Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010

PARTEA I

Prezentul regulament instituie norme uniforme și o procedură uniformă pentru rezoluția entităților menționate la articolul 2 care sunt stabilite în statele membre participante menționate la articolul 4.

Aceste norme uniforme și această procedură uniformă se aplică de către Comitetul unic de rezoluție instituit în conformitate cu articolul 42 (denumit în continuare comitetul) împreună cu Consiliul și Comisia și cu autoritățile naționale de rezoluție, în cadrul mecanismului unic de rezoluție (MUR) instituit prin prezentul regulament. MUR este sprijinit de un fond unic de rezoluție (denumit în continuare fondul).

Utilizarea fondului este condiționată de intrarea în vigoare a unui acord între statele membre participante (denumit în continuare acordul) privind transferul către fond a fondurilor colectate la nivel național, precum și privind fuziunea progresivă a diferitelor fonduri colectate la nivel național pentru a fi alocate compartimentelor naționale ale fondului.

Prezentul regulament se aplică entităților enumerate mai jos:

instituțiile de credit stabilite într-unul dintre statele membre participante;

întreprinderile-mamă, inclusiv holdinguri financiare și holdinguri financiare mixte, stabilite într-unul dintre statele membre participante, atunci când acestea fac obiectul supravegherii consolidate realizate de BCE în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

firmele de investiții și instituțiile financiare stabilite într-unul dintre statele membre participante, în cazul în care acestea sunt supuse supravegherii consolidate efectuate de BCE asupra întreprinderii-mamă, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

Prezentul regulament nu se aplică entităților care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

autoritate națională competentă înseamnă oricare dintre autoritățile naționale competente definite la articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

autoritate competentă înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (2) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

autoritate națională de rezoluție înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru participant în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2014/59/UE;

autoritate națională de rezoluție relevantă înseamnă autoritatea națională de rezoluție a unui stat membru participant în care este stabilită o entitate sau o entitate a grupului;

condiții de declanșare a procedurii de rezoluție înseamnă condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1);

plan de rezoluție înseamnă un plan de rezoluție întocmit în conformitate cu articolul 8 sau 9;

plan de rezoluție a grupului înseamnă un plan de rezoluție întocmit în conformitate cu articolele 8 și 9;

obiectivele rezoluției sunt obiectivele rezoluției menționate la articolul 14;

instrument de rezoluție înseamnă un instrument de rezoluție menționat la articolul 22 alineatul (2);

măsură de rezoluție înseamnă decizia de a supune o entitate menționată la articolul 2 unei proceduri de rezoluție în conformitate cu articolul 18, aplicarea unui instrument de rezoluție sau exercitarea uneia sau mai multor competențe de rezoluție;

depozite garantate înseamnă depozitele astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/49/UE;

depozite eligibile înseamnă depozitele eligibile astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/49/UE;

instituție înseamnă o instituție de credit sau o întreprindere de investiții care face obiectul supravegherii consolidate în conformitate cu articolul 2 litera (c);

instituție aflată în rezoluție înseamnă o entitate menționată la articolul 2 în privința căreia se ia o măsură de rezoluție;

instituție financiară înseamnă o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

societate financiară holding înseamnă un holding financiar astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

societate financiară holding mixtă înseamnă o societate financiară holding mixtă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

societate financiară holding-mamă din Uniune înseamnă societate financiară holding-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 31 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

instituție-mamă din Uniune înseamnă o instituție-mamă din UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

filială înseamnă o filială, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în scopul aplicării articolului 8, articolului 10 alineatul (10), articolelor 12-12k, articolelor 21 și 53 din prezentul regulament în cazul grupurilor de rezoluție menționate la punctul 24b litera (b) din prezentul alineat, include, după caz, instituțiile de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central, organismul central însuși și filialele lor respective, luând în considerare modul în care aceste grupuri de rezoluție respectă articolul 12f alineatul (3) din prezentul regulament;

filială semnificativă înseamnă o filială semnificativă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 135 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

sucursală înseamnă o sucursală, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

grup înseamnă o întreprindere-mamă și filialele sale, care sunt entități menționate la articolul 2;

grup transfrontalier înseamnă un grup care are entități astfel cum sunt menționate la articolul 2, care sunt stabilite în cel puțin două state membre participante;

entitate de rezoluție înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant pe care, în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament, comitetul sau autoritatea națională de rezoluție a identificat-o ca fiind o entitate în privința căreia planul de rezoluție prevede măsuri de rezoluție;

entitate destinată lichidării înseamnă fie o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant, în legătură cu care planul de rezoluție a grupului sau, în cazul entităților care nu fac parte dintr-un grup, planul de rezoluție prevede că entitatea urmează să fie lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, fie o entitate din cadrul unui grup de rezoluție, alta decât o entitate de rezoluție, în legătură cu care planul de rezoluție a grupului nu prevede exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie;

grup de rezoluție înseamnă:

o entitate de rezoluție, împreună cu filialele sale care nu sunt:

la rândul lor entități de rezoluție;

filiale ale altor entități de rezoluție; sau

entități stabilite într-o țară terță care nu sunt incluse în grupul de rezoluție în conformitate cu planul de rezoluție, și filialele lor; sau

instituțiile de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central și organismul central însuși, atunci când cel puțin una dintre aceste instituții de credit sau organismul central este o entitate de rezoluție, și filialele lor respective;

la rândul lor entități de rezoluție;

filiale ale altor entități de rezoluție; sau

entități stabilite într-o țară terță care nu sunt incluse în grupul de rezoluție în conformitate cu planul de rezoluție, și filialele lor; sau

instituție de importanță sistemică globală sau G-SII înseamnă o instituție din categoria G-SII, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

bază consolidată înseamnă baza situației consolidate astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 47 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

supraveghetor consolidant înseamnă un supraveghetor consolidant, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 41 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

autoritate de rezoluție a grupului înseamnă autoritatea de rezoluție din statul membru participant în care este situată instituția sau întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii pe bază consolidată la cel mai înalt nivel de consolidare din statele membre participante, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE;

sistem instituțional de protecție sau SIP înseamnă un mecanism ce respectă cerințele prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

sprijin financiar public extraordinar înseamnă ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau orice alt sprijin financiar public la nivel supranațional, care, dacă ar fi furnizat la nivel național, ar constitui un ajutor de stat și care este furnizat pentru a menține sau restabili viabilitatea, lichiditatea sau solvabilitatea unei entități menționate la articolul 2 din prezentul Regulament sau a unui grup din care face parte o astfel de entitate;

instrument de vânzare a activității înseamnă mecanismul prin care o autoritate de rezoluție efectuează un transfer al instrumentelor de proprietate emise de o instituție aflată în rezoluție sau al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție, către un cumpărător care nu este o instituție-punte, în conformitate cu articolul 24;

instrumentul instituției-punte înseamnă mecanismul de transfer către o instituție-punte, în conformitate cu articolul 25, al acțiunilor ori al altor instrumente de proprietate care au fost emise de o instituție aflată în rezoluție, sau al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție;

instrument de separare a activelor înseamnă mecanismul de efectuare a unui transfer al activelor, drepturilor sau pasivelor unei instituții aflate în rezoluție către un vehicul de gestionare a activelor, în conformitate cu articolul 26;

instrument de recapitalizare internă înseamnă mecanismul de exercitare a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie a datoriilor unei instituții aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 27;

mijloace financiare disponibile înseamnă numerar, depozite, active și angajamente de plată irevocabile aflate la dispoziția fondului în scopurile enumerate la articolul 76 alineatul (1);

nivel-țintă înseamnă cuantumul mijloacelor financiare disponibile care trebuie atins în conformitate cu articolul 69 alineatul (1).

acord înseamnă acordul privind transferul și mutualizarea contribuțiilor la fond;

perioadă de tranziție înseamnă perioada cuprinsă între data aplicării prezentului regulament, conform dispozițiilor articolului 99 alineatele (2) și (6), și data la care fondul atinge nivelul-țintă sau 1 ianuarie 2024, indiferent care dintre situații intervine mai întâi;

instrument financiar înseamnă un instrument financiar astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

instrumente de datorie înseamnă obligațiuni și alte forme de datorii transferabile, instrumente care creează sau recunosc o datorie și instrumente care dau dreptul de a achiziționa instrumente de datorie;

fonduri proprii înseamnă fonduri proprii în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

cerințe de fonduri proprii înseamnă cerințele prevăzute la articolele 92-98 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

lichidare înseamnă valorificarea activelor unei entități menționate la articolul 2;

instrument financiar derivat înseamnă un instrument financiar derivat, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

competențe de reducere a valorii contabile și de conversie înseamnă competențele menționate la articolul 21;

instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază înseamnă instrumente de capital ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 28 alineatele (1)-(4), articolul 29 alineatele (1)-(5) sau articolul 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

fonduri proprii de nivel 1 de bază înseamnă fonduri proprii de nivel 1 de bază, astfel cum sunt calculate în conformitate cu articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

instrumente de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar înseamnă instrumente de capital ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

instrumente de fonduri proprii de nivel 2 înseamnă instrumente de capital sau împrumuturi subordonate ce întrunesc cerințele prevăzute la articolul 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

cuantum agregat înseamnă cuantumul agregat cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne, rezultată în urma evaluării efectuate de autoritatea de rezoluție în conformitate cu articolul 27 alineatul (13);

datorii care pot face obiectul recapitalizării interne înseamnă acele datorii și instrumente de capital care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, aparținând unei entități menționate la articolul 2, și care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3);

datorii eligibile înseamnă datorii care pot face obiectul recapitalizării interne și care îndeplinesc, după caz, condițiile prevăzute la articolul 12c sau la articolul 12g alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 72a alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

instrumente eligibile subordonate înseamnă instrumente care întrunesc toate condițiile menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 altele decât cele menționate la articolul 72b alineatele (3)-(5) din respectivul regulament;

schemă de garantare a depozitelor înseamnă o schemă de garantare a depozitelor introdusă și recunoscută în mod oficial de un stat membru în temeiul articolului 4 din Directiva 2014/49/UE;

instrumente de capital relevante înseamnă instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2;

obligație garantată înseamnă un instrument astfel cum este menționat la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

deponent înseamnă un deponent astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2014/49/UE;

investitor înseamnă un investitor în sensul articolului 1 punctul 4 din Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

cerința amortizorului combinat înseamnă cerința amortizorului combinat astfel cum este definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE.

o entitate de rezoluție, împreună cu filialele sale care nu sunt:

la rândul lor entități de rezoluție;

filiale ale altor entități de rezoluție; sau

entități stabilite într-o țară terță care nu sunt incluse în grupul de rezoluție în conformitate cu planul de rezoluție, și filialele lor; sau

instituțiile de credit care sunt afiliate în mod permanent unui organism central și organismul central însuși, atunci când cel puțin una dintre aceste instituții de credit sau organismul central este o entitate de rezoluție, și filialele lor respective;

la rândul lor entități de rezoluție;

filiale ale altor entități de rezoluție; sau

entități stabilite într-o țară terță care nu sunt incluse în grupul de rezoluție în conformitate cu planul de rezoluție, și filialele lor; sau

În cazul în care vreo definiție relevantă lipsește de la alineatul (1) al prezentului articol, se aplică definițiile menționate la articolul 2 din Directiva 2014/59/UE. În cazul în care vreo definiție relevantă lipsește de la alineatul (1) al prezentului articol sau de la articolul 2 din Directiva 2014/59/UE, se aplică definițiile menționate la articolul 3 din Directiva 2013/36/UE.

Statele membre participante în sensul articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sunt considerate drept state membre participante în sensul prezentului regulament.

Statele membre informează comitetul cât mai curând posibil atunci când solicită inițierea unei cooperări strânse cu BCE în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

În cazul în care cooperarea strânsă dintre un stat membru și BCE este suspendată sau încheiată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, entitățile stabilite în statul membru respectiv nu mai fac obiectul prezentului regulament începând cu data aplicării deciziei privind suspendarea sau încheierea cooperării strânse.

În cazul în care cooperarea strânsă a unui stat membru a cărui monedă nu este euro cu BCE încetează în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul nr. 1024/2013, comitetul decide în termen de trei luni de la adoptarea deciziei de încetare a cooperării strânse, în acord cu statul membru respectiv, asupra modalităților privind recuperarea contribuțiilor pe care statul membru în cauză le-a transferat către fond, precum și asupra oricăror condiții aplicabile.

modul în care a încetat cooperarea strânsă cu BCE, respectiv dacă încetarea a avut loc în mod voluntar, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, sau nu;

existența unor măsuri de rezoluție în curs până la data încetării;

ciclul economic al statului membru afectat de încetare.

Prezentul regulament continuă să se aplice procedurilor de rezoluție în curs la data aplicării deciziei menționate la alineatul (2).

În cazul în care, în temeiul prezentului regulament, comitetul îndeplinește sarcini sau exercită competențe care, conform Directivei 2014/59/UE, sunt de resortul autorității naționale de rezoluție, comitetul este considerat a fi, în scopul aplicării prezentului regulament și a Directivei 2014/59/UE, autoritatea națională de rezoluție relevantă sau, în caz de rezoluție a unui grup transfrontalier, autoritatea națională de rezoluție la nivel de grup relevantă.

Orice trimiteri la autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2014/59/UE menționate la articolul 7 alineatul (6) litera (e), articolul 10 alineatul (3), articolul 63 alineatul (3) litera (j), articolul 65 alineatul (2) litera (k) și articolul 70 alineatul (4) din Directiva (UE) 2025/1 a Parlamentului European și a Consiliului se interpretează ca trimiteri la comitet în ceea ce privește entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament și ca trimiteri la entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) din prezentul regulament în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor respective.

Comitetul, Consiliul și Comisia și, atunci când este relevant, autoritățile naționale de rezoluție, iau decizii sub rezerva dreptului relevant al Uniunii și în conformitate cu acesta și, în special, cu orice act legislativ și fără caracter legislativ, inclusiv cele menționate la articolele 290 și 291 din TFUE.

Nicio acțiune, propunere sau politică a comitetului, a Consiliului, a Comisiei sau a unei autorități naționale de rezoluție nu discriminează entitățile, titularii de depozite, investitorii sau alți creditori stabiliți în Uniune pe motivul naționalității sau al locului de desfășurare a activității.

Fiecare acțiune, propunere sau politică a comitetului, a Consiliului, a Comisiei sau a unei autorități naționale de rezoluție în cadrul MUR este întreprinsă ținând seama pe deplin și în mod corespunzător de unitatea și de integritatea pieței interne.

Atunci când se iau decizii sau măsuri care pot avea un impact în mai mult de un stat membru, în special atunci când se iau decizii privind grupurile stabilite în două sau mai multe state membre, se acordă atenția cuvenită obiectivelor rezoluției menționate la articolul 14 și tuturor elementelor enumerate mai jos:

interesele statelor membre în care un grup își desfășoară activitatea și, în special, impactul oricărei decizii, acțiuni sau lipse de acțiune asupra stabilității financiare, a resurselor fiscale, a economiei, a mecanismelor de finanțare, a schemei de garantare a depozitelor sau a sistemului de compensare pentru investitori din oricare dintre statele membre în cauză și a fondului;

obiectivul de a echilibra interesele diferitelor state membre implicate și de a evita cazurile de prejudicii neloiale aduse unui stat membru sau de protejare neloială a intereselor unui stat membru;

necesitatea de a minimiza un impact negativ asupra oricărei părți a unui grup din care face parte o entitate menționată la articolul 2, care face obiectul unei proceduri de rezoluție.

Atunci când se adoptă decizii sau se iau măsuri, în special cu privire la entitățile sau grupurile stabilite atât într-un stat membru participant, cât și într-unul neparticipant, se iau în considerare posibilele efecte negative asupra statelor membre neparticipante, inclusiv asupra entităților stabilite în respectivele state membre.

Comitetul, Consiliul și Comisia găsesc un echilibru între elementele menționate la alineatul (3) și obiectivele rezoluției menționate la articolul 14 în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz și respectă deciziile luate de Comisie în temeiul articolului 107 din TFUE și al articolului 19 din prezentul regulament.

Deciziile sau acțiunile comitetului, Consiliului sau ale Comisiei nu impun statelor membre să ofere sprijin financiar public extraordinar și nici nu afectează suveranitatea bugetară și responsabilitățile fiscale ale statelor membre.

În cazul în care comitetul ia o decizie care se adresează unei autorități naționale de rezoluție, autoritatea națională de rezoluție are dreptul de a preciza în detaliu măsurile care trebuie luate. Aceste precizări sunt conforme cu decizia în cauză a comitetului.

Comitetul este responsabil de funcționarea eficace și consecventă a MUR.

Sub rezerva dispozițiilor menționate la articolul 31 alineatul (1), comitetul este responsabil de elaborarea planurilor de rezoluție și de adoptarea tuturor deciziilor privind rezoluția pentru:

entitățile menționate la articolul 2 care nu fac parte dintr-un grup și pentru grupurile:

care sunt considerate semnificative în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013; sau

în legătură cu care BCE a decis, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, să exercite în mod direct toate competențele relevante; și

alte grupuri transfrontaliere.

care sunt considerate semnificative în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013; sau

în legătură cu care BCE a decis, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, să exercite în mod direct toate competențele relevante; și

În ceea ce privește entitățile și grupurile, altele decât cele menționate la alineatul (2), fără a aduce atingere responsabilităților comitetului cu privire la sarcinile care îi sunt conferite de prezentul regulament, autoritățile naționale de rezoluție îndeplinesc și sunt responsabile de următoarele sarcini:

adoptarea planurilor de rezoluție și realizarea evaluării posibilităților de rezoluție în conformitate cu articolele 8 și 10 și cu procedura prevăzută la articolul 9;

adoptarea măsurilor în timpul intervenției timpurii în conformitate cu articolul 13 alineatul (3);

aplicarea obligațiilor simplificate sau derogarea de la obligația de a elabora un plan de rezoluție, în conformitate cu articolul 11;

stabilirea nivelului cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, în conformitate cu articolele 12-12k;

adoptarea deciziilor privind rezoluția și aplicarea instrumentelor de rezoluție menționate în prezentul regulament, în conformitate cu procedurile și garanțiile relevante, cu condiția ca măsura de rezoluție să nu necesite utilizarea fondului și să fie finanțată în mod exclusiv prin instrumentele menționate la articolele 21 și 24-27 și/sau prin sistemul de garantare a depozitelor, în conformitate cu articolul 73 și conform procedurii prevăzute la articolul 31;

reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante în temeiul articolului 21, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

Atunci când este necesar pentru asigurarea aplicării consecvente a standardelor ridicate de rezoluție în temeiul prezentului regulament, comitetul poate:

în urma notificării de către autorități naționale de rezoluție a unei măsuri luate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), într-un termen adecvat, luând în considerare urgența situației, emite o avertizare autorității naționale de rezoluție relevante în cazul în care comitetul consideră că proiectul de decizie referitor la orice entitate sau grup menționat la alineatul (3) din prezentul articol nu respectă prezentul regulament sau instrucțiunile generale menționate la articolul 31 alineatul (1) litera (a);

decide, în orice moment, în special dacă avertizarea sa menționată la litera (a) nu a fost abordată în mod adecvat, din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție în cauză, sau la cererea autorității naționale de rezoluție în cauză, să exercite în mod direct toate competențele relevante care i-au fost conferite respectivei autorități naționale de rezoluție în temeiul prezentului regulament și cu privire la orice entitate sau grup menționat la alineatul (3) din prezentul articol.

În pofida alineatului (3) de la prezentul articol, statele membre participante pot hotărî ca comitetul să exercite toate competențele și responsabilitățile relevante conferite acestuia de prezentul regulament cu privire la entități și grupuri stabilite pe teritoriul lor, altele decât cele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. În acest caz, nu se aplică alineatele (3) și (4) de la prezentul articol, articolul 9, articolul 12 alineatul (3) și articolul 31 alineatul (1). Statele membre care intenționează să recurgă la această opțiune notifică comitetul și Comisia în acest sens. Notificarea intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PARTEA A II-A

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Comitetul elaborează și adoptă planuri de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5) atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate.

Comitetul elaborează planurile de rezoluție după consultarea BCE sau a autorităților naționale relevante și a autorităților de rezoluție competente, inclusiv a autorității de rezoluție a grupului din statele membre participante în care sunt stabilite entitățile în cauză, precum și a autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursalele semnificative. În acest scop, comitetul poate solicita autorităților naționale de rezoluție să elaboreze și să îi prezinte proiecte de planuri de rezoluție și poate solicita autorității de rezoluție a grupului să elaboreze și să îi prezinte un proiect de plan de rezoluție a grupului.

Pentru a asigura aplicarea eficace și coerentă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni pentru elaborarea proiectelor de planuri de rezoluție și a proiectelor de planuri de rezoluție a grupurilor în legătură cu anumite entități sau grupuri.

În sensul alineatului (1) din prezentul articol, autoritățile naționale de rezoluție transmit comitetului toate informațiile necesare pentru elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de rezoluție pe care le-au obținut în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, fără a aduce atingere capitolului 5 din prezentul titlu.

Planul de rezoluție stabilește opțiunile privind aplicarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție menționate în prezentul regulament în cazul entităților menționate la alineatul (1).

Planul de rezoluție prevede măsurile de rezoluție pe care comitetul le poate lua atunci când o entitate menționată la alineatul (1) îndeplinește condițiile de declanșare a rezoluției.

orice sprijin financiar public extraordinar în afară de utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 67;

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice.

Planul de rezoluție prevede o analiză a modului și a momentului în care instituția poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, accesul la mecanismele oferite de banca centrală și identifică activele care pot fi folosite drept garanții.

Comitetul poate solicita instituțiilor să îi ofere asistență la elaborarea și actualizarea planurilor.

Planul de rezoluție pentru fiecare entitate include, sub formă cuantificată ori de câte ori acest lucru este oportun și posibil, următoarele:

un rezumat al elementelor-cheie ale planului;

un rezumat al modificărilor importante survenite în cadrul instituției ulterior transmiterii ultimelor informații aferente procedurii de rezoluție;

o demonstrație a modului în care funcțiile critice și liniile de activitate esențiale ar putea fi separate de alte funcții, din punct de vedere juridic și economic, în măsura necesară asigurării continuității acestora în caz de intrare în dificultate a instituției;

o estimare a calendarului punerii în aplicare a fiecărui aspect important al planului;

o descriere detaliată a evaluării posibilităților de rezoluție efectuate în conformitate cu articolul 10;

o descriere a tuturor măsurilor necesare în temeiul articolului 10 alineatul (7) pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție, obstacole identificate în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 10;

o descriere a proceselor de stabilire a valorii și tranzacționabilității funcțiilor critice, a liniilor de activitate esențiale și a activelor instituției;

o descriere detaliată a măsurilor destinate garantării faptului că informațiile solicitate în temeiul articolului 11 din Directiva 2014/59/UE sunt actualizate și accesibile autorităților de rezoluție în orice moment;

o explicație a modului în care pot fi finanțate opțiunile de rezoluție fără recurgerea la niciuna dintre următoarele măsuri:

orice sprijin financiar public extraordinar în afară de utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 67;

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice;

o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate, în funcție de diferitele scenarii posibile și de termenele aplicabile;

o descriere a interdependențelor critice;

o descriere a opțiunilor care ar permite menținerea accesului la serviciile de plăți și de compensare și la alte infrastructuri, precum și o evaluare a portabilității pozițiilor clienților;

o analiză a impactului planului asupra angajaților instituției, inclusiv o evaluare a tuturor costurilor asociate și o descriere a procedurilor preconizate pentru consultarea personalului în cursul procesului de rezoluție, ținând seama de sistemele naționale de dialog cu partenerii sociali, după caz;

un plan de comunicare cu media și cu publicul;

cerințele menționate la articolele 12f și 12g, precum și un termen pentru a ajunge la nivelul respectiv, în conformitate cu articolul 12k;

în cazul în care comitetul aplică articolul 12c alineatul (4), (5) sau (7), un calendar pentru asigurarea conformării de către entitatea de rezoluție cu cerințele respective, în conformitate cu articolul 12k;

o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale instituției;

după caz, un aviz formulat de instituție cu privire la planul de rezoluție.

orice sprijin financiar public extraordinar în afară de utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 67;

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice;

Planurile de rezoluție a grupului cuprind un plan de rezoluție a grupului menționat la alineatul (1), condus de întreprinderea-mamă din Uniune care este stabilită într-un stat membru participant, și identifică măsurile care trebuie luate în privința:

întreprinderii-mamă din Uniune;

filialelor care fac parte din grup și sunt stabilite în Uniune;

entităților menționate la articolul 2 litera (b); și

sub rezerva articolului 33, a filialelor care fac parte din grup și sunt stabilite în afara Uniunii.

Planul de rezoluție a grupului:

stabilește măsurile de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție în scenariile menționate la alineatul (6) și implicațiile acestor măsuri de rezoluție pentru celelalte entități din grup, întreprinderea-mamă și instituțiile-filiale menționate la alineatul (1);

atunci când grupul menționat la alineatul (1) este format din mai multe grupuri de rezoluție, stabilește măsurile de rezoluție care urmează a fi luate în cazul entităților de rezoluție din cadrul fiecărui grup de rezoluție și implicațiile acestor măsuri asupra:

altor entități din grup care fac parte din același grup de rezoluție;

altor grupuri de rezoluție;

examinează în ce măsură instrumentele de rezoluție ar putea fi aplicate și competențele de rezoluție ar putea fi exercitate, în ceea ce privește entitățile de rezoluție stabilite în Uniune în mod coordonat, inclusiv măsurile care vizează facilitarea achiziționării, de către un terț din cadrul grupului în ansamblul său, a unor linii de activitate separate sau a unor activități desfășurate de mai multe entități din grup, a anumitor entități din grup sau a anumitor grupuri de rezoluție, și identifică eventualele obstacole din calea unei rezoluții coordonate;

conține o descriere detaliată a evaluării posibilităților de rezoluție, efectuată în conformitate cu articolul 10;

în cazul grupurilor care conțin entități constituite în țări terțe, identifică modalitățile adecvate de cooperare și de coordonare cu autoritățile competente ale respectivelor țări terțe și implicațiile pentru rezoluția în cadrul Uniunii;

identifică măsurile necesare, inclusiv separarea din punct de vedere juridic și economic a anumitor funcții sau linii de activitate, pentru a facilita rezoluția grupului, atunci când sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție;

identifică modalitățile de finanțare a măsurilor de rezoluție a grupului, iar în cazul în care este necesară implicarea fondului și a mecanismelor de finanțare din partea statelor membre neparticipante instituite în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE, stabilește principiile de partajare a responsabilităților pentru această finanțare de către sursele de finanțare din diferitele state membre participante și neparticipante. Planul nu se bazează pe următoarele:

orice sprijin financiar public extraordinar în afara utilizării fondului înființat în temeiul articolului 67 din prezentul regulament și a mecanismelor de finanțare din partea statelor membre neparticipante instituite în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE;

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice.

altor entități din grup care fac parte din același grup de rezoluție;

altor grupuri de rezoluție;

orice sprijin financiar public extraordinar în afara utilizării fondului înființat în temeiul articolului 67 din prezentul regulament și a mecanismelor de finanțare din partea statelor membre neparticipante instituite în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE;

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice.

Comitetul stabilește data până la care se elaborează primele planuri de rezoluție. Planurile de rezoluție și planurile de rezoluție a grupului sunt reexaminate și, după caz, actualizate cel puțin o dată pe an și după orice modificare semnificativă a structurii juridice sau organizaționale, a activității economice sau a situației financiare a entității, sau, în cazul planurilor de rezoluție a grupului, a acestuia din urmă, inclusiv a oricărei entități din cadrul grupului, care ar putea avea un efect major asupra eficacității planului sau care ar impune o modificare a planului de rezoluție.

