai NRSC la fiecare punct de încercare.

Programele de acumulare de ore de funcționare pot fi diferite pentru familii diferite de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare.

Programele de acumulare de ore de funcționare pot fi mai scurte decât perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, dar nu trebuie să fie mai scurte decât echivalentul a cel puțin un sfert din perioada relevantă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor menționată în anexa V la Regulamentul (UE) 2016/1628.

Este permisă uzura accelerată prin ajustarea programului de acumulare de ore de funcționare pe baza consumului de combustibil. Ajustarea se bazează pe raportul dintre consumul tipic de combustibil în timpul funcționării și consumul de combustibil din ciclul de anduranță, însă consumul de combustibil din ciclul de anduranță nu trebuie să îl depășească pe primul cu mai mult de 30 %.

Cu acordul autorității de omologare, producătorul poate folosi metode alternative de uzură accelerată.

Programul de acumulare de ore de funcționare trebuie descris în detaliu în cererea de omologare UE de tip și trebuie comunicat autorității de omologare înainte de începerea oricărei încercări.

În cazul în care autoritatea de omologare decide că este necesară efectuarea unor măsurători suplimentare între punctele selectate de producător, aceasta informează producătorul în acest sens. Programul de acumulare de ore de funcționare revizuit este pregătit de producător și este aprobat de autoritatea de omologare.

Încercarea motorului

Stabilizarea motorului

Pentru fiecare familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, producătorul determină numărul de ore de funcționare a echipamentului mobil fără destinație rutieră sau a motorului după care s-a stabilizat sistemul de posttratare. La cererea autorității de omologare, producătorul pune la dispoziție datele și analizele utilizate pentru efectuarea acestei determinări. Ca opțiune alternativă, producătorul poate să țină în funcțiune motorul sau echipamentul mobil fără destinație rutieră între 60 și 125 de ore sau o perioadă de timp echivalentă din ciclul de anduranță, pentru a stabiliza sistemul de posttratare.

Finalul perioadei de stabilizare determinate la punctul 3.2.3.1.1 se consideră începutul programului de acumulare de ore de funcționare.

Încercarea de acumulare de ore de funcționare

După stabilizare, motorul funcționează în conformitate cu programul de acumulare de ore de funcționare selectat de producător, astfel cum se descrie la punctul 3.2.2. La intervale periodice în timpul programului de acumulare de ore de funcționare determinat de producător și, după caz, decis de autoritatea de omologare în conformitate cu punctul 3.2.2.2, motorul este supus încercării privind emisiile de gaze și de particule în timpul NRTC și NRSC cu pornire la cald sau a LSI-NRTC și NRSC aplicabile categoriei de motoare, în conformitate cu anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1628.

Producătorul poate alege să măsoare emisiile de poluanți înregistrate înaintea oricărui sistem de posttratare a gazelor de evacuare separat de emisiile de poluanți înregistrate după orice sistem de posttratare a gazelor de evacuare.

În conformitate cu punctul 3.2.2.1.4, în cazul în care s-a convenit efectuarea unui singur ciclu de încercare (NRTC, LSI-NRTC sau NRSC cu pornire la cald) în fiecare punct de încercare, celălalt ciclu de încercare (NRTC, LSI-NRTC sau NRSC cu pornire la cald) se efectuează la începutul și la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

În conformitate cu punctul 3.2.2.1.5, în cazul categoriilor sau subcategoriilor de motoare pentru care nu este prevăzut un ciclu în regim tranzitoriu pentru echipamente mobile fără destinație rutieră aplicabil în anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1628, se efectuează numai NRSC la fiecare punct de încercare.

În timpul programului de acumulare de ore de funcționare, se realizează întreținerea motorului în conformitate cu punctul 3.4.

În timpul programului de acumulare de ore de funcționare, se pot efectua și operațiuni neprogramate de întreținere a motorului sau a echipamentului mobil fără destinație rutieră, de exemplu în cazul în care sistemul normal de diagnostic al producătorului a detectat o problemă care i-ar indica operatorului echipamentului mobil fără destinație rutieră apariția unei defecțiuni.

Raportare

Rezultatele tuturor încercărilor privind emisiile (NRTC, LSI-NRTC și NRSC cu pornire la cald) efectuate în timpul programului de acumulare de ore de funcționare se pun la dispoziția autorității de omologare. În cazul în care o încercare privind emisiile este anulată, producătorul furnizează motivele pentru care încercarea a fost anulată. Într-un astfel de caz, trebuie efectuată o altă serie de încercări în cursul următoarelor 100 de ore de funcționare acumulate.

Producătorul păstrează înregistrări ale tuturor informațiilor legate de toate încercările privind emisiile și operațiunile de întreținere a motorului efectuate în timpul programului de acumulare de ore de funcționare. Informațiile respective se pun la dispoziția autorității de omologare împreună cu rezultatele încercărilor privind emisiile efectuate în cadrul programului de acumulare de ore de funcționare.

Determinarea factorilor de deteriorare

La efectuarea unui program de acumulare de ore de funcționare în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.1 sau cu punctul 3.2.2.1.2.3, pentru fiecare poluant măsurat în timpul NRTC, LSI-NRTC și NRSC cu pornire la cald în fiecare punct de încercare din timpul programului de acumulare de ore de funcționare, se efectuează o analiză de regresie liniară pentru cea mai bună ajustare pe baza tuturor rezultatelor încercărilor. Rezultatul fiecărei încercări pentru fiecare poluant se exprimă cu același număr de zecimale ca valorile-limită pentru poluantul respectiv, astfel cum se aplică în cadrul familiei de motoare, plus o zecimală suplimentară.

În conformitate cu punctul 3.2.2.1.4 sau cu punctul 3.2.2.1.5, în cazul în care s-a efectuat un singur ciclu de încercare (NRTC cu pornire la cald, LSI-NRTC sau NRSC) în fiecare punct de încercare, analiza de regresie trebuie efectuată numai pe baza rezultatelor încercării din ciclul de încercare efectuat în fiecare punct.

Producătorul poate solicita acordul prealabil al autorității de omologare pentru o regresie neliniară.

Valorile emisiilor pentru fiecare poluant, la începutul programului de acumulare de ore de funcționare și la sfârșitul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor aplicabile în cazul motorului supus încercării sunt:

fie determinate prin extrapolarea ecuației de regresie de la punctul 3.2.5.1, atunci când se efectuează un program de acumulare de ore de funcționare în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.1 sau cu punctul 3.2.2.1.2.3; fie

măsurate în mod direct atunci când se efectuează un program de acumulare de ore de funcționare în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.2.

În cazul în care, pentru familii de motoare din cadrul aceluiași grup de familii de motoare sau de familii de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, se utilizează valori ale emisiilor, dar cu perioade diferite de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, valorile emisiilor la sfârșitul perioadei de durabilitate se recalculează pentru fiecare perioadă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor prin extrapolarea sau interpolarea ecuației de regresie determinate la punctul 3.2.5.1.

Factorul de deteriorare (FD) pentru fiecare poluant se definește ca fiind raportul dintre valorile emisiilor aplicate la sfârșitul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor și, respectiv, la începutul programului de acumulare de ore de funcționare (factor de deteriorare multiplicativ).

Producătorul poate solicita acordul prealabil al autorității de omologare pentru aplicarea unui FD aditiv pentru fiecare poluant. Factorul de deteriorare aditiv este definit ca fiind diferența dintre valorile calculate ale emisiilor la sfârșitul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor și cele calculate la începutul programului de acumulare de ore de funcționare.

În figura 3.1, este prezentat un exemplu de determinare a FD prin utilizarea regresiei liniare pentru emisiile de NOx.

Nu se acceptă amestecarea FD multiplicativi cu cei aditivi în cadrul aceluiași set de poluanți.

În cazul în care calculul are ca rezultat o valoare sub 1,00 pentru un FD multiplicativ sau sub 0,00 pentru un FD aditiv, atunci factorul de deteriorare este 1,0 sau, respectiv, 0,00.

În conformitate cu punctul 3.24.2.1.4, în cazul în care s-a convenit efectuarea unui singur ciclu de încercare (NRTC, LSI-NRTC sau NRSC cu pornire la cald) în fiecare punct de încercare, iar celălalt ciclu de încercare (NRTC, LSI-NRTC sau NRSC cu pornire la cald) s-a efectuat numai la începutul și la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare, factorul de deteriorare calculat pentru ciclul de încercare care a fost efectuat în fiecare punct de încercare se aplică, de asemenea, pentru celălalt ciclu de încercare.

Figura 3.1

Exemplu de determinare a FD

Acumulare minimă de ore de funcționare

Perioadă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor (EDP) [h]

NOx (g/kWh)

FD multiplicativ = 0,390 / 0,352 = 1,109

FD aditiv = 0,390 - 0,352 = 0,038 g/kWh

Parametru al EDP

25% din EDP

0,390 g/kWh

0,352 g/kWh

Valoare-limită

Extrapolare

0,50

0,45

0,40

0,35

0,30

0,25

0,20

0 1 000 2 000 3 000 4 000 5 000 6 000 7 000 8 000

Factori de deteriorare atribuiți

Ca alternativă la utilizarea unui program de acumulare de ore de funcționare pentru determinarea FD, producătorii de motoare pot alege să utilizeze FD multiplicativi atribuiți, astfel cum sunt furnizați în tabelul 3.1:

Nu se furnizează FD aditivi atribuiți. FD multiplicativi atribuiți nu pot fi transformați în FD aditivi.

Este permisă utilizarea, pentru PN, fie a unui FD aditiv de 0,0, fie a unui FD multiplicativ de 1,0 în coroborare cu rezultatele încercărilor anterioare privind FD care nu au stabilit o valoare pentru PN, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele două condiții:

încercarea anterioară privind FD a fost efectuată pe o tehnologie a motorului care s-ar fi calificat pentru includerea în aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, astfel cum se prevede la punctul 3.1.2, ca și familia de motoare la care se intenționează aplicarea FD; și

rezultatele încercărilor au fost utilizate într-o omologare de tip anterioară, acordată înainte de data omologării UE de tip aplicabilă prevăzută în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/1628.

În pofida punctului 3.2.6.1, este permisă utilizarea, pentru PN, fie a unui FD aditiv de 0,0, fie a unui FD multiplicativ de 1,0 în coroborare cu rezultatele încercărilor anterioare privind FD care nu au stabilit o valoare pentru PN, în cazul în care sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:

încercarea anterioară privind FD a fost efectuată pe o tehnologie a motorului care s-ar fi calificat pentru includerea în aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, astfel cum se prevede la punctul 3.1.2, ca și familia de motoare la care se intenționează aplicarea FD; și

rezultatele încercărilor au fost utilizate într-o omologare de tip anterioară, acordată înainte de data omologării UE de tip aplicabilă prevăzută în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/1628.

În cazul în care sunt utilizați FD atribuiți, producătorul prezintă autorității de omologare dovezi solide privind faptul că este de așteptat ca, în mod rezonabil, componentele aparatelor de control al emisiilor să aibă o durabilitate a emisiilor asociată cu respectivii factori atribuiți. Astfel de dovezi se pot baza pe analize de proiectare, pe încercări sau pe o combinație a acestora.

Aplicarea factorilor de deteriorare

Motoarele respectă limitele de emisie corespunzătoare fiecărui poluant, astfel cum se aplică familiei de motoare, după aplicarea factorilor de deteriorare la rezultatul încercării, măsurate în conformitate cu anexa VI (emisii specifice ale particulelor și ale fiecărui gaz individual, ponderate pe ciclu). În funcție de tipul de FD, se aplică următoarele dispoziții:

multiplicativ: (emisie specifică ponderată pe ciclu) × FD ≤ limita de emisii;

aditiv: (emisie specifică ponderată pe ciclu) + FD ≤ limita de emisii

Emisia specifică ponderată pe ciclu poate include ajustarea pentru regenerarea rară, după caz.

În cazul unui FD multiplicativ pentru NOx + HC, se determină și se aplică separat factori de deteriorare distincți pentru HC și NOx atunci când se calculează nivelurile de emisii deteriorate pe baza rezultatelor unei încercări pentru determinarea emisiilor înainte de a combina valorile rezultate pentru NOx și HC deteriorate în vederea stabilirii conformității cu limita de emisie.

Producătorul poate aplica FD determinați pentru o familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare la un motor care nu face parte din aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare. În astfel de cazuri, producătorul demonstrează autorității de omologare că motorul pentru care a fost supusă inițial încercării familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare și motorul căruia i s-au aplicat FD determinați au specificații tehnice și cerințe similare privind instalarea pe echipamentul mobil fără destinație rutieră și că emisiile provenite de la un astfel de motor sunt similare.

În cazul în care FD sunt aplicați unui motor cu o altă perioadă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, aceștia se recalculează pentru perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor aplicabilă prin extrapolarea sau interpolarea ecuației de regresie determinate la punctul 3.2.5.1.

FD pentru fiecare poluant și pentru fiecare ciclu de încercare aplicabil se înregistrează în raportul de încercare prevăzut în apendicele 1 la anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 privind cerințele administrative.

Verificarea conformității producției

Conformitatea producției în ceea ce privește emisiile se verifică pe baza dispozițiilor prevăzute în secțiunea 6 din anexa II.

Producătorul poate măsura emisiile de poluanți înaintea trecerii prin sistemul de posttratare a gazelor de evacuare, concomitent cu efectuarea încercării de omologare UE de tip. În acest scop, producătorul poate stabili un FD neoficial separat pentru motor fără sistemul de posttratare a gazelor de evacuare și pentru sistemul de posttratare a gazelor de evacuare, care îl poate ajuta în controalele efectuate la încheierea procesului de producție.

În vederea omologării UE de tip, numai FD determinați în conformitate cu punctul 3.2.5 sau 3.2.6 sunt înregistrați în raportul de încercare prevăzut în apendicele 1 la anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Întreținere

În vederea programului de acumulare de ore de funcționare, operațiunile de întreținere se efectuează în conformitate cu manualul de utilizare și întreținere al producătorului.

Operațiunile programate de întreținere legată de emisii

Operațiunile programate de întreținere legată de emisii, realizate în timpul funcționării motorului în scopul realizării unui program de acumulare de ore de funcționare, au loc la intervale echivalente celor specificate în instrucțiunile de întreținere ale producătorului destinate utilizatorului final al echipamentului mobil fără destinație rutieră sau al motorului. Operațiunile de întreținere programate pot fi actualizate, în funcție de necesități, pe durata programului de acumulare de ore de funcționare, cu condiția ca nicio operațiune de întreținere să nu fie ștearsă din programul de întreținere după ce a fost efectuată pe motorul de încercare.

Orice reglare, dezasamblare, curățare sau înlocuire a componentelor critice legate de emisii, efectuată periodic în timpul perioadei de durabilitate a caracteristicilor emisiilor pentru a preveni funcționarea necorespunzătoare a motorului, se realizează numai în măsura în care este necesar, din punct de vedere tehnologic, pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare a sistemului de control al emisiilor. Se evită necesitatea înlocuirii programate, în timpul programului de acumulare de ore de funcționare și după un anumit timp de funcționare a motorului, a componentelor critice legate de emisii, altele decât cele care se califică drept elemente de schimb de rutină. În acest context, elementele consumabile de întreținere pentru reînnoire periodică sau elementele care necesită curățare după un anumit timp de funcționare a motorului se califică drept elemente de schimb de rutină.

Orice cerințe de întreținere programate se supun aprobării de către autoritatea de omologare înaintea acordării unei omologări UE de tip și se includ în manualul consumatorului. Autoritatea de omologare nu poate refuza aprobarea unor cerințe de întreținere care sunt rezonabile și necesare din punct de vedere tehnic, inclusiv, printre altele, a celor identificate la punctul 3.4.1.4.

Pentru programul de acumulare de ore de funcționare, producătorul motorului indică orice reglare, curățare, întreținere (după caz) și înlocuire programată în cazul următoarelor elemente:

filtrele și elementele de răcire din sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR);

supapa de ventilare forțată a carterului, dacă este cazul;

vârfurile injectoarelor (este permisă numai curățarea);

injectoarele de combustibil;

turbocompresorul;

unitatea de control electronic al motorului și senzorii și elementele de acționare aferente;

sistemul de posttratare a particulelor (inclusiv componentele conexe);

sistemul de posttratare a NOx (inclusiv componentele conexe);

sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), inclusiv toate supapele și tuburile de control conexe;

orice alt sistem de posttratare a gazelor de evacuare.

Operațiunile critice programate de întreținere legate de emisii se efectuează numai dacă este necesar să fie realizate în condiții de funcționare, iar cerința este comunicată utilizatorului final al motorului sau al echipamentului mobil fără destinație rutieră.

Modificarea operațiunilor programate de întreținere

Producătorul depune o cerere la autoritatea de omologare pentru aprobarea oricărei noi operațiuni programate de întreținere pe care dorește să o efectueze în timpul programului de acumulare de ore de funcționare și, în consecință, să o recomande utilizatorilor finali ai echipamentelor mobile fără destinație rutieră sau ai motoarelor. Cererea trebuie să fie însoțită de date în sprijinul necesității efectuării de noi operațiuni de întreținere programate și de intervalul de întreținere.

Operațiunile de întreținere programate care nu sunt legate de emisii

Operațiunile de întreținere programate care nu sunt legate de emisii și care sunt rezonabile și necesare din punct de vedere tehnic (de exemplu, schimbarea uleiului, schimbarea filtrului de ulei, schimbarea filtrului de combustibil, schimbarea filtrului de aer, întreținerea sistemului de răcire, reglarea turației la ralanti, a regulatorului de viteză, a cuplului de strângere a prezoanelor motorului, a jocului supapelor, a jocului injectoarelor, reglarea curelelor de transmisie etc.) pot fi efectuate pe motoarele sau pe echipamentele mobile fără destinație rutieră selectate pentru programul de acumulare de ore de funcționare la intervalele maxime recomandate utilizatorului final de către producător (de exemplu, la alte intervale decât cele recomandate pentru operațiuni de întreținere majore).

Reparații

Reparațiile componentelor unui motor selectat pentru încercare pe durata unui program de acumulare de ore de funcționare se efectuează numai în cazul defectării unei componente sau a funcționării defectuoase a motorului. Reparația motorului propriu-zis, a sistemului de control al emisiilor sau a sistemului de alimentare cu combustibil nu este permisă decât în măsura definită la punctul 3.5.2.

În cazul în care motorul, sistemul de control al emisiilor sau sistemul de alimentare cu combustibil al acestuia funcționează necorespunzător în timpul programului de acumulare de ore de funcționare, orele de funcționare se anulează și se inițiază o nouă perioadă de acumulare de ore de funcționare, cu un nou motor.

Punctul anterior nu se aplică în cazul în care componentele care s-au defectat sunt înlocuite cu componente echivalente care au acumulat un număr similar de ore de funcționare.

Categoriile și subcategoriile de motoare NRSh și NRS, cu excepția NRS-v-2b și NRS-v-3

Categoria EDP aplicabilă și factorul de deteriorare (FD) corespunzător se determină în conformitate cu prezenta secțiune 4.

Se consideră că o familie de motoare respectă valorile-limită impuse pentru o subcategorie de motoare atunci când rezultatele încercării privind emisiile pentru toate motoarele care reprezintă familia de motoare, atunci când sunt corectate prin înmulțirea cu FD prevăzut în prezenta secțiune 2, sunt mai mici sau egale cu valorile-limită impuse pentru subcategoria de motoare respectivă. Cu toate acestea, în cazul în care unul sau mai multe dintre rezultatele încercării privind emisiile pentru unul sau mai multe motoare care reprezintă familia de motoare, atunci când sunt corectate prin înmulțirea cu FD prevăzut în prezenta secțiune 2, sunt mai mari decât una sau mai multe dintre valorile-limită pentru emisii impuse pentru subcategoria de motoare respectivă, se consideră că familia de motoare nu respectă valorile-limită impuse pentru subcategoria de motoare respectivă.

