Regulamentul delegat (UE) 2016/592 al Comisiei din 1 martie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru obligația de compensare (Text cu relevanță pentru SEE)

Clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexă fac obiectul obligației de compensare.

În sensul articolelor 3 și 4, contrapărțile care fac obiectul obligației de compensare se împart în următoarele categorii:

categoria 1, cuprinzând contrapărțile care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt membri compensatori, în sensul articolului 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru cel puțin una dintre clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexa la prezentul regulament, ai cel puțin uneia dintre CPC autorizate sau recunoscute înainte de data respectivă să compenseze cel puțin una din clasele respective;

categoria 2, cuprinzând contrapărțile care nu fac parte din categoria 1 și care aparțin unui grup a cărui medie agregată de sfârșit de lună a valorii noționale brute în circulație a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central pentru ianuarie, februarie și martie 2016 este de peste 8 miliarde EUR și care sunt:

contrapărți financiare;

fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care sunt contrapărți nefinanciare;

categoria 3, cuprinzând contrapărțile care nu fac parte din categoria 1 sau din categoria 2 și care sunt:

contrapărți financiare;

fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care sunt contrapărți nefinanciare;

categoria 4, cuprinzând contrapărțile nefinanciare care nu fac parte din categoria 1, 2 sau 3.

contrapărți financiare;

fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care sunt contrapărți nefinanciare;

contrapărți financiare;

fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, care sunt contrapărți nefinanciare;

În scopul calculării mediei de sfârșit de lună agregate la nivelul grupului a valorii noționale brute în circulație menționate la alineatul (1) litera (b), sunt incluse toate instrumentele financiare derivate ale grupului care nu sunt compensate la nivel central, inclusiv contractele forward pe cursul de schimb valutar, swapurile și swapurile valutare.

În cazul în care contrapărțile sunt fonduri de investiții alternative, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE, sau organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului, pragul de 8 miliarde EUR menționat la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol se aplică individual la nivel de fond.

În cazul contractelor care aparțin unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexă, obligația de compensare produce efecte la:

9 februarie 2017 pentru contrapărțile din categoria 1;

9 august 2017 pentru contrapărțile din categoria 2;

21 iunie 2019 pentru contrapărțile din categoria 3;

9 mai 2019 pentru contrapărțile din categoria 4.

Prin derogare de la alineatul (1), în cazul contractelor care aparțin unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere prevăzute în anexă care sunt încheiate între contrapărți care fac parte din același grup, dintre care una este stabilită într-o țară terță și cealaltă este stabilită în Uniune, obligația de compensare produce efecte la:

30 iunie 2025 în cazul în care nu a fost adoptată nicio decizie privind echivalența, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere prevăzute în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză;

cea mai îndepărtată dintre următoarele date, în cazul în care a fost adoptată o decizie privind echivalența, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere menționate în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză:

60 de zile de la data intrării în vigoare a deciziei privind echivalența, adoptată în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere menționate în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză;

data de la care obligația de compensare produce efecte în temeiul alineatului (1).

60 de zile de la data intrării în vigoare a deciziei privind echivalența, adoptată în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere menționate în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză;

data de la care obligația de compensare produce efecte în temeiul alineatului (1).

contrapartea stabilită într-o țară terță este fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară;

contrapartea stabilită în Uniune este:

o contraparte financiară, o contraparte nefinanciară, un holding financiar, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate, în cazul în care contrapartea menționată la litera (a) este o contraparte financiară;

fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară, în cazul în care contrapartea menționată la litera (a) este o contraparte nefinanciară;

cele două contrapărți sunt incluse integral în aceeași consolidare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

ambele contrapărți fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor;

contrapartea stabilită în Uniune a notificat în scris autorității sale competente faptul că sunt îndeplinite condițiile stabilite la literele (a), (b), (c) și (d) și, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, autoritatea competentă a confirmat că aceste condiții sunt îndeplinite.

o contraparte financiară, o contraparte nefinanciară, un holding financiar, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate, în cazul în care contrapartea menționată la litera (a) este o contraparte financiară;

fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară, în cazul în care contrapartea menționată la litera (a) este o contraparte nefinanciară;

Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în cazul contractelor care aparțin unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere enumerate în anexă, obligația de compensare produce efecte de la 18 februarie 2022, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

obligația de compensare nu a fost declanșată până la 18 februarie 2021;

contractele sunt novate în unicul scop de a înlocui contrapartea stabilită în Regatul Unit cu o contraparte stabilită într-un stat membru.

Pentru contrapărțile financiare din categoria 1, scadența minimă rămasă menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, la data de la care obligația de compensare produce efecte, este:

cinci ani și trei luni pentru contractele încheiate sau novate înainte de 9 octombrie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă;

șase luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 9 octombrie 2016 sau ulterior care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă.

Pentru contrapărțile financiare din categoria 2, scadența minimă rămasă menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, la data de la care obligația de compensare produce efecte, este:

cinci ani și trei luni pentru contractele încheiate sau novate înainte de 9 octombrie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă;

șase luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 9 octombrie 2016 sau ulterior care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă.

Pentru contrapărțile financiare din categoria 3 și pentru tranzacțiile menționate la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament care sunt încheiate între contrapărți financiare, scadența minimă rămasă menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, la data de la care obligația de compensare produce efecte, este de cinci ani și trei luni.

În cazul în care un contract este încheiat între două contrapărți financiare care fac parte din categorii diferite sau între două contrapărți financiare implicate în tranzacțiile menționate la articolul 3 alineatul (2), scadența minimă rămasă care trebuie luată în considerare în scopul prezentului articol este scadența rămasă mai lungă aplicabilă.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXĂ

ANEXĂ

Clase de instrumente financiare derivate pe riscul de credit extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare

Clase de CDS bazate pe indici europeni fără tranșe