Comitetul transmite BCE sau autorităților naționale competente corespunzătoare planurile de rezoluție și eventualele modificări aduse acestora.

Autoritățile naționale de rezoluție elaborează și adoptă planuri de rezoluție pentru entități și pentru grupuri, cu excepția celor menționate la articolul 7 alineatul (2), alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), în conformitate cu articolul 8 alineatele (5)-(13).

Autoritățile naționale de rezoluție elaborează planuri de rezoluție după consultarea autorităților naționale competente corespunzătoare și a autorităților naționale de rezoluție ale statelor membre participante și neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru sucursalele semnificative.

La elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție în conformitate cu articolul 8, comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, și a autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative, în măsura în care acest lucru este relevant pentru respectivele sucursale, efectuează o evaluare pentru a determina în ce măsură instituțiile și grupurile pot fi supuse procedurii de rezoluție fără a se baza pe următoarele:

orice sprijin financiar public extraordinar în afară de utilizarea fondului instituit în conformitate cu articolul 67;

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale; sau

orice aport urgent de lichidități din partea băncii centrale oferit cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice.

BCE sau autoritatea națională competentă corespunzătoare prezintă comitetului un plan de redresare sau un plan de redresare a grupului. Comitetul examinează planul de redresare pentru a identifica dacă acesta conține măsuri care ar putea avea un impact negativ asupra posibilității de rezoluție a instituției sau a grupului și formulează recomandări pentru BCE sau pentru autoritatea competentă națională cu privire la aceste aspecte.

La elaborarea planurilor de rezoluție, comitetul evaluează în ce măsură o astfel de entitate poate face obiectul rezoluției în conformitate cu prezentul regulament. Se consideră că o entitate poate face obiectul rezoluției în cazul în care este fezabil și credibil pentru comitet ca acesta să lichideze respectiva entitate în cadrul procedurii obișnuite de insolvență sau să îi aplice procedura de rezoluție cu ajutorul instrumentelor de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție, evitând pe cât posibil eventuale consecințe negative semnificative, cum ar fi o situație de instabilitate financiară generalizată sau un eveniment sistemic, asupra sistemelor financiare din statul membru în care este situată entitatea sau din alte state membre ori din Uniune și în vederea asigurării continuității funcțiilor critice realizate de către entitate.

Se consideră că soluționarea unui grup este posibilă dacă comitetul consideră că este fezabil și credibil fie să lichideze entitățile din grup prin procedura obișnuită de insolvență, fie să declanșeze rezoluția în cazul lor, aplicând instrumente de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție în ceea ce privește entitățile de rezoluție din grupul respectiv, dar evitând totodată, pe cât posibil, orice consecință negativă semnificativă asupra sistemelor financiare ale statelor membre în care sunt stabilite entitățile din grup, ale altor state membre sau ale Uniunii, inclusiv instabilitatea financiară mai extinsă sau evenimentele la scara întregului sistem, cu scopul de a asigura continuitatea funcțiilor critice îndeplinite de acele entități din grup, atunci când acestea pot fi separate cu ușurință în timp util sau prin alte mijloace.

În sensul alineatelor (3), (4) și (10), consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar sau amenințarea la adresa stabilității financiare înseamnă situația în care sistemul financiar în cauză este expus efectiv sau poate fi expus unei perturbări care ar putea genera o criză financiară susceptibilă să pericliteze buna funcționare, eficiența și integritatea pieței interne sau ale economiei ori sistemului financiar din unul sau mai multe state membre. Atunci când evaluează posibilitatea unor consecințe negative semnificative, comitetul ține seama de avertismentele și recomandările pertinente ale CERS și de criteriile pertinente elaborate de ABE pentru identificarea și măsurarea riscurilor sistemice.

În scopul realizării evaluării menționate la prezentul articol, comitetul examinează elementele menționate în secțiunea C din anexa la Directiva 2014/59/UE.

În cazul în care, în urma evaluării posibilităților de soluționare pentru o entitate sau un grup efectuate în conformitate cu alineatul (3) sau (4), comitetul constată, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, că există obstacole semnificative în calea posibilităților de soluționare a entității respective sau a grupului respectiv, acesta întocmește un raport, în cooperare cu autoritățile competente, pe care îl adresează entității sau întreprinderii-mamă și care conține analiza obstacolelor semnificative aflate în calea aplicării cu eficacitate a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție. Respectivul raport ia în considerare impactul asupra modelului economic al entității sau al grupului și recomandă toate măsurile proporționale și specifice care, în opinia comitetului, sunt necesare sau adecvate pentru a îndepărta respectivele obstacole în conformitate cu alineatul (10).

Raportul este notificat și autorităților competente și autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante în care sunt situate sucursale semnificative ale instituțiilor care nu fac parte din grup. Acesta este însoțit de motivele care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză și trebuie să indice modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la articolul 6.

În termen de patru luni de la data primirii raportului, entitatea sau întreprinderea-mamă propune comitetului posibile măsuri de remediere sau de eliminare a obstacolelor semnificative identificate în raport. Comitetul comunică orice măsură propusă de entitate sau de întreprinderea-mamă autorităților competente, ABE și, în cazul în care sucursale semnificative ale instituțiilor care nu fac parte din grup sunt situate în state membre neparticipante, autorităților de rezoluție ale statelor membre respective.

entitatea respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de fiecare dintre cerințele menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament; sau

entitatea nu respectă cerințele menționate la articolele 92a și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament.

În cazul în care comitetul constată că măsurile propuse de entitate sau de întreprinderea-mamă în cauză nu ar fi în măsură să reducă sau să elimine în mod eficace obstacolele semnificative din calea posibilității de soluționare, comitetul, după consultarea autorităților competente și, dacă este adecvat, a autorității macroprudențiale desemnate, ia o decizie. Decizia respectivă menționează faptul că comitetul a evaluat că măsurile propuse nu sunt în măsură să reducă sau să elimine în mod eficace obstacolele semnificative din calea posibilității de soluționare și însărcinează autoritățile naționale de rezoluție să impună entității, întreprinderii-mamă sau oricărei filiale a grupului în cauză să ia oricare dintre măsurile enumerate la alineatul (11).

În sensul alineatului (10), comitetul, după caz, solicită autorităților naționale de rezoluție să ia oricare dintre următoarele măsuri:

să impună entității revizuirea eventualelor acorduri de finanțare din cadrul grupului sau examinarea motivelor pentru absența acestora, sau încheierea unor acorduri de servicii (fie în interiorul grupului, fie cu părți terțe) care să prevadă asigurarea funcțiilor critice;

să impună entității limitarea expunerilor sale individuale și agregate maxime;

să impună cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică relevante pentru procedura de rezoluție;

să impună entității renunțarea la anumite active;

să impună entității limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în desfășurare sau propuse;

să limiteze sau să împiedice dezvoltarea unor linii de activitate noi sau existente sau vânzarea unor produse noi sau existente;

să impună modificarea structurilor juridice sau operaționale ale entității sau ale oricărei entități care aparține unui grup sau se află direct sau indirect sub controlul lor, pentru a reduce complexitatea în vederea garantării posibilității ca funcțiile critice să fie separate de alte funcții din punct de vedere juridic și operațional, prin aplicarea instrumentelor de rezoluție;

să impună unei entități să înființeze o societate financiară holding-mamă într-un stat membru sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii;

să impună unei entități să emită pasive eligibile pentru a respecta cerințele de la articolele 12f și 12g;

să impună unei entități să ia alte măsuri pentru a respecta cerințele menționate la articolele 12f și 12g, inclusiv, în special, să încerce să renegocieze orice datorie eligibilă, instrument de nivel 1 suplimentar sau instrument de nivel 2 pe care l-a emis, cu scopul de a se asigura că orice decizie a comitetului de a reduce valoarea contabilă sau de a converti datoria sau instrumentul respectiv s-ar efectua în conformitate cu legislația din jurisdicția care reglementează respectiva datorie sau instrument;

să impună unei entități obligația de a prezenta un plan de restabilire a conformității cu cerințele de la articolele 12f și 12g din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și, dacă este cazul, cu cerința amortizorului combinat și cu cerințele din articolul 12f sau 12g din prezentul regulament, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale menționat la articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

în scopul asigurării conformității continue cu articolul 12f sau 12g, să solicite unei entități să modifice profilul de scadență:

al instrumentelor de fonduri proprii, după obținerea acordului autorităților competente, inclusiv al BCE, și

al datoriilor eligibile menționate la articolul 12c și la articolul 12g alineatul (2) litera (a).

al instrumentelor de fonduri proprii, după obținerea acordului autorităților competente, inclusiv al BCE, și

al datoriilor eligibile menționate la articolul 12c și la articolul 12g alineatul (2) litera (a).

Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29.

O decizie luată în conformitate cu alineatele (10) și (11) îndeplinește următoarele cerințe:

este susținută de o expunere a motivelor care au stat la baza evaluării sau a constatării în cauză;

indică modul în care respectiva evaluare sau constatare respectă cerința privind aplicarea proporțională prevăzută la alineatul (10).

În cazul în care o entitate se află în situația în care respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de fiecare dintre cerințele menționate la articolul 141a alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2013/36/UE, însă nu respectă cerința amortizorului combinat atunci când aceasta este luată în considerare în plus față de cerințele menționate la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, atunci când sunt calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, comitetul are competența, în conformitate cu alineatele (2) și (3) de la prezentul articol, de a însărcina autoritatea națională de rezoluție să interzică entității să distribuie mai mult decât suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile (M-MDA), calculată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol, prin oricare dintre următoarele măsuri:

efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază;

crearea unei obligații de a plăti o remunerație variabilă sau beneficii discreționare de tipul pensiilor ori a unei obligații de a plăti o remunerație variabilă dacă obligația de plată a fost creată într-un moment când entitatea nu îndeplinea cerința amortizorului combinat; sau

efectuarea de plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

În situația menționată la alineatul (1), comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, dacă este cazul, evaluează fără întârzieri inutile dacă să exercite sau nu competența menționată la alineatul (1), ținând seama de toate elementele următoare:

motivul, durata și amploarea neconformității, precum și impactul acesteia asupra posibilității de soluționare;

evoluția situației financiare a entității și probabilitatea ca aceasta să îndeplinească în viitorul apropiat condiția menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (a);

eventualitatea ca entitatea să fie capabilă să asigure conformitatea cu cerințele menționate la alineatul (1) într-un interval de timp rezonabil;

în cazul în care entitatea nu este în măsură să înlocuiască datoriile care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la articolele 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 12c sau la articolul 12g alineatul (2) din prezentul regulament, dacă această incapacitate este legată de specificul entității sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe;

dacă exercitarea competenței menționate la alineatul (1) este mijlocul cel mai adecvat și proporțional de abordare a situației entității, luând în considerare potențialul său impact atât asupra condițiilor de finanțare, cât și asupra posibilității de soluționare a entității în cauză.

Dacă comitetul constată că entitatea se află încă în situația menționată la alineatul (1) la nouă luni după ce entitatea i-a notificat această situație, comitetul, după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, dacă este cazul, își exercită competența menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care comitetul constată, în urma unei evaluări, că sunt îndeplinite cel puțin două dintre următoarele condiții:

neconformitatea este cauzată de o perturbare gravă a funcționării piețelor financiare, care generează tensiuni majore la nivelul mai multor segmente ale piețelor financiare;

perturbarea menționată la litera (a) nu doar conduce la creșterea volatilității prețurilor pentru instrumentele de fonduri proprii și de datorii eligibile ale entității sau la creșterea costurilor pentru entitate, ci determină și închiderea totală sau parțială a unor piețe care împiedică entitatea să emită instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile pe piețele respective;

închiderea piețelor menționată la litera (b) este constatată nu numai pentru entitatea în cauză, ci și pentru mai multe alte entități;

perturbarea menționată la litera (a) împiedică entitatea în cauză să emită instrumente de fonduri proprii și de datorii eligibile într-un volum suficient pentru a remedia neconformitatea; sau

o exercitare a competenței prevăzute la alineatul (1) are efecte de propagare negative pentru o parte a sectorului bancar, subminând astfel potențial stabilitatea financiară.

M-MDA se calculează prin înmulțirea sumei calculate în conformitate cu alineatul (5) cu factorul stabilit în conformitate cu alineatul (6). M-MDA se reduce cu orice cuantum care rezultă ca urmare a oricăreia dintre măsurile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

Suma de înmulțit în conformitate cu alineatul (4) constă în:

orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți care rezultă ca urmare a măsurilor menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) de la prezentul articol;

orice profituri la sfârșit de exercițiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excluderea oricărei distribuiri de profituri sau a oricărei plăți aferente măsurilor menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) de la prezentul articol;

sumele care ar trebui achitate ca impozit dacă elementele specificate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat ar fi reținute.

Factorul menționat la alineatul (4) se stabilește după cum urmează:

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în prima cuartilă (și anume, cea mai scăzută) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a doua cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,2;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a treia cuartilă a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,4;

în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de entitate care nu sunt utilizate pentru a îndeplini cerințele prevăzute la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 12d și 12e din prezentul regulament, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a patra cuartilă (și anume, cea mai ridicată) a cerinței amortizorului combinat, factorul este 0,6.

Limita inferioară a cuartilei = Cerința amortizorului combinat4(Q_n1)

Limita superioară a cuartilei = Cerința amortizorului combinat4Q_n

Comitetul, din proprie inițiativă, după consultarea unei autorități naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, poate aplica obligațiile simplificate în ceea ce privește elaborarea planurilor de rezoluție menționate la articolul 8 sau poate deroga de la obligația de a elabora planurile respective, în conformitate cu alineatele (3)-(9) de la prezentul articol.

Autoritățile naționale de rezoluție pot propune comitetului să aplice instituțiilor sau grupurilor obligații simplificate în conformitate cu alineatele (3) și (4) sau să deroge de la obligația de a elabora planuri de rezoluție pentru în conformitate cu alineatul (7). Această propunere trebuie să fie motivată și însoțită de toate documentele relevante.

La primirea unei propuneri de aplicare a obligațiilor simplificate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol sau atunci când acționează din proprie inițiativă, comitetul realizează o evaluare a instituției sau a grupului în cauză și aplică obligații simplificate dacă intrarea în dificultate a instituției sau a grupului nu are cel mai probabil ca rezultat consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar sau nu reprezintă o amenințare la adresa stabilității financiare în sensul articolului 10 alineatul (5).

natura activității instituției sau a grupului, structura acționarilor, forma sa juridică, profilul său de risc, dimensiunea, statutul său juridic, gradul său de interconectare cu alte instituții sau cu sistemul financiar în ansamblu, precum și amploarea și complexitatea activităților sale;

dacă face parte sau nu dintr-un program instituțional de protecție sau din alte sisteme cooperative de solidaritate reciprocă menționate la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

dacă prestează sau nu serviciile sau activitățile de investiții definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului; și

dacă intrarea în dificultate și lichidarea sa ulterioară în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra piețelor financiare, altor instituții, condițiilor de finanțare sau asupra economiei în general.

Atunci când aplică obligațiile simplificate, comitetul stabilește următoarele:

conținutul și detaliile planurilor de rezoluție prevăzute la articolul 8;

data până la care trebuie elaborate primele planuri de rezoluție și frecvența actualizării planurilor de rezoluție, care poate fi mai redusă decât cea prevăzută la articolul 8 alineatul (12);

conținutul și detaliile informațiilor solicitate de la instituții, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (9) din prezentul regulament și în secțiunea B a anexei la Directiva 2014/59/UE;

nivelul de detaliere pentru evaluarea posibilității de rezoluție prevăzut la articolul 10 din prezentul regulament și în secțiunea C din anexa la Directiva 2014/59/UE.

Aplicarea obligațiilor simplificate nu aduce atingere competențelor comitetului de a întreprinde măsuri de rezoluție.

Atunci când sunt aplicate obligații simplificate, comitetul impune obligații integrale, nesimplificate în orice moment dacă nu mai sunt valabile oricare dintre circumstanțele care le justifică.

Fără a aduce atingere articolelor 9 și 31, atunci când primește o propunere de derogare de la obligația de elaborare a planurilor de rezoluție în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol sau din proprie inițiativă, comitetul acordă derogare, în temeiul alineatului (3), de la aplicarea obligației de elaborare a planurilor de rezoluție instituțiilor care sunt afiliate unui organism central și care sunt scutite integral sau parțial de la cerințele prudențiale prevăzute de dreptul intern în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Instituțiile care fac obiectul unei supravegheri directe din partea BCE în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 sau care reprezintă o pondere semnificativă în sistemul financiar al unui stat membru participant fac obiectul unor planuri de rezoluție individuale.

valoarea totală a activelor sale depășește 30000000000 EUR; sau

raportul totalului activelor sale față de PIB-ul statului membru în care este înregistrată depășește 20 %, cu excepția cazului în care totalul activelor sale este sub 5000000000 EUR.

În cazul în care autoritatea națională de rezoluție care a propus aplicarea obligației simplificate sau a derogării în conformitate cu alineatul (2) consideră că decizia de a aplica obligații simplificate sau derogarea trebuie să fie retrasă, aceasta prezintă comitetului o propunere în acest sens. În acest caz, comitetul adoptă o decizie cu privire la propunerea de retragere, ținând pe deplin seama de justificarea retragerii prezentată de autoritatea națională de rezoluție în lumina elementelor menționate la alineatul (3) sau la alineatele (7) și (8).

Comitetul informează ABE cu privire la aplicarea prezentului articol.

După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul stabilește cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolele 12a-12i, care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie, care trebuie să fie respectate în orice moment de către entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și de către entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt întrunite condițiile de aplicare a alineatelor respective.

Entitățile menționate la alineatul (1), inclusiv cele care fac parte din grupuri, raportează informațiile în conformitate cu articolul 45i alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 2014/59/UE către autoritatea națională de rezoluție din statul membru participant în care sunt stabilite.

Atunci când elaborează planuri de rezoluție în conformitate cu articolul 9, după consultarea autorităților competente, autoritățile naționale de rezoluție stabilesc cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile menționate la articolele 12a-12i, care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii și de conversie, care trebuie să fie respectate în orice moment de către entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3). În această privință se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

Comitetul stabilește cerința minimă menționată la alineatul (1) de la prezentul articol în paralel cu elaborarea și actualizarea planurilor de rezoluție în temeiul articolului 8.

Comitetul comunică cerința minimă stabilită autorităților naționale de rezoluție. Autoritățile naționale de rezoluție implementează instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29. Comitetul impune autorităților naționale de rezoluție să verifice și să se asigure că entitățile și grupurile mențin cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

Comitetul informează BCE și ABE cu privire la cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile pe care le-a stabilit pentru fiecare entitate și grup în temeiul alineatului (1).

Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni cu privire la anumite entități sau grupuri.

Comitetul este responsabil de acordarea aprobărilor menționate la articolul 77 alineatul (2) și la articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 entităților menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Comitetul adresează o decizie entității în cauză.

Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție se asigură că entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) îndeplinesc, în orice moment, cerințele de fonduri proprii și datorii eligibile, în cazurile în care sunt impuse de prezentul articol și articolele 12b-12i și în conformitate cu acestea.

Cerința menționată la alineatul (1) de la prezentul articol se calculează în conformitate cu articolul 12d alineatul (3), (4) sau (6), după caz, ca fiind cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile și se exprimă ca procent din:

cuantumul total al expunerii la risc al entității relevante menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

indicatorul de măsurare a expunerii totale al entității relevante menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, calculat în conformitate cu articolele 429 și 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În conformitate cu articolul 65 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului, trimiterile la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din prezentul regulament în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pe bază individuală ale firmelor de investiții menționate la articolul 2 litera (c) din prezentul regulament și care nu sunt firmele de investiții menționate la articolul 1 alineatul (2) sau alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se interpretează după cum urmează:

trimiterile la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cerința privind rata fondurilor proprii totale din prezentul regulament constituie trimiteri la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033;

trimiterile la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cuantumul total al expunerii la risc din prezentul regulament constituie trimiteri la cerința aplicabilă de la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 înmulțită cu 12,5.

În pofida articolului 12a, comitetul acordă derogare de la cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) instituțiilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate care nu sunt autorizate să primească depozite în temeiul dreptului intern, cu condiția ca toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

aceste instituții vor fi lichidate în procedurile naționale de insolvență sau în alte tipuri de proceduri prevăzute pentru instituțiile respective și puse în aplicare în conformitate cu articolul 38, 40 sau 42 din Directiva 2014/59/UE; și

procedurile menționate la litera (a) garantează faptul că creditorii acestor instituții, inclusiv deținătorii de obligațiuni garantate, după caz, suportă pierderile într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

Instituțiile care beneficiază de derogare de la cerința prevăzută la articolul 12 alineatul (1) nu fac parte din consolidarea menționată la articolul 12f alineatul (1).

Datoriile sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entităților de rezoluție numai atunci când îndeplinesc condițiile menționate la următoarele articole din Regulamentul (UE) nr. 575/2013:

articolul 72a;

articolul 72b, cu excepția literei (d) de la alineatul (2); și

articolul 72c.

Datoriile care provin din instrumente de datorie cu instrumente derivate încorporate, cum ar fi produsele structurate, care îndeplinesc condițiile prevăzute la primul paragraf de la alineatul (1), cu excepția articolului 72a alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se includ în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile numai în cazul în care este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

cuantumul principalului obligației care provine din instrumentul de datorie este cunoscut la momentul emiterii, este fix sau în creștere și nu este afectat de nicio caracteristică a instrumentului derivat încorporat, iar cuantumul total al obligației care provine din instrumentul de datorie, inclusiv instrumentul derivat încorporat poate fi evaluat zilnic prin referință la o piață bidirecțională activă și lichidă pentru un instrument echivalent fără risc de credit, în conformitate cu articolele 104 și 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau

instrumentul de datorie include o clauză contractuală care precizează că valoarea creanței în caz de insolvență a emitentului și de rezoluție a emitentului este fixă sau în creștere și nu depășește cuantumul datoriei plătite inițial.

În cazul în care datoriile sunt emise de o filială stabilită în Uniune către unul din acționarii existenți care nu face parte din același grup de rezoluție, și respectiva filială face parte din același grup de rezoluție ca și entitatea de rezoluție, datoriile respective se includ în cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale respectivei entități de rezoluție, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor de mai jos:

datoriile sunt emise în conformitate cu articolul 12g alineatul (2) litera (a);

exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în legătură cu respectivele datorii în conformitate cu articolul 21 nu influențează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

datoriile respective nu depășesc o valoare determinată prin scăderea:

sumei datoriilor emise pentru și achiziționate de către entitatea de rezoluție, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și cuantumul fondurilor proprii emise în conformitate cu articolul 12g alineatul (2) litera (b) din

cuantumul necesar în conformitate cu articolul 12g alineatul (1).

sumei datoriilor emise pentru și achiziționate de către entitatea de rezoluție, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție și cuantumul fondurilor proprii emise în conformitate cu articolul 12g alineatul (2) litera (b) din

cuantumul necesar în conformitate cu articolul 12g alineatul (1).

Fără a aduce atingere cerinței minime prevăzute la articolul 12d alineatul (4) sau la articolul 12e alineatul (1) litera (a), comitetul se asigură, din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, că o parte a cerinței menționate la articolul 12f, egală cu 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, este îndeplinită de entitățile de rezoluție care intră în categoria G-SII sau de entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol. Comitetul poate permite ca un nivel mai mic de 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, dar mai mare decât cuantumul rezultat din aplicarea formulei [1-(X1/X2)] × 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, să fie îndeplinit de entitățile de rezoluție care intră în categoria G-SII sau de entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, atât timp cât sunt întrunite toate condițiile prevăzute la articolul 72b alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, unde, având în vedere reducerea care este posibilă în temeiul articolului 72b alineatul (3) din regulamentul respectiv:

X1 = 3,5 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

X2 = suma dintre 18 % din cuantumul total al expunerii la risc, calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și cuantumul cerinței amortizorului combinat.

accesul la Fond nu este avut în vedere în planul de rezoluție ca o opțiune pentru rezoluția respectivei entități de rezoluție; și

în cazul în care litera (a) nu se aplică, cerința menționată la articolul 12f îi permite respectivei entități de rezoluție să îndeplinească cerința menționată la articolul 27 alineatul (7).

În cazul entităților de rezoluție care nu sunt nici entități din categoria G-SII, nici entități de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5), comitetul poate decide, fie din proprie inițiativă, fie după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, că o parte a cerinței menționate la articolul 12f, până la 8 % din totalul datoriilor, inclusiv fondurile proprii, ale entității sau până la valoarea formulei menționate la alineatul (7) din prezentul articol, oricare dintre cele două cuantumuri este mai mare, este îndeplinită folosind fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

datoriile nesubordonate menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol au același rang de prioritate în ierarhia creanțelor din procedura națională de insolvență ca anumite datorii care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau cu articolul 27 alineatul (5);

există riscul ca, în urma aplicării, conform planului de rezoluție, a competențelor de reducere a valorii și de conversie a datoriilor nesubordonate care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau (5), creditorii ale căror creanțe rezultă din aceste obligații să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență;

cuantumul fondurilor proprii și al altor datorii subordonate nu depășește cuantumul necesar pentru a garanta că creditorii menționați la litera (b) nu suportă pierderi care depășesc nivelul pierderilor pe care le-ar fi suportat în cazul unei lichidări realizate în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență.

În sensul alineatelor (4), (5) și (7), datoriile care provin din instrumente financiare derivate sunt incluse în datoriile totale pe baza faptului că drepturile la compensare ale contrapărții sunt recunoscute pe deplin.

Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, comitetul poate decide că cerința menționată la articolul 12f din prezentul regulament trebuie îndeplinită de entitățile de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau de entitățile de rezoluție care fac obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament utilizând fonduri proprii, instrumente eligibile subordonate, sau datorii astfel cum sunt menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, în măsura în care, ca urmare a obligației entității de rezoluție de a se conforma cerinței amortizorului combinat și cerințelor menționate la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 12d alineatul (4) și la articolul 12f din prezentul regulament, suma respectivelor fonduri proprii, instrumente și datorii nu depășește valoarea cea mai mare dintre:

8 % din totalul datoriilor, inclusiv fonduri proprii, ale entității; sau

cuantumul care rezultă din aplicarea formulei A × 2 + B × 2 + C, unde A, B și C au următoarele valori:

Comitetul poate exercita competența menționată la alineatul (7) de la prezentul articol cu privire la entitățile de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 12d alineatul (4) sau (5) și care îndeplinesc una dintre condițiile stabilite la prezentul alineat al doilea paragraf, până la o limită de 30 % din numărul total al tuturor entităților de rezoluție care sunt entități din categoria G-SII sau cărora li se aplică articolul 12d alineatul (4) sau (5), pentru care comitetul stabilește cerința menționată la articolul 12f.