FD se determină după cum urmează:

Pe cel puțin un motor de încercare care reprezintă configurația aleasă ca fiind cea mai susceptibilă să depășească limitele de emisii stabilite pentru HC + NOx și care este construit să fie reprezentativ pentru motoarele produse, se aplică (întreaga) procedură de încercare în ceea ce privește emisiile, astfel cum este descris în anexa VI, după numărul de ore necesar pentru stabilizarea emisiilor.

În cazul în care se încearcă mai multe motoare, rezultatele se calculează ca media rezultatelor pentru toate motoarele supuse încercării, rotunjită la același număr de zecimale ca și limita aplicabilă, cu o cifră semnificativă suplimentară.

Astfel de încercări privind emisiile se efectuează din nou după uzura motorului. Procedura de uzură trebuie concepută pentru a permite producătorului să anticipeze corect deteriorarea caracteristicilor emisiei în timpul funcționării prevăzute în timpul EDP a motorului, luând în considerare tipul de uzură și alte mecanisme de deteriorare prevăzute în condiții tipice de utilizare care ar putea afecta performanțele în materie de emisii. În cazul în care se încearcă mai multe motoare, rezultatele se calculează ca media rezultatelor pentru toate motoarele supuse încercării, rotunjită la același număr de zecimale ca și cel indicat de limita aplicabilă, cu o cifră semnificativă suplimentară.

Se împart emisiile înregistrate la sfârșitul EDP (emisii medii, dacă este cazul) pentru fiecare poluant reglementat la emisiile stabilizate (emisii medii, dacă este cazul) și se rotunjește la două cifre semnificative. Numărul obținut este FD, exceptând cazurile în care acesta este mai mic de 1,00, situații în care FD este 1,00.

Producătorul poate programa puncte de încercare suplimentare între punctul de încercare a emisiilor stabilizate și sfârșitul EDP. În cazul în care sunt programate încercări intermediare, punctele de încercare se repartizează la intervale egale pe parcursul EDP (plus sau minus două ore), iar unul dintre aceste puncte de încercare se situează la jumătate din EDP totală (plus sau minus două ore).

Pentru fiecare poluant HC + NOx și CO, se trasează o linie dreaptă între punctele de date, considerând că încercările inițiale au loc la ora zero și aplicând metoda celor mai mici pătrate. FD este emisia calculată la sfârșitul perioadei de durabilitate împărțită la emisia calculată la ora zero.

FD pentru fiecare poluant pentru ciclul de încercare aplicabil se înregistrează în raportul de încercare prevăzut în apendicele 1 la anexa VII la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Factorii de deteriorare calculați se pot referi și alte familii decât cele pe baza cărora au fost generați în cazul în care producătorul prezintă autorității de omologare o justificare acceptabilă, înainte de omologarea UE de tip, a faptului că este de așteptat în mod rezonabil ca familiile de motoare afectate să aibă caracteristici similare de deteriorare a emisiilor pe baza modelului și a tehnologiei utilizate.

În continuare, este prezentată o listă neexhaustivă de grupuri în funcție de modele și de tehnologie:

motoare clasice în doi timpi fără sistem de posttratare;

motoare clasice în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare în patru timpi cu catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic;

motoare în patru timpi fără catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic.

Categorii EDP

Pentru categoriile de motoare din tabelul V-3 sau V-4 din anexa V la Regulamentul (UE) 2016/1628 care au valori alternative pentru EDP, producătorii declară categoria EDP aplicabilă pentru fiecare familie de motoare la momentul omologării UE de tip. Această categorie este categoria din tabelul 3.2 care se apropie cel mai mult de durata de viață utilă prevăzută pentru echipamentul pe care urmează să fie montat motorul, astfel cum este determinată de producătorul motorului. Producătorul păstrează datele adecvate pentru a justifica alegerea categoriei de EDP pentru fiecare familie de motoare. Aceste date se comunică, la cerere, autorității de omologare competente.

Producătorul trebuie să demonstreze într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea de omologare caracterul adecvat al categoriei EDP declarate. Datele care servesc la susținerea alegerii de către producător a unei categorii EDP pentru o familie de motoare dată pot include, dar nu se limitează la:

studii privind durata de viață a echipamentelor pe care sunt instalate motoarele respective;

evaluări tehnice ale motoarelor uzate prin utilizare pe teren pentru a stabili momentul în care se deteriorează performanțele motorului până la nivelul la care utilitatea și/sau fiabilitatea lor este afectată într-o măsură suficientă pentru a necesita o revizie sau o înlocuire;

declarații de garanție și perioade de garanție;

documente cu caracter comercial privind durata de viață a motoarelor;

rapoarte de defecțiuni semnalate de clienți; și

evaluări tehnice privind durabilitatea, în ore, a tehnologiilor specifice ale motorului, a materialelor pentru motoare sau a modelelor de motoare.

ciclu de anduranță înseamnă operarea (viteză, sarcină, putere) unui echipament mobil fără destinație rutieră sau a unui motor efectuată pe parcursul perioadei de acumulare de ore de funcționare;

componente critice legate de emisii înseamnă sistemul de posttratare a gazelor de evacuare, unitatea de control electronic al motorului și senzorii și elementele de acționare aferente, precum și sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), inclusiv toate filtrele, sistemele de răcire, supapele de control și conductele aferente;

operațiuni critice de întreținere legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care trebuie efectuate asupra componentelor critice legate de emisii ale motorului;

operațiuni de întreținere legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care afectează în mod substanțial emisiile sau care este probabil să afecteze performanța în materie de emisii a echipamentului mobil fără destinație rutieră sau a motorului în timpul funcționării normale;

familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare înseamnă o grupare a motoarelor de către producător care respectă definiția unei familii de motoare, dar care, în plus, sunt grupate într-o familie de familii de motoare care utilizează sisteme similare de posttratare a gazelor de evacuare;

operațiuni de întreținere care nu sunt legate de emisii înseamnă operațiunile de întreținere care nu afectează în mod substanțial emisiile sau care nu au un efect de durată asupra deteriorării performanței în materie de emisii a echipamentului mobil fără destinație rutieră sau a motorului în timpul funcționării normale după efectuarea operațiunilor de întreținere;

program de acumulare de ore de funcționare înseamnă ciclul de anduranță și perioada de acumulare de ore de funcționare în vederea determinării factorilor de deteriorare pentru familia de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare.

La efectuarea unui program de acumulare de ore de funcționare mai scurt decât perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor în conformitate cu punctul 3.2.2.1.7, numărul minim de puncte de încercare este de trei, unul la început, unul aproximativ la mijloc și unul la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

La completarea unui program de acumulare de ore de funcționare până la sfârșitul perioadei de durabilitate a emisiilor, numărul minim de puncte de încercare este de două, unul la începutul și unul la sfârșitul programului de acumulare de ore de funcționare.

Producătorul poate efectua încercări, în mod suplimentar, la puncte intermediare la intervale egale.

fie determinate prin extrapolarea ecuației de regresie de la punctul 3.2.5.1, atunci când se efectuează un program de acumulare de ore de funcționare în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.1 sau cu punctul 3.2.2.1.2.3; fie

măsurate în mod direct atunci când se efectuează un program de acumulare de ore de funcționare în conformitate cu punctul 3.2.2.1.2.2.

încercarea anterioară privind FD a fost efectuată pe o tehnologie a motorului care s-ar fi calificat pentru includerea în aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, astfel cum se prevede la punctul 3.1.2, ca și familia de motoare la care se intenționează aplicarea FD; și

rezultatele încercărilor au fost utilizate într-o omologare de tip anterioară, acordată înainte de data omologării UE de tip aplicabilă prevăzută în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/1628.

încercarea anterioară privind FD a fost efectuată pe o tehnologie a motorului care s-ar fi calificat pentru includerea în aceeași familie de sisteme de posttratare a gazelor de evacuare, astfel cum se prevede la punctul 3.1.2, ca și familia de motoare la care se intenționează aplicarea FD; și

rezultatele încercărilor au fost utilizate într-o omologare de tip anterioară, acordată înainte de data omologării UE de tip aplicabilă prevăzută în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/1628.

multiplicativ: (emisie specifică ponderată pe ciclu) × FD ≤ limita de emisii;

aditiv: (emisie specifică ponderată pe ciclu) + FD ≤ limita de emisii

filtrele și elementele de răcire din sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR);

supapa de ventilare forțată a carterului, dacă este cazul;

vârfurile injectoarelor (este permisă numai curățarea);

injectoarele de combustibil;

turbocompresorul;

unitatea de control electronic al motorului și senzorii și elementele de acționare aferente;

sistemul de posttratare a particulelor (inclusiv componentele conexe);

sistemul de posttratare a NOx (inclusiv componentele conexe);

sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), inclusiv toate supapele și tuburile de control conexe;

orice alt sistem de posttratare a gazelor de evacuare.

Pe cel puțin un motor de încercare care reprezintă configurația aleasă ca fiind cea mai susceptibilă să depășească limitele de emisii stabilite pentru HC + NOx și care este construit să fie reprezentativ pentru motoarele produse, se aplică (întreaga) procedură de încercare în ceea ce privește emisiile, astfel cum este descris în anexa VI, după numărul de ore necesar pentru stabilizarea emisiilor.

În cazul în care se încearcă mai multe motoare, rezultatele se calculează ca media rezultatelor pentru toate motoarele supuse încercării, rotunjită la același număr de zecimale ca și limita aplicabilă, cu o cifră semnificativă suplimentară.

Astfel de încercări privind emisiile se efectuează din nou după uzura motorului. Procedura de uzură trebuie concepută pentru a permite producătorului să anticipeze corect deteriorarea caracteristicilor emisiei în timpul funcționării prevăzute în timpul EDP a motorului, luând în considerare tipul de uzură și alte mecanisme de deteriorare prevăzute în condiții tipice de utilizare care ar putea afecta performanțele în materie de emisii. În cazul în care se încearcă mai multe motoare, rezultatele se calculează ca media rezultatelor pentru toate motoarele supuse încercării, rotunjită la același număr de zecimale ca și cel indicat de limita aplicabilă, cu o cifră semnificativă suplimentară.

Se împart emisiile înregistrate la sfârșitul EDP (emisii medii, dacă este cazul) pentru fiecare poluant reglementat la emisiile stabilizate (emisii medii, dacă este cazul) și se rotunjește la două cifre semnificative. Numărul obținut este FD, exceptând cazurile în care acesta este mai mic de 1,00, situații în care FD este 1,00.

Producătorul poate programa puncte de încercare suplimentare între punctul de încercare a emisiilor stabilizate și sfârșitul EDP. În cazul în care sunt programate încercări intermediare, punctele de încercare se repartizează la intervale egale pe parcursul EDP (plus sau minus două ore), iar unul dintre aceste puncte de încercare se situează la jumătate din EDP totală (plus sau minus două ore).

Pentru fiecare poluant HC + NOx și CO, se trasează o linie dreaptă între punctele de date, considerând că încercările inițiale au loc la ora zero și aplicând metoda celor mai mici pătrate. FD este emisia calculată la sfârșitul perioadei de durabilitate împărțită la emisia calculată la ora zero.

Factorii de deteriorare calculați se pot referi și alte familii decât cele pe baza cărora au fost generați în cazul în care producătorul prezintă autorității de omologare o justificare acceptabilă, înainte de omologarea UE de tip, a faptului că este de așteptat în mod rezonabil ca familiile de motoare afectate să aibă caracteristici similare de deteriorare a emisiilor pe baza modelului și a tehnologiei utilizate.

motoare clasice în doi timpi fără sistem de posttratare;

motoare clasice în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare în patru timpi cu catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic;

motoare în patru timpi fără catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic.

motoare clasice în doi timpi fără sistem de posttratare;

motoare clasice în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi;

motoare stratificate cu baleiaj în doi timpi cu catalizator din același material activ și cu aceeași sarcină și cu același număr de celule pe cm2;

motoare în patru timpi cu catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic;

motoare în patru timpi fără catalizator, cu aceeași tehnologie a supapelor și cu sistem de lubrifiere identic.

studii privind durata de viață a echipamentelor pe care sunt instalate motoarele respective;

evaluări tehnice ale motoarelor uzate prin utilizare pe teren pentru a stabili momentul în care se deteriorează performanțele motorului până la nivelul la care utilitatea și/sau fiabilitatea lor este afectată într-o măsură suficientă pentru a necesita o revizie sau o înlocuire;

declarații de garanție și perioade de garanție;

documente cu caracter comercial privind durata de viață a motoarelor;

rapoarte de defecțiuni semnalate de clienți; și

evaluări tehnice privind durabilitatea, în ore, a tehnologiilor specifice ale motorului, a materialelor pentru motoare sau a modelelor de motoare.

ANEXA IV

ANEXA IV

Cerințe referitoare la strategiile de control al emisiilor, la măsurile de control al NOx și la măsurile de control al particulelor

Definiții, abrevieri și cerințe generale

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții și abrevieri:

cod de diagnosticare a defectelor (DTC) înseamnă un identificator numeric sau alfanumeric care identifică sau reprezintă o NCM și PCM;

DTC confirmat și activ înseamnă un DTC stocat în timpul în care sistemul NCD și/sau PCD determină existența unei defecțiuni;

familie NCD de motoare înseamnă gruparea de către producător a motoarelor care au metode comune de monitorizare/diagnosticare a NCM-urilor;

sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) înseamnă un sistem în cadrul motorului care are capacitatea de:

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului NOx;

a identifica cauza posibilă a funcționării defectuoase a controlului NOx prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

funcționare defectuoasă a controlului NOx (NCM) înseamnă o încercare de a manipula fraudulos sistemul de control al NOx al unui motor sau o funcționare defectuoasă care afectează sistemul și care s-ar putea datora manipulării frauduloase, a cărei detectare este considerată de prezentul regulament ca necesitând activarea unei avertizări sau a unui sistem de implicare;

sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de particule (PCD) înseamnă un sistem în cadrul motorului care are capacitatea de:

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului de particule;

a identifica posibila cauză a funcționării defectuoase a controlului de particule prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

funcționare defectuoasă a controlului emisiilor de particule (PCM) înseamnă o încercare de a manipula fraudulos sistemul de posttratare a particulelor al unui motor sau o funcționare defectuoasă care afectează sistemul de posttratare a particulelor și care s-ar putea datora manipulării frauduloase, a cărei detectare este considerată de prezentul regulament ca necesitând activarea unei avertizări sau a unui sistem de implicare;

familie PCD de motoare înseamnă gruparea de către producător a motoarelor care au metode comune de monitorizare/diagnosticare a PCM;

instrument de scanare înseamnă un echipament extern de încercare utilizat pentru comunicarea cu sistemul NCD și/sau PCD din exterior.

Temperatura ambiantă

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (7), atunci când se face trimitere la temperatura ambiantă în alt mediu decât mediul de laborator, se aplică următoarele dispoziții:

pentru un motor instalat pe un stand de încercare, temperatura ambiantă este temperatura aerului de combustie cu care este alimentar motorul, în amonte de orice parte a motorului supusă încercării;

pentru un motor instalat pe un echipament mobil fără destinație rutieră, temperatura ambiantă este temperatura aerului imediat în afara perimetrului echipamentului mobil fără destinație rutieră.

Cerințe tehnice referitoare la strategiile de control al emisiilor

Prezenta secțiune 2 se aplică motoarelor comandate electronic din categoriile NRE, NRG, IWP, IWA, RLL și RLR conforme cu limitele de emisii din etapa V prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 și care utilizează comenzile electronice pentru stabilirea atât a cantității, cât și a intervalului de injecție cu combustibil sau care utilizează comenzi electronice pentru a activa, a dezactiva sau a modula sistemul electronic de control utilizat pentru a reduce NOx.

Cerințe privind strategia de bază de control al emisiilor

Strategia de bază de control al emisiilor trebuie să fie concepută astfel încât să permită motorului, în condiții normale de funcționare, să îndeplinească cerințele din prezentul regulament. Condițiile normale de utilizare nu sunt limitate la condițiile de control prevăzute la punctul 2.4.

Strategiile de bază de control al emisiilor cuprind, dar nu se limitează la hărți sau algoritmi pentru a controla:

reglarea injecției sau aprinderii combustibilului (reglarea motorului);

recircularea gazelor de evacuare (EGR);

SCR de dozare a reactivului.

Este interzisă orice strategie de bază de limitare a emisiilor care poate face distincție între funcționarea motorului conform unei încercări standardizate de omologare UE de tip și alte condiții de funcționare și, ulterior, reduce nivelul de limitare a emisiilor atunci când motorul nu funcționează în condiții incluse în mod substanțial în procedura de omologare UE de tip.

În pofida dispozițiilor de la punctul 2.2.3, în cazul (sub)categoriilor de motoare care nu fac obiectul unor cicluri de încercare în regim tranzitoriu în scopul omologării UE de tip, strategia de bază de control al emisiilor poate detecta existența condițiilor de funcționare tranzitorii și poate aplica strategia corespunzătoare de control al emisiilor. În acest caz, strategia de control al emisiilor trebuie să fie inclusă în prezentarea generală a strategiei de bază de control al emisiilor în conformitate cu punctul 1.4 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 și în informațiile confidențiale privind strategia de control al emisiilor prevăzute în apendicele 2 la anexa respectivă.

Producătorul demonstrează serviciului tehnic, în momentul încercării de omologare UE de tip, că funcționarea strategiei de bază de limitare a emisiilor este conformă cu dispozițiile din prezenta secțiune pe baza documentației menționate la punctul 2.6.

Cerințe privind strategia auxiliară de control al emisiilor

Un motor sau un echipament mobil fără destinație rutieră poate activa o strategie auxiliară de control al emisiilor, cu condiția ca strategia auxiliară de control al emisiilor:

să nu reducă definitiv eficacitatea sistemului de control al emisiilor;

să funcționeze numai în afara condițiilor de control specificate la punctele 2.4.1, 2.4.2 sau 2.4.3 pentru obiectivele definite la punctul 2.3.5 și numai atâta timp cât este necesar pentru respectivele obiective, cu excepția situațiilor permise la punctele 2.3.1.3, 2.3.2 și 2.3.4;

să fie activată numai în mod excepțional în condițiile de control prevăzute la punctele 2.4.1, 2.4.2 sau 2.4.3, respectiv să se fi demonstrat că este necesară pentru obiectivele identificate la punctul 2.3.5, să fie aprobată de către autoritatea de omologare și să nu fie activă mai mult timp decât este necesar în scopurile respective;

să asigure un nivel de performanță al sistemului de control al emisiilor care este cât mai apropiat posibil de cel furnizat de strategia de bază de control al emisiilor.

Atunci când o strategie auxiliară de control al emisiilor este activată în timpul unei încercări de omologare UE de tip, activarea nu se limitează la desfășurarea sa în afara condițiilor de control prevăzute la punctul 2.4, iar scopurile nu se limitează la criteriile de la punctul 2.3.5.

Atunci când strategia auxiliară de control al emisiilor nu este activată în timpul încercării de omologare UE de tip, trebuie să se demonstreze că aceasta nu este activă decât atât timp cât este necesar pentru scopurile stabilite la punctul 2.3.5.

Funcționarea la rece

Pe un motor echipat cu sistem de recirculare a gazelor de evacuare (EGR) poate fi activată o strategie auxiliară de control al emisiilor indiferent de condițiile de control de la punctul 2.4, dacă temperatura ambiantă este sub 275 K (2 oC) și este îndeplinit unul dintre următoarele două criterii:

temperatura galeriei de admisie este mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație: IMTc = PIM/15,75 + 304,4, unde: IMTc este temperatura calculată a galeriei de admisie, exprimată în K, iar PIM este presiunea absolută a galeriei de admisie, exprimată în kPa;

temperatura lichidului de răcire este mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație: ECTc = PIM/14,004 + 325,8, unde: ECTc este temperatura calculată a lichidului de răcire al motorului, exprimată în K, iar PIM este presiunea absolută a galeriei de admisie, exprimată în kPa.

Cu excepția celor permise la punctul 2.3.2, o strategie auxiliară de control al emisiilor poate fi activată numai în următoarele scopuri:

prin semnale la bord, pentru a proteja de daune motorul (inclusiv pentru a proteja dispozitivul de control al admisiei de aer) și/sau echipamentul mobil fără destinație rutieră pe care este instalat motorul;

din motive de siguranță a funcționării;

pentru prevenirea emisiilor excesive, în timpul pornirii la rece, al încălzirii sau al opririi;

în cazul în care este utilizată pentru a compensa controlul unui poluant reglementat în anumite condiții de mediu sau funcționale, pentru păstrarea controlului asupra tuturor celorlalți poluanți reglementați, în cadrul valorilor-limită pentru emisii adecvate pentru motorul în cauză. Scopul este de a compensa fenomenele care apar în mod natural, într-un mod care să asigure un control acceptabil asupra tuturor constituenților emisiilor.

Producătorul demonstrează serviciului tehnic în momentul încercării de omologare UE de tip că funcționarea oricărei strategii auxiliare de control al emisiilor este conformă cu dispozițiile din prezenta secțiune. Demonstrația constă într-o evaluare a documentației menționate la punctul 2.6.

Este interzisă orice utilizare a unei strategii auxiliare de control al emisiilor care nu este conformă cu punctul 2.3.1-2.3.5.

Condiții de control

Condițiile de control specifică un interval de altitudine, de temperatură ambiantă și de răcire a motorului care determină dacă strategia auxiliară de control al emisiilor poate fi activată în mod general sau doar excepțional în conformitate cu punctul 2.3.

Condițiile de control specifică o presiune atmosferică ce se măsoară ca presiune atmosferică statică absolută (uscată sau umedă) (presiunea atmosferică).

Condiții de control pentru motoare din categoriile IWP și IWA:

o altitudine care nu depășește 500 de metri (sau o presiune atmosferică echivalentă de 95,5 kPa);

o temperatură ambiantă în intervalul 275 K-303 K (2 oC-30 oC);

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

Condiții de control pentru motoare din categoriile RLL:

o altitudine care nu depășește 1000 de metri (sau o presiune atmosferică echivalentă de 90 kPa);

o temperatură ambiantă în intervalul 275 K-303 K (2 oC-30 oC);

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

Condiții de control pentru motoare din categoriile NRE, NRG și RLR:

presiunea atmosferică mai mare sau egală cu 82,5 kPa;

temperatura ambiantă în următorul interval:

mai mare sau egală cu 266 K (– 7 oC);

mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație la presiunea atmosferică specificată: Tc = – 0,4514 × (101,3 – Pb) + 311, unde: Tc este temperatura calculată a aerului ambiant, exprimată în K, iar Pb reprezintă presiunea atmosferică, în kPa;

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

Dacă se utilizează senzorul de temperatură a aerului de admisie al motorului pentru a estima temperatura ambiantă a aerului, se evaluează diferența nominală dintre cele două puncte de măsurare pentru un tip de motor sau o familie de motoare. Atunci când este utilizată, temperatura măsurată a aerului de admisie se ajustează cu o valoare egală cu diferența nominală față de temperatura ambiantă estimată pentru o instalare utilizând tipul de motoare sau familia de motoare specificată.

Evaluarea diferenței se face utilizând un bun raționament ingineresc pe baza elementelor tehnice (calcule, simulări, rezultate experimentale, date etc.), inclusiv:

categoriile obișnuite de echipamente mobile fără destinație rutieră pe care se va instala tipul de motoare sau familia de motoare; și

instrucțiunile de instalare furnizate producătorului de echipamente originale (OEM) de către producător.

O copie a evaluării se pune la dispoziția autorității de omologare, la cerere.

Cerințe privind documentația

Producătorul îndeplinește cerințele privind documentația de la punctul 1.4 din partea A a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 și din apendicele 2 la anexa respectivă.

Producătorul îndeplinește cerințele privind documentația de la punctul 1.4 din partea A a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 și din apendicele 2 la anexa respectivă.

Producătorul se asigură că toate documentele utilizate în acest scop se marchează cu un număr de identificare și cu data emiterii. Producătorul notifică autorității de omologare orice modificare a datelor înregistrate. În acest caz, aceasta emite fie o versiune actualizată a documentelor în cauză în care paginile relevante sunt marcate în mod clar cu data revizuirii și cu natura modificării, fie, în mod alternativ, o nouă versiune consolidată, însoțită de un index care conține o descriere detaliată și data fiecărei modificări.

Cerințe tehnice referitoare la măsurile de control al NOx

Prezenta secțiune 3 se aplică motoarelor comandate electronic din categoriile NRE, NRG, IWP, IWA, RLL și RLR conforme cu limitele de emisii din etapa V prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 și care utilizează comenzile electronice pentru stabilirea atât a cantității, cât și a intervalului de injecție cu combustibil sau care utilizează comenzi electronice pentru a activa, a dezactiva sau a modula sistemul electronic de control utilizat pentru a reduce NOx.

Producătorul furnizează informații complete referitoare la caracteristicile funcționale ale măsurilor de control al NOx utilizând documentele prevăzute în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Strategia de control al NOx trebuie să fie funcțională în toate condițiile de mediu care apar în mod normal pe teritoriul Uniunii, în special la temperaturi ambiante joase.

Producătorul demonstrează că emisia de amoniac în timpul ciclului aplicabil de încercare a emisiilor din cadrul procedurii de omologare UE de tip, atunci când este utilizat un reactiv, nu depășește o valoare medie de 25 ppm pentru motoarele din categoria RLL și de 10 ppm pentru motoarele din toate celelalte categorii aplicabile.

În cazul în care recipientele cu reactiv sunt instalate pe un echipament mobil fără destinație rutieră sau sunt conectate la acesta, trebuie inclus mijlocul de prelevare a unui eșantion de reactiv în interiorul recipientului. Punctul de prelevare trebuie să fie ușor accesibil fără a fi necesară utilizarea unor instrumente sau dispozitive speciale.

În plus față de cerințele prevăzute la punctele 3.2-3.5, se aplică următoarele cerințe:

pentru motoarele din categoria NRG, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 1;

pentru motoarele din categoria NRE:

cerințele tehnice prevăzute în apendicele 2, atunci când motorul este destinat exclusiv utilizării în locul motoarelor din etapa V din categoriile IWP și IWA, conform articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016-1628; sau

cerințele prevăzute în apendicele 1 pentru motoarele care nu sunt prevăzute la punctul (i);

pentru motoarele din categoriile IWP, IWA și RLR, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 2;

pentru motoarele din categoria RLL, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 3.

Cerințe tehnice referitoare la măsurile de control al particulelor poluante

Prezenta secțiune se aplică motoarelor din subcategoriile care fac obiectul unei limite pentru PN în conformitate cu limitele de emisii din etapa V prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/1628 și care sunt echipate cu un sistem de posttratare a particulelor. În cazurile în care sistemul de control al NOx și sistemul de control al particulelor au aceleași componente fizice [de exemplu, același substrat (SCR pe filtru), același senzor de temperatură a gazelor de evacuare], cerințele din prezenta secțiune nu se aplică niciunei componente sau funcționări defectuoase în cazul în care, în urma luării în considerare a unei evaluări motivate furnizate de producător, autoritatea de omologare ajunge la concluzia că o funcționare defectuoasă a controlului particulelor, în cadrul domeniului de aplicare a prezentei secțiuni, ar conduce la o funcționare defectuoasă a controlului NOx corespunzătoare în cadrul domeniului de aplicare a secțiunii 3.

Cerințele tehnice detaliate referitoare la măsurile de control al particulelor poluante sunt specificate în apendicele 4.

Apendicele 1

Cerințe tehnice suplimentare privind măsurile de control al NOx pentru motoarele din categoriile NRE și NRG, inclusiv metoda pentru a demonstra aceste strategii

Introducere

Prezentul apendice stabilește cerințele suplimentare menite să asigure funcționarea corectă a măsurilor de control al NOx. Acesta cuprinde cerințe pentru motoarele care se bazează pe utilizarea unui reactiv în vederea reducerii emisiilor. Omologarea UE de tip este condiționată de aplicarea dispozițiilor relevante privind instruirea operatorului, documentele de instalare, sistemul de avertizare a operatorului, sistemul de implicare și protecția reactivului împotriva înghețului, care sunt prevăzute în prezentul apendice.

Cerințe generale

Motorul trebuie să fie echipat cu un sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) capabil să identifice funcționările defectuoase ale controlului emisiilor de NOx (NCM-uri). Orice motor reglementat de prezenta secțiune 2 se proiectează, se construiește și se instalează astfel încât să fie capabil să îndeplinească aceste cerințe pe întreaga durată de viață normală a motorului, în condiții normale de utilizare. Pentru realizarea acestui obiectiv, se acceptă ca motoarele care au fost utilizate pe o perioadă mai îndelungată decât perioadă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor specificată în anexa V la Regulamentul (UE) 2016/1628 să prezinte o anumită deteriorare a performanțelor și a sensibilității sistemului de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD), astfel încât pragurile specificate în prezenta anexă să poată fi depășite înainte de activarea sistemelor de avertizare și/sau de implicare.

Informații solicitate

În cazul în care sistemul de control al emisiilor necesită un reactiv, tipul reactivului, informațiile privind concentrația atunci când reactivul este sub formă de soluție, condițiile de temperatură de funcționare și trimiterea la standarde internaționale privind compoziția și calitatea și alte caracteristici ale reactivului sunt specificate de producător în conformitate cu partea B din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Informațiile scrise care descriu în detaliu caracteristicile funcționale ale sistemului de avertizare a operatorului prevăzut în secțiunea 4 și ale sistemului de implicare a operatorului prevăzut în secțiunea 5 se furnizează autorității de omologare la momentul omologării UE de tip.

Producătorul pune la dispoziția OEM documentele cu instrucțiuni privind modul de instalare a motorului pe echipamente mobile fără destinație rutieră astfel încât motorul, sistemul său de control al emisiilor și componentele echipamentului mobil fără destinație rutieră să funcționeze în conformitate cu cerințele din prezentul apendice. Documentația respectivă include cerințele tehnice detaliate privind motorul (software, hardware și comunicații) necesare pentru instalarea corectă a motorului pe echipamentul mobil fără destinație rutieră.

Condiții de funcționare

Monitorizarea nivelului de reactiv din rezervorul de stocare se efectuează în toate condițiile în care măsurarea este realizabilă din punct de vedere tehnic (de exemplu, în toate condițiile în care un reactiv lichid nu este înghețat).

La temperaturi ambiante de 266 K (– 7 °C) sau inferioare, se aplică protecția împotriva înghețării reactivului.

Toate elementele din sistemul de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx, altele decât cele enumerate la punctele 2.2.1 și 2.2.2, trebuie să fie operaționale cel puțin în condițiile de control aplicabile prevăzute la punctul 2.4 din prezenta anexă pentru fiecare categorie de motoare. Sistemul de diagnosticare trebuie să rămână operațional în afara acestui interval, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic.

Protecția reactivului împotriva înghețului

Este permisă utilizarea unui rezervor de reactiv și a unui sistem de dozare încălzite sau neîncălzite. Un sistem încălzit respectă cerințele de la punctele 2.3.2.2-2.3.2.2.4. Un sistem neîncălzit respectă cerințele de la punctul 2.3.2.3.

Utilizarea unui rezervor de reactiv și a unui sistem de dozare neîncălzite se indică în instrucțiunile scrise destinate utilizatorului final al echipamentului.

Rezervorul de reactiv și sistemul de dozare

În cazul în care reactivul a înghețat, acesta trebuie să fie disponibil pentru utilizare în maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă de 266 K (– 7 oC).

Criterii de proiectare pentru un sistem încălzit

Un sistem încălzit trebuie proiectat astfel încât să îndeplinească cerințele de performanță prevăzute la punctele 2.3.2-2.3.2.2.4 atunci când este încercat utilizând procedura definită.

Rezervorul de reactiv și sistemul de dozare se climatizează la 255 K (– 18 oC), timp de 72 de ore sau până când reactivul devine solid, oricare dintre acestea survine mai întâi.

După perioada de climatizare prevăzută la punctul 2.3.2.2.1, echipamentul/motorul se pornește și funcționează la o temperatură ambiantă de 266 K (– 7 oC) sau mai scăzută, după cum urmează:

10-20 de minute la ralanti; urmate de

maximum 50 de minute la cel mult 40 % din sarcina nominală.

La încheierea procedurii de încercare prevăzute la punctul 2.3.2.2.2, sistemul de dozare a reactivului trebuie să fie pe deplin funcțional.

Evaluarea criteriilor de proiectare se poate realiza într-o celulă de încercare dintr-o cameră frigorifică, utilizându-se un echipament mobil fără destinație rutieră întreg sau părți reprezentative pentru cele care urmează să fie instalate pe un echipament mobil fără destinație rutieră sau pe baza încercărilor pe teren.

Activarea sistemului de avertizare și de implicare a operatorului pentru un sistem neîncălzit.

Sistemul de avertizare a operatorului descris la punctele 4-4.9 se activează în cazul în care nu se produce dozarea reactivului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 °C).

Sistemul de implicare în situație critică astfel cum este menționat la punctul 5.4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului într-un interval de maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 °C).

Activarea sistemului de avertizare și de implicare a operatorului pentru un sistem neîncălzit

Sistemul de avertizare a operatorului descris în secțiunea 4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 oC).

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului într-un interval de maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 oC).

Cerințe de diagnostic

Sistemul de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) trebuie să fie capabil să identifice funcționările defectuoase ale controlului emisiilor de NOx (NCM) prin intermediul unor coduri de diagnosticare a defectelor (DTC-uri) stocate în memoria calculatorului, precum și să comunice, la cerere, informația respectivă în exterior.

Cerințe pentru înregistrarea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-urilor)

Sistemul NCD înregistrează un DTC pentru fiecare caz de funcționare defectuoasă a controlului NOx (NCM) în parte.

Sistemul NCD stabilește în termen de 60 de minute de funcționare a motorului dacă există o defecțiune detectabilă. În momentul respectiv, se înregistrează un DTC confirmat și activ și se activează sistemul de avertizare în conformitate cu secțiunea 4.

În cazurile în care este necesar un timp de funcționare mai mare de 60 de minute pentru ca echipamentele de monitorizare să detecteze cu precizie și să confirme o NCM (de exemplu, în cazul echipamentelor de monitorizare care utilizează modele statistice sau care funcționează pe baza consumului de fluide al echipamentului mobil fără destinație rutieră), autoritatea de omologare poate permite o perioadă mai lungă de monitorizare, cu condiția ca producătorul să justifice necesitatea unei perioade mai lungi (de exemplu, prin argumente tehnice, rezultate experimentale, experiența din producție etc.).

Cerințe pentru ștergerea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-urilor)

Sistemul NCD nu șterge DTC-urile din memoria calculatorului până când defecțiunea care a generat DTC-ul respectiv nu a fost remediată.

Sistemul NCD poate șterge toate DTC-urile la cererea unui instrument de scanare sau de întreținere protejat de drepturi de proprietate intelectuală care este pus la dispoziție de producătorul motorului, la cerere sau utilizând o parolă furnizată de producătorul motorului.

Un sistem NCD nu se programează sau proiectează pentru a se dezactiva parțial sau total în funcție de vechimea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe perioada de viață a motorului și nici nu trebuie să conțină niciun fel de algoritm sau strategie proiectată să reducă eficiența în timp a sistemului NCD.

Orice cod informatic sau parametru de exploatare reprogramabil al sistemului NCD trebuie protejat împotriva manipulării frauduloase.

Familia de motoare NCD

Producătorul este responsabil pentru determinarea componenței unei familii de motoare NCD. Gruparea motoarelor în cadrul unei familii de motoare NCD se bazează pe cele mai bune practici inginerești și este supusă aprobării de către autoritatea de omologare.

Motoarele care nu fac parte din aceeași familie de motoare pot aparține, cu toate acestea, aceleiași familii de motoare NCD.

Parametrii care definesc o familie de motoare NCD

O familie de motoare NCD se caracterizează prin parametri de proiectare de bază comuni motoarelor din cadrul familiei.

Pentru ca motoarele să fie considerate ca aparținând aceleiași familii de motoare NCD, următorii parametri de bază trebuie să fie similari:

sistemele de control al emisiilor;

metodele de monitorizare a NCD;

criteriile de monitorizare a NCD;

parametrii de monitorizare (de exemplu, frecvență).

Producătorul demonstrează similaritățile printr-o demonstrație tehnică pertinentă sau prin alte proceduri adecvate supuse aprobării autorității de omologare.

Producătorul poate solicita autorității de omologare să aprobe diferențe minore între metodele de monitorizare/diagnosticare a sistemului NCD datorate variațiilor de configurare a motorului, atunci când metodele respective sunt considerate de producător a fi similare și diferă numai pentru a corespunde unor caracteristici specifice ale componentelor vizate (de exemplu, mărimea, debitul gazelor de evacuare etc.) sau atunci când similaritățile acestora sunt bazate pe bunele practici inginerești.

Cerințe privind întreținerea

OEM furnizează instrucțiuni scrise tuturor utilizatorilor finali de echipamente noi fără destinație rutieră cu privire la sistemul de control al emisiilor și la funcționarea corectă a acestuia, în conformitate cu anexa XV.

Sistemul de avertizare a operatorului

Echipamentul mobil fără destinație rutieră include un sistem de avertizare a operatorului care utilizează alarme vizuale pentru a informa operatorul cu privire la detectarea unui nivel scăzut al reactivului, a unei calități necorespunzătoare a acestuia, a unei întreruperi a dozării sau a unei defecțiuni menționate în secțiunea 9, care conduc la activarea sistemului de implicare a operatorului dacă nu sunt rectificate în timp util. Sistemul de avertizare rămâne activ atunci când sistemul de implicare a operatorului descris în secțiunea 5 a fost activat.

Avertizarea nu este identică cu avertizarea utilizată în scopul semnalizării unei defecțiuni sau a unei operațiuni de întreținere a motorului, cu toate că poate utiliza același sistem de avertizare.

Sistemul de avertizare a operatorului poate consta în una sau mai multe lămpi sau poate afișa mesaje scurte care pot include, de exemplu, mesaje indicând clar:

timpul sau distanța rămase până la activarea implicărilor de nivel scăzut și/sau de situație critică;

valoarea implicării de nivel scăzut și/sau de situație critică, de exemplu valoarea reducerii cuplului;

condițiile în care poate fi anulată blocarea echipamentului mobil fără destinație rutieră.

Atunci când se afișează mesaje, sistemul utilizat pentru afișare poate fi același cu cel utilizat pentru alte operațiuni de întreținere.

La alegerea producătorului, sistemul de avertizare poate include o componentă audio pentru alertarea operatorului. Este permisă anularea avertizărilor audio de către operator.

Sistemul de avertizare a operatorului se activează astfel cum este prevăzut la punctele 2.3.3.1, 6.2, 7.2, 8.4 și, respectiv, 9.3.

Sistemul de avertizare a operatorului se dezactivează atunci când nu mai există condițiile necesare pentru activarea acestuia. Sistemul de avertizare a operatorului nu se dezactivează automat fără remedierea motivului care a condus la activarea sa.