în cursul evaluării precedente a posibilității de soluționare au fost identificate obstacole semnificative în calea posibilității de soluționare și:

nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor menționate la articolul 10 alineatul (11) în termenul impus de comitet; sau

obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate prin niciuna dintre măsurile menționate la articolul 10 alineatul (11), iar exercitarea competenței menționate la alineatul (7) de la prezentul articol ar compensa parțial sau total impactul negativ al obstacolului semnificativ asupra posibilității de soluționare;

comitetul consideră că fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție preferate a entității de rezoluție sunt limitate, având în vedere dimensiunea entității, gradul său de interconectare, natura, amploarea, riscurile și complexitatea activităților sale, statutul său juridic și structura acționariatului său; sau

cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE reflectă faptul că entitatea de rezoluție care este o entitate din categoria G-SII sau care face obiectul articolului 12d alineatul (4) sau (5) din prezentul regulament se numără, în privința riscului, printre primele 20 % dintre instituții pentru care comitetul stabilește cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) din prezentul regulament.

nu a fost luată nicio măsură de remediere în urma aplicării măsurilor menționate la articolul 10 alineatul (11) în termenul impus de comitet; sau

obstacolele semnificative identificate nu pot fi abordate prin niciuna dintre măsurile menționate la articolul 10 alineatul (11), iar exercitarea competenței menționate la alineatul (7) de la prezentul articol ar compensa parțial sau total impactul negativ al obstacolului semnificativ asupra posibilității de soluționare;

După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, comitetul ia deciziile menționate la alineatul (5) sau (7).

adâncimea pieței pentru instrumentele de fonduri proprii ale entității de rezoluție și pentru instrumentele eligibile subordonate, prețul unor astfel de instrumente, în cazul în care ele există, și timpul necesar pentru a executa eventualele tranzacții necesare în vederea respectării deciziei;

cuantumul instrumentelor de datorie eligibile care întrunesc toate condițiile menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care au o scadență reziduală mai mică de un an începând de la data deciziei, cu scopul de a face ajustări cantitative la cerințele menționate la alineatele (5) și (7) de la prezentul articol;

disponibilitatea și valoarea instrumentelor care întrunesc toate condițiile menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor menționate la articolul 72b alineatul (2) litera (d) din regulamentul respectiv;

dacă cuantumul datoriilor care sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii și de conversie în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) sau (5), și care, în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, au o poziție ierarhică egală sau inferioară datoriilor eligibile cu cel mai înalt rang, este semnificativ în comparație cu fondurile proprii și datoriile eligibile ale entității de rezoluție. În cazul în care cuantumul datoriilor excluse nu depășește 5 % din cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității de rezoluție, cuantumul exclus este considerat a fi nesemnificativ. Peste acest prag, comitetul este cel care evaluează dacă datoriile excluse sunt semnificative;

modelul de afaceri, modelul de finanțare și profilul de risc ale entității de rezoluție, precum și stabilitatea acesteia și capacitatea sa de a contribui la economie; și

impactul unor eventuale costuri de restructurare asupra recapitalizării entității de rezoluție.

Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este stabilită de către comitet, în urma consultării autorităților competente, inclusiv a BCE, pe baza următoarelor criterii:

necesitatea de a garanta faptul că grupul de rezoluție poate face obiectul rezoluției prin aplicarea instrumentelor de rezoluție entității de rezoluție, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;

necesitatea de a garanta, după caz, faptul că entitatea de rezoluție și filialele sale care sunt instituții sau entități menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3), dar care nu sunt entități de rezoluție dețin suficiente fonduri proprii și datorii eligibile pentru a se asigura că, în cazul aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau, respectiv, a competențelor de reducere a valorii și de conversie, pierderile ar putea fi absorbite și, respectiv, rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier ale entităților relevante pot fi readuse la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;

necesitatea de a garanta că, dacă planul de rezoluție anticipează că anumite categorii de datorii eligibile ar putea fi excluse din recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) din prezentul regulament sau ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea de rezoluție deține fonduri proprii și alte datorii eligibile suficiente pentru a absorbi pierderile ar putea fi absorbite și pentru a readuce rata fondurilor proprii totale și, după caz, indicatorul efectului de levier ale entității de rezoluție la nivelul care să îi permită acesteia să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care este autorizată în temeiul Directivei 2013/36/UE sau al Directivei 2014/65/UE;

dimensiunea, modelul economic, modelul de finanțare și profilul de risc al entității;

măsura în care intrarea în dificultate a entității ar avea un efect negativ asupra stabilității financiare, inclusiv prin contaminarea altor instituții sau entități ca urmare a interconectării entității cu alte instituții sau entități ori cu restul sistemului financiar.

În cazul în care planul de rezoluție prevede că o măsură de rezoluție urmează să fie adoptată sau că competențele de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21 urmează să fie exercitate în conformitate cu scenariul relevant menționat la articolul 8 alineatul (6), cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se ridică la un cuantum suficient pentru a se asigura următoarele:

pierderile pe care urmează să le suporte entitatea sunt absorbite în întregime (absorbția pierderilor);

entitatea de rezoluție și filialele acesteia care sunt instituții sau entități menționate la articolul 12 alineatul (1) sau (3), dar nu sunt entități de rezoluție sunt recapitalizate la un nivel care să le permită acestora să respecte în continuare condițiile de autorizare și să își desfășoare în continuare activitățile pentru care sunt autorizate în temeiul Directivei 2013/36/UE, al Directivei 2014/65/UE sau al unui act legislativ echivalent pentru o perioadă adecvată, cu o durată de maximum un an (recapitalizare).

Comitetul nu stabilește cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru entitățile destinate lichidării.

fondurile proprii;

datoriile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția celor menționate la articolul 72b alineatul (2) literele (b) și (d) din regulamentul respectiv;

datoriile menționate la articolul 12c alineatul (2).

În cazul entităților de rezoluție, cuantumul menționat la primul paragraf de la alineatul (2) este:

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a), suma dintre:

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluție, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate; și

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b), suma dintre:

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluție, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate; și

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entității de rezoluție, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție; și

cuantumul recapitalizării care permite grupului de rezoluție rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la nivelul consolidat al grupului de rezoluție, după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

utilizează cele mai recente valori raportate pentru cuantumul total relevant al expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, ajustate pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor de rezoluție stabilite în planul de rezoluție; și

după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, ajustează cuantumul corespunzător cerinței actuale menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în sensul scăderii sau creșterii pentru a stabili cerința care urmează să fie aplicată entității de rezoluție după punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

Pentru entitățile de rezoluție care nu fac obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și care fac parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor depășește 100 de miliarde EUR, nivelul cerinței menționate la alineatul (3) de la prezentul articol este cel puțin egal cu:

13,5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a); și

5 % când este calculat în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b).

La cererea autorității naționale de rezoluție a unei entități de rezoluție, comitetul aplică cerințele prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol unei entități de rezoluție care nu face obiectul articolului 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și care face parte dintr-un grup de rezoluție a cărui valoare totală a activelor se situează sub 100 de miliarde EUR și pe care autoritatea națională de rezoluție o consideră ca fiind în mod rezonabil susceptibilă de a prezenta un risc sistemic dacă intră în dificultate.

prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

măsura în care accesul la piețele de capital pentru datoriile eligibile este limitat;

măsura în care entitatea de rezoluție recurge la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința menționată la articolul 12f.

În cazul entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție, cuantumul menționat la alineatul (2) primul paragraf este:

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (a), suma dintre:

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității; și

cuantumul recapitalizării care îi permite entității să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție; și

în scopul calculării cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1), în conformitate cu articolul 12a alineatul (2) litera (b), suma dintre:

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entității; și

cuantumul recapitalizării care permite entității să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție.

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității; și

cuantumul recapitalizării care îi permite entității să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție; și

cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aplicabilă entității; și

cuantumul recapitalizării care permite entității să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție.

utilizează cele mai recente valori raportate pentru cuantumul total relevant al expunerii la risc sau indicatorul de măsurare a expunerii totale, astfel cum sunt ajustate pentru orice modificare rezultată în urma măsurilor stabilite în planul de rezoluție; și

după consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, ajustează cuantumul corespunzător cerinței actuale menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în sensul scăderii sau creșterii pentru a stabili cerința care urmează să se aplice entității relevante după exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament sau după rezoluția grupului de rezoluție.

În cazul în care comitetul anticipează că anumite categorii de datorii eligibile prezintă o probabilitate rezonabilă de a fi excluse în totalitate sau parțial de la recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) sau că ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este îndeplinită folosind fonduri proprii sau alte datorii eligibile într-un cuantum suficient pentru:

a acoperi cuantumul datoriilor excluse identificate în conformitate cu articolul 27 alineatul (5);

a garanta îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (2).

Decizia comitetului de a impune o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul prezentului articol conține motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatele (2)-(7) de la prezentul articol, și este revizuită de comitet fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE.

În sensul alineatelor (3) și (6) de la prezentul articol, cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care autoritatea competentă aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în dispozițiile din legislația națională care permit autorităților competente să exercite opțiunile care le-au fost acordate prin regulamentul respectiv.

Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru o entitate de rezoluție care este o instituție din categoria G-SII sau care face parte dintr-o instituție din categoria G-SII constă în următoarele:

cerințele menționate la articolele 92a și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile specifică entității, care a fost stabilită de comitet în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru o filială semnificativă din Uniune a unei instituții din categoria G-SII din afara UE cuprinde următoarele:

cerințele menționate la articolele 92b și 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

orice cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile care a fost stabilită de comitet în special în ceea ce privește respectiva filială semnificativă în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, care urmează să fie îndeplinită folosind fonduri proprii și datorii care întrunesc condițiile de la articolul 12g și de la articolul 92b alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Comitetul impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile, menționată la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b), numai:

în cazul în care cerința menționată la alineatul (1) litera (a) sau la alineatul (2) litera (a) din prezentul articol nu este suficientă pentru a îndeplini condițiile prevăzute la articolul 12d; și

în măsura în care se asigură îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 12d.

Orice decizie a comitetului de a impune o cerință suplimentară de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul articol sau al alineatului (2) litera (b) din prezentul articol conține motivele deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatul (3) din prezentul articol, și este revizuită de comitet fără întârzieri nejustificate pentru a reflecta eventualele modificări ale nivelului cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE și care se aplică grupului de rezoluție sau filialei semnificative din Uniune a unei instituții din categoria G-SII din afara UE.

Entitățile de rezoluție respectă cerințele prevăzute la articolele 12c-12e pe bază consolidată la nivelul grupului de rezoluție.

Comitetul, după consultarea autorității de rezoluție a grupului, în cazul în care autoritatea respectivă nu este comitetul, și a supraveghetorului consolidant stabilește cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) aplicabilă unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant la nivelul consolidat al grupului de rezoluție pe baza cerințelor prevăzute la articolele 12c-12e și după ce s-a stabilit dacă filialele grupului din țări terțe urmează să facă obiectul unor rezoluții distincte, în temeiul planului de rezoluție.

Pentru grupurile de rezoluție identificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 24b litera (b), comitetul decide, în funcție de caracteristicile mecanismului de solidaritate și ale strategiei de rezoluție preferate, care entități din grupul de rezoluție urmează să fie obligate să respecte articolul 12d alineatele (3) și (4) și articolul 12e alineatul (1), pentru a se asigura că grupul de rezoluție, în ansamblul său, respectă dispozițiile alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, precum și modul în care entitățile respective urmează să facă acest lucru în conformitate cu planul de rezoluție.

Instituțiile care sunt filiale ale unei entități de rezoluție sau ale unei entități dintr-o țară terță și care nu sunt ele însele entități de rezoluție respectă cerințele prevăzute la articolul 12d, pe bază individuală.

filiala îndeplinește una dintre următoarele condiții:

filiala este deținută direct de entitatea de rezoluție și:

entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune;

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție nu deține în mod direct nicio instituție-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE și nicio entitate-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din directiva respectivă, în cazul în care entitatea face obiectul cerinței menționate la articolul 45c sau 45f din directiva respectivă sau la articolul 12d sau 12g din prezentul regulament, alta decât filiala în cauză;

filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile obligatorii în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

filiala face obiectul cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE numai pe bază consolidată, iar stabilirea cerinței prevăzute la articolul 12d din prezentul regulament pe bază consolidată nu ar conduce la supraestimarea nevoilor de recapitalizare, în sensul articolului 12d alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, ale subgrupului format din entități din perimetrul de consolidare în cauză, în special în cazul în care există o prevalență a entităților destinate lichidării în cadrul aceluiași perimetru de consolidare;

entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune;

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție nu deține în mod direct nicio instituție-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE și nicio entitate-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din directiva respectivă, în cazul în care entitatea face obiectul cerinței menționate la articolul 45c sau 45f din directiva respectivă sau la articolul 12d sau 12g din prezentul regulament, alta decât filiala în cauză;

filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile obligatorii în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

respectarea cerinței prevăzute la articolul 12d pe bază consolidată ca substitut pentru respectarea acestei cerințe pe bază individuală nu afectează în mod semnificativ niciuna dintre următoarele:

credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție a grupului;

capacitatea filialei de a-și respecta cerința de fonduri proprii după exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie; și

caracterul adecvat al mecanismului de transfer intern al pierderilor și de recapitalizare, inclusiv reducerea valorii contabile sau conversia, în conformitate cu articolul 21, a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante ale filialei în cauză sau ale altor entități din grupul de rezoluție.

filiala este deținută direct de entitatea de rezoluție și:

entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune;

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție nu deține în mod direct nicio instituție-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE și nicio entitate-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din directiva respectivă, în cazul în care entitatea face obiectul cerinței menționate la articolul 45c sau 45f din directiva respectivă sau la articolul 12d sau 12g din prezentul regulament, alta decât filiala în cauză;

filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile obligatorii în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

filiala face obiectul cerinței menționate la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE numai pe bază consolidată, iar stabilirea cerinței prevăzute la articolul 12d din prezentul regulament pe bază consolidată nu ar conduce la supraestimarea nevoilor de recapitalizare, în sensul articolului 12d alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, ale subgrupului format din entități din perimetrul de consolidare în cauză, în special în cazul în care există o prevalență a entităților destinate lichidării în cadrul aceluiași perimetru de consolidare;

entitatea de rezoluție este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune;

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție nu deține în mod direct nicio instituție-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE și nicio entitate-filială menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din directiva respectivă, în cazul în care entitatea face obiectul cerinței menționate la articolul 45c sau 45f din directiva respectivă sau la articolul 12d sau 12g din prezentul regulament, alta decât filiala în cauză;

filiala ar fi afectată în mod disproporționat de deducerile obligatorii în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție a grupului;

capacitatea filialei de a-și respecta cerința de fonduri proprii după exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie; și

caracterul adecvat al mecanismului de transfer intern al pierderilor și de recapitalizare, inclusiv reducerea valorii contabile sau conversia, în conformitate cu articolul 21, a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante ale filialei în cauză sau ale altor entități din grupul de rezoluție.

În cazul entităților menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) este îndeplinită folosind unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

datorii:

care sunt emise pentru entitatea de rezoluție și sunt achiziționate de către aceasta, direct sau indirect, prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul prezentului articol sau sunt emise pentru un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

care îndeplinesc criteriile de eligibilitate menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția articolului 72b alineatul (2) literele (b), (c), (k), (l) și (m) și alineatele (3)-(5), din regulamentul respectiv;

care se situează, în procedura obișnuită de insolvență, sub instrumentele de datorie care nu îndeplinesc condiția menționată la punctul (i) și care nu sunt eligibile pentru cerințele de fonduri proprii;

care fac obiectul competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 într-o manieră care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului de rezoluție, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

a căror dobândire în proprietate nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul prezentului articol;

ale căror dispoziții de reglementare nu indică în mod explicit sau implicit că datoriile ar fi exercitate, rambursate, restituite sau răscumpărate anticipat, după caz, de către entitatea care face obiectul prezentului articol, în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea respectivei entități, iar entitatea respectivă nu oferă în alt mod astfel de indicații;

ale căror dispoziții de reglementare nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau ale principalului, decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității care face obiectul prezentului articol;

al căror nivel al plăților de dobânzi sau dividende, după caz, nu este modificat pe baza calității creditului entității care face obiectul prezentului articol sau al întreprinderii-mamă a acesteia;

fonduri proprii, după cum urmează:

fonduri proprii de nivel 1 de bază; și

alte fonduri proprii care:

sunt emise pentru entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau

sunt emise pentru entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei.

sunt emise pentru entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau

sunt emise pentru entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei.

care sunt emise pentru entitatea de rezoluție și sunt achiziționate de către aceasta, direct sau indirect, prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție care au achiziționat instrumentele de datorie de la entitatea care face obiectul prezentului articol sau sunt emise pentru un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acesta, în măsura în care exercitarea competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

care îndeplinesc criteriile de eligibilitate menționate la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu excepția articolului 72b alineatul (2) literele (b), (c), (k), (l) și (m) și alineatele (3)-(5), din regulamentul respectiv;

care se situează, în procedura obișnuită de insolvență, sub instrumentele de datorie care nu îndeplinesc condiția menționată la punctul (i) și care nu sunt eligibile pentru cerințele de fonduri proprii;

care fac obiectul competențelor de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 într-o manieră care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului de rezoluție, în special prin faptul că nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei;

a căror dobândire în proprietate nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea care face obiectul prezentului articol;

ale căror dispoziții de reglementare nu indică în mod explicit sau implicit că datoriile ar fi exercitate, rambursate, restituite sau răscumpărate anticipat, după caz, de către entitatea care face obiectul prezentului articol, în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea respectivei entități, iar entitatea respectivă nu oferă în alt mod astfel de indicații;

ale căror dispoziții de reglementare nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoarele plăți programate ale dobânzii sau ale principalului, decât în caz de insolvență sau de lichidare a entității care face obiectul prezentului articol;

al căror nivel al plăților de dobânzi sau dividende, după caz, nu este modificat pe baza calității creditului entității care face obiectul prezentului articol sau al întreprinderii-mamă a acesteia;

fonduri proprii de nivel 1 de bază; și

alte fonduri proprii care:

sunt emise pentru entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau

sunt emise pentru entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei.

sunt emise pentru entități incluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea; sau

sunt emise pentru entități neincluse în același grup de rezoluție și sunt achiziționate de către acestea, în măsura în care exercitarea competenței de reducere a valorii sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu afectează controlul exercitat de entitatea de rezoluție asupra filialei.

În cazul în care o entitate menționată la alineatul (1) respectă cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pe bază consolidată, cuantumul fondurilor proprii și al datoriilor eligibile ale entității respective cuprinde următoarele datorii emise în conformitate cu alineatul (2) litera (a) de la prezentul articol de către o filială stabilită în Uniune și incluse în consolidarea entității respective:

datoriile emise către entitatea de rezoluție și achiziționate de aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție, neincluse în consolidarea entității care respectă cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pe bază consolidată;

datoriile emise către un acționar existent care nu face parte din același grup de rezoluție.

Datoriile menționate la alineatul (2a) literele (a) și (b) de la prezentul articol nu depășesc cuantumul stabilit prin scăderea din cuantumul cerinței menționate la articolul 12 alineatul (1) aplicabile filialei incluse în consolidare a sumei tuturor elementelor următoare:

datoriile emise către entitatea care respectă cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pe bază consolidată și achiziționate de către aceasta, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din cadrul aceluiași grup de rezoluție, incluse în consolidarea entității respective;

cuantumul fondurilor proprii emise în conformitate cu alineatul (2) litera (b) de la prezentul articol.

Comitetul poate permite ca cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) să fie îndeplinită integral sau parțial cu o garanție furnizată de entitatea de rezoluție, care îndeplinește următoarele condiții:

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție îndeplinește cerința menționată la Articolul 12f;

garanția se acordă cel puțin pentru un cuantum care este echivalent cuantumului cerinței pe care o înlocuiește;

garanția este activată atunci când filiala este în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte obligații la scadență sau atunci când s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) în ceea ce privește filiala, oricare dintre aceste evenimente are loc mai devreme;

garanția este colaterizată printr-un contract de garanție financiară, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului pentru cel puțin 50 % din valoarea sa;

colateralul care acoperă garanția îndeplinește cerințele de la articolul 197 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care, în urma unor marje de ajustare prudente, este suficient pentru a acoperi cuantumul colaterizat menționat la litera (e);

colateralul care acoperă garanția este negrevat de sarcini și, în special, nu este utilizat ca și colateral pentru a acoperi o altă garanție;

colateralul are o scadență efectivă care îndeplinește aceeași condiție referitoare la scadență ca cea menționată la articolul 72c alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

nu există obstacole juridice, de reglementare sau operaționale în calea transferului colateralului de la entitatea de rezoluție către filiala relevantă, inclusiv în cazul în care entitatea de rezoluție face obiectul unei măsuri de rezoluție.

În cazul în care, în conformitate cu strategia de rezoluție globală, filialele stabilite în Uniune sau o întreprindere-mamă din Uniune și instituțiile sale filiale nu sunt entități de rezoluție, iar membrii colegiului de rezoluție european, dacă a fost instituit în temeiul articolului 89 din Directiva 2014/59/UE, sunt de acord cu respectiva strategie, filialele stabilite în Uniune sau, pe bază consolidată, întreprinderea-mamă din Uniune trebuie să respecte cerința de la articolul 12a alineatul (1) din prezentul regulament prin emiterea instrumentelor menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) de la prezentul articol către oricare dintre următoarele:

întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang stabilită într-o țară terță;

filialele respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang care sunt stabilite în aceeași țară terță;

alte entități în condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) punctul (i) și litera (b) punctul (ii) de la prezentul articol.

Comitetul poate acorda o derogare de la aplicarea articolului 12g unei filiale a unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant, atunci când:

atât filiala, cât și entitatea de rezoluție sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

entitatea de rezoluție respectă cerința menționată la articolul 12f;

nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către entitatea de rezoluție către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), în special atunci când entitatea de rezoluție face obiectul unei măsuri de rezoluție.

Comitetul poate acorda o derogare de la aplicarea articolului 12g unei filiale a unei entități de rezoluție stabilite într-un stat membru participant, atunci când:

filiala și întreprinderea sa mamă sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

întreprinderea-mamă respectă, pe bază consolidată, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) în respectivul stat membru participant;

nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă către filiala cu privire la care s-a efectuat o constatare în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), în special atunci când întreprinderea-mamă face obiectul unei măsuri de rezoluție.

Comitetul poate acorda parțial sau total o derogare de la aplicarea articolului 12g în ceea ce privește un organism central sau o instituție de credit care este afiliată în mod permanent unui organism central, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

instituțiile de credit și organismul central fac obiectul supravegherii de către aceeași autoritate competentă, sunt stabilite în același stat membru participant și fac parte din același grup de rezoluție;

angajamentele organismului central și ale instituțiilor sale de credit afiliate în mod permanent constituie angajamente solidare sau angajamentele instituțiilor sale de credit afiliate în mod permanent sunt garantate în întregime de organismul central;

cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, solvabilitatea și lichiditatea organismului central și ale tuturor instituțiilor de credit afiliate în mod permanent sunt supravegheate în ansamblul lor, pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții;

în cazul unei derogări pentru o instituție de credit care este afiliată în mod permanent unui organism central, conducerea organismului central este abilitată să emită instrucțiuni către conducerea instituțiilor afiliate în mod permanent;

grupul relevant de rezoluție respectă cerința menționată la articolul 12f alineatul (3); și

nu există niciun obstacol major actual sau preconizat, de natură practică sau juridică, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor între organismul central și instituțiile de credit afiliate în mod permanent, în caz de rezoluție.

Orice nerespectare a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, menționată la articolul 12f sau la articolul 12g, este tratată pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele elemente:

competența de a soluționa sau de a înlătura obstacolele din calea posibilității de soluționare în conformitate cu articolul 10;

competențele menționate la articolul 10a;

măsurile menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE;

măsuri de intervenție timpurie, conform articolului 13;

sancțiuni administrative și alte măsuri administrative în conformitate cu articolele 110 și 111 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente ale statelor membre participante se consultă reciproc atunci când își exercită competențele menționate la alineatul (1).

Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul și autoritățile naționale de rezoluție stabilesc perioadele de tranziție adecvate pentru ca entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (3) să îndeplinească fie cerințele menționate la articolul 12f sau 12g, fie o cerință care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz. Termenul pentru entități pentru îndeplinirea cerințelor menționate la articolul 12f sau 12g sau a cerinței care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7) este 1 ianuarie 2024.

evoluția situației financiare a entității;

eventualitatea ca entitatea să fie în măsură să asigure conformarea, într-un interval de timp rezonabil, cu cerințele menționate la articolul 12f sau 12g sau cu o cerință care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7); și

dacă entitatea este în măsură să înlocuiască instrumentele de datorie care nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la articolele 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolul 12c sau la articolul 12g alineatul (2) din prezentul regulament și, în caz contrar, dacă incapacitatea respectivă este de natură specifică sau este cauzată de perturbări la nivelul întregii piețe.

Termenul pentru îndeplinirea de către entitățile de rezoluție a nivelului minim al cerințelor menționate la articolul 12d alineatele (4) și (5) este 1 ianuarie 2022.

Nivelurile minime ale cerințelor menționate la articolul 12d alineatele (4) și (5) nu se aplică în cursul celor doi ani de la următoarele date:

la care comitetul a aplicat instrumentul de recapitalizare internă; sau

data la care entitatea de rezoluție a instituit o măsură alternativă a sectorului privat, menționată la articolul 18 alineatul (1) litera (b), prin care s-a redus valoarea instrumentelor de capital și a altor instrumente de datorie sau acestea au fost convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau data la care competențele de reducere a valorii sau de conversie, în conformitate cu articolul 21, au fost exercitate cu privire la respectiva entitate de rezoluție, în scopul recapitalizării entității de rezoluție fără aplicarea instrumentelor de rezoluție.

Cerințele menționate la articolul 12c alineatele (4) și (7) și la articolul 12d alineatele (4) și (5), după caz, nu se aplică în cursul celor trei ani de la data la care entitatea de rezoluție sau grupul din care face parte entitatea de rezoluție a fost identificat ca fiind în categoria G-SII sau de la data la care entitatea de rezoluție începe să se găsească în situația menționată la articolul 12d alineatul (4) sau (5).

Prin derogare de la articolul 12a alineatul (1), comitetul stabilește o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea cerințelor de la articolul 12f sau articolul 12g sau a unei cerințe care rezultă din aplicarea articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), după caz, de o entitate în cazul căreia s-au aplicat instrumente de rezoluție sau a fost exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie menționată la articolul 21.

În sensul alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, comitetul comunică entității o cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată pentru fiecare perioadă de 12 luni din cadrul perioadei de tranziție, cu scopul de a facilita o acumulare treptată a capacității sale de absorbție a pierderilor și de recapitalizare. La sfârșitul perioadei de tranziție, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este egală cu cuantumul stabilit în temeiul articolului 12c alineatul (4), (5) sau (7), al articolului 12d alineatul (4) sau (5), al articolului 12f sau al articolului 12g, după caz.

Atunci când stabilește perioadele de tranziție, comitetul ia în considerare:

prevalența depozitelor și absența instrumentelor de datorie în modelul de finanțare;

accesul la piețele de capital pentru instrumentele de datorie eligibile;

măsura în care entitatea de rezoluție recurge la fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru a îndeplini cerința menționată la articolul 12f.

Sub rezerva alineatului (1), comitetul nu este împiedicat să revizuiască ulterior fie perioada de tranziție, fie o eventuală cerință minimă de fonduri proprii și datorii eligibile planificată, comunicată în conformitate cu alineatul (6).

CAPITOLUL 2

BCE sau autoritățile competente naționale informează comitetul cu privire la orice măsură a cărei adoptare o impun unei instituții sau unui grup ori pe care o adoptă în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 alineatul (1), al articolului 28 sau 29 din Directiva 2014/59/UE ori al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE.

De la data primirii informațiilor menționate la alineatul (1) și fără a aduce atingere competențelor conferite BCE și autorităților competente naționale de alte acte legislative ale Uniunii, comitetul poate pregăti rezoluția instituției sau a grupului vizat.

Comitetul are competența de a solicita instituției sau întreprinderii-mamă să contacteze cumpărători potențiali pentru a pregăti rezoluția instituției, sub rezerva criteriilor precizate la articolul 39 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și a cerințelor privind secretul profesional stabilite la articolul 88 din prezentul regulament.