Sistemul de avertizare poate fi întrerupt temporar de alte semnale de avertizare care transmit mesaje de siguranță importante.

Detaliile privind procedurile de activare și dezactivare a sistemului de avertizare a operatorului sunt descrise în secțiunea 11.

Ca parte a cererii de omologare UE de tip în temeiul prezentului regulament, producătorul demonstrează funcționarea sistemului de avertizare a operatorului, în conformitate cu secțiunea 10.

Sistemul de implicare a operatorului

Motorul include un sistem de implicare a operatorului bazat pe unul dintre următoarele principii:

un sistem de implicare în două etape cu o implicare de nivel scăzut (o limitare a performanței) urmată de o implicare în situație critică (dezactivarea efectivă a funcționării echipamentului mobil fără destinație rutieră);

un sistem de implicare în situație critică într-o singură etapă (dezactivarea efectivă a funcționării echipamentului mobil fără destinație rutieră), activat în condițiile unui sistem de implicare de nivel scăzut prevăzute la punctele 6.3.1, 7.3.1, 8.4.1 și 9.4.1.

Dacă producătorul alege să oprească motorul pentru a îndeplini cerința privind sistemul de implicare în situație critică într-o singură etapă, atunci poate fi activată implicarea privind nivelul reactivului, la alegerea producătorului, în condițiile de la punctul 6.3.2 în loc de condițiile de la punctul 6.3.1.

Motorul poate fi echipat cu un mijloc de dezactivare a implicării operatorului cu condiția respectării cerințelor de la punctul 5.2.1.

Motorul poate fi echipat cu un mijloc de dezactivare temporară a implicării operatorului în timpul unei urgențe declarate de o autoritate națională sau regională, de serviciile de urgență sau de forțele armate ale acestora.

Toate condițiile următoare se aplică atunci când un motor este echipat cu un mijloc de dezactivare temporară a implicării operatorului într-o urgență:

Perioada totală de funcționare pentru care implicarea poate fi dezactivată de către operator este de 120 de ore.

Metoda de activare se proiectează pentru a preveni acționarea accidentală prin solicitarea unei acțiuni voluntare duble și se marchează în mod clar, cel puțin cu avertismentul A SE UTILIZA NUMAI ÎN CAZ DE URGENȚĂ.

Dezactivarea se deconectează în mod automat după expirarea celor 120 de ore și există un mijloc prin care operatorul poate să dezactiveze manual dezactivarea în cazul în care urgența a luat sfârșit.

După expirarea celor 120 de ore de funcționare, nu mai este posibilă dezactivarea implicării, cu excepția cazului în care mijlocul de dezactivare a fost reactivat prin introducerea codului de securitate temporar al producătorului sau prin reconfigurarea ECU a motorului de către un tehnician calificat sau printr-o caracteristică de securitate echivalentă, unică pentru fiecare motor.

Numărul total și durata activărilor dezactivării trebuie să fie stocate într-o memorie electronică nevolatilă sau în contoare într-un mod care să asigure faptul că informațiile nu pot fi șterse în mod intenționat. Trebuie să fie posibilă citirea acestor înregistrări de către autoritățile naționale de control cu ajutorul unui instrument de scanare.

În dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 se include o descriere a conectării și a metodei de citire a înregistrărilor menționate la litera (e).

Producătorul trebuie să păstreze o înregistrare a fiecărei solicitări de reactivare a mijloacelor de dezactivare temporară a implicării operatorului și să pună înregistrările la dispoziția Comisiei sau a autorităților naționale, la cerere.

Sistem de implicare de nivel scăzut

Sistemul de implicare de nivel scăzut se activează la apariția oricăreia dintre condițiile specificate la punctele 6.3.1, 7.3.1, 8.4.1 și 9.4.1.

Sistemul de implicare de nivel scăzut reduce treptat, cu cel puțin 25 %, cuplul maxim al motorului disponibil în gama de turații cuprinsă între cuplul maxim și punctul de întrerupere a regulatorului de viteză, în conformitate cu figura 4.1. Rata de reducere a cuplului trebuie să fie de minimum 1 % pe minut.

Se pot utiliza alte măsuri de implicare pentru care s-a demonstrat, spre satisfacția autorității de omologare, că au cel puțin același nivel de severitate.

Figura 4.1

Diagramă de reducere a cuplului la implicarea de nivel scăzut

75 % din cuplul maxim la punctul de întrerupere al regulatorului de viteză

Punctul de întrerupere al regulatorului de viteză

75 % din cuplul maxim

Turație

25 % reducere

Cuplul maxim

Reducere

Cuplul

Sistemul de implicare în situație critică

Sistemul de implicare în situație critică se activează la apariția oricăreia dintre condițiile specificate la punctele 2.3.3.2, 6.3.2, 7.3.2, 8.4.2 și 9.4.2.

Sistemul de implicare în situație critică reduce utilitatea echipamentului mobil fără destinație rutieră la un nivel suficient de scăzut încât să oblige operatorul să remedieze orice probleme legate de secțiunile 6-9. Sunt acceptabile următoarele strategii:

Cuplul motorului între turația înregistrată la cuplul maxim și cea înregistrată la punctul de întrerupere a regulatorului de viteză se reduce treptat, de la cuplul de implicare de nivel scăzut din figura 4.1, cu minimum 1 % pe minut până la cel mult 50 % din cuplul maxim, iar pentru motoarele cu turație variabilă, turația motorului se reduce treptat la cel mult 60 % din turația nominală în aceeași perioadă de timp cu reducerea cuplului, astfel cum se arată în figura 4.2.

Figura 4.2

Diagrama de reducere a cuplului la implicarea în situație critică

M [Nm]

50 % cuplu

0,6 * nnominal

Turație

Cuplu (Nm)

50 % cuplu 0,6 * nnominal

Se pot utiliza alte măsuri de implicare pentru care se demonstrează, spre satisfacția autorității de omologare, că au cel puțin același nivel de severitate.

Pentru a lua în considerare problemele de siguranță și pentru a permite diagnosticarea în vederea soluționării problemelor prin mijloace proprii, se permite utilizarea unui dispozitiv de dezactivare a implicării pentru deblocarea puterii totale a motorului, cu condiția ca acesta:

să nu fie activ mai mult de 30 de minute; și

să se limiteze la trei activări pentru fiecare perioadă în care sistemul de implicare a operatorului este activ.

Sistemul de implicare a operatorului se dezactivează atunci când nu mai există condițiile necesare pentru activarea acestuia. Sistemul de implicare a operatorului nu se dezactivează automat fără remedierea motivului care a condus la activarea acestuia.

Detaliile privind procedurile de activare și dezactivare a sistemului de implicare a operatorului sunt descrise în secțiunea 11.

Ca parte a cererii de omologare UE de tip prevăzute în prezentul regulament, producătorul demonstrează funcționarea sistemului de implicare a operatorului, în conformitate cu secțiunea 11.

Disponibilitatea reactivului

Indicatorul nivelului de reactiv

Echipamentul mobil fără destinație rutieră include un indicator care informează cu claritate operatorul asupra nivelului de reactiv din rezervorul de stocare. Nivelul minim acceptabil de performanță pentru indicatorul de reactiv presupune indicarea permanentă a nivelului de reactiv pe perioada în care este activ sistemul de avertizare a operatorului menționat în secțiunea 4. Indicatorul de reactiv poate fi prezent sub forma unui afișaj analog sau digital și poate afișa nivelul sub formă de proporție din capacitatea totală a rezervorului, cantitate de reactiv rămasă sau număr estimat de ore de funcționare rămas.

Activarea sistemului de avertizare a operatorului

Sistemul de avertizare a operatorului menționat în secțiunea 4 se activează în momentul în care nivelul de reactiv ajunge sub 10 % din capacitatea rezervorului de reactiv sau la un procent mai ridicat, în funcție de decizia producătorului.

Avertizarea emisă este suficient de clară, în coroborare cu indicatorul de reactiv, pentru ca operatorul să înțeleagă că nivelul reactivului este scăzut. În cazul în care sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, trebuie să se afișeze un mesaj care indică un nivel scăzut al reactivului (de exemplu, nivel scăzut de uree, nivel scăzut de AdBlue sau nivel scăzut de reactiv).

Inițial, nu este nevoie ca sistemul de avertizare să fie activ în mod continuu (de exemplu, nu este nevoie ca mesajele să fie afișate în mod permanent), dar activarea trebuie să crească în intensitate până când devine continuă pe măsură ce nivelul de reactiv se apropie de zero și se apropie momentul de activare a sistemului de implicare a operatorului (de exemplu, frecvența de aprindere/stingere a lămpii). Aceasta culminează cu o notificare a operatorului la un nivel stabilit de producător, dar mult mai evidentă la momentul în care se activează sistemul de implicare a operatorului de la punctul 6.3 decât la momentul primei activări.

Avertizarea continuă nu trebuie să poată fi anulată cu ușurință sau ignorată. Atunci când sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, se afișează un mesaj explicit (de exemplu: alimentează cu uree, alimentează cu AdBlue sau alimentează cu reactiv). Avertizarea continuă poate fi întreruptă temporar de alte semnale de avertizare care transmit mesaje de siguranță importante.

Întreruperea sistemului de avertizare operativ nu trebuie să fie posibilă până la realimentarea cu reactiv la un nivel care nu declanșează activarea acestuia.

Activarea sistemului de implicare a operatorului

Sistemul de implicare de nivel scăzut descris la punctul 5.3 se activează în cazul în care nivelul reactivului din rezervorul de reactiv scade sub 2,5 % din capacitatea maximă nominală sau sub o valoare procentuală mai ridicată, stabilită de producător.

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care rezervorul de reactiv este gol, dacă sistemul de dozare nu mai poate extrage reactiv din rezervor sau atunci când nivelul reactivului este sub 2,5 % din capacitatea maximă nominală, în funcție de alegerea producătorului.

Cu excepția descrisă la punctul 5.5, întreruperea sistemului de implicare de nivel scăzut sau în situație critică nu trebuie să fie posibilă până la realimentarea cu reactiv la un nivel care nu declanșează activarea acestuia.

Monitorizarea calității reactivului

Motorul sau echipamentul mobil fără destinație rutieră include un mijloc de determinare a prezenței unui reactiv necorespunzător la bordul echipamentului mobil fără destinație rutieră.

Producătorul specifică o concentrație minimă de reactiv acceptabilă CDmin, care conduce la emisii de evacuare de NOx care nu depășesc cea mai mică valoare dintre limita aplicabilă pentru NOx înmulțită cu 2,25 sau limita aplicabilă pentru NOx plus 1,5 g/kWh. Pentru subcategoriile de motoare cu o limită combinată pentru HC și NOx, valoarea-limită aplicabilă de NOx, în sensul prezentului punct, se combină cu valoarea-limită pentru HC și NOx redusă cu 0,19 g/kWh.

Valoarea CDmin precizată de producător trebuie utilizată în timpul demonstrației prevăzute în secțiunea 13 și înregistrată în partea C din fișa de informații menționată în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Orice concentrație a reactivului mai scăzută decât CDmin trebuie detectată și trebuie considerată, în sensul punctului 7.1, ca fiind un reactiv necorespunzător.

Se atribuie un contor specific pentru calitatea reactivului (contor de calitate a reactivului). Contorul de calitate a reactivului numără orele de funcționare a motorului cu un reactiv necorespunzător.

Opțional, producătorul poate grupa defecțiunea de calitate a reactivului cu una sau mai multe dintre defecțiunile enumerate în secțiunile 8 și 9 într-un contor unic.

Detaliile privind criteriile și mecanismele de activare și dezactivare a contorului de calitate a reactivului sunt descrise în secțiunea 11.

Activarea sistemului de avertizare a operatorului

Atunci când sistemul de monitorizare confirmă o calitate necorespunzătoare a reactivului, se activează sistemul de avertizare a operatorului descris la punctul 4. În cazul în care sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, se afișează un mesaj care indică motivul avertizării (de exemplu, uree necorespunzătoare detectată, AdBlue necorespunzător detectat sau reactiv necorespunzător detectat).

Activarea sistemului de implicare a operatorului

Sistemul de implicare de nivel scăzut descris la punctul 5.3 se activează în cazul în care calitatea reactivului nu este rectificată în decurs de maximum 10 ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului, astfel cum este descris la punctul 7.2.

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care calitatea reactivului nu este rectificată în decurs de maximum 20 de ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului, astfel cum este descris la punctul 7.2.

Numărul de ore care precede activarea sistemelor de implicare se reduce în cazul apariției repetate a defecțiunii, în conformitate cu mecanismul descris în secțiunea 11.

Activitatea de dozare a reactivului

Motorul include un mijloc de determinare a întreruperii dozării.

Contorul activității de dozare a reactivului

Se atribuie un contor specific activității de dozare (contorul activității de dozare). Contorul numără orele de funcționare a motorului cu întreruperea activității de dozare a reactivului. Contorizarea nu este necesară atunci când întreruperea este comandată de unitatea de control electronic (ECU) a motorului întrucât, date fiind condițiile de funcționare a echipamentului mobil fără destinație rutieră, emisiile acestuia nu impun dozarea reactivului.

Opțional, producătorul poate grupa într-un contor unic defecțiunea de dozare a reactivului cu una sau mai multe dintre defecțiunile enumerate în secțiunile 7 și 9.

Detaliile privind criteriile și mecanismele de activare și dezactivare a contorului activității de dozare a reactivului sunt descrise în secțiunea 11.

Activarea sistemului de avertizare a operatorului

Sistemul de avertizare a operatorului descris în secțiunea 4 se activează în cazul întreruperii dozării care setează contorul activității de dozare în conformitate cu punctul 8.2.1. Atunci când sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, se afișează un mesaj care indică motivul avertizării (de exemplu, defecțiune la dozarea ureei, defecțiune la dozarea AdBlue sau defecțiune la dozarea reactivului).

Activarea sistemului de implicare a operatorului

Sistemul de implicare de nivel scăzut descris la punctul 5.3 se activează în cazul în care întreruperea dozării de reactiv nu este rectificată în decurs de maximum 10 ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului, în conformitate cu punctul 8.3.

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care întreruperea dozării de reactiv nu este rectificată în decurs de maximum 20 de ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului, în conformitate cu punctul 8.3.

Numărul de ore care precede activarea sistemelor de implicare se reduce în cazul apariției repetate a defecțiunii, în conformitate cu mecanismul descris în secțiunea 11.

Alte defecțiuni care pot fi atribuite manipulării frauduloase

În plus față de nivelul de reactiv din rezervor, de calitatea reactivului și de întreruperea dozării, se monitorizează următoarele defecțiuni, întrucât acestea pot fi cauzate de manipularea frauduloasă:

defecțiuni ale sistemului de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD), astfel cum este descris la punctul 9.2.1;

defecțiuni ale supapei sistemului de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), astfel cum este descris la punctul 9.2.2.

Cerințe și contoare de monitorizare

Sistemul NCD

Sistemul de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) se monitorizează pentru detectarea defecțiunilor electrice și pentru înlăturarea sau dezactivarea oricărui senzor care împiedică diagnosticarea altor defecțiuni prevăzute la punctele 6-8 (monitorizarea componentelor).

O listă neexhaustivă de senzori care afectează capacitatea de diagnosticare cuprinde senzorii care măsoară în mod direct concentrația de NOx, senzorii pentru calitatea ureei, senzorii ambianți și senzorii utilizați pentru monitorizarea activității de dozare a reactivului, a nivelului reactivului sau a consumului de reactiv.

Pentru fiecare eroare de monitorizare se atribuie un contor. Contoarele sistemului NCD numără orele de funcționare a motorului în care DTC asociat unei defecțiuni a sistemului NCD este confirmat ca fiind activ. Diferite defecțiuni ale sistemului NCD pot fi grupate într-un contor unic.

Producătorul poate grupa într-un contor unic defecțiunea sistemului NCD cu una sau mai multe defecțiuni enumerate în secțiunile 7, 8 și la punctul 9.2.2.

În secțiunea 11, sunt descrise detalii privind criteriile și mecanismele activării și dezactivării contorului (contoarelor) sistemului NCD.

Supapă EGR obturată

Sistemul de recirculare a gazelor de evacuare (EGR) trebuie monitorizat pentru a detecta obturarea supapei EGR.

Se atribuie un contor unei supape EGR obturate. Contorul supapei EGR numără orele de funcționare a motorului în care DTC asociat unei supape EGR obturate este confirmat ca fiind activ.

Producătorul poate grupa într-un contor unic valva EGR obturată și unul sau mai multe sisteme enumerate în secțiunile 7, 8 și la punctul 9.2.1.

În secțiunea 11, sunt descrise detalii privind criteriile și mecanismele de activare și dezactivare a contorului supapei EGR.

Activarea sistemului de avertizare a operatorului

Sistemul de avertizare a operatorului prevăzut în secțiunea 4 se activează în cazul apariției oricăreia dintre defecțiunile menționate la punctul 9.1 și indică necesitatea unei reparații urgente. În cazul în care sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, se afișează un mesaj care indică motivul avertizării (de exemplu, supapa de dozare a reactivului este deconectată sau defecțiune gravă legată de emisii).

Activarea sistemului de implicare a operatorului

Sistemul de implicare de nivel scăzut descris la punctul 5.3 se activează în cazul în care o defecțiune specificată la punctul 9.1 nu este rectificată în decurs de maximum 36 de ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului prevăzut la punctul 9.3.

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care o defecțiune specificată la punctul 9.1 nu este rectificată în decurs de maximum 100 de ore de funcționare a motorului după activarea sistemului de avertizare a operatorului prevăzut la punctul 9.3.

Numărul de ore care precede activarea sistemelor de implicare se reduce în cazul apariției repetate a defecțiunii în conformitate cu mecanismul descris în secțiunea 11.

Ca alternativă la cerințele prevăzute la punctul 9.2, producătorul poate monitoriza defecțiunile utilizând un senzor de NOx situat în sistemul de evacuare. În acest caz:

valoarea NOx la care se detectează NCM nu trebuie să depășească cea mai mică valoare dintre limita aplicabilă pentru NOx înmulțită cu 2,25 și limita aplicabilă pentru NOx plus 1,5 g/kWh. Pentru subcategoriile de motoare cu o limită combinată pentru HC și NOx, valoarea-limită aplicabilă pentru NOx, în sensul prezentului punct, este valoarea-limită combinată pentru HC și NOx redusă cu 0,19 g/kWh;

poate fi utilizat un singur avertisment, inclusiv, în cazul în care sunt utilizate mesaje, mențiunea nivel ridicat de NOx – cauză nedeterminată;

la punctul 9.4.1, numărul maxim de ore de funcționare a motorului între activarea sistemului de avertizare a operatorului și activarea sistemului de implicare de nivel scăzut se reduce la 10;

la punctul 9.4.2, numărul maxim de ore de funcționare a motorului între activarea sistemului de avertizare a operatorului și activarea sistemului de implicare în situație critică se reduce la 20.

Cerințe cu privire la demonstrație

Date generale

Conformitatea cu cerințele din prezentul apendice se demonstrează în timpul procedurii de omologare UE de tip prin efectuarea, astfel cum este ilustrat în tabelul 4.1 și specificat în prezenta secțiune 10:

unei demonstrații a activării sistemului de avertizare;

unei demonstrații a activării sistemului de implicare de nivel scăzut, dacă este cazul;

unei demonstrații a activării sistemului de implicare în situație critică.

Familii de motoare și familii de motoare NCD

Conformitatea unei familii de motoare sau a unei familii de motoare NCD cu cerințele prezentei secțiuni 10 poate fi demonstrată prin supunerea unui membru din familia în cauză la încercări, cu condiția ca producătorul să demonstreze autorității de omologare că sistemele de monitorizare necesare în vederea respectării cerințelor din prezentul apendice sunt similare în cadrul familiei respective.

Demonstrația faptului că sistemele de monitorizare ale altor membri ai familiei de motoare NCD sunt similare poate fi efectuată prezentând autorităților de omologare elemente precum algoritmi, analize funcționale etc.

Motorul de încercare este selectat de către producător de comun acord cu autoritatea de omologare. Acesta poate fi motorul prototip al familiei în cauză sau un alt motor.

În cazul în care motoarele dintr-o familie de motoare aparțin unei familii de motoare NCD care a fost deja omologată UE de tip, astfel cum este menționat la punctul 10.2.1 (figura 4.3), conformitatea respectivei familii de motoare se consideră a fi demonstrată fără încercări suplimentare, cu condiția ca producătorul să demonstreze autorității că sistemele de monitorizare necesare în vederea respectării cerințelor din prezentul apendice sunt similare în cadrul motorului în cauză și al familiilor de motoare NCD vizate.

Figura 4.3

Conformitatea demonstrată anterior a unei familii de motoare NCD

Conformitatea familiei de motoare NCD 1 a fost demonstrată pentru familia de motoare 2

Familia de motoare NCD 1

Familia de motoare 1

Familia de motoare 1

Conformitatea familiei de motoare 1 se consideră demonstrată

Demonstrarea activării sistemului de avertizare

Conformitatea activării sistemului de avertizare trebuie demonstrată prin efectuarea a două încercări: lipsa reactivului și o categorie de defecțiuni identificată în secțiunea 7, 8 sau 9.

Selectarea defecțiunii care urmează să facă obiectul încercărilor, dintre cele menționate la secțiunea 7, 8 sau 9.

Autoritatea de omologare selecționează o categorie de defecțiuni. În cazul în care este selectată o defecțiune menționată la punctul 7 sau la punctul 9, se aplică cerințele suplimentare prevăzute la punctul 10.3.2.2 sau, respectiv, 10.3.2.3.

Pentru a demonstra activarea sistemului de avertizare în caz de calitate necorespunzătoare a reactivului, se selectează un reactiv cu o diluare a substanței active cel puțin la fel de scăzută precum cea comunicată de către producător în conformitate cu cerințele prevăzute la punctele 7-7.3.3.

În scopul demonstrării activării sistemului de avertizare în cazul unor defecțiuni care pot fi atribuite manipulării frauduloase și care sunt definite în secțiunea 9, selectarea se efectuează în conformitate cu următoarele cerințe:

Producătorul trebuie să pună la dispoziția autorității de omologare o listă de astfel de defecțiuni potențiale.

Defecțiunea care urmează să fie luată în considerare în cadrul încercării se selectează de către autoritatea de omologare din lista menționată la punctul 10.3.2.3.1.

Demonstrație

În scopul acestei demonstrații, se efectuează câte o încercare separată pentru lipsa reactivului și, respectiv, pentru defecțiunea selectată în conformitate cu punctele 10.3.2-10.3.2.3.2.

În decursul unei încercări, nu sunt prezente alte defecțiuni decât cea vizată de încercare.

Înainte de demararea încercării, se șterg toate DTC-urile.

La cererea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, defecțiunile supuse încercărilor pot fi simulate.

Detectarea altor defecțiuni decât lipsa reactivului

Pentru alte defecțiuni decât lipsa reactivului, de îndată ce defecțiunea se instalează sau este simulată, detectarea acesteia se efectuează după cum urmează:

Sistemul NCD trebuie să reacționeze la introducerea unei defecțiuni selectate ca fiind adecvată de către autoritatea de omologare, în conformitate cu dispozițiile prezentului apendice. Acest lucru se consideră ca fiind demonstrat în cazul în care activarea survine în două cicluri consecutive de încercare a NCD în conformitate cu punctul 10.3.3.7.

Atunci când este specificat în descrierea procedurilor de monitorizare și autoritatea de omologare aprobă faptul că un dispozitiv de monitorizare specific necesită mai mult de două cicluri de încercare a sistemului NCD pentru a realiza monitorizarea, numărul de cicluri de încercare a NCD poate fi mărit la trei cicluri de încercare a NCD.

Fiecare ciclu individual de încercare a NCD din încercarea demonstrativă poate fi separat de o oprire a motorului. Intervalul de timp până la următoarea pornire ia în considerare eventuala monitorizare care ar putea avea loc după oprirea motorului, precum și orice condiții necesare care trebuie să existe pentru ca monitorizarea să aibă loc la următoarea pornire.

Demonstrarea activării sistemului de avertizare se consideră realizată dacă, la finalul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctul 10.3.3, sistemul de avertizare a fost activat în mod corespunzător, iar DTC pentru defecțiunea selectată se află în starea confirmat și activ.

Detectarea lipsei reactivului

În scopul demonstrării activării sistemului de avertizare în cazul lipsei reactivului, motorul se exploatează în decursul unuia sau mai multor cicluri de încercare a sistemului NCD, la alegerea producătorului.

Demonstrația începe cu un nivel al reactivului din rezervor care urmează a fi stabilit de comun acord de producător și autoritatea de omologare, dar care reprezintă cel puțin 10 % din capacitatea nominală a rezervorului.

Se consideră că sistemul de avertizare a funcționat corect în cazul în care următoarele condiții sunt îndeplinite în mod simultan:

sistemul de avertizare a fost activat la un nivel al reactivului de cel puțin 10 % din capacitatea rezervorului de reactiv; și

sistemul de avertizare continuă a fost activat la un nivel al reactivului cel puțin egal cu valoarea declarată de producător în conformitate cu dispozițiile din secțiunea 6.

Ciclul de încercare a sistemului NCD

Ciclul de încercare a sistemului NCD analizat în prezenta secțiune 10 pentru demonstrarea funcționării corecte a sistemului NCD este ciclul NRTC cu pornire la cald pentru motoarele din subcategoriile NRE-v-3, NRE-v-4, NRE-v-5, NRE-v-6 și NRSC aplicabil pentru toate celelalte categorii.

La cererea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, poate fi utilizat un ciclu de încercare NCD alternativ (de exemplu, altul decât NTRC sau NRSC) pentru un anumit dispozitiv de monitorizare. Cererea conține elemente (specificații tehnice, simulări, rezultate ale încercărilor etc.) care să demonstreze că:

ciclul de încercare impus duce la o monitorizare care va funcționa corect în operațiuni reale; și

ciclul de încercare NCD aplicabil specificat la punctul 10.3.3.7.1 se dovedește mai puțin adecvat pentru monitorizarea în cauză.

Activarea sistemului de avertizare se consideră a fi demonstrată în cazul în care, la sfârșitul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctul 10.3.3, sistemul de avertizare a fost activat în mod corespunzător.

Demonstrația privind sistemul de implicare

Demonstrația privind sistemul de implicare se efectuează prin intermediul unor încercări efectuate pe un stand de încercare pentru motoare.

Orice componente sau subsisteme care nu sunt montate fizic pe motor, cum ar fi, senzorii de temperatură ambiantă, senzorii de nivel și sistemele de avertizare și de informare a operatorului, dar fără a se limita la toți aceștia, care sunt necesare pentru efectuarea demonstrațiilor, se conectează la motor în scopul respectiv sau se simulează într-un mod acceptat de autoritatea de omologare.

La alegerea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, încercările demonstrative se pot efectua asupra unui utilaj sau echipament mobil fără destinație rutieră complet fie prin montarea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe un stand de încercare adecvat, fie, fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 10.4.1, prin rularea acestuia pe o pistă de încercare în condiții controlate.

Succesiunea de încercări trebuie să demonstreze activarea sistemului de implicare în cazul unei defecțiuni selectate de autoritatea de omologare din lista menționată la punctul 10.3.2.1 pentru încercarea sistemului de avertizare.

În sensul acestei demonstrații,

producătorul poate, de comun acord cu autoritatea de omologare, să accelereze încercarea prin simularea realizării unui anumit număr de ore de funcționare;

obținerea reducerii cuplului necesară pentru implicarea de nivel scăzut poate fi demonstrată în același timp cu procesul de omologare vizând performanțele generale ale motorului, efectuat în conformitate cu prezentul regulament. În acest caz, nu este necesară măsurarea separată a cuplului în timpul demonstrației sistemului de implicare;

implicarea de nivel scăzut, dacă este cazul, se demonstrează în conformitate cu cerințele de la punctul 10.4.5;

implicarea în situație critică se demonstrează în conformitate cu cerințele de la punctul 10.4.6.

În plus, producătorul demonstrează funcționarea sistemului de implicare în cazul defecțiunilor definite în secțiunile 7, 8 sau 9 care nu au fost alese pentru a fi utilizate în cadrul încercărilor demonstrative descrise la punctele 10.4.1-10.4.3.

Aceste demonstrații suplimentare pot fi efectuate punând la dispoziția autorității de omologare un dosar tehnic care cuprinde dovezi precum algoritmi, analize funcționale și rezultate ale încercărilor anterioare.

Demonstrațiile suplimentare dovedesc autorității de omologare în special includerea mecanismului adecvat de reducere a cuplului în ECU a motorului.

Încercarea demonstrativă a sistemului de implicare de nivel scăzut

Demonstrația începe în momentul în care sistemul de avertizare sau, după caz, sistemul adecvat de avertizare continuă s-a activat ca urmare a detectării unei defecțiuni selectate de autoritatea de omologare.

Atunci când se verifică reacția sistemului în cazul lipsei de reactiv din rezervor, motorul funcționează până în momentul în care disponibilitatea reactivului atinge o valoare de 2,5 % din valoarea nominală a capacității maxime a rezervorului sau valoarea declarată de producător, în conformitate cu secțiunea 6.3.1, la care sistemul de implicare de nivel scăzut este prevăzut să funcționeze.

Producătorul poate, cu acordul autorității de omologare, să simuleze rularea continuă prin extragerea reactivului din rezervor, fie în timp ce motorul este în funcțiune, fie când acesta este oprit.

Atunci când se verifică reacția sistemului în cazul unei defecțiuni, alta decât lipsa reactivului din rezervor, motorul funcționează pentru o perioadă corespunzătoare numărului de ore indicat în tabelul 4.3 sau, la alegerea producătorului, până în momentul în care contorul corespunzător a atins valoarea la care se activează sistemul de implicare de nivel scăzut.

Demonstrarea funcționării sistemului de implicare de nivel scăzut se consideră realizată în cazul în care, la finalul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctele 10.4.5.2 și 10.4.5.3, producătorul a demonstrat autorității de omologare că ECU a motorului a activat mecanismul de reducere a cuplului.

Încercarea demonstrativă a sistemului de implicare în situație critică

Această demonstrație începe dintr-o stare în care sistemul de implicare de nivel scăzut a fost activat și poate fi efectuată în continuarea încercărilor efectuate pentru demonstrarea sistemului de implicare de nivel scăzut.

Atunci când se verifică reacția sistemului la lipsa de reactiv din rezervor, motorul funcționează până când rezervorul de reactiv este gol sau reactivul a scăzut sub nivelul de 2,5 % din capacitatea totală nominală a rezervorului la care producătorul a declarat că se activează sistemul de implicare în situație critică.

Producătorul poate, cu acordul autorității de omologare, să simuleze rularea continuă prin extragerea reactivului din rezervor, fie în timp ce motorul este în funcțiune, fie când acesta este oprit.

Atunci când se verifică reacția sistemului la o altă defecțiune decât lipsa reactivului din rezervor, motorul funcționează pentru o perioadă corespunzătoare numărului de ore indicat în tabelul 4.4 sau, la alegerea producătorului, până la momentul în care contorul relevant a atins valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică.

Demonstrația sistemului de implicare în situație critică se consideră realizată în cazul în care, la finalul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctele 10.4.6.2 și 10.4.6.3, producătorul a demonstrat autorității de omologare că mecanismul de implicare în situație critică prevăzut în prezentul apendice a fost activat.

În mod alternativ, la alegerea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, demonstrarea funcționării sistemelor de implicare se poate efectua asupra unui echipament mobil fără destinație rutieră complet în conformitate cu cerințele de la punctele 5.4 și 10.4.1.2, fie prin montarea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe un stand de încercare adecvat, fie prin rularea acestuia pe o pistă de încercare în condiții controlate.

Echipamentul mobil fără destinație rutieră se rulează până în momentul în care contorul asociat cu defecțiunea selectată a atins numărul relevant de ore de funcționare indicat în tabelul 4.4 sau, după caz, până în momentul în care rezervorul de reactiv este gol sau reactivul a atins un nivel sub 2,5 % din capacitatea nominală totală a rezervorului la care producătorul a ales să activeze sistemul de implicare în situație critică.

Documentarea demonstrației

Demonstrarea sistemului NCD trebuie însoțită de un raport de demonstrație. Raportul:

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă faptul că avertizările și implicările au fost activate în conformitate cu prezentul regulament și

este inclus în dosarul informativ astfel prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Descrierea mecanismelor de activare și dezactivare a sistemelor de avertizare și de implicare a operatorului

În vederea completării cerințelor specificate în prezentul apendice referitoare la mecanismele de activare și dezactivare a sistemelor de avertizare și de implicare, prezenta secțiune 11 precizează cerințele tehnice pentru punerea în aplicare a respectivelor mecanisme de activare și dezactivare.

Mecanismele de activare și dezactivare a sistemului de avertizare

Sistemul de avertizare a operatorului se activează atunci când codul de diagnosticare a defectelor (DTC), asociat cu o NCM care justifică activarea sa, are starea definită în tabelul 4.2.

Sistemul de avertizare a operatorului se dezactivează în momentul în care sistemul de diagnosticare stabilește că defecțiunea corespunzătoare avertizării nu mai este prezentă sau în momentul în care informațiile, inclusiv DTC-urile legate de defecțiunile care justifică activarea sa, sunt șterse de un instrument de scanare.

Cerințe pentru ștergerea informațiilor privind controlul NOx

Ștergerea/resetarea informațiilor privind controlul NOx cu un instrument de scanare

La cererea instrumentului de scanare, următoarele date sunt șterse din memoria calculatorului sau sunt resetate la valoarea specificată în prezentul apendice (a se vedea tabelul 4.3).

Informațiile privind controlul NOx nu trebuie să se șteargă la deconectarea bateriei (bateriilor) echipamentului mobil fără destinație rutieră.

Ștergerea informațiilor privind controlul NOx trebuie să fie posibilă numai în condiții de motor oprit.

Atunci când informațiile privind controlul NOx, inclusiv DTC-urile, sunt șterse, contoarele asociate acestor defecțiuni și specificate în prezentul apendice nu se șterg, ci se resetează la valoarea specificată în secțiunea corespunzătoare din prezentul apendice.

Mecanismul de activare și dezactivare a sistemului de implicare a operatorului

Sistemul de implicare a operatorului se activează în momentul în care sistemul de avertizare este activ, iar contorul corespunzător pentru tipul de NCM care justifică activarea a atins valoarea specificată în tabelul 4.4.

Sistemul de implicare a operatorului se dezactivează în momentul în care sistemul nu mai detectează o defecțiune care să justifice activarea sa sau în cazul în care informațiile, inclusiv DTC-urile privind NCM-urile care au justificat activarea sa, au fost șterse cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere.

Sistemele de avertizare și implicare a operatorului se activează sau se dezactivează imediat, după caz, în conformitate cu dispozițiile secțiunii 6, după evaluarea cantității de reactiv din rezervorul de reactiv. În acest caz, mecanismele de activare sau dezactivare nu depind de starea niciunui DTC asociat.

Mecanismul contorului

Date generale

Pentru a respecta cerințele din prezentul apendice, sistemul trebuie să conțină contoare care înregistrează numărul de ore de funcționare a motorului în cursul cărora sistemul a detectat oricare dintre următoarele NCM:

o calitate necorespunzătoare a reactivului;

o întrerupere a activității de dozare a reactivului;

o supapă EGR obturată;

o defecțiune a sistemului NCD.

Producătorul poate utiliza unul sau mai multe contoare pentru gruparea NCM indicate la punctul 11.4.1.1.

Fiecare contor numără până la valoarea maximă specificată într-un contor pe 2 octeți cu o rezoluție de o oră și reține această valoare până la îndeplinirea condițiilor necesare pentru resetarea contorului la zero.

Producătorul poate utiliza contoare unice sau multiple pentru sistemul NCD. Un contor unic poate acumula numărul de ore a două sau mai multe defecțiuni diferite relevante pentru respectivul tip de contor, dintre care niciuna nu a atins timpul indicat de contorul unic.

Atunci când producătorul decide să utilizeze contoare multiple pentru sistemul NCD, sistemul trebuie să fie capabil să atribuie un anumit contor al sistemului de monitorizare fiecărei defecțiuni aferente tipului respectiv de contoare, în conformitate cu prezentul apendice.

Principiul mecanismului contoarelor

Fiecare dintre contoare funcționează în modul următor:

În cazul în care pornește de la zero, contorul începe să înregistreze în momentul detectării defecțiunii aferente acelui contor, iar codul de diagnosticare a defectelor (DTC) corespunzător are starea definită în tabelul 4.2.

În cazul unor defecțiuni repetate, se aplică una dintre următoarele dispoziții, la alegerea producătorului:

În cazul în care are loc un singur eveniment de monitorizare, iar defecțiunea care a activat inițial contorul nu mai este detectată sau în cazul în care defecțiunea a fost ștearsă cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere, contorul se oprește și reține valoarea sa din acel moment. În cazul în care contorul oprește numărătoarea atunci când sistemul de implicare în situație critică este activ, contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

Contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

În cazul unui sistem de monitorizare cu contor unic, contorul continuă să înregistreze în cazul în care a fost detectată o NCM aferentă respectivului contor, iar starea codului de diagnosticare a defectelor (DTC) corespunzător este confirmată și activă. Acesta se oprește și reține una dintre valorile menționate la punctul 11.4.2.1.2, în cazul în care nu este detectată nicio NCM care ar justifica activarea contorului sau dacă toate defecțiunile aferente contorului au fost șterse cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere.

Odată blocat, contorul se resetează la zero în momentul în care monitorii corespunzători acestuia au funcționat cel puțin o dată până la finalizarea ciclului lor de monitorizare fără să fi detectat o defecțiune sau nicio defecțiune relevantă pentru contorul respectiv nu a fost detectată în decursul a cel puțin 36 de ore de funcționare a motorului de la oprirea contorului (a se vedea figura 4.4).

Contorul continuă să înregistreze din punctul în care a fost oprit în cazul în care este detectată o defecțiune aferentă contorului respectiv în perioada în care contorul este blocat (a se vedea figura 4.4).

Ilustrarea mecanismelor de activare și dezactivare și a mecanismelor contorului

Prezenta secțiune 12 ilustrează mecanismele de activare și dezactivare și mecanismele contorului pentru o serie de cazuri tipice. Figurile și descrierile de la punctele 12.2, 12.3 și 12.4 sunt furnizate în prezentul apendice numai cu scop ilustrativ și nu ar trebui menționate nici ca exemple de cerințe ale prezentului regulament, nici ca declarații definitive privind procesele implicate. Orele contorului din figurile 4.6 și 4.7 se referă la valorile maxime ale implicării în situație critică din tabelul 4.4. Pentru simplificare, faptul că sistemul de avertizare va fi activ, de asemenea, în perioada în care este activ sistemul de implicare nu a fost menționat în ilustrațiile furnizate.