În cazul în care BCE sau autoritățile competente naționale au intenția de a impune unei instituții sau unui grup orice măsură suplimentară în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în temeiul articolelor 27 alineatul (1), 28 sau 29 din Directiva 2014/59/UE ori în temeiul articolului 104 din Directiva 2013/36/UE, înainte ca entitatea sau grupul să fi respectat în întregime prima măsură notificată de comitet, acestea informează comitetul înainte de a impune o astfel de măsură suplimentară privind instituția sau grupul în cauză.

BCE sau autoritatea națională competentă, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție corespunzătoare asigură consecvența dintre măsura suplimentară menționată la alineatul (4) și orice acțiune a comitetului care vizează pregătirea rezoluției în temeiul alineatul (2).

CAPITOLUL 3

Atunci când acționează, în sfera responsabilităților lor, în cadrul procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 18, comitetul, Consiliul, Comisia și, după caz, autoritățile naționale de rezoluție țin seama de obiectivele rezoluției și aleg instrumentele de rezoluție și competențele de rezoluție care, în opinia lor, sunt cele mai în măsură să atingă obiectivele relevante ale rezoluției pentru fiecare situație în parte.

Obiectivele rezoluției menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

asigurarea continuității funcțiilor critice;

evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilității financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv a infrastructurilor pieței, și prin menținerea disciplinei pe piață;

protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public extraordinar;

protejarea depunătorilor care intră sub incidența Directivei 2014/49/UE și a investitorilor aflați sub incidența Directivei 97/9/CE;

protejarea fondurilor și a activelor clienților.

Sub rezerva diverselor dispoziții din prezentul regulament, obiectivele rezoluției au o importanță egală și sunt tratate în mod echilibrat, în funcție de natura și de circumstanțele proprii fiecărui caz.

Atunci când acționează în cadrul procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 18, comitetul, Consiliul, Comisia și, după caz, autoritățile naționale de rezoluție iau toate măsurile necesare pentru a garanta că măsurile de rezoluție se iau în conformitate cu următoarele principii:

acționarii instituției aflate în rezoluție sunt primii care suportă pierderi;

creditorii instituției aflate în rezoluție sunt următorii plasați, după acționari, în asumarea pierderilor, în conformitate cu ordinea priorității creanțelor acestora, stabilită la articolul 17, cu excepția cazului în care în prezentul regulament se prevede în mod expres altceva;

organul de conducere și conducerea superioară ale instituției aflate în rezoluție sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care menținerea organului de conducere și a conducerii superioare, în totalitate sau în parte, în funcție de circumstanțe, se consideră necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluției;

organul de conducere și conducerea superioară a instituției aflate în rezoluție oferă întreaga asistență necesară pentru realizarea obiectivelor rezoluției;

persoanele fizice și juridice sunt trase la răspundere, în temeiul dreptului intern, în conformitate cu dreptul civil sau dreptul penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate a instituției aflate în rezoluție;

cu excepția unor dispoziții contrare din prezentul regulament, creditorii din aceeași categorie sunt tratați în mod egal;

niciun creditor nu trebuie să suporte pierderi mai mari decât pierderile pe care le-ar fi suportat dacă o entitate menționată la articolul 2 ar fi fost lichidată printr-o procedură obișnuită de insolvență, în conformitate cu măsurile de protecție prevăzute la articolul 29;

depunerile garantate sunt protejate în întregime; și

măsurile de rezoluție se iau cu respectarea garanțiilor din prezenta directivă.

În cazul în care o instituție este o entitate care aparține unui grup, fără a aduce atingere dispozițiilor de la articolul 14, comitetul, Consiliul și Comisia, atunci când hotărăsc cu privire la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, acționează într-un mod care să reducă la minimum impactul asupra altor entități din grup și asupra grupului ca întreg, precum și efectele negative asupra stabilității financiare în Uniune și în statele sale membre, în special în țările în care grupul își desfășoară activitatea.

În cazul în care unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament i se aplică instrumentul de vânzare a activității, instrumentul instituției-punte sau instrumentul de separare a activelor, se consideră că entitatea respectivă face obiectul unei proceduri de faliment sau al unei proceduri asemănătoare de insolvență în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului.

Atunci când hotărăște cu privire la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, comitetul cere autorităților naționale de rezoluție să informeze și să consulte reprezentanții angajaților, dacă este cazul.

Comitetul hotărăște cu privire la o măsură de rezoluție în legătură cu o instituție financiară cu sediul într-un stat membru participant în cazul în care condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) sunt îndeplinite în ceea ce privește atât instituția financiară, cât și întreprinderea-mamă care face obiectul supravegherii consolidate.

Comitetul ia o măsură de rezoluție în legătură cu o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1).

Comitetul poate decide cu privire la o măsură de rezoluție care vizează o întreprindere-mamă, chiar dacă aceasta nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 18 alineatul (1), atunci când întreprinderea-mamă în cauză este o entitate de rezoluție, iar una sau mai multe dintre filialele sale care sunt instituții, dar nu sunt ele însele entități de rezoluție îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1), cu condiția ca, în caz de intrare în dificultate, natura activelor și obligațiilor acestora pune în pericol o instituție sau grupul în ansamblu, iar măsurile de rezoluție cu privire la întreprinderea-mamă în cauză sunt necesare fie pentru rezoluția acestor filiale care sunt instituții, fie pentru rezoluția grupul de rezoluție relevant în ansamblu.

Atunci când aplică instrumentul de recapitalizare internă unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament, fără a aduce atingere pasivelor excluse din sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă în temeiul articolului 27 alineatul (3) din prezentul regulament, comitetul, Comisia sau, dacă este cazul, autoritățile naționale de rezoluție decid cu privire la exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, inclusiv cu privire la eventuala aplicare a articolului 27 alineatul (5) din prezentul regulament, iar autoritățile naționale de rezoluție exercită respectivele competențe în conformitate cu articolele 47 și 48 din Directiva 2014/59/UE și în conformitate cu ordinea inversă a priorității acordate creanțelor prevăzute în dreptul lor intern, inclusiv dispozițiile de transpunere a articolului 108 din Directiva 2014/59/UE.

La data de 1 iulie a fiecărui an și imediat după o eventuală modificare a clasamentului, statele membre participante informează Comisia și comitetul cu privire la clasamentul creanțelor față de entitățile menționate la articolul 2 în cadrul unor proceduri de insolvență de la nivel național.

Comitetul adoptă o schemă de rezoluție în temeiul alineatului (6) în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, numai în cazul în care apreciază în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al patrulea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite următoarele condiții:

entitatea se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate;

ținând seama de calendar și alte circumstanțe pertinente, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca intrarea în dificultate a entității respective să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri alternative din sectorul privat, inclusiv măsuri adoptate în cadrul unui program instituțional de protecție, sau măsuri de supraveghere, inclusiv prin măsuri de intervenție timpurie sau prin reducerea valorii ori conversia instrumentelor de capital relevante și a instrumentelor de datorie eligibile în conformitate cu articolul 21, întreprinse în legătură cu acea entitate într-o perioadă rezonabilă;

o măsură de rezoluție este necesară în interes public în temeiul alineatului (5).

Comitetul poate adopta o schemă de rezoluție în conformitate cu alineatul (1) în ceea ce privește un organism central și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent acestuia care fac parte din același grup de rezoluție, atunci când respectivul grup de rezoluție îndeplinește în ansamblul său condițiile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf.

Fără a aduce atingere situațiilor în care BCE decide să exercite în mod direct sarcinile de supraveghere vizând instituțiile de credit în temeiul articolului 6 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în cazul primirii unei comunicări în temeiul alineatului (1) sau în cazul în care comitetul intenționează să realizeze o evaluare din proprie inițiativă în temeiul alineatului (1) în raport cu o entitate sau un grup menționat la articolul 7 alineatul (3), comitetul comunică fără întârziere BCE evaluarea sa.

Adoptarea anterioară a unei măsuri în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, al articolului 27 alineatul (1) sau al articolului 28 ori 29 din Directiva 2014/59/UE sau al articolului 104 din Directiva 2013/36/UE nu constituie o condiție pentru aplicarea unei măsuri de rezoluție.

În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că entitatea se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate în una sau mai multe dintre următoarele situații:

entitatea încalcă cerințele necesare continuării autorizației sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că instituția le va încălca în viitorul apropiat într-o măsură suficientă care ar justifica retragerea autorizației de către BCE, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că instituția a suportat sau este susceptibilă de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora;

activele entității sunt inferioare pasivelor sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

entitatea se află în imposibilitatea de a-și achita datoriile sau alte creanțe la scadență sau, potrivit unor elemente obiective, se poate conchide că acest lucru se va petrece în viitorul apropiat;

se necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția cazului în care, pentru a se remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru și pentru a se menține stabilitatea financiară, respectivul sprijin financiar se acordă sub una din următoarele forme:

o garanție de stat în sprijinul facilităților de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condițiile băncilor centrale;

o garanție de stat pentru pasivele nou-emise; sau

o injecție de fonduri proprii sau achiziționarea de elemente de capital la prețuri și în condiții care nu conferă un avantaj entității, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu se aplică nici circumstanțele menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat, nici circumstanțele menționate la articolul 21 alineatul (1).

o garanție de stat în sprijinul facilităților de lichiditate oferite de băncile centrale în conformitate cu condițiile băncilor centrale;

o garanție de stat pentru pasivele nou-emise; sau

o injecție de fonduri proprii sau achiziționarea de elemente de capital la prețuri și în condiții care nu conferă un avantaj entității, în cazul în care, la momentul acordării sprijinului public, nu se aplică nici circumstanțele menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat, nici circumstanțele menționate la articolul 21 alineatul (1).

În sensul alineatului (1) litera (c) de la prezentul articol, o măsură de rezoluție este considerată de interes public dacă este necesară pentru atingerea, prin mijloace proporționale, a unuia sau mai multora dintre obiectivele rezoluției menționate la articolul 14, în timp ce lichidarea entității conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar fi permis atingerea acestor obiective în aceeași măsură.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), comitetul adoptă o schemă de rezoluție. Schema de rezoluție:

supune entitatea procedurii de rezoluție;

determină aplicarea instrumentelor de rezoluție instituției menționate la articolul 22 alineatul (2) care face obiectul rezoluției, în special a eventualelor exceptări de la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 27 alineatele (5) și (14);

determină utilizarea fondului pentru a sprijini măsura de rezoluție în conformitate cu articolul 76 și în conformitate cu o decizie a Comisiei adoptată în temeiul articolului 19.

Comitetul transmite schema de rezoluție Comisiei de îndată ce o adoptă.

fie să se opună schemei de rezoluție în temeiul faptului că schema de rezoluție adoptată de comitet nu îndeplinește criteriul privind interesul public menționat la alineatul (1) litera (c),

fie să adopte sau să se opună unei modificări semnificative a cuantumului prevăzut de la Fond în schema de rezoluție transmisă de Comitet.

În cazul în care Consiliul se opune rezoluției unei instituții, motivând prin faptul că nu se îndeplinește criteriul privind interesul public menționate la alineatul (1) litera (c), entitatea în cauză este lichidată în mod corespunzător, în conformitate cu dreptul intern.

Comitetul se asigură că sunt întreprinse măsurile de rezoluție necesare în vederea aplicării schemei de rezoluție de către autoritățile naționale de rezoluție relevante. Schema de rezoluție este adresată autorităților naționale de rezoluție relevante, solicitându-li-se să ia toate măsurile necesare pentru a o pune în aplicare în conformitate cu articolul 29, prin exercitarea competențelor de rezoluție. În cazul în care se constată prezența unor ajutoare de stat sau a fondului, comitetul hotărăște în conformitate cu o decizie adoptată de Comisie cu privire la respectivele ajutoare.

Comisia are competența de a obține de la comitet orice informații pe care le consideră relevante în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale în temeiul prezentului regulament. În conformitate cu capitolul 5 din prezentul titlu, comitetul are competența de a obține de la orice persoană toate informațiile necesare pentru elaborarea unei măsuri de rezoluție și pentru luarea unei decizii cu privire la adoptarea respectivei măsuri de rezoluție, inclusiv orice actualizare și completare a informațiilor furnizate în cadrul planurilor de rezoluție.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) de la prezentul articol, comitetul poate însărcina autoritățile naționale de rezoluție să exercite competențele prevăzute în dreptul intern de transpunere a articolului 33a din Directiva 2014/59/UE, în conformitate cu condițiile prevăzute în dreptul intern. Autoritățile naționale de rezoluție execută sarcinile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29 din prezentul regulament.

Comitetul poate însărcina autoritățile naționale de rezoluție să exercite competențele menționate la articolul 84b alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE. Autoritățile naționale de rezoluție execută sarcinile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29 din prezentul regulament.

În cazul în care măsurile de rezoluție presupun acordarea de ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau de ajutoare din partea fondului în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, schema de rezoluție menționată la articolul 18 alineatul (6) din prezentul regulament intră în vigoare numai după adoptarea de către Comisie a unei decizii favorabile sau condiționate, ori a unei decizii de a nu ridica obiecții, privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării acestor ajutoare. Luând în considerare necesitatea executării la timp a schemei de rezoluție de către comitet, Comisia adoptă decizia privind compatibilitatea cu piața internă a utilizării ajutorului de stat sau a ajutorului din partea fondului cel târziu atunci când aprobă schema de rezoluție sau formulează obiecții la aceasta în temeiul articolului 18 alineatul (7) al doilea paragraf din prezentul regulament sau înainte să expire perioada de 24 de ore menționată la articolul 18 alineatul (7) al cincilea paragraf din prezentul regulament, oricare dintre acestea survine mai întâi.

La primirea unei comunicări în temeiul articolului 18 alineatul (1) din prezentul regulament sau din proprie inițiativă, în cazul în care consideră că măsurile de rezoluție ar putea constitui ajutoare de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, comitetul invită statul membru participant sau statele membre în cauză să notifice de îndată Comisiei măsurile avute în vedere, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Comitetul notifică Comisiei toate cazurile în care acesta invită unul sau mai multe state membre să transmită o înștiințare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.

De îndată ce consideră că ar putea fi necesară utilizarea fondului, comitetul contactează în mod informal, prompt și confidențial Comisia pentru a discuta despre posibila utilizare a fondului, inclusiv despre aspectele juridice și economice aferente utilizării acestuia. De îndată ce este suficient de sigur că schema de rezoluție avută în vedere va implica recurgerea la ajutor din partea fondului, comitetul notifică în mod oficial Comisia cu privire la modul propus de utilizare a fondului. Notificarea respectivă conține toate informațiile de care Comisia are nevoie pentru a efectua evaluările în temeiul prezentului alineat și pe care comitetul le deține sau are competența de a le obține în conformitate cu prezentul regulament.

În cazul în care Comisia are îndoieli temeinice cu privire la respectarea deciziei sale adoptate în temeiul alineatului (3), aceasta întreprinde măsuri de anchetă corespunzătoare. În acest scop, Comisia poate exercita competențele de care dispune în temeiul reglementărilor și al altor măsuri menționate la alineatul (3) al patrulea paragraf și se conduce de acestea.

În cazul în care, în urma anchetelor desfășurate și după solicitarea de observații de la părțile vizate, Comisia consideră că decizia menționată la alineatul (3) nu este respectată, aceasta adresează o decizie autorității naționale de rezoluție din statul membru participant vizat prin care autoritatea respectivă este obligată să recupereze cuantumurile utilizate necorespunzător într-un termen stabilit de Comisie. Ajutoarele din fond care urmează să fie recuperate în temeiul unei decizii de recuperare includ dobânda la o rată corespunzătoare stabilită de Comisie și sunt achitate comitetului.

Fără a aduce atingere obligațiilor de raportare pe care Comisia le poate prevedea în decizia sa adoptată în temeiul alineatului (3) de la prezentul articol, comitetul transmite Comisiei rapoarte anuale în care se evaluează faptul dacă utilizarea fondului respectă decizia de la alineatul respectiv, pentru a căror elaborare comitetul recurge la competențele de care dispune în temeiul articolului 34.

Orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație ale căror interese pot fi afectate de utilizarea fondului, îndeosebi entitățile menționate la articolul 2, au dreptul de a informa Comisia cu privire la orice suspiciune de utilizare necorespunzătoare a fondului care este incompatibilă cu decizia menționată la alineatul (3) de la prezentul articol.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 93 în ceea ce privește stabilirea de norme detaliate privind:

calculul ratei dobânzii ce urmează să fie aplicată în cazul adoptării unei decizii de recuperare în conformitate cu alineatul (5);

garantarea dreptului la bună administrare și a dreptului de acces la documente menționate la alineatul (5).

În cazul în care Comisia, în urma unei recomandări a comitetului sau din proprie inițiativă, consideră că aplicarea instrumentelor și măsurilor de rezoluție nu corespunde criteriilor pe baza cărora a fost adoptată decizia sa inițială menționată la alineatul (3), aceasta poate revizui decizia și poate adopta modificări corespunzătoare.

Prin derogare de la alineatul (3), la cererea unui stat membru sau a comitetului, în termen de șapte zile de formularea acestei cereri, Consiliul poate decide în unanimitate că utilizarea fondului trebuie să fie considerată compatibilă cu piața internă, în cazul în care această decizie este justificată de circumstanțe excepționale. Comisia ia o decizie cu privire la caz în situația în care Consiliul nu a luat o decizie în respectiva perioadă de șapte zile.

Statele membre participante se asigură că autoritățile naționale de rezoluție ale acestora dispun de competențele necesare pentru a garanta respectarea tuturor condițiilor prevăzute într-o decizie a Comisiei adoptată în temeiul alineatului (3) și pentru a recupera cuantumurile utilizate necorespunzător în urma unei decizii adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).

Înainte de a decide cu privire la o măsură de rezoluție sau de a exercita competența privind reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 relevante, comitetul se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de comitet și de autoritatea națională de rezoluție și de entitatea în cauză, efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2.

Sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (15), în cazul în care sunt respectate toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9), evaluarea se consideră a fi definitivă.

În cazul în care nu este posibilă o evaluare independentă conform alineatului (1), comitetul poate realiza o evaluare provizorie a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2, în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol.

Obiectivul evaluării este acela de a estima valoarea activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2 care îndeplinește condițiile pentru aplicarea rezoluției de la articolele 16 și 18.

Evaluarea vizează următoarele:

să fundamenteze stabilirea faptului că s-au îndeplinit condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție sau condițiile de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21;

în cazul în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, să fundamenteze decizia de stabilire a măsurilor de rezoluție adecvate care trebuie luate în legătură cu entitatea menționată la articolul 2;

în cazul în care este exercitată competența de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 alineatul (7), să fundamenteze decizia privind amploarea anulării sau diluării instrumentelor de proprietate, precum și amploarea reducerii valorii sau a conversiei instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile;

în cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă, să fundamenteze decizia privind amploarea reducerii valorii sau conversiei datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne;

în cazul în care se aplică instrumentul instituției-punte sau instrumentul de separare a activelor, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și decizia privind valoarea eventualelor contraprestații care trebuie plătite instituției aflate în rezoluție sau, după caz, deținătorilor de e instrumente de proprietate;

în cazul în care se aplică instrumentul de vânzare a activității, să fundamenteze decizia privind activele, drepturile, pasivele sau instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și să fundamenteze interpretarea pe care comitetul o dă condițiilor comerciale în sensul articolului 24 alineatul (2) litera (b);

în toate situațiile, garantarea faptului că eventualele pierderi aferente activelor entității menționate la articolul 2 sunt pe deplin luate în considerare în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 relevante.

Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce privește ratele de nerambursare și amploarea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potențială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar, de asistență sub formă de lichidități de urgență din partea băncii centrale sau de orice asistență sub formă de lichidități din partea băncii centrale acordată cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice entității menționate la articolul 2 din momentul adoptării măsurii de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 relevante. În plus, evaluarea ține cont de faptul că, în cazul în care se aplică unul dintre instrumentele de rezoluție:

comitetul poate recupera de la instituția aflată în rezoluție orice cheltuieli rezonabile suportate corespunzător, în conformitate cu articolul 22 alineatul (6);

fondul poate percepe dobânzi sau taxe pentru orice împrumuturi sau garanții furnizate instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 76.

Evaluarea se completează cu următoarele informații care figurează în registrele și evidențele contabile ale entității menționate la articolul 2:

un bilanț actualizat și un raport privind poziția financiară a entități menționate la articolul 2;

o analiză și o estimare a valorii contabile a activelor;

lista pasivelor de pe bilanț și din afara bilanțului aflate în circulație care figurează în registrele și evidențele contabile ale entității menționate la articolul 2, indicându-se creanțele pertinente și ordinea de prioritate a acestora în temeiul articolului 17.

După caz, în vederea fundamentării deciziilor menționate la alineatul (5) literele (e) și (f) de la prezentul articol, informațiile prevăzute la alineatul (7) litera (b) de la prezentul articol pot fi completate printr-o analiză și o estimare a valorii activelor și pasivelor entității menționate la articolul 2, pe baza valorii de piață.

Evaluarea precizează repartizarea creditorilor pe categorii în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor menționată la articolul 17 și furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare categorie de acționari și de creditori dacă entitatea menționată la articolul 2 ar fi fost lichidată conform procedurii obișnuite de insolvență. Această estimare nu aduce atingere aplicării principiului niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat menționat la articolul 15 alineatul (1) litera (g).

În cazul în care, din cauza caracterului urgent al situației, fie nu este posibilă respectarea cerințelor prevăzute la alineatele (7) și (9), fie se aplică alineatul (3), se efectuează o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă cerințele prevăzute la alineatul (4) și, pe cât este posibil în mod rezonabil având în vedere situația dată, cerințele prevăzute la alineatele (1), (7) și (9).

O evaluare care nu respectă toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9) este considerată provizorie până la momentul în care o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerințele stipulate la alineatele respective. Această evaluare definitivă ex post se efectuează cât mai curând posibil. Ea poate fi efectuată fie separat de evaluarea menționată la alineatele (16), (17) și (18), fie simultan cu aceasta, dar fiind distinctă și efectuată de aceeași persoană independentă.

pentru a garanta faptul că eventualele pierderi aferente activelor entității menționate la articolul 2 sunt pe deplin luate în considerare în registrele contabile ale entității respective;

pentru a fundamenta decizia de a reajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, în conformitate cu alineatul (12) de la prezentul articol.

În cazul în care estimarea valorii activului net al entității menționate la articolul 2, care rezultă din evaluarea definitivă ex post, este mai mare decât estimarea valorii activului net al entității respective, rezultată din evaluarea provizorie, comitetul poate solicita autorității naționale de rezoluție:

să-și exercite competența de a majora valoarea creanțelor creditorilor sau ale proprietarilor de instrumente de capital relevante a căror valoare contabilă a fost redusă ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă;

să însărcineze o instituție-punte sau un vehicul de gestionare a activelor să plătească o contraprestație suplimentară instituției, aflată în rezoluție, în ceea ce privește activele, drepturile sau pasivele sau, după caz, deținătorilor de instrumente de proprietate în ceea ce privește respectivele instrumente de proprietate.

În pofida alineatului (1), o evaluare provizorie efectuată în conformitate cu alineatele (10) și (11) reprezintă un temei valabil pentru decizia comitetului de a lua măsuri de rezoluție, inclusiv ordonând autorităților naționale de rezoluție să preia controlul unei instituții care se află în dificultate, sau de a exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21 relevante.

Comitetul creează și menține mecanisme prin care să se asigure că evaluarea efectuată în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 27 și evaluarea menționată la alineatele (1)-(15) de la prezentul articol se bazează pe informații referitoare la activele și pasivele instituției aflate în rezoluție ce sunt cât mai actuale și complete cu putință.

Evaluarea face parte integrală din decizia de a aplica un instrument de rezoluție sau de a exercita o competență de rezoluție sau din decizia privind exercitarea competenței privind reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile în conformitate cu articolul 21. Evaluarea în sine nu face obiectul unui drept de apel separat, dar poate face obiectul unei căi de atac împreună cu decizia comitetului.

Pentru a determina dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția aflată în rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență, comitetul asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), cât mai curând posibil după executarea măsurii sau a măsurilor de rezoluție. Această evaluare este diferită de cea realizată în conformitate cu alineatele (1)-(15).

Evaluarea menționată la alineatul (16) stabilește:

tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii sau sistemele relevante de garantare a depozitelor, dacă instituția aflată în rezoluție în raport cu care a fost luată o măsură sau mai multe măsuri de rezoluție, ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență în momentul luării deciziei privind măsura de rezoluție;

tratamentul real de care au beneficiat acționarii și creditorii în cadrul rezoluției instituției aflate în rezoluție; și

dacă există vreo diferență între tratamentul menționat la litera (a) de la prezentul paragraf și cel menționat la litera (b) de la prezentul paragraf.

Evaluarea vizată la alineatul (16):

ia în calcul ipoteza conform căreia instituția aflată în rezoluție în raport cu care a fost luată o măsură sau mai multe măsuri de rezoluție, ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență în momentul luării deciziei privind măsura de rezoluție;

ia în calcul ipoteza conform căreia măsura sau măsurile de rezoluție nu ar fi fost luate;

nu ține cont de acordarea eventuală a unui sprijin financiar public extraordinar în favoarea instituției aflate în rezoluție.

Comitetul își exercită competența de a reduce valoarea contabilă sau de a converti instrumentele de capital și datoriile eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) relevante în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și în raport cu entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5), dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, numai în cazul în care consideră, în cadrul sesiunii sale executive, în urma primirii unei comunicări în temeiul celui de al doilea paragraf sau din proprie inițiativă, că sunt întrunite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

înainte de luarea unei eventuale măsuri de rezoluție s-a stabilit faptul că condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție specificate la articolele 16 și 18 sunt îndeplinite;

entitatea nu va mai fi viabilă decât dacă valoarea contabilă a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) relevante este redusă sau acestea sunt convertite în fonduri proprii;

în cazul unor instrumente de capital relevante emise de o filială, care sunt recunoscute în scopul satisfacerii cerințelor privind capitalul propriu în mod individual și consolidat, grupul nu va mai fi viabil dacă nu este exercitată competența privind reducerea valorii contabile sau conversia în cazul acestor instrumente;

în cazul unor instrumente de capital relevante emise la nivelul întreprinderii-mamă, și în cazul în care acestea sunt recunoscute în scopul satisfacerii cerințelor privind capitalul propriu în mod individual la nivelul întreprinderii-mamă sau în mod consolidat, grupul nu va mai fi viabil dacă nu este exercitată competența privind reducerea valorii contabile sau conversia în cazul acestor instrumente;

entitatea sau grupul necesită un sprijin financiar public extraordinar, cu excepția oricăreia dintre circumstanțele prevăzute la articolul 18 alineatul (4) litera (d) punctul (iii).

În ceea ce privește evaluarea viabilității unei entități sau a unui grup, comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, poate efectua această evaluare numai după informarea BCE cu privire la intenția sa și numai dacă BCE nu efectuează o astfel de evaluare în termen de trei zile calendaristice de la primirea acestei informații. BCE prezintă comitetului, fără întârziere, orice informație relevantă pe care acesta din urmă o solicită pentru a-și putea documenta evaluarea.

În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, se consideră că o entitate menționată la articolul 2 sau un grup nu mai sunt viabile numai dacă sunt îndeplinite simultan următoarele două condiții:

entitatea respectivă sau grupul respectiv se află sau este susceptibil de a se afla în dificultate;

având în vedere calendarul și alte circumstanțe relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca intrarea în dificultate a entității sau a respectivului grup să poată fi împiedicată în timp util prin eventuale măsuri, inclusiv prin măsuri alternative din sectorul privat sau prin măsuri de supraveghere (incluzând măsuri de intervenție timpurie), altele decât reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile astfel cum sunt menționate la alineatul (7a) relevante, în mod independent sau în combinație cu o măsură de rezoluție.