Figura 4.4

Reactivarea și resetarea la zero a contorului după o perioadă în care valoarea sa a fost blocată

unde x nu este mai mic de 36 de ore de funcționare

Figura 4.5 ilustrează funcționarea mecanismelor de activare și dezactivare în timpul monitorizării disponibilității reactivului în patru cazuri:

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de realimentare 1 (realimentare adecvată): operatorul realimentează rezervorul de reactiv până la depășirea pragului de 10 %. Avertizarea și implicarea sunt dezactivate;

cazurile de realimentare 2 și 3 (realimentare inadecvată): Sistemul de avertizare este activat. Nivelul de avertizare depinde de cantitatea disponibilă de reactiv;

cazul de realimentare 4 (realimentare foarte inadecvată): Implicarea de nivel scăzut se activează imediat.

Figura 4.5

Disponibilitatea reactivului

realimentare (cazul 4)

realimentare (cazul 3)

realimentare (cazul 2)

realimentare (cazul 1)

AVERTIZARE „continuă ”

NIVEL SCĂZUT

STARE CRITICĂ

Nivelul de reactiv

Implicare

AVERTIZARE

10 %

X %

2,5 %

GOL

Figura 4.6 ilustrează trei cazuri de calitate necorespunzătoare a reactivului:

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de reparație 1 (reparație greșită sau frauduloasă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul schimbă calitatea reactivului, însă la scurt timp schimbă din nou reactivul cu unul de calitate necorespunzătoare. Sistemul de implicare se reactivează imediat, iar funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră se dezactivează după două ore de funcționare a motorului;

cazul de reparație 2 (reparație corectă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul corectează calitatea reactivului. Cu toate acestea, după o anumită perioadă, acesta realimentează din nou cu un reactiv de o calitate necorespunzătoare. Procesele de avertizare, implicare și contorizare repornesc de la zero.

Figura 4.6

Alimentarea cu un reactiv de calitate necorespunzătoare

unde x nu este mai mic de 36 de ore de funcționare

Figura 4.7 ilustrează trei cazuri de defecțiune a sistemului de dozare a ureei. Figura ilustrează, de asemenea, procesul care se aplică în cazul monitorizării defecțiunilor descrise în secțiunea 9.

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de reparație 1 (reparație corectă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul repară sistemul de dozare. Cu toate acestea, după o anumită perioadă, sistemul de dozare se defectează din nou. Procesele de avertizare, implicare și contorizare repornesc de la zero;

cazul de reparație 2 (reparație greșită): în timpul perioadei de implicare de nivel scăzut (reducerea cuplului), operatorul repară sistemul de dozare. Cu toate acestea, la scurt timp după, sistemul de dozare se defectează din nou. Sistemul de implicare de nivel scăzut se reactivează imediat, iar contorul repornește de la valoarea pe care o avea în momentul reparației.

Figura 4.7

Defectarea sistemului de dozare a reactivului

unde x nu este mai mic de 36 de ore de funcționare

Demonstrarea concentrației minime acceptabile a reactivului CDmin

Producătorul demonstrează valoarea corectă a CDmin în timpul omologării UE de tip prin efectuarea ciclului NRTC cu pornire la cald pentru motoarele din subcategoria NRE-v-3, NRE-v-4, NRE-v-5, NRE-v-6 și NRSC aplicabil pentru toate celelalte categorii, utilizând un reactiv de concentrația CDmin.

Încercarea urmează ciclul (ciclurile) NCD adecvat(e) sau ciclul de precondiționare definit de producător, permițând unui sistem de control al NOx în buclă închisă să efectueze adaptarea la calitatea reactivului cu concentrația CDmin.

Emisiile poluante rezultate în urma acestei încercări nu trebuie să depășească pragul de NOx specificat la punctul 7.1.1.

Documentarea demonstrației

Demonstrarea concentrației minime acceptabile a reactivului trebuie însoțită de un raport de demonstrație. Raportul:

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă că emisiile de poluanți care rezultă din această demonstrație nu au depășit pragul pentru NOx specificat la punctul 7.1.1;

este inclus în dosarul informativ astfel prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Apendicele 2

Cerințe tehnice suplimentare privind măsurile de control al emisiilor de NOx pentru motoarele din categoriile IWP, IWA și RLR, inclusiv metoda pentru a demonstra aceste strategii

Introducere

Prezentul apendice stabilește cerințe suplimentare pentru a asigura funcționarea corectă a măsurilor de control al emisiilor de NOx pentru motoarele din categoriile IWP, IWA și RLR.

Cerințe generale

Cerințele din apendicele 1 se aplică motoarelor care intră în domeniul de aplicare a prezentului apendice, cu excepția situațiilor prevăzute la punctele 3 și 4 din prezentul apendice.

Excepții de la cerințele din apendicele 1

În scopul de a lua în considerare preocupările privind siguranța, sistemul de implicare a operatorului prevăzut la punctele 5 și 11.3 din apendicele 1 nu se aplică în cazul motoarelor care intră în domeniul de aplicare a prezentului apendice. Cerința de a stoca date într-un jurnal al calculatorului de bord prevăzută la punctul 4 din prezentul apendice se aplică în orice situație în care ar fi fost activată implicarea în conformitate cu punctele 2.3.2.3.2, 6.3, 7.3, 8.4 și 9.4 din apendicele 1.

Cerințe pentru stocarea incidentelor de funcționare a motorului cu injecția de reactiv sau cu calitatea reactivului necorespunzătoare

Jurnalul calculatorului de bord trebuie să înregistreze în memoria nevolatilă a calculatorului numărul total și durata tuturor incidentelor de funcționare a motorului cu injecția de reactiv sau calitatea reactivului necorespunzătoare, într-un mod care să asigure faptul că informațiile nu pot fi șterse intenționat.

Trebuie să fie posibilă citirea acestor înregistrări de către autoritățile naționale de control cu ajutorul unui instrument de scanare.

O descriere a conectării și a metodei de citire a acestor înregistrări trebuie inclusă în dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Durata unui incident privind un nivel necorespunzător de reactiv înregistrat în jurnalul calculatorului de bord în conformitate cu punctul 4.1, în locul unei implicări în conformitate cu punctul 6.3 din apendicele 1, începe atunci când rezervorul de reactiv se golește, și anume atunci când sistemul de dozare nu mai poate extrage reactiv din rezervor sau când nivelul reactivului este sub 2,5 % din capacitatea maximă nominală stabilită de producător.

Durata unui incident înregistrat în jurnalul calculatorului de bord, astfel cum se specifică la punctul 4.1, în loc de implicarea specificată la punctele 6.3, 7.3, 8.4 și 9.4 din apendicele 1, începe atunci când respectivul contor atinge valoarea pentru implicarea în situație critică din tabelul 4.4 din apendicele 1.

Durata unui incident înregistrat în jurnalul calculatorului de bord, astfel cum se specifică la punctul 4.1, în loc de implicarea specificată la punctul 2.3.2.3.2 din apendicele 1, se înregistrează din momentul în care ar fi început implicarea.

Durata unui incident înregistrat în jurnalul calculatorului de bord, astfel cum este specificat la punctul 4.1, se încheie atunci când incidentul a fost remediat.

Atunci când se efectuează o demonstrație în conformitate cu punctul 10.4. din apendicele 1, demonstrația se efectuează în conformitate cu cerințele aplicabile la demonstrarea sistemului de implicare în situație critică, dar demonstrarea activării sistemului de implicare în situație critică se înlocuiește cu o demonstrare a stocării unui incident de funcționare a motorului cu injecția de reactiv sau calitatea reactivului necorespunzătoare.

Apendicele 3

Cerințe tehnice suplimentare privind măsurile de control al emisiilor de NOx pentru motoarele din categoria RLL

Introducere

Prezentul apendice stabilește cerințele suplimentare pentru a se asigura funcționarea corectă a măsurilor de control al emisiilor de NOx pentru motoarele din categoria RLL. Acesta cuprinde cerințe pentru motoarele care se bazează pe utilizarea unui reactiv în vederea reducerii emisiilor. Omologarea UE de tip este condiționată de aplicarea dispozițiilor relevante privind instruirea operatorului, documentele de instalare și sistemul de avertizare a operatorului care sunt prevăzute în prezentul apendice.

Informații solicitate

Producătorul furnizează informații care descriu complet caracteristicile funcționale ale măsurilor de control al emisiilor de NOx, în conformitate cu punctul 1.5 din partea A a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

În cazul în care sistemul de control al emisiilor necesită un reactiv, caracteristicile respectivului reactiv, inclusiv tipul reactivului, informațiile privind concentrația atunci când reactivul este sub formă de soluție, condițiile de temperatură de funcționare și trimiterea la standarde internaționale în ceea ce privește compoziția și calitatea, trebuie să fie specificate de către producător în fișa de informații prevăzută în apendicele 3 la anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Disponibilitatea reactivului și sistemul de avertizare a operatorului

Atunci când se utilizează un reactiv, omologarea UE de tip este condiționată de furnizarea unor indicatori sau a altor mijloace corespunzătoare, în funcție de configurația echipamentului mobil fără destinație rutieră, care să informeze operatorul cu privire la:

cantitatea de reactiv rămasă în rezervorul de stocare al reactivului și, printr-un semnal specific suplimentar, faptul că volumul de reactiv rămas este sub 10 % din capacitatea totală a rezervorului;

faptul că rezervorul de reactiv este pe punctul de a se goli sau este aproape gol;

faptul că reactivul din rezervorul de stocare nu îndeplinește caracteristicile declarate și înregistrate în fișa de informații prevăzută în apendicele 3 la anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, în conformitate cu mijloacele de evaluare instalate;

faptul că dozarea reactivului este întreruptă, în alte cazuri decât cele executate de ECU a motorului sau de dispozitivul de control al dozării, ca o consecință a condițiilor de funcționare a motorului pentru care dozarea nu este necesară, cu condiția ca astfel de condiții de funcționare să fie comunicate autorității de omologare de tip competente.

Calitatea reactivului

La alegerea producătorului, cerințele privind conformitatea reactivului cu caracteristicile declarate și cu toleranța privind emisiile de NOx asociate sunt considerate îndeplinite prin unul din următoarele mijloace:

un mijloc direct, cum ar fi utilizarea unui senzor de calitate a reactivului;

un mijloc indirect, cum ar fi utilizarea unui senzor de NOx în sistemul de evacuare, pentru a evalua eficacitatea reactivului;

orice alt mijloc, cu condiția ca eficacitatea acestuia să fie cel puțin egală cu cea care rezultă din utilizarea unui mijloc menționat la litera (a) sau litera (b) și ca cerințele principale din prezenta secțiune 4 să fie respectate.

Apendicele 4

Cerințe tehnice privind măsurile de control al emisiilor de particule poluante, inclusiv metoda pentru a demonstra aceste măsuri

Introducere

Prezentul apendice stabilește cerințele menite să asigure funcționarea corectă a măsurilor de control al emisiilor de particule.

Cerințe generale

Motorul trebuie să fie echipat cu un sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de particule (PCD) capabil să identifice defecțiunile sistemului de posttratate a particulelor luate în considerare în prezenta anexă. Orice motor reglementat de prezenta secțiune 2 se proiectează, se construiește și se instalează astfel încât să fie capabil să îndeplinească aceste cerințe pe întreaga durată de viață normală a motorului, în condiții normale de utilizare. Pentru atingerea acestui obiectiv, se acceptă ca motoarele care au fost utilizate peste perioada de durabilitate a caracteristicilor emisiilor, astfel cum se menționează în anexa V la Regulamentul (UE) 2016/1628, să prezinte o anumită deteriorare a performanțelor și a sensibilității PCD.

Informații solicitate

În cazul în care sistemul de control al emisiilor necesită un reactiv, de exemplu un catalizator prezent în combustibil, caracteristicile respectivului reactiv, inclusiv tipul reactivului, informațiile privind concentrația atunci când reactivul este sub formă de soluție, condițiile de temperatură de funcționare și trimiterea la standarde internaționale în ceea ce privește compoziția și calitatea, trebuie să fie specificate de către producător în fișa de informații prevăzută în apendicele 3 la anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Informațiile scrise care descriu în detaliu caracteristicile funcționale ale sistemului de avertizare a operatorului din secțiunea 4 se furnizează autorității de omologare la momentul omologării UE de tip.

Producătorul furnizează documentația de instalare care, atunci când este utilizată de producătorul de echipamente originale (OEM), va asigura faptul că motorul, inclusiv sistemul de control al emisiilor care face parte din tipul de motor sau din familia de motoare omologată, atunci când este instalat pe echipamentul mobil fără destinație rutieră, va funcționa, împreună cu componentele necesare ale utilajului, într-un mod care este conform cu cerințele din prezenta anexă. Documentația respectivă include cerințele tehnice detaliate și dispozițiile privind motorul (software, hardware și comunicații) necesare pentru instalarea corectă a motorului pe echipamentul mobil fără destinație rutieră.

Condiții de funcționare

Sistemul PCD trebuie să fie funcțional cel puțin în condițiile de control aplicabile stabilite la punctul 2.4 din anexa IV, pentru fiecare categorie de motoare. Sistemul de diagnosticare trebuie să rămână operațional în afara acestui interval, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic.

Cerințe de diagnostic

Sistemul PCD este capabil să identifice funcționarea defectuoasă a controlului emisiilor de particule (PCM) luată în considerare în prezenta anexă prin intermediul unor coduri de diagnosticare a defectelor (DTC-uri) stocate în memoria calculatorului, precum și să comunice, la cerere, informația respectivă în exterior.

Cerințe pentru înregistrarea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-urilor)

Sistemul PCD înregistrează un DTC pentru fiecare PCM în parte.

Sistemul PCD stabilește în timpul perioadelor de funcționare a motorului indicate în tabelul 4.5 prezența unei defecțiuni detectabile. La momentul respectiv, se înregistrează un DTC confirmat și activ și se activează sistemul de avertizare menționat în secțiunea 4.

În cazurile în care este necesar un timp de funcționare mai mare decât perioada de funcționare indicată în tabelul 4.5 pentru ca dispozitivele de monitorizare să detecteze cu precizie și să confirme o PCM (de exemplu, în cazul echipamentelor de monitorizare care utilizează modele statistice sau care funcționează pe baza consumului de fluide al echipamentului mobil fără destinație rutieră), autoritatea de omologare poate permite o perioadă mai lungă de monitorizare, cu condiția ca producătorul să justifice necesitatea unei perioade mai lungi (de exemplu, prin argumente tehnice, rezultate experimentale, experiența din producție etc.).

Cerințe pentru ștergerea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-uri):

sistemul PCD nu șterge DTC-urile din memoria calculatorului până când defecțiunea referitoare la DTC-ul respectiv nu a fost remediată;

sistemul PCD poate șterge toate DTC-urile la cererea unui instrument de scanare sau de întreținere protejat de drepturi de proprietate intelectuală care este pus la dispoziție de producătorul motorului la cerere sau utilizând o parolă furnizată de către producătorul motorului;

înregistrarea incidentelor de funcționare cu un DTC confirmat și activ, care sunt înregistrate în memoria nevolatilă a calculatorului astfel cum se prevede la punctul 5.2, nu se șterge.

Un sistem PCD nu se programează sau proiectează pentru a se dezactiva parțial sau total în funcție de vechimea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe perioada de viață a motorului și nici nu trebuie să conțină niciun fel de algoritm sau strategie proiectată să reducă eficiența în timp a sistemului PCD.

Orice cod informatic sau parametru de exploatare reprogramabil al sistemului PCD trebuie să fie protejat împotriva manipulării frauduloase.

Familia de motoare PCD

Producătorul este responsabil pentru determinarea componenței unei familii de motoare PCD. Gruparea motoarelor în cadrul unei familii de motoare PCD se bazează pe cele mai bune practici inginerești și face obiectul omologării de către autoritatea de omologare.

Motoarele care nu fac parte din aceeași familie de motoare pot aparține, cu toate acestea, aceleiași familii de motoare PCD.

Parametrii care definesc o familie de motoare PCD

O familie de motoare PCD se caracterizează prin parametri de proiectare de bază comuni motoarelor din cadrul familiei.

Pentru ca motoarele să fie considerate ca aparținând aceleiași familii de motoare PCD, următorii parametri de bază trebuie să fie similari:

principiul de funcționare al sistemului de posttratate a particulelor (de exemplu, mecanic, aerodinamic, difuzional, inerțial, cu regenerare periodică, cu regenerare continuă etc.)

metodele de monitorizare a PCD;

criteriile de monitorizare a PCD;

parametrii de monitorizare (de exemplu, frecvența).

Producătorul demonstrează aceste similarități printr-o demonstrație tehnică pertinentă sau prin alte proceduri adecvate supuse aprobării de către autoritatea de omologare.

Producătorul poate solicita autorității de omologare să aprobe diferențe minore între metodele de monitorizare/diagnosticare a sistemului de monitorizare a PCD datorate variațiilor de configurare a motorului, atunci când metodele respective sunt considerate de producător a fi similare și diferă numai pentru a corespunde unor caracteristici specifice ale componentelor vizate (de exemplu, mărimea, debitul gazelor de evacuare etc.) sau similaritățile sunt bazate pe bunele practici inginerești.

Cerințe privind întreținerea

OEM furnizează instrucțiuni scrise tuturor utilizatorilor finali de echipamente noi fără destinație rutieră cu privire la sistemul de control al emisiilor și la funcționarea corectă a acestuia, astfel cum se prevede în anexa XV.

Sistemul de avertizare a operatorului

Echipamentul mobil fără destinație rutieră include un sistem de avertizare a operatorului utilizând alarme vizuale.

Sistemul de avertizare a operatorului poate conține una sau mai multe lămpi sau poate afișa mesaje scurte.

Sistemul utilizat pentru afișarea acestor mesaje poate fi același cu cel utilizat pentru alte scopuri de întreținere sau NCD.

Sistemul de avertizare indică necesitatea unei reparații urgente. În cazul în care sistemul de avertizare include un sistem de afișare a mesajelor, se afișează un mesaj indicând motivul avertizării (de exemplu, senzor deconectat sau defecțiune gravă legată de emisii).

La alegerea producătorului, sistemul de avertizare poate include o componentă audio pentru alertarea operatorului. Este permisă anularea avertizărilor audio de către operator.

Sistemul de avertizare a operatorului se activează astfel cum se specifică la punctul 2.3.2.2.

Sistemul de avertizare a operatorului se dezactivează atunci când nu mai există condițiile necesare pentru activarea acestuia. Sistemul de avertizare a operatorului nu se dezactivează automat fără remedierea motivului care a condus la activarea sa.

Sistemul de avertizare poate fi întrerupt temporar de alte semnale de avertizare care transmit mesaje importante de siguranță.

În cererea de omologare UE de tip prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/1628, producătorul demonstrează funcționarea sistemului de avertizare a operatorului, în conformitate cu secțiunea 9.

Sistemul de stocare a informațiilor privind activarea sistemului de avertizare a operatorului

Sistemul PCD include o memorie nevolatilă de calculator sau contoare pentru stocarea incidentelor de funcționare a motorului cu un DTC confirmat și activ, într-un mod care să asigure faptul că informațiile nu pot fi șterse intenționat.

PCD stochează în memoria nevolatilă toate incidentele de funcționare a motorului cu un DTC confirmat și activ pentru care sistemul de avertizare a operatorului a fost activ timp de 20 de ore de funcționare a motorului sau o perioadă mai scurtă, la alegerea producătorului.

Citirea acestor înregistrări de către autoritățile naționale trebuie să fie posibilă cu ajutorul unui instrument de scanare.

În dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 trebuie inclusă o descriere a conectării și a metodei de citire a acestor înregistrări.

Monitorizarea pentru detectarea eliminării sistemului de posttratare a particulelor

Sistemul PCD detectează eliminarea completă a sistemului de posttratare a particulelor, inclusiv îndepărtarea oricărui senzor utilizat pentru monitorizarea, activarea, dezactivarea sau modularea funcționării acestuia.