În sensul alineatului (3) litera (a) de la prezentul articol, se consideră că respectiva entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate în cazul în care aceasta se află într-una sau în mai multe din situațiile prevăzute la articolul 18 alineatul (4).

În sensul alineatului (3) litera (a), se consideră că un grup se află sau este susceptibil de a se afla în dificultate în cazul în care grupul respectiv încalcă cerințele prudențiale consolidate necesare sau există elemente obiective pe baza cărora se poate conchide că grupul respectiv va încălca în viitorul apropiat cerințele prudențiale consolidate, într-o măsură suficientă care ar justifica o acțiune din partea BCE sau a autorității competente naționale, inclusiv, dar fără a se limita la considerentul că grupul a suportat sau este susceptibil de a suporta pierderi care îi vor epuiza toate fondurile proprii sau o parte semnificativă a acestora.

Valoarea contabilă a unui instrument de capital relevant emis de o filială nu este redusă într-o măsură mai mare, iar instrumentul respectiv nu este convertit în condiții mai dezavantajoase în temeiul articolului 59 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2014/59/UE decât în cazul instrumentelor de capital de nivel egal de la nivelul întreprinderii-mamă a căror valoare contabilă a fost redusă sau care au fost convertite.

În cazul în care sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile specificate la alineatul (1), comitetul stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, dacă competențele de reducere a valorii sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a datoriilor eligibile se exercită separat sau în combinație cu o măsură de rezoluție, conform procedurii prevăzute la articolul 18.

Competența de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor eligibile independent de măsura de rezoluție poate fi exercitată numai în ceea ce privește datoriile eligibile care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 12g alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament, cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a instrumentelor de datorie, astfel cum este prevăzut la articolul 72c alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care o măsură de rezoluție este luată în legătură cu o entitate de rezoluție sau, în circumstanțe excepționale care se abat de la planul de rezoluție, în legătură cu o entitate care nu este entitate de rezoluție, cuantumul care este redus, redus ca valoare sau convertit, în conformitate cu articolul 21 alineatul (10), la nivelul entității respective se ia în considerare la calcularea pragurilor prevăzute la articolul 27 alineatul (7) litera (a) care se aplică entității în cauză.

În cazul în care constată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din prezentul regulament, că sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, dar nu sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament, comitetul însărcinează fără întârziere autoritățile naționale de rezoluție să își exercite competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolele 59 și 60 din Directiva 2014/59/UE.

Atunci când sunt îndeplinite atât una sau mai multe dintre condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol în ceea ce privește o entitate menționată la alineatul respectiv, cât și condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1) în ceea ce privește entitatea respectivă sau o entitate aparținând aceluiași grup, se aplică procedura prevăzută la articolul 18 alineatele (6), (7) și (8). Comitetul adoptă o schemă unică de rezoluție care vizează entitatea pentru care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 18 alineatul (1), precum și orice entitate menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

Comitetul se asigură că autoritățile naționale de rezoluție exercită fără întârziere competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor stabilită la articolul 17 și astfel încât să producă următoarele rezultate:

elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază se reduc în primul rând, în funcție de pierderi și în măsura atingerii capacității lor de absorbție;

valoarea contabilă a instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar este redusă sau convertită în elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor de rezoluție prevăzute la articolul 14 sau în măsura atingerii capacității instrumentelor de capital relevante, reținându-se valoarea cea mai mică;

valoarea contabilă a instrumentelor de fonduri proprii de nivelul 2 este redusă și/sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor de rezoluție prevăzute la articolul 14 sau în măsura atingerii capacității instrumentelor de capital relevante, reținându-se valoarea cea mai mică;

valoarea principalului instrumentelor de datorie eligibile menționate la alineatul (7a) este redusă sau convertită în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau ambele, în măsura necesară pentru a atinge obiectivele de rezoluție stabilite la articolul 14 sau în limita capacității datoriilor eligibile relevante, reținându-se valoarea cea mai mică.

Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare instrucțiunile formulate de comitet și exercită competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante în conformitate cu articolul 29.

În cazul în care comitetul decide să aplice un instrument de rezoluție unei entități sau unui grup menționat la articolul 7 alineatul (2) sau unei entități sau unui grup menționat la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5), dacă sunt îndeplinite condițiile privind aplicarea alineatelor respective, și în cazul în care respectiva măsură de rezoluție ar genera unele pierderi suportate de către creditori sau o conversie a creanțelor acestora, comitetul însărcinează autoritățile naționale de rezoluție să își exercite competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital relevante în conformitate cu articolul 21 imediat înainte de aplicarea instrumentului de rezoluție sau concomitent cu aceasta.

Instrumentele de rezoluție menționate la articolul 18 alineatul (6) litera (b) sunt următoarele:

instrumentul de vânzare a activității;

instrumentul instituției-punte;

instrumentul de separare a activelor;

instrumentul de recapitalizare internă.

În momentul adoptării schemei de rezoluție menționate la articolul 18 alineatul (6), comitetul ia în considerare următoarele elemente:

activele și pasivele instituției aflate în rezoluție, pe baza evaluării în temeiul articolului 20;

situația lichidităților instituției aflate în rezoluție;

caracterul tranzacționabil al valorii francizei instituției aflate în rezoluție, ținând seama de condițiile concurențiale și economice ale pieței;

timpul disponibil.

Instrumentele de rezoluție se aplică astfel încât să fie îndeplinite obiectivele de rezoluție specificate la articolul 14, în conformitate cu principiile de rezoluție stabilite la articolul 15. Acestea pot fi aplicate fie individual, fie în orice combinație, cu excepția instrumentului de separare a activelor, care nu poate fi aplicat decât împreună cu un alt instrument de rezoluție.

Atunci când instrumentele de rezoluție menționate la alineatul (2) literele (a) sau (b) de la prezentul articol sunt utilizate pentru a transfera doar o parte din activele, drepturile sau pasivele unei instituții aflate în rezoluție, partea reziduală a instituției menționate la articolul 2 de la care au fost transferate activele, drepturile sau pasivele este lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență.

Comitetul poate recupera eventualele cheltuieli rezonabile suportate în mod corespunzător în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție sau cu exercitarea competențelor de rezoluție prin una sau mai multe dintre modalitățile următoare:

ca deducere din eventualele contraprestații plătite de un beneficiar instituției aflate în rezoluție sau, după caz, deținătorilor instrumentelor de proprietate;

de la instituția aflată în rezoluție, în calitate de creditor preferențial; sau

din eventualele venituri încasate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de gestionare a activelor, în calitate de creditor preferențial.

Schema de rezoluție adoptată de comitet în temeiul articolului 18 stabilește, în conformitate cu eventualele decizii privind ajutoarele de stat sau ajutoarele din partea fondului, modalitățile instrumentelor de rezoluție care trebuie aplicate instituției aflate în rezoluție în ceea ce privește cel puțin măsurile menționate la articolul 24 alineatul (2), articolul 25 alineatul (2), articolul 26 alineatul (2) și articolul 27 alineatul (1), care urmează să fie executate de către autoritățile naționale de rezoluție în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Directiva 2014/59/UE, transpusă în dreptul intern, și precizează cuantumurile și scopurile specifice în care se recurge la fond.

În schema de rezoluție se descriu măsurile de rezoluție care ar trebui întreprinse de comitet în legătură cu întreprinderea-mamă din Uniune sau cu anumite entități din grup cu sediul în statul membru participant în scopul de a îndeplini obiectivele de rezoluție și principiile prevăzute la articolele 14 și 15.

Atunci când adoptă o schemă de rezoluție, comitetul, Consiliul și Comisia iau în considerare și urmează planul de rezoluție menționat la articolul 8, cu excepția cazului în care comitetul consideră, având în vedere circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi îndeplinite mai eficient prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planul de rezoluție.

Pe parcursul procedurii de rezoluție, comitetul poate modifica și actualiza schema de rezoluție, în funcție de circumstanțele proprii cazului. Pentru efectuarea de modificări și actualizări se aplică procedura prevăzută la articolul 18.

De asemenea, schema de rezoluție prevede, dacă este cazul, numirea de către autoritățile naționale de rezoluție a unui administrator special al instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu articolul 35 din Directiva 2014/59/UE. Comitetul poate decide ca un singur administrator special să fie numit pentru toate entitățile afiliate unui grup, dacă acest lucru este necesar pentru înlesnirea soluțiilor de redresare a situației financiare a entităților în cauză.

În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul de vânzare a activității constă în transferul către un cumpărător care nu este o instituție-punte al următoarelor elemente:

instrumente de proprietate emise de o instituție aflată în rezoluție; sau

oricare dintre activele, drepturile sau pasivele unei instituții aflate în rezoluție sau totalitatea acestora.

În ceea ce privește instrumentul de vânzare a activității, schema de rezoluție stabilește:

instrumentele, activele, drepturile și pasivele care trebuie transferate de către autoritatea națională de rezoluție în conformitate cu articolul 38 alineatul (1) și alineatele (7)-(11) din Directiva 2014/59/UE;

condițiile comerciale, ținând seama de circumstanțele, de costurile și de cheltuielile suportate în cadrul procedurii de rezoluție, în temeiul cărora autoritatea națională de rezoluție efectuează transferul în conformitate cu articolul 38 alineatele (2), (3) și (4) din Directiva 2014/59/UE;

dacă autoritatea națională de rezoluție își poate exercita în mai multe reprize competențele de transfer în conformitate cu articolul 38 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE;

măsurile luate de către autoritatea națională de rezoluție privind vânzarea entității respective sau a instrumentelor, a activelor, a drepturilor și a pasivelor vizate în conformitate cu articolul 39 alineatele (1) și (2) din Directiva 2014/59/UE;

dacă respectarea de către autoritatea națională de rezoluție a cerințelor privind vânzarea ar putea compromite atingerea obiectivelor rezoluției în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol.

Comitetul aplică instrumentul de vânzare a activității fără a se conforma cerințelor privind scoaterea pe piață prevăzute la alineatul (2) litera (e) atunci când stabilește faptul că respectarea acestor cerințe ar compromite, probabil, atingerea unuia sau a mai multora dintre obiectivele rezoluției și în special atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

acesta consideră că apariția sau posibila apariție a unei situații de dificultate majoră pentru instituția aflată în rezoluție ar crea sau ar înrăutăți o amenințare deja gravă la adresa stabilității financiare; și

acesta consideră că respectarea cerințelor sus-menționate ar submina, probabil, eficacitatea instrumentului de vânzare a activității în ceea ce privește eliminarea respectivei amenințări sau atingerea obiectivelor rezoluției menționate la articolul 14 alineatul (2) litera (b).

În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul instituției-punte constă în transferul către o instituție-punte a oricărora dintre următoarele elemente:

instrumente de proprietate emise de una sau de mai multe instituții aflate în rezoluție;

oricare dintre activele, drepturile sau pasivele uneia sau ale mai multor instituții aflate în rezoluție sau totalitatea acestora.

În ceea ce privește instrumentul instituției-punte, schema de rezoluție stabilește:

instrumentele, activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate de către autoritatea națională de rezoluție către o instituție-punte în conformitate cu articolul 40 alineatele (1)-(12) din Directiva 2014/59/UE;

modalitățile privind înființarea, funcționarea și rezoluția instituției-punte de către autoritatea națională de rezoluție în conformitate cu articolul 41 alineatele (1), (2),(3) și (5)-(9) din Directiva 2014/59/UE;

modalitățile privind vânzarea de către autoritatea națională de rezoluție a instituției-punte respective sau a activelor ori a pasivelor acesteia în conformitate cu articolul 41 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul se asigură că valoarea totală a pasivelor transferate instituției-punte de către autoritatea națională de rezoluție nu depășește valoarea totală a drepturilor și a activelor transferate de la instituția aflată în rezoluție sau provenite din alte surse.

În cadrul schemei de rezoluție, instrumentul de separare a activelor constă în transferul de active, drepturi sau pasive ale unei instituții aflate în rezoluție sau ale unei instituții-punte către unul sau mai multe vehicule de gestionare a activelor.

În ceea ce privește instrumentul de vânzare a activității, schema de rezoluție stabilește:

activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate de autoritatea națională de rezoluție către un vehicul de gestionare a activelor în conformitate cu articolul 42 alineatele (1)-(5) și (8)-(13) din Directiva 2014/59/UE;

contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și pasivele de către autoritatea națională de rezoluție către vehiculul de gestionare a activelor, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 20 din prezentul regulament, cu articolul 42 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE și cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.

Instrumentul de recapitalizare internă poate fi aplicat în oricare dintre următoarele scopuri:

recapitalizarea unei entități menționate la articolul 2 din prezentul regulament, care îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, într-o măsură suficientă pentru a restabili capacitatea acesteia de a respecta condițiile privind autorizarea (în măsura în care aceste condiții se aplică entității în cauză) și de a-și desfășura în continuare activitățile pentru care i s-a acordat autorizația în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, în cazul în care entitatea este autorizată în conformitate cu respectivele directive, și pentru a menține un nivel suficient de încredere a pieței în instituția sau entitatea în cauză;

conversia în capitaluri proprii sau reducerea sumei principalului creanțelor sau instrumentelor de datorie care sunt transferate:

către o instituție-punte în vederea unui aport de capital în favoarea respectivei instituții-punte; sau

în cadrul instrumentului de vânzare a activității sau al instrumentului de separare a activelor.

către o instituție-punte în vederea unui aport de capital în favoarea respectivei instituții-punte; sau

în cadrul instrumentului de vânzare a activității sau al instrumentului de separare a activelor.

suma agregată cu care trebuie reduse sau convertite datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne, în conformitate cu alineatul (13);

pasivele care pot fi excluse, în conformitate cu alineatele (5)-(14);

obiectivele și conținutul minim al planului de reorganizare a activității care trebuie transmis în conformitate cu alineatul (16).

Instrumentul de recapitalizare internă nu poate fi aplicat în scopul menționat la alineatul (1) litera (a) decât dacă există o perspectivă rezonabilă potrivit căreia aplicarea acestui instrument, împreună cu alte măsuri pertinente, inclusiv cu măsurile puse în aplicare în conformitate cu planul de reorganizare a activității prevăzut la alineatul (16), va avea drept rezultat nu doar realizarea obiectivelor relevante ale rezoluției, ci și restabilirea solidității financiare și a viabilității pe termen lung a entității în cauză.

Următoarele pasive, indiferent dacă sunt reglementate de legislația unui stat membru sau a unei țări terțe, nu fac obiectul reducerii valorii contabile și nici al conversiei:

depozitele garantate;

datoriile acoperite, inclusiv obligațiunile garantate și pasivele sub forma unor instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire și care, în conformitate cu dreptul intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate;

orice element de pasiv care rezultă din deținerea de către o instituție sau entitate menționată la articolul 2 din prezentul regulament a unor active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților deținute în numele unui OPCVM, în conformitate cu definiția de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE, sau de un FIA, în conformitate cu definiția de la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului, cu condiția ca respectivul client să fie protejat în baza legislației aplicabile în materie de insolvență;

orice element de pasiv care rezultă în virtutea existenței unei relații fiduciare între entitatea menționată la articolul 2 (în calitate de fiduciar) și o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în baza legislației aplicabile privind insolvența sau în baza dreptului civil;

datoriile față de instituții, excluzând entitățile care fac parte din același grup, care au o scadență inițială mai mică de șapte zile;

datorii cu o scadență reziduală mai mică de șapte zile față de sisteme sau operatori de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau față de participanții la astfel de sisteme, care rezultă din participarea la un astfel de sistem, sau față de CPC-uri autorizate în Uniune în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și față de CPC-uri din țări terțe recunoscute de ESMA în temeiul articolului 25 din regulamentul respectiv;

orice fel de datorie față de oricare dintre următoarele persoane:

un angajat, în ceea ce privește salariile, prestațiile de pensie sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;

un creditor comercial, în ceea ce privește furnizarea către instituția sau entitatea menționată la articolul 2 de bunuri sau servicii care sunt indispensabile pentru desfășurarea activităților sale cotidiene, inclusiv serviciile informatice, serviciile de utilitate publică, precum și închirierea, întreținerea și reparația spațiilor aferente;

autoritățile fiscale și organismele de asigurări sociale, cu condiția ca pasivele respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legislației aplicabile;

sisteme de garantare a depozitelor care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE;

datorii către entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE care fac parte din același grup de rezoluție fără a fi ele însele entități de rezoluție, indiferent de scadența lor, cu excepția cazului în care aceste datorii au un rang inferior datoriilor negarantate obișnuite în temeiul dreptului național relevant al statului membru participant, care reglementează procedura obișnuită de insolvență aplicabilă la data de 28 decembrie 2020; în cazurile în care se aplică excepția respectivă, comitetul evaluează dacă valoarea elementelor care sunt conforme cu articolul 12g alineatul (2) este suficientă pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei de rezoluție preferate.

un angajat, în ceea ce privește salariile, prestațiile de pensie sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;

un creditor comercial, în ceea ce privește furnizarea către instituția sau entitatea menționată la articolul 2 de bunuri sau servicii care sunt indispensabile pentru desfășurarea activităților sale cotidiene, inclusiv serviciile informatice, serviciile de utilitate publică, precum și închirierea, întreținerea și reparația spațiilor aferente;

autoritățile fiscale și organismele de asigurări sociale, cu condiția ca pasivele respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legislației aplicabile;

sisteme de garantare a depozitelor care decurg din contribuțiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE;

Sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă prevăzut la alineatul (3) de la prezentul articol nu împiedică, dacă este cazul, exercitarea competențelor de recapitalizare internă în legătură cu orice parte a unei datorii garantate sau a unei datorii acoperite prin garanții reale care depășesc valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale prin care este garantat acesta sau în legătură cu orice cuantum al unui depozit care depășește nivelul garantat prevăzut la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE.

În circumstanțe excepționale, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă, anumite pasive pot fi exonerate total sau parțial de aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, în următoarele cazuri:

nu este posibilă recapitalizarea internă a pasivelor respective într-un termen rezonabil, în pofida eforturilor depuse cu bună credință de către autoritatea națională de rezoluție competentă;

excluderea reprezintă un mijloc strict necesar și proporțional pentru a asigura continuitatea funcțiilor critice și a activităților esențiale într-un mod care să mențină capacitatea instituției aflate în rezoluție de a-și continua operațiunile, serviciile și tranzacțiile-cheie;

excluderea reprezintă un mijloc strict necesar și proporțional pentru evitarea declanșării unei contagiuni la scară largă, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, care ar aduce prejudicii grave funcționării piețelor financiare, inclusiv a infrastructurilor pieței financiare, într-un mod care ar putea cauza o perturbare gravă a economiei unui stat membru sau a economiei Uniunii; sau

aplicarea instrumentului de recapitalizare internă respectivelor pasive ar provoca o distrugere a valorii care ar face ca pierderile suportate de alți creditori să fie mai mari decât cele pe care le-ar cauza excluderea respectivelor pasive din sfera de aplicare a instrumentului de recapitalizare internă.

În cazul excluderii totale sau parțiale, în temeiul alineatului (5), a unei datorii care poate face obiectul recapitalizării interne sau a unei categorii de datorii care poate face obiectul recapitalizării interne și în cazul în care pierderile care ar fi fost suportate de acele datorii nu au fost repercutate integral asupra altor creditori, Fondul poate aduce o contribuție în favoarea instituției aflate în rezoluție pentru una sau ambele măsuri următoare:

a acoperi eventualele pierderi care nu au fost absorbite de datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne și pentru a restabili la zero valoarea activului net al instituției aflate în rezoluție, în conformitate cu alineatul (13) litera (a);

a achiziționa instrumente de proprietate sau instrumente de capital proprii instituției aflate în rezoluție, în scopul recapitalizării acesteia în conformitate cu alineatul (13) litera (b).

Fondul poate aduce contribuția menționată la alineatul (6) doar atunci când:

acționarii și deținătorii de instrumente de capital relevante și de alte datorii care pot face obiectul recapitalizării interne au adus o contribuție, prin reducerea valorii contabile, prin conversie sau prin alte modalități, în vederea absorbției pierderilor și a recapitalizării instituției aflate în rezoluție, în valoare de cel puțin 8 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituției respective, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluție în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15); și

contribuția din partea fondului nu depășește 5 % din totalul pasivelor, incluzând fondurile proprii ale instituției aflate în rezoluție, cuantificată la momentul luării măsurii de rezoluție în conformitate cu evaluarea prevăzută la articolul 20 alineatele (1)-(15).

Contribuția din partea fondului menționată la alineatul (7) de la prezentul articol poate fi finanțată prin:

cuantumul de care dispune fondul, mobilizat grație contribuțiilor efectuate de entitățile menționate la articolul 2 din prezentul regulament, în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 2014/59/UE și la articolul 67 alineatul (4) și articolele 70 și 71 din prezentul regulament;

în cazul în care cuantumurile menționate la litera (a) de la prezentul alineat sunt insuficiente, cuantumurile mobilizate prin intermediul mijloacelor de finanțare alternative, în conformitate cu articolele 73 și 74.

În circumstanțe extraordinare, pot fi solicitate fonduri suplimentare din surse de finanțare alternative după ce:

se va fi atins limita de 5 % prevăzută la alineatul (7) litera (b); și

se va fi redus valoarea contabilă sau se vor fi convertit integral toate pasivele negarantate și neprivilegiate, altele decât depozitele eligibile.

Ca alternativă sau în mod suplimentar, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (9) literele (a) și (b), se poate acorda o contribuție din resursele care au fost mobilizate prin intermediul unor contribuții ex-ante în conformitate cu articolul 70 și care nu au fost încă utilizate.

În sensul prezentului regulament, nu se aplică articolul 44 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE.

La adoptarea deciziei menționate la alineatul (5), se ține seama de:

principiul conform căruia pierderile ar trebui să fie suportate în primul rând de acționari și, în al doilea rând, în general, de către creditorii instituției aflate în rezoluție, în ordinea preferințelor;

nivelul capacității de absorbție a pierderilor de care ar mai dispune instituția aflată în rezoluție în cazul excluderii pasivului sau a categoriei de pasive; și

necesitatea de a păstra resurse corespunzătoare pentru finanțarea rezoluției.

Comitetul evaluează, pe baza unei evaluări care respectă cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(15), agregatul:

după caz, cuantumului cu care trebuie redusă valoarea contabilă a datoriilor care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a garanta faptul că valoarea activului net al instituției aflate în rezoluție este egală cu zero; și

după caz, cuantumului cu care trebuie convertite în acțiuni sau în alte tipuri de instrumente de capital datoriile care pot face obiectul recapitalizării interne pentru a restabili ponderea fondurilor proprii de nivel 1 de bază fie:

ale instituției aflate în rezoluție; fie

ale instituției-punte.

ale instituției aflate în rezoluție; fie

ale instituției-punte.

Excluderile prevăzute la alineatul (5) pot fi aplicate fie pentru a exclude complet un element de pasiv de la reducerea valorii contabile, fie pentru a limita amploarea reducerii valorii contabile aplicate respectivului element de pasiv.

Competențele de reducere a valorii contabile și de conversie respectă cerințele privind ordinea de prioritate a creanțelor prevăzută la articolul 17 din prezentul regulament.

Autoritatea națională de rezoluție transmite imediat comitetului planul de reorganizare a activității pe care l-a primit în conformitate cu articolul 52 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2014/59/UE de la organismul de conducere sau de la persoanele desemnate în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) din respectiva directivă.

Comitetul monitorizează îndeaproape punerea în aplicare a schemei de rezoluție de către autoritățile naționale de rezoluție. În acest scop, autoritățile naționale de rezoluție:

cooperează cu comitetul și îi oferă asistență acestuia în îndeplinirea obligației sale de monitorizare;

furnizează, la intervale regulate stabilite de comitet, informații exacte, fiabile și complete, care ar putea fi solicitate de comitet, cu privire la punerea în aplicare a schemei de rezoluție, la aplicarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție, inclusiv cu privire la următoarele elemente:

activitatea și situația financiară a instituției aflate în rezoluție, a instituției-punte și a vehiculului de gestionare a activelor;

tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția ar fi fost lichidată conform procedurii obișnuite de insolvență;

orice procedură judiciară în curs referitoare la lichidarea activelor instituției aflate în rezoluție, la recursul împotriva deciziei de declanșare a procedurii de rezoluție și împotriva evaluării sau referitoare la cererile de despăgubire depuse de către acționari sau creditori;

numirea, destituirea sau înlocuirea evaluatorilor, a administratorilor, a contabililor, a avocaților și a altor profesioniști al căror sprijin ar putea fi necesar autorității naționale de rezoluție, precum și în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor;

orice altă măsură relevantă pentru punerea în aplicare a schemei de rezoluție, inclusiv orice încălcare potențială a garanțiilor prevăzute în Directiva 2014/59/UE care poate fi menționată de comitet;

măsura și modul în care autoritățile naționale de rezoluție își exercită competențele menționate la articolele 63-72 din Directiva 2014/59/UE;

viabilitatea economică, fezabilitatea și punerea în aplicare a planului de reorganizare a activității prevăzut la articolul 27 alineatul (16).

activitatea și situația financiară a instituției aflate în rezoluție, a instituției-punte și a vehiculului de gestionare a activelor;

tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care instituția ar fi fost lichidată conform procedurii obișnuite de insolvență;

orice procedură judiciară în curs referitoare la lichidarea activelor instituției aflate în rezoluție, la recursul împotriva deciziei de declanșare a procedurii de rezoluție și împotriva evaluării sau referitoare la cererile de despăgubire depuse de către acționari sau creditori;

numirea, destituirea sau înlocuirea evaluatorilor, a administratorilor, a contabililor, a avocaților și a altor profesioniști al căror sprijin ar putea fi necesar autorității naționale de rezoluție, precum și în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor lor;

orice altă măsură relevantă pentru punerea în aplicare a schemei de rezoluție, inclusiv orice încălcare potențială a garanțiilor prevăzute în Directiva 2014/59/UE care poate fi menționată de comitet;

măsura și modul în care autoritățile naționale de rezoluție își exercită competențele menționate la articolele 63-72 din Directiva 2014/59/UE;

viabilitatea economică, fezabilitatea și punerea în aplicare a planului de reorganizare a activității prevăzut la articolul 27 alineatul (16).

Pe baza informațiilor comunicate, comitetul poate formula instrucțiuni pentru autoritățile naționale de rezoluție cu privire la orice aspect legat de punerea în aplicare a schemei de rezoluție și, în special, cu privire la elementele menționate la articolul 23 și la exercitarea competențelor de rezoluție.

În cazul în care acest lucru este necesar în vederea atingerii obiectivelor de rezoluție, schema de rezoluție poate fi modificată. Se aplică procedura prevăzută la articolul 18.

Autoritățile naționale de rezoluție iau măsurile necesare pentru a pune în aplicare deciziile prevăzute în prezentul regulament, în special prin exercitarea unui control asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2) și asupra entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) și atunci când sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor alineate, prin luarea măsurilor necesare în conformitate cu articolele 35 sau 72 din Directiva 2014/59/UE și prin asigurarea respectării garanțiilor prevăzute în Directiva 2014/59/UE. Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare toate deciziile care le sunt adresate de către comitet.

În cazul în care o autoritate națională de rezoluție nu a aplicat sau nu a respectat o decizie adoptată de comitet în temeiul prezentului regulament sau a aplicat-o într-un mod care constituie o amenințare pentru oricare dintre obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 14 sau pentru punerea eficientă în aplicare a schemei de rezoluție, comitetul îi poate impune unei instituții aflate în rezoluție:

în cazul unei acțiuni în temeiul articolului 18, să transfere unei alte persoane anumite drepturi, active sau pasive ale unei instituții aflate în rezoluție;

în cazul unei acțiuni în temeiul articolului 18, să solicite conversia oricăror instrumente de datorie care conțin o clauză contractuală privind conversia în condițiile prevăzute la articolul 21;

să întreprindă orice alte măsuri necesare pentru a respecta decizia în cauză.