Cerințe suplimentare în cazul unui sistem de posttratare a particulelor care utilizează un reactiv (de exemplu, catalizator prezent în combustibil)

În cazul unui DTC confirmat și activ privind fie eliminarea sistemului de posttratare a particulelor, fie pierderea de funcții de către sistemul de posttratare a particulelor, dozarea reactivului se întrerupe imediat. Dozarea reîncepe atunci când DTC nu mai este activ.

Sistemul de avertizare se activează în cazul în care nivelul de reactiv din rezervorul de aditiv scade sub valoarea minimă specificată de producător.

Monitorizarea erorilor care pot fi atribuite manipulării frauduloase

În plus față de monitorizarea pentru detectarea eliminării sistemului de posttratare a particulelor, se monitorizează următoarele erori, întrucât acestea pot fi atribuite manipulării frauduloase:

pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor;

erori ale sistemului PCD, astfel cum este descris la punctul 8.3.

Monitorizarea pentru detectarea pierderii de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor

PCD detectează eliminarea completă a substratului sistemului de posttratare a particulelor (recipient gol). În acest caz, carcasa și senzorii sistemului de posttratare a particulelor utilizați pentru monitorizarea, activarea, dezactivarea sau modularea funcționării acestuia sunt încă prezenți.

Monitorizarea defecțiunilor sistemului PCD

Sistemul PCD este monitorizat pentru detectarea defecțiunilor electrice și pentru îndepărtarea sau dezactivarea oricărui senzor sau element de acționare care împiedică diagnosticarea altor erori menționate la punctul 6.1 și punctul 8.1 litera (a) (monitorizarea componentelor).

O listă neexhaustivă de senzori care afectează capacitatea de diagnosticare cuprinde senzorii care măsoară în mod direct presiunile diferențiale din sistemul de posttratare a particulelor și senzorii de temperatură a gazelor de evacuare pentru controlul regenerării sistemului de posttratare a particulelor.

În cazul în care o eroare, eliminare sau dezactivare a unui singur senzor sau element de acționare a sistemului PCD nu împiedică diagnosticarea în perioada de timp solicitată a defecțiunilor menționate la punctul 6.1 și la punctul 8.1 litera (a) (sistem redundant), activarea sistemului de avertizare și stocarea informațiilor privind activarea sistemului de avertizare a operatorului nu este necesară, cu excepția cazului în care sunt confirmate și active defecțiuni suplimentare ale senzorilor sau elementelor de acționare.

Cerințe cu privire la demonstrație

Generalități

Conformitatea cu cerințele prezentului apendice se demonstrează în timpul procedurii de omologare de tip prin efectuarea unei demonstrații a activării sistemului de avertizare, astfel cum este prezentat în tabelul 4.6 și specificat în prezenta secțiune 9.

Familii de motoare și familii de motoare PCD

În cazul în care motoarele dintr-o familie de motoare aparțin unei familii de motoare PCD care a fost deja omologată UE de tip, în conformitate cu punctul 2.3.6 (figura 4.8), conformitatea respectivei familii de motoare se consideră a fi demonstrată fără încercări suplimentare, cu condiția ca producătorul să demonstreze autorității că sistemele de monitorizare necesare în vederea respectării cerințelor din prezentul apendice sunt similare în cadrul familiilor de motoare și al familiilor de motoare PCD vizate.

Figura 4.8

Conformitatea demonstrată anterior a unei familii de motoare PCD

Familia de motoare PCD 1

Familia de motoare 2

Familia de motoare 1

Conformitatea familiei de motoare PCD 1 a fost demonstrată pentru familia de motoare 2

Conformitatea familiei de motoare 1 este considerată ca fiind demonstrată

Demonstrarea activării sistemului de avertizare

Conformitatea activării sistemului de avertizare trebuie demonstrată prin efectuarea a două încercări: pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor și o categorie de defecțiuni descrisă la punctul 6 sau la punctul 8.3 din prezenta anexă.

Selectarea defecțiunilor pentru care urmează a fi realizate încercări

Producătorul pune la dispoziția autorității de omologare o listă de astfel de defecțiuni potențiale.

Defecțiunea care urmează să fie luată în considerare în cadrul încercării se selectează de către autoritatea de omologare din lista menționată la punctul 9.3.2.1.

Demonstrație

În sensul acestei demonstrații, se efectuează o încercare separată privind pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor prevăzută la punctul 8.2 și privind defecțiunile prevăzute la punctele 6 și 8.3. Pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor se generează prin îndepărtarea completă a substratului din carcasa sistemului de posttratare a particulelor.

În decursul unei încercări, nu trebuie să fie prezente alte defecțiuni decât cea vizată de încercare.

Înainte de demararea încercării, se șterg toate DTC-urile.

La cererea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, defecțiunile supuse încercărilor pot fi simulate.

Detectarea defecțiunilor

Sistemul PCD reacționează la introducerea unei defecțiuni selectate ca fiind adecvată de către autoritatea de omologare în conformitate cu dispozițiile prezentului apendice. Acest lucru se consideră ca fiind demonstrat dacă activarea survine în timpul numărului de cicluri consecutive de încercare a PCD furnizat în tabelul 4.7.

Atunci când acest lucru a fost specificat în descrierea procedurilor de monitorizare și autoritatea de omologare a aprobat faptul că un dispozitiv de monitorizare specific necesită mai multe cicluri de încercare a PCD pentru a completa monitorizarea decât se indică în tabelul 4.7, numărul de cicluri de încercare a PCD poate fi mărit cu până la 50 %.

Fiecare ciclu individual de încercare a PCD din încercarea demonstrativă poate fi separat de o oprire a motorului. Intervalul de timp până la următoarea pornire ia în considerare eventuala monitorizare care ar putea avea loc după oprirea motorului și orice condiții necesare care trebuie să existe pentru ca monitorizarea să aibă loc la următoarea pornire.

Ciclul de încercare PCD

Ciclul de încercare a PCD analizat în prezenta secțiune 9 pentru demonstrarea funcționării corecte a sistemului de monitorizare a sistemului de posttratare a particulelor este ciclul NRTC cu pornire la cald pentru motoarele din subcategoriile NRE-v-3, NRE-v-4, NRE-v-5 NRE-v-6 și NRSC aplicabil pentru toate celelalte categorii.

La cererea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, poate fi utilizat un ciclu de încercare PCD alternativ (de exemplu, altul decât NRTC sau NRSC) pentru un dispozitiv de monitorizare specific. Cererea conține elemente (specificații tehnice, simulare, rezultate ale încercărilor etc.) care să demonstreze că:

ciclul de încercare impus duce la o monitorizare care va funcționa în condiții reale de utilizare; și

ciclul de încercare PCD aplicabil specificat la punctul 9.3.3.6.1 este mai puțin adecvat pentru monitorizarea în cauză.

Configurația pentru demonstrarea activării sistemului de avertizare

Demonstrarea activării sistemului de avertizare se efectuează prin încercări efectuate pe un stand de încercare pentru motoare.

Orice componente sau subsisteme care nu sunt montate fizic pe motor, cum ar fi senzorii de temperatură ambiantă, senzorii de nivel și sistemele de avertizare și de informare a operatorului, dar fără a se limita la acestea, și care sunt necesare pentru efectuarea demonstrațiilor, se conectează la motor în scopul respectiv sau se simulează într-un mod acceptat de autoritatea de omologare.

La alegerea producătorului și cu aprobarea autorității de omologare, încercările demonstrative se pot efectua, fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul 9.3.3.7.1, asupra unui utilaj sau echipament mobil fără destinație rutieră complet, fie prin montarea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe un stand de încercare adecvat, fie prin rularea acestuia pe o pistă de încercare în condiții controlate.

Demonstrarea activării sistemului de avertizare se consideră realizată dacă, la finalul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctul 9.3.3, sistemul de avertizare a fost activat în mod corespunzător, iar DTC pentru defecțiunea selectată se află în starea confirmat și activ.

În cazul în care un sistem de posttratare a particulelor care utilizează un reactiv este supus unei încercări demonstrative privind pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor sau eliminarea sistemului de posttratare a particulelor, se confirmă, de asemenea, faptul că dozarea reactivului a fost întreruptă.

Documentarea demonstrației

Demonstrarea sistemului PCD trebuie însoțită de un raport de demonstrație. Raportul:

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă faptul că avertizările și implicările aplicabile au fost activate în conformitate cu prezentul regulament;

este inclus în dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

cod de diagnosticare a defectelor (DTC) înseamnă un identificator numeric sau alfanumeric care identifică sau reprezintă o NCM și PCM;

DTC confirmat și activ înseamnă un DTC stocat în timpul în care sistemul NCD și/sau PCD determină existența unei defecțiuni;

familie NCD de motoare înseamnă gruparea de către producător a motoarelor care au metode comune de monitorizare/diagnosticare a NCM-urilor;

sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) înseamnă un sistem în cadrul motorului care are capacitatea de:

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului NOx;

a identifica cauza posibilă a funcționării defectuoase a controlului NOx prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

funcționare defectuoasă a controlului NOx (NCM) înseamnă o încercare de a manipula fraudulos sistemul de control al NOx al unui motor sau o funcționare defectuoasă care afectează sistemul și care s-ar putea datora manipulării frauduloase, a cărei detectare este considerată de prezentul regulament ca necesitând activarea unei avertizări sau a unui sistem de implicare;

sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de particule (PCD) înseamnă un sistem în cadrul motorului care are capacitatea de:

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului de particule;

a identifica posibila cauză a funcționării defectuoase a controlului de particule prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

funcționare defectuoasă a controlului emisiilor de particule (PCM) înseamnă o încercare de a manipula fraudulos sistemul de posttratare a particulelor al unui motor sau o funcționare defectuoasă care afectează sistemul de posttratare a particulelor și care s-ar putea datora manipulării frauduloase, a cărei detectare este considerată de prezentul regulament ca necesitând activarea unei avertizări sau a unui sistem de implicare;

familie PCD de motoare înseamnă gruparea de către producător a motoarelor care au metode comune de monitorizare/diagnosticare a PCM;

instrument de scanare înseamnă un echipament extern de încercare utilizat pentru comunicarea cu sistemul NCD și/sau PCD din exterior.

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului NOx;

a identifica cauza posibilă a funcționării defectuoase a controlului NOx prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

a detecta funcționarea defectuoasă a controlului de particule;

a identifica posibila cauză a funcționării defectuoase a controlului de particule prin stocarea informațiilor în memoria calculatorului și/sau comunicarea acestor informații altor sisteme;

pentru un motor instalat pe un stand de încercare, temperatura ambiantă este temperatura aerului de combustie cu care este alimentar motorul, în amonte de orice parte a motorului supusă încercării;

pentru un motor instalat pe un echipament mobil fără destinație rutieră, temperatura ambiantă este temperatura aerului imediat în afara perimetrului echipamentului mobil fără destinație rutieră.

reglarea injecției sau aprinderii combustibilului (reglarea motorului);

recircularea gazelor de evacuare (EGR);

SCR de dozare a reactivului.

să nu reducă definitiv eficacitatea sistemului de control al emisiilor;

să funcționeze numai în afara condițiilor de control specificate la punctele 2.4.1, 2.4.2 sau 2.4.3 pentru obiectivele definite la punctul 2.3.5 și numai atâta timp cât este necesar pentru respectivele obiective, cu excepția situațiilor permise la punctele 2.3.1.3, 2.3.2 și 2.3.4;

să fie activată numai în mod excepțional în condițiile de control prevăzute la punctele 2.4.1, 2.4.2 sau 2.4.3, respectiv să se fi demonstrat că este necesară pentru obiectivele identificate la punctul 2.3.5, să fie aprobată de către autoritatea de omologare și să nu fie activă mai mult timp decât este necesar în scopurile respective;

să asigure un nivel de performanță al sistemului de control al emisiilor care este cât mai apropiat posibil de cel furnizat de strategia de bază de control al emisiilor.

temperatura galeriei de admisie este mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație: IMTc = PIM/15,75 + 304,4, unde: IMTc este temperatura calculată a galeriei de admisie, exprimată în K, iar PIM este presiunea absolută a galeriei de admisie, exprimată în kPa;

temperatura lichidului de răcire este mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație: ECTc = PIM/14,004 + 325,8, unde: ECTc este temperatura calculată a lichidului de răcire al motorului, exprimată în K, iar PIM este presiunea absolută a galeriei de admisie, exprimată în kPa.

prin semnale la bord, pentru a proteja de daune motorul (inclusiv pentru a proteja dispozitivul de control al admisiei de aer) și/sau echipamentul mobil fără destinație rutieră pe care este instalat motorul;

din motive de siguranță a funcționării;

pentru prevenirea emisiilor excesive, în timpul pornirii la rece, al încălzirii sau al opririi;

în cazul în care este utilizată pentru a compensa controlul unui poluant reglementat în anumite condiții de mediu sau funcționale, pentru păstrarea controlului asupra tuturor celorlalți poluanți reglementați, în cadrul valorilor-limită pentru emisii adecvate pentru motorul în cauză. Scopul este de a compensa fenomenele care apar în mod natural, într-un mod care să asigure un control acceptabil asupra tuturor constituenților emisiilor.

o altitudine care nu depășește 500 de metri (sau o presiune atmosferică echivalentă de 95,5 kPa);

o temperatură ambiantă în intervalul 275 K-303 K (2 oC-30 oC);

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

o altitudine care nu depășește 1000 de metri (sau o presiune atmosferică echivalentă de 90 kPa);

o temperatură ambiantă în intervalul 275 K-303 K (2 oC-30 oC);

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

presiunea atmosferică mai mare sau egală cu 82,5 kPa;

temperatura ambiantă în următorul interval:

mai mare sau egală cu 266 K (– 7 oC);

mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație la presiunea atmosferică specificată: Tc = – 0,4514 × (101,3 – Pb) + 311, unde: Tc este temperatura calculată a aerului ambiant, exprimată în K, iar Pb reprezintă presiunea atmosferică, în kPa;

temperatura lichidului de răcire a motorului de peste 343 K (70 oC).

mai mare sau egală cu 266 K (– 7 oC);

mai mică sau egală cu temperatura determinată prin următoarea ecuație la presiunea atmosferică specificată: Tc = – 0,4514 × (101,3 – Pb) + 311, unde: Tc este temperatura calculată a aerului ambiant, exprimată în K, iar Pb reprezintă presiunea atmosferică, în kPa;

categoriile obișnuite de echipamente mobile fără destinație rutieră pe care se va instala tipul de motoare sau familia de motoare; și

instrucțiunile de instalare furnizate producătorului de echipamente originale (OEM) de către producător.

pentru motoarele din categoria NRG, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 1;

pentru motoarele din categoria NRE:

cerințele tehnice prevăzute în apendicele 2, atunci când motorul este destinat exclusiv utilizării în locul motoarelor din etapa V din categoriile IWP și IWA, conform articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016-1628; sau

cerințele prevăzute în apendicele 1 pentru motoarele care nu sunt prevăzute la punctul (i);

pentru motoarele din categoriile IWP, IWA și RLR, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 2;

pentru motoarele din categoria RLL, cerințele tehnice prevăzute în apendicele 3.

cerințele tehnice prevăzute în apendicele 2, atunci când motorul este destinat exclusiv utilizării în locul motoarelor din etapa V din categoriile IWP și IWA, conform articolului 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016-1628; sau

cerințele prevăzute în apendicele 1 pentru motoarele care nu sunt prevăzute la punctul (i);

10-20 de minute la ralanti; urmate de

maximum 50 de minute la cel mult 40 % din sarcina nominală.

Sistemul NCD nu șterge DTC-urile din memoria calculatorului până când defecțiunea care a generat DTC-ul respectiv nu a fost remediată.

Sistemul NCD poate șterge toate DTC-urile la cererea unui instrument de scanare sau de întreținere protejat de drepturi de proprietate intelectuală care este pus la dispoziție de producătorul motorului, la cerere sau utilizând o parolă furnizată de producătorul motorului.

sistemele de control al emisiilor;

metodele de monitorizare a NCD;

criteriile de monitorizare a NCD;

parametrii de monitorizare (de exemplu, frecvență).

timpul sau distanța rămase până la activarea implicărilor de nivel scăzut și/sau de situație critică;

valoarea implicării de nivel scăzut și/sau de situație critică, de exemplu valoarea reducerii cuplului;

condițiile în care poate fi anulată blocarea echipamentului mobil fără destinație rutieră.

un sistem de implicare în două etape cu o implicare de nivel scăzut (o limitare a performanței) urmată de o implicare în situație critică (dezactivarea efectivă a funcționării echipamentului mobil fără destinație rutieră);

un sistem de implicare în situație critică într-o singură etapă (dezactivarea efectivă a funcționării echipamentului mobil fără destinație rutieră), activat în condițiile unui sistem de implicare de nivel scăzut prevăzute la punctele 6.3.1, 7.3.1, 8.4.1 și 9.4.1.

Perioada totală de funcționare pentru care implicarea poate fi dezactivată de către operator este de 120 de ore.

Metoda de activare se proiectează pentru a preveni acționarea accidentală prin solicitarea unei acțiuni voluntare duble și se marchează în mod clar, cel puțin cu avertismentul A SE UTILIZA NUMAI ÎN CAZ DE URGENȚĂ.

Dezactivarea se deconectează în mod automat după expirarea celor 120 de ore și există un mijloc prin care operatorul poate să dezactiveze manual dezactivarea în cazul în care urgența a luat sfârșit.

După expirarea celor 120 de ore de funcționare, nu mai este posibilă dezactivarea implicării, cu excepția cazului în care mijlocul de dezactivare a fost reactivat prin introducerea codului de securitate temporar al producătorului sau prin reconfigurarea ECU a motorului de către un tehnician calificat sau printr-o caracteristică de securitate echivalentă, unică pentru fiecare motor.

Numărul total și durata activărilor dezactivării trebuie să fie stocate într-o memorie electronică nevolatilă sau în contoare într-un mod care să asigure faptul că informațiile nu pot fi șterse în mod intenționat. Trebuie să fie posibilă citirea acestor înregistrări de către autoritățile naționale de control cu ajutorul unui instrument de scanare.

În dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656 se include o descriere a conectării și a metodei de citire a înregistrărilor menționate la litera (e).

Producătorul trebuie să păstreze o înregistrare a fiecărei solicitări de reactivare a mijloacelor de dezactivare temporară a implicării operatorului și să pună înregistrările la dispoziția Comisiei sau a autorităților naționale, la cerere.

Cuplul motorului între turația înregistrată la cuplul maxim și cea înregistrată la punctul de întrerupere a regulatorului de viteză se reduce treptat, de la cuplul de implicare de nivel scăzut din figura 4.1, cu minimum 1 % pe minut până la cel mult 50 % din cuplul maxim, iar pentru motoarele cu turație variabilă, turația motorului se reduce treptat la cel mult 60 % din turația nominală în aceeași perioadă de timp cu reducerea cuplului, astfel cum se arată în figura 4.2.

Se pot utiliza alte măsuri de implicare pentru care se demonstrează, spre satisfacția autorității de omologare, că au cel puțin același nivel de severitate.

să nu fie activ mai mult de 30 de minute; și

să se limiteze la trei activări pentru fiecare perioadă în care sistemul de implicare a operatorului este activ.

defecțiuni ale sistemului de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD), astfel cum este descris la punctul 9.2.1;

defecțiuni ale supapei sistemului de recirculare a gazelor de evacuare (EGR), astfel cum este descris la punctul 9.2.2.

valoarea NOx la care se detectează NCM nu trebuie să depășească cea mai mică valoare dintre limita aplicabilă pentru NOx înmulțită cu 2,25 și limita aplicabilă pentru NOx plus 1,5 g/kWh. Pentru subcategoriile de motoare cu o limită combinată pentru HC și NOx, valoarea-limită aplicabilă pentru NOx, în sensul prezentului punct, este valoarea-limită combinată pentru HC și NOx redusă cu 0,19 g/kWh;

poate fi utilizat un singur avertisment, inclusiv, în cazul în care sunt utilizate mesaje, mențiunea nivel ridicat de NOx – cauză nedeterminată;

la punctul 9.4.1, numărul maxim de ore de funcționare a motorului între activarea sistemului de avertizare a operatorului și activarea sistemului de implicare de nivel scăzut se reduce la 10;

la punctul 9.4.2, numărul maxim de ore de funcționare a motorului între activarea sistemului de avertizare a operatorului și activarea sistemului de implicare în situație critică se reduce la 20.

unei demonstrații a activării sistemului de avertizare;

unei demonstrații a activării sistemului de implicare de nivel scăzut, dacă este cazul;

unei demonstrații a activării sistemului de implicare în situație critică.