Instituția aflată în rezoluție respectă orice decizie luată în conformitate cu alineatul (2). Aceste decizii prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile naționale de rezoluție cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când iau măsuri în legătură cu chestiuni care fac obiectul unei decizii luate în temeiul alineatului (2), autoritățile naționale de rezoluție respectă decizia respectivă.

Comitetul publică pe site-ul său oficial fie o copie a schemei de rezoluție, fie un aviz în care prezintă pe scurt efectele măsurii de rezoluție, în special efectele asupra clienților cu amănuntul. Autoritățile naționale de rezoluție respectă obligațiile procedurale aplicabile prevăzute la articolul 83 din Directiva 2014/59/UE.

CAPITOLUL 4

Comitetul informează Comisia cu privire la măsurile pe care le ia în vederea pregătirii procedurii de rezoluție. În ceea ce privește informațiile primite din partea comitetului, membrii Consiliului și ai Comisiei, precum și membrii personalului Consiliului și ai Comisiei sunt supuși cerințelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 88.

În exercitarea responsabilităților care le revin în temeiul prezentului regulament, comitetul, Consiliul, Comisia, BCE, autoritățile naționale de rezoluție și autoritățile naționale competente cooperează îndeaproape, în special în ceea ce privește planificarea rezoluției, intervenția timpurie și etapele rezoluției, în conformitate cu articolele 8-29. Acestea își comunică reciproc toate informațiile necesare pentru exercitarea atribuțiilor lor, inclusiv informațiile menționate la alineatele (2a), (2b) și (2c) de la prezentul articol.

Comitetul, CERS, ABE, ESMA și EIOPA cooperează îndeaproape și își comunică reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor.

BCE și ceilalți membri ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) cooperează îndeaproape cu comitetul și îi comunică toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor comitetului, inclusiv informațiile colectate de aceștia în conformitate cu statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și cel al Băncii Centrale Europene. Articolul 88 alineatul (6) se aplică tuturor acestor schimburi de informații.

Autoritățile desemnate și schemele de garantare a depozitelor cooperează îndeaproape cu comitetul. Respectivele autorități desemnate și scheme de garantare a depozitelor și comitetul își comunică reciproc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Autorităților desemnate și schemelor de garantare a depozitelor le revine obligația de secret profesional prevăzută la articolul 88.

BCE sau autoritățile naționale competente transmit comitetului și autorităților naționale de rezoluție acordurile de sprijin financiar din cadrul grupului autorizate și orice modificări aduse acestora.

În sensul prezentului regulament, BCE poate invita președintele comitetului să participe în calitate de observator la Consiliul de supraveghere al BCE stabilit în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013. Atunci când consideră că este necesar, comitetul poate numi un alt reprezentant care să înlocuiască președintele în acel scop.

În sensul prezentului regulament, comitetul numește un reprezentant care participă la Comitetul de rezoluție al ABE stabilit în conformitate cu articolul 127 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul depune eforturi pentru a coopera îndeaproape cu orice instrument public de asistență financiară, inclusiv cu Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și cu Mecanismul european de stabilitate (MES), în special în toate situațiile următoare:

în circumstanțele extraordinare menționate la articolul 27 alineatul (9) și în cazurile în care instrumentul respectiv a acordat sau este posibil să acorde asistență financiară directă sau indirectă unor entități stabilite întrun stat membru participant;

în cazul în care comitetul a încheiat un acord financiar în numele fondului în temeiul articolului 74.

Dacă este necesar, comitetul încheie un memorandum de înțelegere cu BCE și ceilalți membri ai SEBC, cu autoritățile naționale de rezoluție, cu autoritățile naționale competente și cu autoritățile desemnate și schemele de garantare a depozitelor, care să prezinte în termeni generali modalitatea de cooperare în temeiul alineatelor (2)-(2c) și al alineatului (4) de la prezentul articol și în temeiul articolului 74 al doilea paragraf, în îndeplinirea misiunilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii. Memorandumul face obiectul unei reexaminări periodice și se publică în conformitate cu cerințele privind secretul profesional.

Comitetul își îndeplinește sarcinile în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție. Acesta aprobă și publică, în cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, un cadru de organizare a mecanismelor practice de punere în aplicare a prezentului articol.

elaborează orientări și instrucțiuni generale destinate autorităților naționale de rezoluție, pe baza cărora acestea își îndeplinesc sarcinile și adoptă deciziile de rezoluție;

poate oricând să exercite competențele menționate la articolele 34-37;

poate solicita, în mod ad-hoc sau permanent, informații din partea autorităților naționale de rezoluție cu privire la îndeplinirea sarcinilor executate de către acestea în temeiul articolului 7 alineatul (3);

primește de la autoritățile naționale de rezoluție proiecte de decizie asupra cărora își poate exprima opinia, în special pentru a indica elementele care nu sunt conforme cu prezentul regulament sau cu instrucțiunile generale ale comitetului.

Articolul 13 alineatele (4)-(10) și articolele 88-92 din Directiva 2014/59/UE nu se aplică relațiilor dintre autoritățile naționale de rezoluție. Deciziile comune și toate deciziile adoptate în lipsa unei decizii comune menționate la articolul 45h din Directiva 2014/59/UE nu se aplică. În schimb, se aplică dispozițiile relevante din prezentul regulament.

În cazul entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (2) din prezentul regulament, precum și al entităților și grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) din prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor respective, autoritățile naționale de rezoluție consultă comitetul înainte de a acționa în conformitate cu articolul 86 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul pune la dispoziție, periodic sau de la caz la caz, informațiile pe care le-a obținut de la instituțiile financiare sau de la celelalte autorități în îndeplinirea sarcinilor sale și care decurg din aplicarea și punerea în aplicare a dreptului Uniunii, la cerere, celorlalte autorități, cu condiția ca autoritatea solicitantă să aibă dreptul de a obține informațiile respective de la instituțiile financiare sau de la celelalte autorități în temeiul dreptului Uniunii.

Comitetul solicită informații de la oricare dintre celelalte autorități care au obținut informațiile respective, în loc să le solicite direct de la instituțiile financiare, cu condiția ca comitetul să aibă dreptul de a obține informațiile respective în temeiul dreptului Uniunii.

Cererea de schimb de informații formulată în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol indică temeiul juridic din dreptul Uniunii care permite autorității solicitante să obțină informațiile de la instituțiile financiare sau de la celelalte autorități.

În cazul în care face schimb de informații în temeiul alineatului (1), comitetul informează, fără întârzieri nejustificate, fiecare autoritate de la care a obținut informațiile sau fiecare instituție financiară, în cazul în care informațiile au fost obținute direct de la instituții financiare, cu privire la schimb. În cazul unor schimburi recurente sau periodice de informații, comitetul este obligat să informeze o singură dată instituția financiară sau autoritatea de la care a obținut informațiile.

Prin derogare de la alineatul (4), comitetul nu este obligat să informeze autoritatea sau instituția financiară, după caz, cu privire la schimbul de informații în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

informațiile au fost anonimizate astfel încât să nu se mai refere la nicio persoană fizică identificată sau identificabilă sau instituția financiară sau alte entități juridice să nu mai poată fi identificate sau

informațiile au fost modificate, agregate sau tratate prin orice altă metodă de control al publicării, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele comerciale, și pentru a proteja datele cu caracter personal prin măsuri tehnice și organizatorice adecvate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 și (UE) 2018/1725 ale Parlamentului European și ale Consiliului.

Prin derogare de la alineatul (4), comitetul nu informează instituția financiară cu privire la schimbul de informații în cazul în care stabilește sau este informat de autoritatea solicitantă că acest lucru ar putea compromite procedurile, măsurile sau investigațiile de supraveghere sau de rezoluție.

Alineatele (1)-(6) se aplică, de asemenea, informațiilor pe care comitetul le-a primit de la o instituție financiară sau de la celelalte autorități și a căror calitate a fost ulterior verificată de comitet sau pe care comitetul le-a prelucrat într-un alt mod.

În vederea facilitării schimburilor de informații astfel cum sunt menționate la alineatele (1)-(7), comitetul și celelalte autorități pot încheia memorandumuri de înțelegere referitoare la modalitățile unor astfel de schimburi. Memorandumurile de înțelegere pot, de asemenea, să precizeze modalitățile de punere la dispoziție a resurselor aferente colectării și prelucrării informațiilor puse la dispoziție. După consultarea comitetului și a celorlalte autorități, Comisia poate elabora orientări cu privire la principalele elemente ale acestor memorandumuri de înțelegere.

Alineatele (1)-(8) nu aduc atingere protecției drepturilor de proprietate intelectuală și nu împiedică sau restricționează schimbul de informații dintre comitet și celelalte autorități în conformitate cu alte dispoziții ale prezentului regulament sau cu alte acte legislative ale Uniunii.

Comitetul și autoritățile de rezoluție pot, la discreția lor, să acorde accesul la informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor lor în vederea reutilizării de către instituții financiare, cercetători și alte entități care au un interes legitim legat de informațiile respective în scopuri de cercetare și inovare, cu condiția ca comitetul sau autoritatea de rezoluție care acordă accesul să se fi asigurat că au fost respectate toate condițiile următoare:

au fost luate măsurile necesare pentru anonimizarea informațiilor într-un mod care să împiedice identificarea instituțiilor financiare individuale, a entităților, a persoanelor vizate și, în cazul în care comitetul este cel care acordă acces la informații, a statelor membre;

informațiile au fost modificate, agregate sau tratate prin orice altă metodă de control al publicării, pentru a proteja informațiile confidențiale, inclusiv secretele comerciale sau conținutul protejat prin drepturi de proprietate intelectuală.

Până la 11 noiembrie 2027, comitetul raportează Comisiei, în strânsă cooperare cu autoritățile de rezoluție, cu privire la toate obstacolele juridice din legislația sectorială care le împiedică, în orice fel, să facă schimb de informații cu celelalte autorități sau cu alte entități. Raportul poate viza, de asemenea, cerințe de raportare nesemnificative, caduce, repetitive sau irelevante în alt mod. Acesta poate include, de asemenea, sugestii de îmbunătățire a coerenței dintre cerințele de raportare pentru entitățile financiare și nefinanciare. Raportul este actualizat periodic, dacă este necesar.

În sensul prezentului articol și al articolului 88 alineatul (7), alte autorități înseamnă oricare dintre următoarele autorități:

CERS;

ABE;

EIOPA;

ESMA;

autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu excepția autorităților naționale de rezoluție;

autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010;

autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;

autoritățile care alcătuiesc Mecanismul unic de supraveghere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013;

Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului, astfel cum a fost instituită prin Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European și al Consiliului;

supraveghetorii financiari, astfel cum sunt definiți la articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 din Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului.

În cazul în care un grup cuprinde entități stabilite în state membre participante, precum și în state membre neparticipante sau în țări terțe, fără a aduce atingere unei eventuale aprobări din partea Consiliului sau a Comisiei impuse în temeiul prezentului regulament, comitetul reprezintă autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante, în scopul consultării și cooperării cu statele membre neparticipante sau cu țările terțe, în conformitate cu articolele 7, 8, 12, 13, 16, 18, 45h și 55 și articolele 88-92 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul, BCE, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente din statele membre neparticipante încheie memorandumuri de înțelegere în care descriu în termeni generali modul în care vor coopera la îndeplinirea sarcinilor lor în temeiul Directivei 2014/59/UE.

Fiecare memorandum se revizuiește periodic și se publică cu respectarea cerințelor privind secretul profesional.

Comitetul încheie, în numele autorităților naționale de rezoluție din statele membre participante, acorduri de cooperare neobligatorii, conform acordurilor-cadru de cooperare ale ABE menționate la articolul 97 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE. Comitetul notifică ABE cu privire la aceste acorduri de cooperare.

Prezentul articol se aplică procedurilor de rezoluție din țări terțe, cu excepția cazului în care și până în momentul în care intră în vigoare un acord internațional astfel cum se menționează la articolul 93 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE încheiat cu țara terță în cauză. Articolul se aplică, de asemenea, și în urma intrării în vigoare a unui acord internațional astfel cum se menționează la articolul 93 alineatul (1) din Directiva respectivă încheiat cu țara terță în cauză în măsura în care recunoașterea și executarea procedurilor de rezoluție din țările terțe nu este reglementată de acordul în cauză.

Comitetul evaluează și emite o recomandare adresată autorităților naționale de rezoluție referitoare la recunoașterea și executarea procedurilor de rezoluție efectuate de autoritățile de rezoluție din țările terțe în legătură cu o instituție dintr-o țară terță sau o întreprindere-mamă dintr-o țară terță care deține:

una sau mai multe filiale în Uniune, stabilite în unul sau mai multe state membre participante; sau

active, drepturi sau pasive situate în unul sau mai multe state membre participante sau reglementate de dreptul statelor membre participante.

Comitetul recomandă refuzul recunoașterii sau a executării procedurilor de rezoluție menționate la alineatul (1) în cazul în care consideră că:

procedurile de rezoluție din țările terțe ar avea un efect advers asupra stabilității financiare din statele membre participante;

procedura de rezoluție din țara terță nu garantează un tratament egal cu cel al creditorilor și depunătorilor din țara terță cu drepturi legale similare, în special pentru depunătorii situați sau plătibili într-un stat membru participant;

că recunoașterea sau executarea procedurii de rezoluție din țara terță ar avea implicații bugetare semnificative pentru statul membru participant; sau

că efectele unei asemenea recunoașteri sau executări ar contraveni dreptului intern din statul membru participant.

Autoritățile naționale de rezoluție pun în aplicare recomandarea comitetului și solicită recunoașterea sau executarea pe teritoriile lor a procedurilor de rezoluție sau explică comitetului, într-o declarație motivată, ce anume îi împiedică să pună în aplicare recomandarea comitetului.

La exercitarea competențelor de rezoluție în legătură cu entități din țări terțe, autoritățile naționale de rezoluție exercită, atunci când este cazul, competențele care le-au fost conferite pe baza dispozițiilor menționate la articolul 94 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE.

CAPITOLUL 5

Utilizând pe deplin toate informațiile de care dispune deja BCE, inclusiv informațiile colectate de membrii SEBC în temeiul statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și cel al Băncii Centrale Europene, sau toate informațiile de care dispun autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA sau EIOPA, comitetul poate solicita, prin intermediul autorităților naționale de rezoluție sau în mod direct, după ce a informat autoritățile naționale de rezoluție, următoarelor persoane juridice sau fizice să îi transmită, în conformitate cu procedura și în forma solicitată de comitet, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale:

entitățile menționate la articolul 2;

angajații entităților menționate la articolul 2;

părțile terțe către care entitățile menționate la articolul 2 au externalizat anumite funcții sau activități.

Entitățile și persoanele menționate la alineatul (1) furnizează informațiile solicitate în temeiul respectivului alineat. Cerințele privind secretul profesional nu scutesc respectivele entități și persoane de obligația de a furniza aceste informații. Furnizarea informațiilor solicitate nu se consideră o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.

În cazul în care comitetul obține informații direct de la respectivele entități și persoane, acesta pune informațiile obținute la dispoziția autorităților naționale de rezoluție în cauză.

Comitetul este în măsură să obțină, inclusiv în permanență, toate informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor ce îi revin în temeiul prezentului regulament, în special informații privind capitalul, lichiditățile, activele și pasivele oricărei instituții care intră în sfera competențelor sale de rezoluție.

Comitetul, BCE, membrii SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție pot întocmi memorandumuri de înțelegere care să stabilească o procedură de reglementare a schimbului de informații. Schimbul de informații dintre comitet, BCE și alți membri ai SEBC, autoritățile naționale competente, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție nu este considerat o încălcare a cerințelor privind secretul profesional.

Autoritățile naționale competente, BCE, membrii SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și autoritățile naționale de rezoluție cooperează cu comitetul pentru a verifica dacă, la momentul formulării cererii, sunt deja disponibile toate informațiile solicitate sau o parte din acestea. În cazul în care aceste informații sunt disponibile, autoritățile naționale competente, BCE și alți membri ai SEBC, CERS, ABE, ESMA, EIOPA sau autoritățile naționale de rezoluție comunică informațiile respective comitetului.

În scopul exercitării atribuțiilor conferite în temeiul prezentului regulament și sub rezerva oricăror altor condiții prevăzute de legislația aplicabilă a Uniunii, comitetul poate efectua, prin intermediul autorităților naționale de rezoluție, sau în mod direct, după ce le informează, toate investigațiile necesare în legătură cu orice persoană fizică sau juridică menționată la articolul 34 alineatul (1), stabilită sau situată într-un stat membru participant.

solicita prezentarea de documente;

verifica evidențele și registrele oricărei persoane fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1) și ridica copii sau extrase ale acestor evidențe și registre;

obține explicații scrise sau verbale de la orice persoană fizică sau juridică menționată la articolul 34 alineatul (1) sau de la reprezentanții acesteia ori de la membrii personalului său;

chestiona orice altă persoană fizică sau juridică care își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

Persoanele fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1) fac obiectul investigațiilor lansate pe baza unei decizii a comitetului.

În scopul exercitării atribuțiilor conferite în temeiul prezentului Regulament și sub rezerva altor condiții prevăzute de legislația aplicabilă a Uniunii, comitetul poate să efectueze, în conformitate cu articolul 37 și cu condiția să informeze în prealabil autoritățile naționale de rezoluție și autoritățile naționale competente corespunzătoare și, dacă este cazul, în cooperare cu acestea, toate inspecțiile necesare la fața locului, la sediile comerciale ale persoanelor fizice sau juridice menționate la articolul 34 alineatul (1). Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, comitetul poate efectua inspecția la fața locului fără să anunțe în prealabil persoanele juridice respective.

Funcționarii și celelalte persoane autorizate de comitet să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice sediu și pe orice teren comercial al persoanelor juridice care fac obiectul unei decizii de investigare adoptate de comitet în temeiul articolului 35 alineatul (2) și dețin toate competențele prevăzute la articolul 35 alineatul (1).

Persoanele juridice menționate la articolul 34 alineatul (1) fac obiectul investigațiilor la fața locului pe baza unei decizii a comitetului.

Funcționarii și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de către autoritățile naționale de rezoluție din statele membre în care urmează să se desfășoare inspecția, asistă în mod activ, sub supravegherea și coordonarea comitetului, funcționarii și celelalte persoane autorizate de către comitet. În acest scop, aceștia dispun de competențele prevăzute la alineatul (2). Funcționarii autorităților naționale de rezoluție din statele membre participante în cauză și alte persoane care îi însoțesc, autorizate sau numite de autoritățile respective, au, de asemenea, dreptul de a participa la inspecțiile la fața locului.

În cazul în care funcționarii și celelalte persoane autorizate sau numite de comitet, care îi însoțesc, constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul alineatului (1), autoritățile naționale de rezoluție din statele membre participante în cauză le acordă asistența necesară în conformitate cu dreptul intern. În măsura în care acest lucru este necesar pentru desfășurarea inspecției, această asistență cuprinde sigilarea sediilor comerciale, a registrelor sau a evidențelor. În cazul în care autoritățile naționale de rezoluție în cauză nu dispun de această competență, ele exercită competențele lor pentru a solicita asistența necesară altor autorități naționale.

În cazul în care inspecțiile la fața locului prevăzute la articolul 36 alineatele (1) și (2) sau asistența prevăzută la articolul 36 alineatul (5) necesită o autorizație din partea unei autorități judiciare în conformitate cu normele naționale, se solicită o astfel de autorizație.

În cazul în care se solicită autorizația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea judiciară națională verifică autenticitatea deciziei comitetului și se asigură că măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare, nici excesive în raport cu obiectul inspecției. Cu ocazia verificării proporționalității măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita comitetului explicații detaliate, în special în ceea ce privește motivele pentru care comitetul suspectează că a avut loc o încălcare a deciziilor menționate la articolul 29, gravitatea respectivei încălcări și natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu reexaminează necesitatea efectuării inspecției și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile conținute în dosarul comitetului. Curtea de Justiție este singurul organism care poate verifica legalitatea deciziei comitetului.

CAPITOLUL 6

În cazul în care comitetul constată că o entitate menționată la articolul 2 a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una dintre încălcările enumerate la alineatul (2), acesta adoptă decizia de a aplica o amendă în conformitate cu alineatul (3).

Se aplică amenzi entităților menționate la articolul 2 pentru următoarele încălcări:

dacă nu furnizează informațiile solicitate în conformitate cu articolul 34;

dacă nu se supun unei investigații generale în conformitate cu articolul 35 sau unei inspecții la fața locului în conformitate cu articolul 36;

dacă nu respectă o decizie care le este adresată de către comitet în temeiul articolului 29.

Cuantumul de bază al amenzilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol reprezintă un procent din cifra anuală de afaceri netă, incluzând venitul brut din dobânzile de încasat și alte venituri similare, venituri din acțiuni și alte titluri de valoare cu randament fix sau variabil, precum și comisioanele sau taxele de încasat de către întreprindere din exercițiul bugetar anterior în conformitate cu articolul 316 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau, în statele membre a căror monedă națională nu este euro, valoarea corespunzătoare în moneda națională la 19 august 2014, care se încadrează în limitele următoare:

pentru încălcările menționate la alineatul (2) literele (a) și (b), cuantumul de bază variază între minimum 0,05 % și maximum 0,15 %;

pentru încălcările menționate la alineatul (2) litera (c), cuantumul de bază variază între minimum 0,25 % și maximum 0,5 %;

Cuantumurile de bază menționate la alineatul (3) se ajustează, dacă este necesar, ținându-se cont de factorii agravanți sau atenuanți menționați la alineatele (5) și (6), în conformitate cu coeficienții aferenți menționați la alineatul (9).

Următorii factori agravanți se aplică în ceea ce privește amenzile menționate la alineatul (1):

încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat;

încălcarea a fost săvârșită în mod repetat;

încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă care depășește trei luni;

încălcare a evidențiat deficiențe sistemice în ceea ce privește organizarea entității, în special procedurile, sistemele de management sau controalele sale interne;

nu a fost luată nicio măsură de remediere de la identificarea încălcării;

conducerea superioară a entității nu a cooperat cu comitetul la desfășurarea anchetei acestuia.

Următorii factori atenuanți se aplică în ceea ce privește amenzile menționate la alineatul (1):

încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai scurtă de 10 zile lucrătoare;

conducerea superioară a entității poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a preîntâmpina încălcarea;

entitatea a adus încălcarea la cunoștința comitetului cu rapiditate, eficacitate și în întregime;

entitatea a luat de bunăvoie măsuri pentru a se asigura că astfel de încălcări nu mai pot fi săvârșite în viitor.

Fără a aduce atingere alineatelor (2)-(6), amenzile aplicate nu depășesc 1 % din cifra anuală de afaceri pe care entitatea vizată, menționată la alineatul (1), a realizat-o în anul bugetar anterior.

În cazurile nevizate de alineatul (2), comitetul poate recomanda autorităților naționale de rezoluție să ia măsuri pentru a asigura aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare în conformitate cu articolele 110-114 din Directiva 2014/59/UE și cu orice act legislativ național aplicabil.

La calcularea amenzilor, comitetul aplică următorii coeficienți de ajustare legați de factorii agravanți:

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod repetat, se aplică un coeficient suplimentar de 1,1 pentru fiecare dată când a fost repetată;

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă care depășește trei luni, se aplică un coeficient de 1,5;

în cazul în care încălcarea a evidențiat deficiențe sistemice în organizarea entității, în special în ceea ce privește procedurile, sistemele de gestionare sau mecanismele de control intern, se aplică un coeficient de 2,2;

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat, se aplică un coeficient de 2;

în cazul în care nu s-a luat nicio măsură de remediere după ce s-a identificat încălcarea, se aplică un coeficient de 1,7;

în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al entității nu a cooperat cu comitetul la desfășurarea anchetei acestuia, se aplică un coeficient de 1,5.

în cazul în care încălcarea a fost săvârșită pe o perioadă mai scurtă de 10 zile lucrătoare, se aplică un coeficient de 0,9;

în cazul în care personalul de conducere de nivel superior al entității poate demonstra că a luat toate măsurile necesare pentru a preveni încălcarea, se aplică un coeficient de 0,7;

în cazul în care entitatea a adus încălcarea la cunoștința comitetului cu rapiditate, eficacitate și în întregime, se aplică un coeficient de 0,4;

în cazul în care entitatea a luat de bunăvoie măsuri pentru a se asigura că astfel de încălcări nu mai pot fi săvârșite în viitor, se aplică un coeficient de 0,6.

Comitetul impune printr-o decizie o penalitate cu titlu cominatoriu unei entități menționate la articolul 2, pentru a constrânge:

respectiva entitate să se conformeze unei decizii adoptate în temeiul articolului 34;

o persoană menționată la articolul 34 alineatul (1) să furnizeze informații complete, care au fost solicitate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului respectiv;

o persoană menționată la articolul 35 alineatul (1) să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate, să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului respectiv;

o persoană menționată la articolul 36 alineatul (1) să se supună unei inspecții la fața locului, impusă prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului respectiv.

Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. O penalitate cu titlu cominatoriu se aplică zilnic până când entitatea menționată la articolul 2 sau persoana în cauză respectă deciziile relevante menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) ale prezentului articol.

În pofida alineatului (2), cuantumul penalităților cu titlu cominatoriu este de 0,1 % din cifra de afaceri zilnică medie din exercițiul financiar precedent. O penalitate cu titlu cominatoriu se calculează de la data stipulată în decizia de impunere a unei penalități cu titlu cominatoriu.

Penalitățile cu titlu cominatoriu pot fi impuse pentru o perioadă de maximum șase luni de la data comunicării deciziei comitetului.

Înainte de adoptarea unei decizii de aplicare a unor amenzi și/sau a unor penalități cu titlu cominatoriu în temeiul articolelor 38 sau 39, comitetul acordă persoanelor fizice sau juridice care fac obiectul respectivelor proceduri posibilitatea de a fi audiate pe tema constatărilor sale. Comitetul își fundamentează deciziile doar pe constatările asupra cărora persoanele fizice sau juridice care fac obiectul procedurilor au avut posibilitatea să formuleze observații.

Drepturile la apărare ale persoanelor fizice sau juridice care fac obiectul procedurilor sunt pe deplin respectate pe durata procedurilor. Acestea au drept de acces la dosarul întocmit de comitet, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele economice. Dreptul de acces la dosar nu vizează informațiile confidențiale sau documentele pregătitoare interne ale comitetului.

Comitetul publică deciziile de aplicare a penalităților menționate la articolul 38 alineatul (1) și la articolul 39 alineatul (1), cu excepția cazului în care prezentarea acestor informații ar putea pune în pericol rezoluția entității în cauză. Publicarea se face anonim, în oricare dintre următoarele situații:

în cazul în care informațiile publicate conțin date cu caracter personal și, în urma unei evaluări prealabile obligatorii, se constată că publicarea acestor date cu caracter personal este disproporționată;

în cazul în care publicarea ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă penală în curs de desfășurare;

în cazul în care publicarea ar cauza, în măsura în care se poate stabili acest lucru, daune disproporționate persoanelor fizice sau juridice implicate.

Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 38 și 39 au caracter administrativ.

Amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate în temeiul articolelor 38 și 39 sunt executorii.

Cuantumurile obținute din amenzi și din penalitățile cu titlu cominatoriu se virează în fond.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de fond în ceea ce privește controlul deciziilor prin care comitetul a aplicat o amendă sau o penalitate cu titlu cominatoriu. Aceasta poate anula sau reduce ori majora cuantumul amenzii sau al penalității cu titlu cominatoriu aplicate.