Producătorul trebuie să pună la dispoziția autorității de omologare o listă de astfel de defecțiuni potențiale.

Defecțiunea care urmează să fie luată în considerare în cadrul încercării se selectează de către autoritatea de omologare din lista menționată la punctul 10.3.2.3.1.

Sistemul NCD trebuie să reacționeze la introducerea unei defecțiuni selectate ca fiind adecvată de către autoritatea de omologare, în conformitate cu dispozițiile prezentului apendice. Acest lucru se consideră ca fiind demonstrat în cazul în care activarea survine în două cicluri consecutive de încercare a NCD în conformitate cu punctul 10.3.3.7.

Demonstrarea activării sistemului de avertizare se consideră realizată dacă, la finalul fiecărei încercări demonstrative efectuate în conformitate cu punctul 10.3.3, sistemul de avertizare a fost activat în mod corespunzător, iar DTC pentru defecțiunea selectată se află în starea confirmat și activ.

sistemul de avertizare a fost activat la un nivel al reactivului de cel puțin 10 % din capacitatea rezervorului de reactiv; și

sistemul de avertizare continuă a fost activat la un nivel al reactivului cel puțin egal cu valoarea declarată de producător în conformitate cu dispozițiile din secțiunea 6.

ciclul de încercare impus duce la o monitorizare care va funcționa corect în operațiuni reale; și

ciclul de încercare NCD aplicabil specificat la punctul 10.3.3.7.1 se dovedește mai puțin adecvat pentru monitorizarea în cauză.

producătorul poate, de comun acord cu autoritatea de omologare, să accelereze încercarea prin simularea realizării unui anumit număr de ore de funcționare;

obținerea reducerii cuplului necesară pentru implicarea de nivel scăzut poate fi demonstrată în același timp cu procesul de omologare vizând performanțele generale ale motorului, efectuat în conformitate cu prezentul regulament. În acest caz, nu este necesară măsurarea separată a cuplului în timpul demonstrației sistemului de implicare;

implicarea de nivel scăzut, dacă este cazul, se demonstrează în conformitate cu cerințele de la punctul 10.4.5;

implicarea în situație critică se demonstrează în conformitate cu cerințele de la punctul 10.4.6.

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă faptul că avertizările și implicările au fost activate în conformitate cu prezentul regulament și

este inclus în dosarul informativ astfel prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

o calitate necorespunzătoare a reactivului;

o întrerupere a activității de dozare a reactivului;

o supapă EGR obturată;

o defecțiune a sistemului NCD.

În cazul în care pornește de la zero, contorul începe să înregistreze în momentul detectării defecțiunii aferente acelui contor, iar codul de diagnosticare a defectelor (DTC) corespunzător are starea definită în tabelul 4.2.

În cazul unor defecțiuni repetate, se aplică una dintre următoarele dispoziții, la alegerea producătorului:

În cazul în care are loc un singur eveniment de monitorizare, iar defecțiunea care a activat inițial contorul nu mai este detectată sau în cazul în care defecțiunea a fost ștearsă cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere, contorul se oprește și reține valoarea sa din acel moment. În cazul în care contorul oprește numărătoarea atunci când sistemul de implicare în situație critică este activ, contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

Contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

În cazul unui sistem de monitorizare cu contor unic, contorul continuă să înregistreze în cazul în care a fost detectată o NCM aferentă respectivului contor, iar starea codului de diagnosticare a defectelor (DTC) corespunzător este confirmată și activă. Acesta se oprește și reține una dintre valorile menționate la punctul 11.4.2.1.2, în cazul în care nu este detectată nicio NCM care ar justifica activarea contorului sau dacă toate defecțiunile aferente contorului au fost șterse cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere.

Odată blocat, contorul se resetează la zero în momentul în care monitorii corespunzători acestuia au funcționat cel puțin o dată până la finalizarea ciclului lor de monitorizare fără să fi detectat o defecțiune sau nicio defecțiune relevantă pentru contorul respectiv nu a fost detectată în decursul a cel puțin 36 de ore de funcționare a motorului de la oprirea contorului (a se vedea figura 4.4).

Contorul continuă să înregistreze din punctul în care a fost oprit în cazul în care este detectată o defecțiune aferentă contorului respectiv în perioada în care contorul este blocat (a se vedea figura 4.4).

În cazul în care are loc un singur eveniment de monitorizare, iar defecțiunea care a activat inițial contorul nu mai este detectată sau în cazul în care defecțiunea a fost ștearsă cu un instrument de scanare sau cu un instrument de întreținere, contorul se oprește și reține valoarea sa din acel moment. În cazul în care contorul oprește numărătoarea atunci când sistemul de implicare în situație critică este activ, contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

Contorul rămâne blocat la valoarea definită în tabelul 4.4 sau la o valoare mai mare sau egală cu valoarea la care se activează sistemul de implicare în situație critică minus 30 de minute.

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de realimentare 1 (realimentare adecvată): operatorul realimentează rezervorul de reactiv până la depășirea pragului de 10 %. Avertizarea și implicarea sunt dezactivate;

cazurile de realimentare 2 și 3 (realimentare inadecvată): Sistemul de avertizare este activat. Nivelul de avertizare depinde de cantitatea disponibilă de reactiv;

cazul de realimentare 4 (realimentare foarte inadecvată): Implicarea de nivel scăzut se activează imediat.

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de reparație 1 (reparație greșită sau frauduloasă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul schimbă calitatea reactivului, însă la scurt timp schimbă din nou reactivul cu unul de calitate necorespunzătoare. Sistemul de implicare se reactivează imediat, iar funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră se dezactivează după două ore de funcționare a motorului;

cazul de reparație 2 (reparație corectă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul corectează calitatea reactivului. Cu toate acestea, după o anumită perioadă, acesta realimentează din nou cu un reactiv de o calitate necorespunzătoare. Procesele de avertizare, implicare și contorizare repornesc de la zero.

cazul de utilizare 1: operatorul continuă să exploateze echipamentul mobil fără destinație rutieră în pofida avertizării până când funcționarea echipamentului mobil fără destinație rutieră este dezactivată;

cazul de reparație 1 (reparație corectă): după dezactivarea echipamentului mobil fără destinație rutieră, operatorul repară sistemul de dozare. Cu toate acestea, după o anumită perioadă, sistemul de dozare se defectează din nou. Procesele de avertizare, implicare și contorizare repornesc de la zero;

cazul de reparație 2 (reparație greșită): în timpul perioadei de implicare de nivel scăzut (reducerea cuplului), operatorul repară sistemul de dozare. Cu toate acestea, la scurt timp după, sistemul de dozare se defectează din nou. Sistemul de implicare de nivel scăzut se reactivează imediat, iar contorul repornește de la valoarea pe care o avea în momentul reparației.

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă că emisiile de poluanți care rezultă din această demonstrație nu au depășit pragul pentru NOx specificat la punctul 7.1.1;

este inclus în dosarul informativ astfel prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

cantitatea de reactiv rămasă în rezervorul de stocare al reactivului și, printr-un semnal specific suplimentar, faptul că volumul de reactiv rămas este sub 10 % din capacitatea totală a rezervorului;

faptul că rezervorul de reactiv este pe punctul de a se goli sau este aproape gol;

faptul că reactivul din rezervorul de stocare nu îndeplinește caracteristicile declarate și înregistrate în fișa de informații prevăzută în apendicele 3 la anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656, în conformitate cu mijloacele de evaluare instalate;

faptul că dozarea reactivului este întreruptă, în alte cazuri decât cele executate de ECU a motorului sau de dispozitivul de control al dozării, ca o consecință a condițiilor de funcționare a motorului pentru care dozarea nu este necesară, cu condiția ca astfel de condiții de funcționare să fie comunicate autorității de omologare de tip competente.

un mijloc direct, cum ar fi utilizarea unui senzor de calitate a reactivului;

un mijloc indirect, cum ar fi utilizarea unui senzor de NOx în sistemul de evacuare, pentru a evalua eficacitatea reactivului;

orice alt mijloc, cu condiția ca eficacitatea acestuia să fie cel puțin egală cu cea care rezultă din utilizarea unui mijloc menționat la litera (a) sau litera (b) și ca cerințele principale din prezenta secțiune 4 să fie respectate.

sistemul PCD nu șterge DTC-urile din memoria calculatorului până când defecțiunea referitoare la DTC-ul respectiv nu a fost remediată;

sistemul PCD poate șterge toate DTC-urile la cererea unui instrument de scanare sau de întreținere protejat de drepturi de proprietate intelectuală care este pus la dispoziție de producătorul motorului la cerere sau utilizând o parolă furnizată de către producătorul motorului;

înregistrarea incidentelor de funcționare cu un DTC confirmat și activ, care sunt înregistrate în memoria nevolatilă a calculatorului astfel cum se prevede la punctul 5.2, nu se șterge.

principiul de funcționare al sistemului de posttratate a particulelor (de exemplu, mecanic, aerodinamic, difuzional, inerțial, cu regenerare periodică, cu regenerare continuă etc.)

metodele de monitorizare a PCD;

criteriile de monitorizare a PCD;

parametrii de monitorizare (de exemplu, frecvența).

pierderea de funcții ale sistemului de posttratare a particulelor;

erori ale sistemului PCD, astfel cum este descris la punctul 8.3.

ciclul de încercare impus duce la o monitorizare care va funcționa în condiții reale de utilizare; și

ciclul de încercare PCD aplicabil specificat la punctul 9.3.3.6.1 este mai puțin adecvat pentru monitorizarea în cauză.

identifică defecțiunile examinate;

descrie demonstrația efectuată, inclusiv ciclul de încercare aplicabil;

confirmă faptul că avertizările și implicările aplicabile au fost activate în conformitate cu prezentul regulament;

este inclus în dosarul informativ prevăzut în partea A din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Apendicele 1

Apendicele 1

Cerințe tehnice suplimentare privind măsurile de control al NOx pentru motoarele din categoriile NRE și NRG, inclusiv metoda pentru a demonstra aceste strategii

Introducere

Prezentul apendice stabilește cerințele suplimentare menite să asigure funcționarea corectă a măsurilor de control al NOx. Acesta cuprinde cerințe pentru motoarele care se bazează pe utilizarea unui reactiv în vederea reducerii emisiilor. Omologarea UE de tip este condiționată de aplicarea dispozițiilor relevante privind instruirea operatorului, documentele de instalare, sistemul de avertizare a operatorului, sistemul de implicare și protecția reactivului împotriva înghețului, care sunt prevăzute în prezentul apendice.

Cerințe generale

Motorul trebuie să fie echipat cu un sistem de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) capabil să identifice funcționările defectuoase ale controlului emisiilor de NOx (NCM-uri). Orice motor reglementat de prezenta secțiune 2 se proiectează, se construiește și se instalează astfel încât să fie capabil să îndeplinească aceste cerințe pe întreaga durată de viață normală a motorului, în condiții normale de utilizare. Pentru realizarea acestui obiectiv, se acceptă ca motoarele care au fost utilizate pe o perioadă mai îndelungată decât perioadă de durabilitate a caracteristicilor emisiilor specificată în anexa V la Regulamentul (UE) 2016/1628 să prezinte o anumită deteriorare a performanțelor și a sensibilității sistemului de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD), astfel încât pragurile specificate în prezenta anexă să poată fi depășite înainte de activarea sistemelor de avertizare și/sau de implicare.

Informații solicitate

În cazul în care sistemul de control al emisiilor necesită un reactiv, tipul reactivului, informațiile privind concentrația atunci când reactivul este sub formă de soluție, condițiile de temperatură de funcționare și trimiterea la standarde internaționale privind compoziția și calitatea și alte caracteristici ale reactivului sunt specificate de producător în conformitate cu partea B din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/656.

Informațiile scrise care descriu în detaliu caracteristicile funcționale ale sistemului de avertizare a operatorului prevăzut în secțiunea 4 și ale sistemului de implicare a operatorului prevăzut în secțiunea 5 se furnizează autorității de omologare la momentul omologării UE de tip.

Producătorul pune la dispoziția OEM documentele cu instrucțiuni privind modul de instalare a motorului pe echipamente mobile fără destinație rutieră astfel încât motorul, sistemul său de control al emisiilor și componentele echipamentului mobil fără destinație rutieră să funcționeze în conformitate cu cerințele din prezentul apendice. Documentația respectivă include cerințele tehnice detaliate privind motorul (software, hardware și comunicații) necesare pentru instalarea corectă a motorului pe echipamentul mobil fără destinație rutieră.

Condiții de funcționare

Monitorizarea nivelului de reactiv din rezervorul de stocare se efectuează în toate condițiile în care măsurarea este realizabilă din punct de vedere tehnic (de exemplu, în toate condițiile în care un reactiv lichid nu este înghețat).

La temperaturi ambiante de 266 K (– 7 °C) sau inferioare, se aplică protecția împotriva înghețării reactivului.

Toate elementele din sistemul de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx, altele decât cele enumerate la punctele 2.2.1 și 2.2.2, trebuie să fie operaționale cel puțin în condițiile de control aplicabile prevăzute la punctul 2.4 din prezenta anexă pentru fiecare categorie de motoare. Sistemul de diagnosticare trebuie să rămână operațional în afara acestui interval, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic.

Protecția reactivului împotriva înghețului

Este permisă utilizarea unui rezervor de reactiv și a unui sistem de dozare încălzite sau neîncălzite. Un sistem încălzit respectă cerințele de la punctele 2.3.2.2-2.3.2.2.4. Un sistem neîncălzit respectă cerințele de la punctul 2.3.2.3.

Utilizarea unui rezervor de reactiv și a unui sistem de dozare neîncălzite se indică în instrucțiunile scrise destinate utilizatorului final al echipamentului.

Rezervorul de reactiv și sistemul de dozare

În cazul în care reactivul a înghețat, acesta trebuie să fie disponibil pentru utilizare în maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă de 266 K (– 7 oC).

Criterii de proiectare pentru un sistem încălzit

Un sistem încălzit trebuie proiectat astfel încât să îndeplinească cerințele de performanță prevăzute la punctele 2.3.2-2.3.2.2.4 atunci când este încercat utilizând procedura definită.

Rezervorul de reactiv și sistemul de dozare se climatizează la 255 K (– 18 oC), timp de 72 de ore sau până când reactivul devine solid, oricare dintre acestea survine mai întâi.

După perioada de climatizare prevăzută la punctul 2.3.2.2.1, echipamentul/motorul se pornește și funcționează la o temperatură ambiantă de 266 K (– 7 oC) sau mai scăzută, după cum urmează:

10-20 de minute la ralanti; urmate de

maximum 50 de minute la cel mult 40 % din sarcina nominală.

La încheierea procedurii de încercare prevăzute la punctul 2.3.2.2.2, sistemul de dozare a reactivului trebuie să fie pe deplin funcțional.

Evaluarea criteriilor de proiectare se poate realiza într-o celulă de încercare dintr-o cameră frigorifică, utilizându-se un echipament mobil fără destinație rutieră întreg sau părți reprezentative pentru cele care urmează să fie instalate pe un echipament mobil fără destinație rutieră sau pe baza încercărilor pe teren.

Activarea sistemului de avertizare și de implicare a operatorului pentru un sistem neîncălzit.

Sistemul de avertizare a operatorului descris la punctele 4-4.9 se activează în cazul în care nu se produce dozarea reactivului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 °C).

Sistemul de implicare în situație critică astfel cum este menționat la punctul 5.4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului într-un interval de maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 °C).

Activarea sistemului de avertizare și de implicare a operatorului pentru un sistem neîncălzit

Sistemul de avertizare a operatorului descris în secțiunea 4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 oC).

Sistemul de implicare în situație critică descris la punctul 5.4 se activează în cazul în care nu se produce o dozare a reactivului într-un interval de maximum 70 de minute de la pornirea motorului la o temperatură ambiantă ≤ 266 K (– 7 oC).

Cerințe de diagnostic

Sistemul de diagnosticare pentru controlul emisiilor de NOx (NCD) trebuie să fie capabil să identifice funcționările defectuoase ale controlului emisiilor de NOx (NCM) prin intermediul unor coduri de diagnosticare a defectelor (DTC-uri) stocate în memoria calculatorului, precum și să comunice, la cerere, informația respectivă în exterior.

Cerințe pentru înregistrarea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-urilor)

Sistemul NCD înregistrează un DTC pentru fiecare caz de funcționare defectuoasă a controlului NOx (NCM) în parte.

Sistemul NCD stabilește în termen de 60 de minute de funcționare a motorului dacă există o defecțiune detectabilă. În momentul respectiv, se înregistrează un DTC confirmat și activ și se activează sistemul de avertizare în conformitate cu secțiunea 4.

În cazurile în care este necesar un timp de funcționare mai mare de 60 de minute pentru ca echipamentele de monitorizare să detecteze cu precizie și să confirme o NCM (de exemplu, în cazul echipamentelor de monitorizare care utilizează modele statistice sau care funcționează pe baza consumului de fluide al echipamentului mobil fără destinație rutieră), autoritatea de omologare poate permite o perioadă mai lungă de monitorizare, cu condiția ca producătorul să justifice necesitatea unei perioade mai lungi (de exemplu, prin argumente tehnice, rezultate experimentale, experiența din producție etc.).

Cerințe pentru ștergerea codurilor de diagnosticare a defectelor (DTC-urilor)

Sistemul NCD nu șterge DTC-urile din memoria calculatorului până când defecțiunea care a generat DTC-ul respectiv nu a fost remediată.

Sistemul NCD poate șterge toate DTC-urile la cererea unui instrument de scanare sau de întreținere protejat de drepturi de proprietate intelectuală care este pus la dispoziție de producătorul motorului, la cerere sau utilizând o parolă furnizată de producătorul motorului.

Un sistem NCD nu se programează sau proiectează pentru a se dezactiva parțial sau total în funcție de vechimea echipamentului mobil fără destinație rutieră pe perioada de viață a motorului și nici nu trebuie să conțină niciun fel de algoritm sau strategie proiectată să reducă eficiența în timp a sistemului NCD.

Orice cod informatic sau parametru de exploatare reprogramabil al sistemului NCD trebuie protejat împotriva manipulării frauduloase.

Familia de motoare NCD

Producătorul este responsabil pentru determinarea componenței unei familii de motoare NCD. Gruparea motoarelor în cadrul unei familii de motoare NCD se bazează pe cele mai bune practici inginerești și este supusă aprobării de către autoritatea de omologare.

Motoarele care nu fac parte din aceeași familie de motoare pot aparține, cu toate acestea, aceleiași familii de motoare NCD.

Parametrii care definesc o familie de motoare NCD

O familie de motoare NCD se caracterizează prin parametri de proiectare de bază comuni motoarelor din cadrul familiei.

Pentru ca motoarele să fie considerate ca aparținând aceleiași familii de motoare NCD, următorii parametri de bază trebuie să fie similari:

sistemele de control al emisiilor;

metodele de monitorizare a NCD;