PARTEA A III-A

TITLUL I

Se instituie comitetul. Acesta este o agenție a Uniunii cu o structură specifică adaptată sarcinilor sale. Comitetul are personalitate juridică.

În fiecare stat membru, comitetul beneficiază de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform dreptului intern. Acesta poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile judiciare.

Comitetul este reprezentat de președintele său.

Comitetul are următoarea componență:

președintele desemnat în conformitate cu articolul 56;

vicepreședintele desemnat în conformitate cu articolul 56;

alți patru membri cu normă întreagă desemnați în conformitate cu articolul 56;

un membru numit de fiecare stat membru participant care își reprezintă autoritățile naționale de rezoluție.

Fiecare membru, inclusiv președintele și vicepreședintele, dispune de un vot.

Comisia și BCE numesc fiecare câte un reprezentant care are dreptul să participe la reuniunile sesiunilor executive și ale sesiunilor plenare în calitate de observator permanent.

În cazul în care într-un stat membru participant există mai mult de o autoritate națională de rezoluție, unui al doilea reprezentant i se permite să participe în calitate de observator fără drept de vot.

Structura administrativă și de gestionare a comitetului cuprinde:

o sesiune plenară a comitetului, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 50;

o sesiune executivă a comitetului, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 54;

un președinte, care îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 56;

un secretariat, care furnizează sprijinul administrativ și tehnic necesar pentru realizarea tuturor sarcinilor atribuite comitetului.

Comitetul acționează în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu deciziile Consiliului și ale Comisiei în temeiul prezentului regulament.

Comitetul răspunde în fața Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu alineatele (2)-(8).

Comitetul prezintă Parlamentului European, parlamentelor naționale ale statelor membre participante în conformitate cu articolul 46, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi Europene un raport anual privind îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament. Sub rezerva cerințelor privind secretul profesional, acest raport se publică pe site-ul comitetului.

Președintele prezintă raportul respectiv în mod public Parlamentului European și Consiliului.

Comitetul își publică politicile, orientările, instrucțiunile generale și documentele de lucru ale serviciilor sale privind rezoluția în general și practicile și metodologiile de rezoluție care trebuie aplicate în cadrul MUR, atât timp cât o astfel de publicare nu implică divulgarea de informații confidențiale. Această cerință de publicare nu se aplică documentelor care conțin orientări sau instrucțiuni adresate echipelor interne de rezoluție sau altor documente elaborate exclusiv în scopul schimbului intern de informații în cadrul MUR.

La cererea Parlamentului European, președintele este audiat de comisia competentă a Parlamentului European cu privire la îndeplinirea de către comitet a sarcinilor în materie de rezoluție. O audiere are loc cel puțin o dată pe an.

La cererea Consiliului, președintele poate să fie audiat de către acesta cu privire la îndeplinirea de către comitet a sarcinilor care îi revin în materie de rezoluție.

Comitetul răspunde oral sau în scris la întrebările adresate de Parlamentul European sau de Consiliu, în conformitate cu propriile sale proceduri și, în toate cazurile, în termen de cinci săptămâni de la primirea unei întrebări.

La cerere, președintele poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele și vicepreședinții comisiei competente a Parlamentului European, în cazul în care discuțiile respective sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul TFUE. Se încheie un acord între Parlamentul European și comitet cu privire la modalitățile detaliate de organizare a discuțiilor respective, în vederea asigurării deplinei confidențialități, în conformitate cu cerințele privind secretul profesional impuse comitetului în temeiul prezentului regulament și când acesta acționează în calitate de autoritate națională de rezoluție în temeiul dreptului relevant al Uniunii.

Conform dispozițiilor din TFUE și din regulamentele menționate la articolul 226 din TFUE, comitetul cooperează cu Parlamentul European pe durata oricăror investigații efectuate de Parlamentul European. În termen de șase luni de la desemnarea președintelui, comitetul și Parlamentul European încheie acorduri corespunzătoare privind modalitățile practice de exercitare a răspunderii democratice și a supravegherii în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor atribuite comitetului prin prezentul regulament. Sub rezerva competenței conferite Parlamentului European în temeiul articolului 226 din TFUE, acordurile respective vizează, inter alia, accesul la informații, inclusiv normele privind tratamentul și protecția informațiilor clasificate sau a informațiilor confidențiale de alt tip, cooperarea în cadrul audierilor, conform dispozițiilor de la articolul 45 alineatul (4) din prezentul regulament, discuțiile confidențiale neconsemnate în scris, rapoartele, răspunsurile la întrebări, investigațiile și furnizarea de informații privind procedura de selecție a președintelui, a vicepreședintelui și a celor patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament.

Datorită sarcinilor specifice conferite comitetului prin prezentul regulament, parlamentele naționale ale statelor membre participante, prin intermediul propriilor lor proceduri, pot solicita comitetului să răspundă, iar comitetul este obligat să răspundă în scris, la eventualele observații sau întrebări pe care le adresează acestuia cu privire la funcțiile îndeplinite de comitet în temeiul prezentului regulament.

Atunci când prezintă raportul prevăzut la articolul 45 alineatul (2), comitetul transmite simultan raportul respectiv direct parlamentelor naționale ale statelor membre participante. Parlamentele naționale pot adresa comitetului observații motivate cu privire la raportul respectiv. Comitetul răspunde oral sau în scris la observațiile sau întrebările adresate de parlamentele naționale ale statelor membre participante, în conformitate cu propriile sale proceduri.

Parlamentul național al unui stat membru participant îl poate invita pe președinte să participe, alături de un reprezentant al autorității naționale de rezoluție, la un schimb de opinii privind rezoluția entităților menționate la articolul 2 din statul membru respectiv. Președintele este obligat să dea curs acestei invitații.

Prezentul regulament nu aduce atingere răspunderii autorităților naționale de rezoluție în fața parlamentelor naționale, în conformitate cu dreptul intern, în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor care nu sunt atribuite comitetului, Consiliului sau Comisiei prin prezentul regulament și realizarea activităților desfășurate de respectivele autorități în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

În îndeplinirea sarcinilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament, comitetul și autoritățile naționale de rezoluție acționează în mod independent și în interesul general.

Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) își îndeplinesc sarcinile conform deciziilor comitetului, Consiliului și Comisiei. Aceștia acționează independent și obiectiv în interesul al Uniunii în ansamblul său și nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organismelor Uniunii, din partea niciunui guvern al unui stat membru sau din partea niciunui alt organism public sau privat.

Nici statele membre sau instituțiile ori organismele Uniunii Europene, nici orice alt organism public sau privat nu urmărește să influențeze președintele, vicepreședintele sau membrii comitetului.

În conformitate cu Statutul funcționarilor prevăzut în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (denumit în continuare Statutul funcționarilor) menționat la articolul 87 alineatul (6) din prezentul regulament, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, după părăsirea funcției, au în continuare obligația de a da dovadă de integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor poziții sau avantaje.

Comitetul are sediul la Bruxelles, în Belgia.

TITLUL II

Toți membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) participă la sesiunile plenare ale acestuia.

În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul:

adoptă, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, programul său anual de lucru pentru anul următor, pe baza unui proiect înaintat de președinte, și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și BCE;

adoptă și monitorizează bugetul său anual, în conformitate cu articolul 61 alineatul (2), aprobă conturile definitive ale comitetului și acordă președintelui descărcarea de gestiune în conformitate cu articolul 63 alineatele (4) și (8);

sub rezerva procedurii menționate la alineatul (2), decide cu privire la utilizarea fondului, în cazul în care în măsura de rezoluție în cauză este necesar sprijin din partea fondului care depășește plafonul de 5000000000 EUR pentru care ponderarea ajutorului în lichidități este de 0,5;

când ajutorul net din partea fondului acumulat în ultimele 12 luni consecutive atinge plafonul de 5000000000 EUR, evaluează aplicarea instrumentelor de rezoluție, în special utilizarea fondului, și elaborează îndrumări pe care sesiunea executivă le urmează în deciziile de rezoluție adoptate ulterior, în special, dacă este cazul, privind diferențierea între lichidități și alte tipuri de sprijin;

decide cu privire la necesitatea colectării unor contribuții ex post extraordinare, în conformitate cu articol 71, cu privire la împrumuturile pe bază de voluntariat între mecanismele de finanțare, în conformitate cu articolul 72, la mijloacele alternative de finanțare, în conformitate cu articolele 73 și 74, și la mutualizarea mecanismelor naționale de finanțare, în conformitate cu articolul 78, care implică un sprijin din partea fondului peste plafonul menționat la litera (c) de la prezentul alineat;

decide cu privire la investiții, în conformitate cu articolul 75;

adoptă raportul anual de activitate privind acțiunile sale prevăzut la articolul 41, care prezintă explicații detaliate privind execuția bugetului;

adoptă normele financiare care i se aplică în conformitate cu articolul 64;

adoptă o strategie antifraudă, proporțională cu riscurile de fraudă, ținând seama de costurile și beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;

adoptă norme de prevenire și gestionare a conflictelor de interese în cazul membrilor săi;

adoptă regulamentul său de procedură și pe cel al comitetului în cadrul sesiunii sale executive;

în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, exercită, în ceea ce privește personalul său, competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, atribuite prin Statutul funcționarilor, și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, atribuite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (Regimul aplicabil celorlalți agenți), după cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 (competențele de autoritate împuternicită să facă numiri);

adoptă normele corespunzătoare de punere în aplicare a Statului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor;

numește un contabil și un auditor intern, care intră sub incidența Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți și care sunt independenți din punct de vedere funcțional în îndeplinirea îndatoririlor lor;

asigură luarea măsurilor adecvate în urma constărilor și a recomandărilor rezultate din rapoartele și evaluările de audit interne sau externe, precum și din investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

ia toate deciziile privind instituirea structurilor sale interne și, dacă este necesar, privind modificarea acestora;

aprobă cadrul menționat la articolul 31 alineatul (1) de organizare a mecanismelor practice de cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție.

La adoptarea deciziilor, sesiunea plenară a comitetului acționează în conformitate cu obiectivele specificate la articolele 6 și 14.

În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie întemeiată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți prin care deleagă președintelui competențele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri și stabilește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Președintele este autorizat să subdelege aceste competențe.

Președintele convoacă și conduce reuniunile sesiunii plenare a comitetului, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) litera (a).

Comitetul se reunește în sesiune plenară în cel puțin două ședințe ordinare pe an. În plus, acesta se reunește la inițiativa președintelui sau la cererea a cel puțin o treime dintre membrii săi. Reprezentantul Comisiei îi poate solicita președintelui să convoace o reuniune a comitetului în cadrul sesiunii sale plenare. În cazul în care nu convoacă o reuniune în timp util, președintele motivează în scris această decizie.

Dacă este cazul, comitetul poate să invite observatori, în plus față de cei menționați la articolul 43 alineatul (3), să participe la reuniunile sesiunii sale plenare, pe o bază ad-hoc, inclusiv un reprezentant al ABE.

Comitetul asigură secretariatul sesiunii sale plenare.

În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul adoptă decizii cu majoritatea simplă a membrilor săi, cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în prezentul regulament. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

Prin derogare de la alineatul (1), deciziile menționate la articolul 50 alineatul (1) literele (c) și (d), precum și deciziile privind mutualizarea mecanismelor financiare naționale în conformitate cu articolul 78, limitate la utilizarea mijloacelor financiare disponibile în cadrul fondului, se adoptă cu o majoritate simplă a membrilor comitetului, care reprezintă cel puțin 30 % din contribuții. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, deciziile menționate la articolul 50 alineatul (1), care implică perceperea unor contribuții ex post în conformitate cu articolul 71, privind împrumuturi pe bază de voluntariat între mecanismele de finanțare în conformitate cu articolul 72 și deciziile care vizează mijloace de finanțare alternative în conformitate cu articolele 73 și 74, precum și privind mutualizarea mecanismelor naționale de finanțare în conformitate cu articolul 78, ce depășesc mijloacele financiare disponibile în cadrul fondului, se adoptă cu o majoritate alcătuită din două treimi din membrii comitetului reprezentând cel puțin 50 % din contribuțiile din perioada de tranziție de opt ani până la mutualizarea deplină a fondului și cu o majoritate alcătuită din două treimi din membrii comitetului reprezentând cel puțin 30 % din contribuții după încheierea perioadei respective. Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public. Regulamentul de procedură prevede modalități mai detaliate de vot, în special condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru și, inclusiv, dacă este cazul, norme în materie de cvorum.

TITLUL III

Comitetul este alcătuit, în cadrul sesiunii sale executive, din președinte, vicepreședinte și din cei patru membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b). Comitetul se reunește în sesiune executivă cât de des este necesar.

În conformitate cu alineatele (3) și (4), membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (c) participă la sesiunile executive ale acestuia.

Atunci când deliberează cu privire la o entitate menționată la articolul 2 sau la un grup de entități cu sediul doar într-un singur stat membru participant, membrul numit de statul membru respectiv participă, de asemenea, la deliberări și la procesul decizional și se aplică normele prevăzute la articolul 55 alineatul (1).

Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, membrul numit de statul membru în care își are sediul autoritatea de rezoluție a grupului, precum și membrii numiți de statele membre în care este stabilită o filială sau o entitate care face obiectul supravegherii consolidate participă, de asemenea, la procesul decizional și se aplică normele prevăzute la articolul 55 alineatul (2).

Membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) literele (a), (aa) și (b) se asigură că deciziile și măsurile de rezoluție, în special în ceea ce privește utilizarea fondului, luate în cadrul diverselor componențe ale sesiunilor executive ale comitetului sunt coerente, adecvate și proporționale.

În cadrul sesiunii sale executive, comitetul:

pregătește toate deciziile care urmează să fie adoptate de comitet în cadrul sesiunii sale plenare;

ia toate deciziile în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament, cu excepția cazului în care prezentul regulament conține dispoziții contrare.

În îndeplinirea îndatoririlor sale în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, comitetul reunit în sesiune executivă:

pregătește, evaluează și aprobă planurile de rezoluție pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și pentru entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 6a alineatul (5) atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate, în conformitate cu articolele 8, 10 și 11;

aplică unele obligații simplificate pentru anumite entități și grupuri menționate la articolul 7 alineatul (2) și entități și grupuri menționate la articolul 6a alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5), în conformitate cu articolul 11, atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate;

stabilește cerințele minime pentru fondurile proprii și pasivele eligibile pe care entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și articolul 7 alineatul (5) trebuie să le îndeplinească în orice moment, în conformitate cu articolul 12 atunci când sunt întrunite condițiile pentru aplicarea acestor alineate;

transmite Comisiei, cât mai rapid posibil, o schemă de rezoluție, în conformitate cu articolul 18, însoțită de toate informațiile relevante, care să îi permită acesteia în timp util să evalueze și să decidă sau, dacă este cazul, să prezinte o propunere de decizie Consiliului, în temeiul articolului 18 alineatul (7);

decide cu privire la partea a II-a din bugetul comitetului care este alocată fondului, conform prevederilor de la articolul 60;

desfășoară consultări în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2a) în ceea ce privește orientările, instrucțiunile generale și orice alte instrumente de aplicabilitate generală din cadrul MUR care stabilesc modul în care comitetul preconizează punerea în aplicare a prezentului regulament.

În scopul alineatului (2) litera (f), se aplică următoarea procedură:

comitetul reunit în sesiune executivă prezintă un proiect de instrument comitetului reunit în sesiune plenară;

comitetul reunit în sesiune plenară se asigură că membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (c) sunt consultați cu privire la proiectul de instrument;

comitetul reunit în sesiune executivă examinează eventualele observații prezentate în cadrul consultării menționate la litera (b);

în urma examinării observațiilor, comitetul reunit în sesiune executivă prezintă spre discuție evaluarea sa referitor la observațiile respective comitetului reunit în sesiune plenară;

comitetul reunit în sesiune executivă decide cu privire la versiunea finală a instrumentului în urma discuției menționate la litera (d) și după luarea în considerare în mod corespunzător a tuturor observațiilor primite.

Atunci când este necesar, din motive de urgență, comitetul reunit în sesiune executivă poate lua anumite decizii provizorii în numele comitetului reunit în sesiune plenară, în special în ceea ce privește aspecte legate de gestionarea administrativă, inclusiv aspecte bugetare.

Comitetul, în cadrul sesiunii sale executive, ține la curent comitetul în sesiunea sa plenară în legătură cu deciziile pe care le adoptă cu privire la rezoluții.

Atunci când deliberează cu privire la o entitate individuală sau un grup cu sediul doar într-un singur stat membru participant, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (3) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.

Atunci când deliberează cu privire la un grup transfrontalier, în cazul în care toți membrii menționați la articolul 53 alineatele (1) și (4) nu sunt în măsură să ajungă prin consens, în termenul stabilit de președinte, la un acord comun, președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) adoptă o decizie cu majoritate simplă.

În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

TITLUL IV

Comitetul este prezidat de un președinte cu normă întreagă.

Președintele răspunde de:

pregătirea lucrărilor comitetului, în cadrul sesiunilor sale plenare și executive, precum și de convocarea și prezidarea reuniunilor sale;

toate aspectele legate de personal;

activitățile administrative curente;

întocmirea unui proiect preliminar de buget și a unui proiect de buget al comitetului, în conformitate cu articolul 61, și execuția bugetului comitetului, în conformitate cu articolul 63;

gestionarea comitetului;

punerea în aplicare a programului anual de lucru al comitetului;

pregătirea, în fiecare an, a unui proiect de raport anual menționat la articolul 45 care conține o secțiune privind activitățile de rezoluție ale comitetului și o secțiune privind aspectele financiare și administrative.

Președintele este asistat de un vicepreședinte.

Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) sunt numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și al rezoluției bancare. Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) sunt selectați prin intermediul unei proceduri de selecție deschise, care respectă principiile echilibrului de gen, al experienței și al calificărilor. Parlamentul European și Consiliul sunt informați în mod corespunzător și în timp util în fiecare etapă a procedurii respective.

Mandatul președintelui, al vicepreședintelui și al membrilor menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) este de cinci ani. Acest mandat nu poate fi reînnoit.

După audierea comitetului, reunit în sesiune plenară, Comisia propune Parlamentului European o listă de candidați finaliști pentru funcțiile de președinte, vicepreședinte și membri menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) și informează Consiliul în legătură cu această listă a candidaților finaliști.

Președintele, vicepreședintele și membrii menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) rămân în funcție până când succesorii lor sunt numiți și și-au asumat atribuțiile în conformitate cu decizia Consiliului menționată la alineatul (6) de la prezentul articol.

Un președinte al cărui mandat a fost prelungit nu mai poate să participe la altă procedură de selecție pentru același post, la încheierea întregii perioade.

În cazul în care președintele sau vicepreședintele sau un membru menționat la articolul 43 alineatul (1) litera (b) nu mai întrunește condițiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale sau în cazul în care a comis o abatere gravă, Consiliul poate, la propunerea Comisiei, care a fost aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie de punere în aplicare pentru demiterea acestuia/acesteia. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

TITLUL V

CAPITOLUL 1

Comitetul este responsabil de alocarea resurselor financiare și umane necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament.

Finanțarea bugetului comitetului sau a activităților sale de rezoluție în temeiul prezentului regulament nu pot angaja, în nici un caz, răspunderea bugetară a statelor membre.

Comitetul dispune de un buget autonom care nu face parte din bugetul Uniunii. Toate veniturile și cheltuielile comitetului fac obiectul unor estimări pentru fiecare exercițiu bugetar, care corespunde anului calendaristic, și sunt înscrise în bugetul acestuia.

Bugetul comitetului este echilibrat în ceea ce privește veniturile și cheltuielile.

Bugetul cuprinde două părți: partea I este destinată administrării comitetului, iar partea a II-a este alocată fondului.

Veniturile înscrise în partea I din buget constau în contribuțiile anuale necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative anuale estimate.

Cheltuielile înscrise în partea I din buget includ cel puțin cheltuielile cu personalul, remunerațiile, cheltuielile administrative, cheltuielile de infrastructură, cheltuielile de formare profesională și cheltuielile operaționale.

Prezentul articol nu aduce atingere dreptului autorităților naționale de rezoluție de a percepe taxe în conformitate cu dreptul intern, în ceea ce privește cheltuielile lor administrative de tipul celor menționate la alineatele (1) și (2), inclusiv cheltuielile pentru cooperarea cu comitetul și acordarea de asistență acestuia.

Veniturile din partea a II-a din buget sunt formate, în mod concret, din următoarele elemente:

contribuțiile plătite de instituții stabilite în statele membre participante în conformitate cu articolul 67 alineatul (4) și cu articolele 69, 70 și 71;

împrumuturile primite de la alte mecanisme de finanțare a rezoluției din statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1);

împrumuturile primite de la instituții financiare sau de la alte părți terțe, în conformitate cu articolele 73 și 74;

veniturile obținute de pe urma investițiilor efectuate cu cuantumurile deținute de fond, în conformitate cu articolul 75;

orice parte a cheltuielilor angajate în scopurile menționate la articolul 76, care se recuperează în cadrul procedurilor de rezoluție.

Cheltuielile înscrise în partea a II-a din buget sunt formate din următoarele elemente:

cheltuielile efectuate în scopurile prevăzute la articolul 76;

investițiile în conformitate cu articolul 75;

dobânzile plătite pentru împrumuturile primite de la alte mecanisme de finanțare a rezoluției în statele membre neparticipante, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1);

dobânzile plătite pentru împrumuturile primite de la instituții financiare sau de la alte părți terțe în conformitate cu articolele 73 și 74.

Până la data de 31 martie a fiecărui an, președintele întocmește un proiect preliminar de buget al comitetului, inclusiv o declarație privind estimarea veniturilor și cheltuielilor comitetului pentru exercițiul financiar următor, precum și un proiect de schemă de personal pentru exercițiul financiar următor și o prezintă comitetului reunit în sesiune plenară.

Pe baza proiectului preliminar de buget, astfel cum a fost adoptat de comitet în sesiune plenară, președintele elaborează un proiect de buget al comitetului și îl prezintă spre adoptare comitetului reunit în sesiune plenară.

În cadrul comitetului se instituie o funcție de audit intern care trebuie exercitată în conformitate cu standardele internaționale relevante. Auditorul intern, numit de comitet, răspunde în fața acestuia de verificarea bunei funcționări a sistemelor și a procedurilor de execuție a bugetului comitetului.

Auditorul intern consiliază comitetul în domeniul gestionării riscurilor, emițând avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune și control și recomandări care vizează îmbunătățirea condițiilor de punere în aplicare a operațiunilor și promovarea bunei gestiuni financiare.

Responsabilitatea pentru adoptarea standardelor de control intern și pentru instituirea unor sisteme și proceduri de control intern adaptate îndeplinirii sarcinilor auditorului intern revine comitetului reunit în sesiune plenară.

Președintele acționează în calitate de ordonator de credite și execută bugetul comitetului.

Până la data de 1 martie a exercițiului financiar următor, contabilul comitetului trimite Curții de Conturi, pentru observații, conturile provizorii, însoțite de raportul privind gestiunea bugetară și financiară pentru exercițiul financiar respectiv.

În fiecare an, până la data de 31 martie, președintele transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei conturile provizorii ale comitetului pentru exercițiul financiar precedent.

La primirea observațiilor Curții de Conturi privind conturile provizorii ale comitetului, președintele întocmește pe propria sa răspundere conturile definitive și le trimite spre aprobare comitetului reunit în sesiune plenară.

După aprobarea comitetului, până la data de 1 iulie a fiecărui an, președintele trimite conturile definitive pentru exercițiul financiar anterior Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

Atunci când se primesc observații din partea Curții de Conturi, președintele transmite un răspuns până la data de 30 septembrie.

Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, conturile definitive pentru exercițiul financiar anterior se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cadrul sesiunii sale plenare, comitetul acordă președintelui descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului.

La solicitarea fie a Parlamentului European, fie a Consiliului, președintele prezintă instituției Uniunii solicitante orice informație menționată în conturile comitetului, sub rezerva cerințelor privind secretul profesional prevăzute în prezentul regulament.

După consultarea Curții de Conturi și a Comisiei, comitetul adoptă dispoziții financiare interne care prevăd, în special, procedura detaliată de întocmire și execuție a bugetului său, în conformitate cu articolele 61 și 63.

În măsura în care sunt compatibile cu natura specială a comitetului, dispozițiile financiare se bazează pe regulamentul financiar-cadru adoptat pentru organismele instituite în temeiul TFUE în conformitate cu articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului.

Entitățile menționate la articolul 2 contribuie la partea I a bugetului comitetului în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate privind contribuțiile adoptate în temeiul alineatului (5) din prezentul articol.

Cuantumul contribuțiilor se stabilește la un nivel care să garanteze că veniturile corespunzătoare sunt, în principiu, suficiente pentru ca partea I a bugetului comitetului să fie echilibrată în fiecare an.

Comitetul stabilește și percepe, în conformitate cu actele delegate menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, contribuțiile datorate de fiecare entitate menționată la articolul 2 printr-o decizie adresată entității în cauză. Comitetul aplică norme procedurale, de raportare și de alt tip menite să asigure achitarea integrală și la timp a contribuțiilor.

Cuantumurile percepute în conformitate cu alineatele (1), (2), (3) se utilizează exclusiv în scopurile prevăzute de prezentul regulament.

În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate privind contribuțiile pentru:

a stabili tipul și destinația contribuțiilor, modul în care se calculează cuantumul contribuțiilor și modalitatea de plată a contribuțiilor;

a preciza normele în materie de înregistrare, contabilitate, raportare și de alt tip prevăzute la alineatul (3) necesare pentru a se asigura achitarea integrală și la timp a contribuțiilor;

a stabili contribuțiile anuale necesare pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale comitetului înainte ca acesta să devină pe deplin operațional.

În scopul combaterii fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în termen de șase luni de la data la care devine operațional, comitetul aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 privind investigațiile interne efectuate de OLAF și adoptă imediat dispozițiile corespunzătoare aplicabile întregului său personal, folosind modelul prevăzut în anexa la Acordul interinstituțional respectiv.

Curtea de Conturi are competența de a efectua audituri, pe bază de documente și la fața locului, cu privire la toți beneficiarii, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea comitetului.

OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în scopul de a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un contract finanțat de comitet, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului și de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Se instituie fondul unic de rezoluție (denumit în continuare fondul). Acesta va fi alimentat în conformitate cu normele privind transferul de fonduri colectate la nivel național către fond în conformitate cu acordul.

Comitetul utilizează fondul numai în scopul de a asigura aplicarea eficientă a instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție menționate în partea a II-a titlul I și în conformitate cu obiectivele rezoluției și cu principiile care o reglementează prevăzute la articolele 14 și 15. În niciun caz cheltuielile sau pierderile fondului nu se impută bugetului Uniunii sau bugetelor naționale ale statelor membre.

Proprietarul fondului este comitetul.

Contribuțiile menționate la articolele 69, 70 și 71 se percep de la entitățile menționate la articolul 2 de către autoritățile naționale de rezoluție și se transferă către fond în conformitate cu acordul.

Statele membre participante instituie mecanisme de finanțare în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2014/59/UE și cu prezentul regulament.

Până la sfârșitul unei perioade inițiale de opt ani de la data de 1 ianuarie 2016 sau de la data la care prezentul alineat este aplicabil în temeiul articolului 99 alineatul (6), mijloacele financiare disponibile ale fondului ajung la cel puțin 1 % din cuantumul depozitelor garantate ale tuturor instituțiilor de credit autorizate în toate statele membre participante.

Pe parcursul perioadei inițiale menționate la alineatul (1), contribuțiile la fond calculate în conformitate cu articolul 70 și percepute în conformitate cu articolul 67 alineatul (4) se repartizează cât mai uniform posibil în timp, până la atingerea nivelului-țintă, dar ținându-se seama în mod corespunzător de etapa ciclului de activitate și de impactul pe care contribuțiile prociclice îl pot avea asupra poziției financiare a instituțiilor care contribuie.

Comitetul prelungește perioada inițială menționată la alineatul (1) cu maximum patru ani în cazul în care fondul a efectuat plăți cumulate care depășesc 0,5 % din cuantumul total al depozitelor garantate menționat la alineatul (1) și atunci când sunt îndeplinite criteriile pentru actele delegate menționate la alineatul (5) litera (b).

În cazul în care, după încheierea perioadei inițiale menționate la alineatul (1), mijloacele financiare disponibile scad sub nivelul-țintă prevăzut la alineatul respectiv, contribuțiile obișnuite, calculate în conformitate cu articolul 70, se ridică până la atingerea nivelului-țintă. După atingerea nivelului-țintă pentru prima dată și atunci când mijloacele financiare disponibile au fost reduse ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă, contribuțiile obișnuite respective se stabilesc la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.

În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza următoarele:

criteriile de repartizare în timp a contribuțiilor la fond calculate în temeiul alineatului (2);

criteriile de stabilire a numărului de ani cu care perioada inițială menționată la alineatul (1) poate fi prelungită în temeiul alineatului (3);

criteriile de stabilire a contribuțiilor anuale prevăzute la alineatul (4).

Contribuția individuală a fiecărei instituții se percepe cel puțin anual și se calculează proporțional cu cuantumul total al pasivelor sale, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, raportată la pasivele agregate ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate.

Comitetul calculează în fiecare an, după consultarea BCE sau a autorității naționale competente și în strânsă cooperare cu autoritățile naționale de rezoluție, contribuțiile individuale, pentru a se asigura că contribuțiile datorate de toate instituțiile autorizate de pe teritoriul tuturor statelor membre participante nu depășesc 12,5 % din nivelul-țintă.

o contribuție forfetară, proporțională cu cuantumul pasivelor unei instituții cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, raportată la pasivele totale, cu excepția fondurilor proprii și a depozitelor garantate, ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul statelor membre participante; și

o contribuție ajustată la risc, bazată pe criteriile prevăzute la articolul 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE, ținând cont de principiul proporționalității, fără a crea distorsiuni între structurile din sectoarele bancare ale statelor membre.

Mijloacele financiare disponibile pentru a fi luate în considerare în scopul atingerii nivelului-țintă menționat la articolul 69 pot include angajamente irevocabile de plată care sunt garantate în întregime prin active cu risc scăzut negrevate de drepturi ale unor terți, aflate la dispoziția comitetului și alocate pentru uzul exclusiv al acestuia în scopurile menționate la articolul 76 alineatul (1). Cota-parte a acestor angajamente de plată irevocabile nu depășește 30 % din cuantumul total al contribuțiilor percepute în conformitate cu prezentul articol.

Contribuțiile primite în mod corespunzător de la fiecare entitate menționată la articolul 2 nu se rambursează acestor entități.

În cazul în care statele membre participante au instituit deja mecanisme naționale de finanțare a rezoluției, acestea pot să prevadă obligația ca respectivele mecanisme să își utilizeze mijloacele financiare disponibile, colectate de la instituții în perioada cuprinsă între data de 17 iunie 2010 și data intrării în vigoare a Directivei 2014/59/UE, pentru a compensa instituțiile pentru contribuțiile ex ante pe care acestea ar trebui să le plătească în contul fondului. Aceste restituiri nu aduc atingere obligațiilor statelor membre prevăzute în Directiva 2014/49/UE.

Se aplică actele delegate în care se detaliază noțiunea de ajustare a contribuțiilor la profilul de risc al instituțiilor, adoptate de Comisie în temeiul articolului 103 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE.

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, adoptă, în cadrul actelor delegate menționate la alineatul (6), acte de punere în aplicare pentru a stabili condițiile de punere în aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) și în special în ceea ce privește:

aplicarea metodologiei pentru calcularea contribuțiilor individuale;

modalitățile practice de alocare către instituții a factorilor de risc specificați în actul delegat.

În cazul în care mijloacele financiare disponibile nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție, se percep contribuții ex post extraordinare de la instituțiile autorizate pe teritoriul statelor membre participante, pentru a acoperi cuantumurile suplimentare. Aceste contribuții extraordinare se calculează și se repartizează între instituții în conformitate cu normele prevăzute la articolele 69 și 70.

În conformitate cu actele delegate menționate la alineatul (3), comitetul amână, integral sau parțial, din proprie inițiativă și după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, obligația unei instituții de a plăti contribuții ex post extraordinare în conformitate cu alineatul (1), dacă acest lucru este necesar pentru protecția poziției financiare a acesteia. O astfel de amânare nu poate fi acordată pentru o perioadă cu o durată mai mare de șase luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției. Contribuțiile amânate în temeiul prezentului alineat se achitată ulterior,atunci când plata nu mai periclitează poziția financiară a instituției.

În conformitate cu articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post de către o entitate menționată la articolul 2 poate fi parțial sau integral amânată, în temeiul alineatului (2) al prezentului articol.

Comitetul decide să solicite împrumuturi pe bază de voluntariat pentru fond de la mecanismele de finanțare a rezoluției din statele membre neparticipante, în cazul în care:

cuantumurile percepute în temeiul articolului 70 nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile, costurile sau alte cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție;

contribuțiile ex post extraordinare prevăzute la articolul 71 nu sunt imediat accesibile; și

mijloacele de finanțare alternative prevăzute la articolul 73 nu sunt imediat accesibile în condiții rezonabile.

Mecanismele respective de finanțare a rezoluției decid cu privire la o astfel de cerere, în conformitate cu articolul 106 din Directiva 2014/59/UE. Condițiile de împrumut respectă dispozițiile prevăzute la articolul 106 alineatele (4), (5) și (6) din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul poate decide să acorde împrumuturi altor mecanisme de finanțare a rezoluțiilor din statele membre neparticipante, dacă i se solicită acest lucru în conformitate cu articolul 106 din Directiva 2014/59/UE. Condițiile de împrumut respectă dispozițiile prevăzute la articolul 106 din Directiva 2014/59/UE.

Comitetul poate contracta pentru fond împrumuturi sau alte forme de sprijin de la acele instituții, instituții financiare sau alte părți terțe care oferă condiții financiare mai bune la momentul cel mai adecvat, pentru a optimiza costurile finanțării și a-i conserva reputația, în cazul în care cuantumurile percepute în conformitate cu articolele 70 și 71 nu sunt imediat accesibile sau nu acoperă cheltuielile suportate în legătură cu utilizarea fondului în cadrul măsurilor de rezoluție.

Împrumutul sau celelalte forme de sprijin menționate la alineatul (1) sunt recuperate integral, în conformitate cu articolele 69, 70 și 71, în termenul de scadență.

Eventualele cheltuieli suportate în legătură cu utilizarea împrumuturilor precizate la alineatul (1) se impută Părții a II-a din bugetul comitetului, și nu bugetului Uniunii sau statelor membre participante.

Comitetul încheie acorduri financiare în numele fondului, inclusiv, acolo unde este posibil, acorduri financiare cu instituțiile publice, în vederea accesului imediat la mijloace financiare suplimentare care urmează să fie utilizate în conformitate cu articolul 76, în cazul în care cuantumurile percepute sau disponibile în conformitate cu articolele 70 și 71 nu sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor fondului.

Comitetul informează Comisia și BCE de îndată ce consideră că ar putea fi necesară activarea acordurilor financiare încheiate în numele fondului în conformitate cu prezentul articol și transmit Comisiei și BCE toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în ceea ce privește respectivele acorduri financiare.

Secțiunea 2

Comitetul administrează fondul în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4).

Cuantumurile primite din partea instituției aflate în rezoluție sau a instituției-punte, dobânzile și alte venituri generate de investiții, precum și toate celelalte venituri sunt alocate exclusiv fondului.

Comitetul dispune de o strategie de investiții prudentă și sigură care este prevăzută în actele delegate adoptate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol și investește cuantumurile deținute de fond în obligațiuni ale statelor membre sau ale organizațiilor interguvernamentale ori în active foarte lichide cu un nivel ridicat de bonitate financiară, ținând cont de actele delegate menționate la articolul 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și de alte dispoziții aplicabile din regulamentul respectiv. Investițiile sunt suficient de diversificate din punct de vedere sectorial, geografic și proporțional. Veniturile de pe urma acestor investiții revin fondului.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 93, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate privind normele detaliate pentru administrarea fondului, precum și principiile generale și criteriile pentru strategia de investiții a acestuia.

Secțiunea 3

În cadrul schemei de rezoluție, atunci când utilizează instrumentele de rezoluție pentru entitățile menționate la articolul 2, comitetul poate folosi fondul în următoarele scopuri, doar în măsura necesară pentru a asigura aplicarea eficace a instrumentelor de rezoluție:

pentru a garanta activele sau pasivele instituției aflate în rezoluție, ale filialelor acesteia, ale unei instituții-punte sau ale unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a acorda împrumuturi instituției aflate în rezoluție, filialelor acesteia, unei instituții-punte sau unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a cumpăra active ale instituției aflate în rezoluție;

pentru a furniza contribuții unei instituții-punte și unui vehicul de gestionare a activelor;

pentru a plăti o compensație acționarilor sau creditorilor dacă, în urma unei evaluări în temeiul articolului 20 alineatul (5), aceștia au suferit pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat, în urma unei evaluări în temeiul articolului 20 alineatul (16), în cazul unei lichidări prin procedura obișnuită de insolvență;

pentru a furniza o contribuție instituției aflate în rezoluție în locul reducerii valorii contabile sau conversiei pasivelor anumitor creditori, atunci când se aplică instrumentul de recapitalizare internă și se decide excluderea anumitor creditori din domeniul de aplicare al recapitalizării interne, în conformitate cu articolul 27 alineatul (5);

pentru a combina oricare dintre măsurile menționate la literele (a)-(f).

Fondul poate fi utilizat pentru luarea măsurilor menționate la alineatul (1) și în ceea ce privește cumpărătorul, în cadrul instrumentului de vânzare a activității.

Fondul nu se utilizează în mod direct pentru a absorbi pierderile unei entități menționate la articolul 2 sau pentru a recapitaliza o astfel de entitate. În cazul în care utilizarea fondului în scopurile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol are drept rezultat indirect transferarea către fond a unei părți din pierderile unei entități menționate la articolul 2, se aplică principiile care reglementează utilizarea fondului prevăzute la articolul 27.

Comitetul poate să nu dețină capitalul furnizat în conformitate cu alineatul (1) litera (f) pentru o perioadă mai mare de cinci ani.

Utilizarea fondului este condiționată de acordul prin care statele membre participante se angajează să transfere către fond contribuțiile pe care le percep la nivel național, în conformitate prezentul regulament și cu Directiva 2014/59/UE, și este conformă cu principiile prevăzute în acord.

Prin urmare, până când fondul atinge nivelul-țintă menționat la articolul 69, dar nu mai târziu de opt ani de la data aplicării prezentului articol, comitetul utilizează fondul în conformitate cu principiile bazate pe împărțirea acestuia în compartimente naționale corespunzătoare fiecărui stat membru participant, precum și pe o fuziune treptată a diferitelor fonduri percepute la nivel național ce urmează să fie alocate compartimentelor naționale ale fondului, conform prevederilor din acord.

În cazul rezoluției unui grup care implică instituții stabilite în unul sau mai multe state membre participante, pe de o parte, și instituții stabilite în unul sau mai multe state membre neparticipante, pe de altă parte, fondul contribuie la finanțarea rezoluției grupului în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 107 alineatele (2)-(5) din Directiva 2014/59/UE.

Statele membre participante se asigură că, atunci când comitetul ia măsuri de rezoluție, cu condiția ca aceste măsuri să asigure că depunătorii au în continuare acces la depozitele lor, sistemul de garantare a depozitelor la care instituția este afiliată este ținut la plata cuantumurilor menționate la articolul 109 alineatele (1) și (4) din Directiva 2014/59/UE.

Stabilirea cuantumului acoperit de sistemul de garantare a depozitelor în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol respectă condițiile menționate la articolul 20.

Înainte de a decide, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, cuantumul acoperit de sistemul de garantare a depozitelor comitetul consultă autoritatea desemnată vizată în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/49/UE, ținând seama pe deplin de caracterul urgent al chestiunii.

Atunci când depozitele eligibile dintr-o instituție aflată în rezoluție sunt transferate unei alte entități prin instrumentul de vânzare a activității sau prin instrumentul instituției-punte, depunătorii nu beneficiază, în temeiul Directiva 2014/49/UE, de nicio acoperire din partea sistemului de garantare a depozitelor în legătură cu orice parte a depozitelor acestora la instituția aflată în rezoluție care nu este transferată, cu condiția ca cuantumul fondurilor transferate să fie cel puțin egal cu nivelul de acoperire agregat prevăzut la articolul 6 din directiva respectivă.

Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(4), în cazul în care mijloacele financiare disponibile ale unui sistem de garantare a depozitelor sunt utilizate în conformitate cu alineatele respective și sunt reduse ulterior la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă al sistemului de garantare a depozitelor, contribuția obișnuită la sistemul de garantare a depozitelor se stabilește la un nivel care să permită atingerea nivelului-țintă în termen de șase ani.

Până la 31 decembrie 2026, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la chestiunea lichidităților în cadrul procedurii de rezoluție.

Raportul menționat la primul paragraf face un bilanț al măsurilor existente pentru punerea la dispoziție de lichidități în cadrul procedurii de rezoluție, incluzând atât mecanisme private, cât și publice, și examinează cele mai eficiente modalități de abordare a deficitelor temporare de lichidități, ținând seama de eventualele evoluții relevante la nivel internațional. Raportul respectiv prezintă opțiuni de politică.

TITLUL VI

Comitetului și personalului acestuia li se aplică Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la TFUE.

Comitetului i se aplică Regulamentul nr. 1 al Consiliului.

Comitetul decide cu privire la regimul său lingvistic intern.

Comitetul poate decide ce limbă oficială utilizează atunci când transmite documente instituțiilor sau organismelor Uniunii.

Comitetul poate conveni cu fiecare autoritate națională de rezoluție în ce limbă sau limbi sunt redactate documentele care urmează să fie transmise către sau de către aceasta.

Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea comitetului sunt furnizate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Statutul funcționarilor, Regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate în comun de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului comitetului.

Comitetul, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.

În ceea ce privește personalul său, comitetul exercită atribuțiile conferite autorității împuternicite să facă numiri conform Statutului funcționarilor, precum și autorității împuternicite să încheie contracte conform Regimului aplicabil celorlalți agenți.

Comitetul poate utiliza experți naționali detașați sau alte categorii de personal care nu au statutul de angajați ai comitetului.

Comitetul adoptă în sesiune plenară decizii corespunzătoare de stabilire a normelor privind schimburile de personal cu autoritățile naționale de rezoluție și detașările de personal din cadrul acestor autorități.

Comitetul poate să înființeze echipe interne de rezoluție alcătuite din personalul propriu și din personalul autorităților naționale de rezoluție, precum și din observatori din partea autorităților de rezoluție ale statelor membre neparticipante, dacă este cazul.

În cazul în care înființează echipe interne de rezoluție, astfel cum se prevede la alineatul (3) de la prezentul articol, comitetul numește din rândul membrilor propriului personal coordonatori ai acestor echipe. În conformitate cu articolul 51 alineatul (3), coordonatorii pot fi invitați să asiste în calitate de observatori la reuniunile sesiunilor executive ale Comitetului la care participă, în conformitate cu articolul 53 alineatele (3) și (4), membrii numiți de statele membre respective.

Comitetul poate înființa comitete interne care să îi ofere consiliere și îndrumare în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Comitetul înființează o comisie de apel care să decidă în legătură cu recursurile înaintate în conformitate cu alineatul (3).

Comisia de apel este alcătuită din cinci persoane de înaltă reputație din statele membre, care au făcut dovada cunoștințelor și a experienței profesionale pertinente, inclusiv a experienței în materie de rezoluție la un nivel suficient de înalt în sectorul bancar sau al altor servicii financiare, excluzând personalul existent al comitetului, al autorităților de rezoluție sau al altor instituții naționale sau instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii implicat în exercitarea atribuțiilor conferite comitetului prin prezentul regulament. Comisia de apel dispune de resurse și expertiză suficiente pentru a furniza consiliere juridică de specialitate privind legalitatea exercitării competențelor de către comitet. Membrii comisiei de apel și doi membri supleanți sunt numiți de comitet pentru un mandat de cinci ani, care poate fi prelungit o singură dată, în urma unei cereri publice de exprimare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune.

Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile de rezoluție, poate contesta o decizie a comitetului adoptată în temeiul articolului 10 alineatul (10), articolului 11, articolului 12 alineatul (1), articolelor 38-41, articolului 65 alineatul (3), articolului 71 și articolului 90 alineatul (3), care este adresată persoanei respective sau care privește direct și personal persoana în cauză.

Comisia de apel ia o decizie cu privire la recurs în termen de o lună de la introducerea acestuia.

Membrii comisiei de apel acționează independent și în interes public. În acest scop, aceștia prezintă o declarație publică a angajamentelor și o declarație publică de interese în care menționează orice interes direct sau indirect care ar putea fi considerat ca aducând atingere independenței lor sau inexistența oricăror astfel de interese.

Un recurs introdus în temeiul alineatului (3) nu are efect suspensiv.

În cazul în care recursul este admisibil, comisia de apel verifică dacă acesta este întemeiat. Comisia de apel invită părțile implicate să își prezinte observațiile cu privire la notificările emise de ea însăși sau cu privire la comunicările altor părți la procedura de recurs, cu respectarea termenelor stabilite. Părțile la procedurile de recurs au dreptul să își prezinte oral argumentele.

Comisia de apel poate să confirme deciziile adoptate de comitet sau poate să retrimită cauza acestuia. Decizia comisiei de recurs este obligatorie pentru comitet, care adoptă o decizie modificată privind cauza respectivă.

Decizia comisiei de apel este motivată și se notifică părților.

Comisia de apel își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

O acțiune poate fi introdusă în fața Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 263 din TFUE, în contestarea unei decizii luate de către comisia de recurs, sau, în cazul în care nu există dreptul la o cale de atac la comisia de apel, a unei decizii luate de comitet.

Statele membre și instituțiile Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică, pot introduce o acțiune la Curtea de Justiție împotriva deciziilor comitetului, în conformitate cu articolul 263 din TFUE.

În cazul în care comitetul are obligația de a acționa și nu ia o decizie, se poate intenta o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în fața Curții de Justiție în conformitate cu articolul 265 din TFUE.

Comitetul ia măsurile necesare pentru a se conforma cu hotărârea Curții de Justiție.

Răspunderea contractuală a comitetului este reglementată de dreptul aplicabil contractului respectiv.

Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe în temeiul oricărei clauze compromisorii prevăzute într-un contract încheiat de comitet.

În cazul răspunderii necontractuale, în conformitate cu principiile generale comune prevăzute de legislația privind răspunderea autorităților publice din statele membre, comitetul repară orice prejudiciu pe care l-a cauzat sau care a fost cauzat de membrii personalului său în îndeplinirea îndatoririlor lor, în special a funcțiilor de rezoluție, inclusiv acte și omisiuni comise în cadrul sprijinirii unor proceduri de rezoluție din străinătate.

Comitetul despăgubește o autoritate națională de rezoluție pentru daunele pe care o instanță națională a obligat-o să le plătească sau pe care, de comun acord cu comitetul, s-a angajat să le plătească în temeiul unei soluționări pe cale amiabilă, și care sunt consecințele unui act sau ale unei omisiuni comise de autoritatea națională de rezoluție respectivă în cursul oricărei rezoluții în temeiul prezentului regulament a entităților și a grupurilor menționate la articolul 6a alineatul (2) și a entităților și a grupurilor menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5), atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea alineatelor respective sau în temeiul articolului 7 alineatul (3) al doilea paragraf. Această obligație nu se aplică în cazul în care actul sau omisiunea în cauză a constituit o încălcare a prezentului regulament, a unei alte dispoziții din dreptul Uniunii, a unei decizii a comitetului, a Consiliului sau a Comisiei, săvârșită intenționat sau printr-o eroare vădită și gravă de apreciere.

Curtea de Justiție este competentă în orice litigiu referitor la alineatele (3) și (4). Acțiunile formulate în materie de răspundere extracontractuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor.

Răspunderea individuală a membrilor personalului său față de comitet este reglementată de dispozițiile stabilite în Statutul funcționarilor sau în Regimul aplicabil acestora.

Membrii comitetului, vicepreședintele, membrii comitetului menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b), personalul comitetului și membrii personalului care participă la schimburi cu statele membre participante sau sunt detașați de aceste state și îndeplinesc îndatoriri în materie de rezoluție au obligația de a respecta cerințele referitoare la secretul profesional, în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii, chiar și după încetarea atribuțiilor lor. Acestora le este interzis, în special, să divulge informații confidențiale, primite în cursul activităților lor profesionale sau din partea unei autorități competente sau a unei autorități de rezoluție în legătură cu atribuțiile pe care le exercită în temeiul prezentului regulament, oricărei persoane sau autorități, cu excepția cazului în care acest lucru face parte din atribuțiile lor în temeiul prezentului regulament sau într-o formă sintetizată sau colectivă, astfel încât entitățile menționate la articolul 2 să nu poată fi identificate, sau cu consimțământul expres și prealabil al autorității sau al entității care a furnizat informațiile.

Comitetul se asigură că persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor care îi revin, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de comitet sau numite de autoritățile naționale de rezoluție pentru a efectua inspecții la fața locului, se supun cerințelor privind secretul profesional echivalente celor menționate la alineatul (1).

Cerințele privind secretul profesional menționate la alineatul (1) se aplică, de asemenea, observatorilor care participă la reuniunile comitetului, precum și observatorilor din partea statelor membre neparticipante care fac parte din echipe interne de rezoluție, în conformitate cu articolul 83 alineatul (3).

Comitetul adoptă măsurile necesare pentru a asigura tratamentul și prelucrarea în siguranță a informațiilor confidențiale.

Înainte ca informațiile să fie divulgate, comitetul se asigură că acestea nu cuprind informații confidențiale, evaluând, în special, efectele pe care le-ar putea avea divulgarea lor asupra interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară și economică, precum și asupra intereselor comerciale ale persoanelor fizice și juridice, asupra scopului inspecțiilor, asupra anchetelor și asupra auditurilor. Procedura de verificare a efectelor divulgării informațiilor include o evaluare specifică a efectelor oricărei divulgări a conținutului și detaliilor planurilor de rezoluție astfel cum sunt prevăzute la articolele 8 și 9, ale rezultatului evaluărilor realizate în conformitate cu articolul 10 sau ale schemei de rezoluție menționate la articolul 18.

Prezentul articol nu împiedică comitetul, Consiliul, Comisia, BCE, autoritățile naționale de rezoluție sau autoritățile naționale competente, inclusiv angajații și experții acestora, să facă schimb de informații între ei și cu ministerele competente, cu băncile centrale, cu autoritățile desemnate, cu schemele de garantare a depozitelor, cu sistemele de compensare pentru investitori, cu autoritățile responsabile de procedurile obișnuite de insolvență, cu autoritățile de rezoluție în domeniul asigurărilor, cu autoritățile de supraveghere în domeniul asigurărilor, cu autoritățile de rezoluție și autoritățile competente din statele membre neparticipante, cu ABE sau, sub rezerva articolului 33, cu autoritățile din țări terțe care îndeplinesc funcții echivalente cu cele ale unei autorități de rezoluție sau, în condiții de strictă confidențialitate, cu un potențial achizitor în scopul planificării sau al executării unei măsuri de rezoluție.

Prezentul articol nu împiedică comitetul să facă schimb de informații cu alte autorități, astfel cum sunt definite la articolul 31a alineatul (12).

Prezentul articol nu împiedică comitetul să își divulge analizele sau evaluările, inclusiv atunci când acestea se bazează pe informații comunicate de entitățile menționate la articolul 2 sau de alte autorități menționate la alineatul (6) de la prezentul articol, atunci când comitetul apreciază că divulgarea nu ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește politica financiară, monetară sau economică și că există un interes public în ceea ce privește divulgarea care prevalează asupra oricăror alte interese menționate la alineatul (5) de la prezentul articol. Se consideră că această divulgare este efectuată de către comitet în cadrul exercitării funcțiilor sale în temeiul prezentului regulament în sensul alineatului (1) de la prezentul articol.

Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau obligațiilor comitetului, ale Consiliului și ale Comisiei în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin.

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului se aplică documentelor deținute de comitet.

În termen de șase luni de la data primei sale reuniuni, comitetul adoptă măsurile practice de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.

Deciziile adoptate de comitet în temeiul articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului European sau al unei proceduri în fața Curții de Justiție, în urma contestației înaintate comisiei de apel menționate la articolul 85 din prezentul regulament, după caz, în temeiul condițiilor prevăzute la articolele 228 și, respectiv, 263 din TFUE.

Persoanele care fac obiectul deciziilor comitetului au drept de acces la dosarul comitetului, sub rezerva interesului legitim al altor persoane în ceea ce privește protecția secretelor lor comerciale. Dreptul de acces la dosar nu este extins la informațiile confidențiale sau documentele pregătitoare interne ale comitetului.

Comitetul aplică principiile de securitate prevăzute în normele de securitate ale Comisiei privind asigurarea protecției informațiilor clasificate ale Uniunii Europene (IUEC) și a informațiilor sensibile neclasificate, conform anexei la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei. Aplicarea principiilor de securitate include aplicarea dispozițiilor privind schimbul de astfel de informații, prelucrarea și stocarea acestora.

Curtea de Conturi întocmește un raport special pentru fiecare perioadă de 12 luni, începând cu data de 1 aprilie a fiecărui an.

Fiecare raport examinează dacă:

s-a ținut cont în suficientă măsură de economia, eficiența și eficacitatea cu care a fost utilizat fondul, în special de necesitatea utilizării la minimum a fondului;

evaluarea ajutorului din partea fondului a fost eficientă și riguroasă.

Fiecare raport în conformitate cu alineatul (1) se întocmește în termen de șase luni de la sfârșitul perioadei vizate de acesta.

În urma evaluării conturilor definitive pregătite de comitet în conformitate cu articolul 63, Curtea de Conturi pregătește un raport referitor la constatările sale până la data de 1 decembrie a anului următor fiecărui exercițiu financiar. Curtea de Conturi raportează, în special, cu privire la orice datorie contingentă (pentru comitet, Consiliu, Comisie sau pentru altă entitate) rezultată ca urmare a îndeplinirii de către comitet, Consiliu sau Comisie a sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

Parlamentul European și Consiliul pot solicita Curții de Conturi să examineze orice alte chestiuni pertinente care țin de competența acestora stabilită la articolul 287 alineatul (4) din TFUE.

Rapoartele menționate la alineatele (1) și (4) se trimit comitetului, Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și se publică fără întârziere.

În termen de două luni de la data publicării fiecărui raport prevăzut la alineatul (1), Comisia prezintă un răspuns scris detaliat, pe care îl publică la rândul său.

Curtea de Conturi are competența de a obține din partea comitetului, a Consiliului, și a Comisiei orice informație pertinentă pentru îndeplinirea sarcinilor sale atribuite în temeiul prezentului articol. Comitetul, Consiliul și Comisia furnizează orice informații pertinente solicitate în termenul pe care Curtea de Conturi poate eventual să îl specifice.

PARTEA A IV-A

Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.

Delegarea competențelor menționată la articolul 19 alineatul (8), articolul 65 alineatul (5), articolul 69 alineatul (5), articolul 71 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (4), se conferă pentru o perioadă nedeterminată, începând cu datele relevante menționate la articolul 89.

Comisia asigură consecvența între actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament și actele delegate adoptate în temeiul Directivei 2014/59/UE.

Delegarea de competențe menționată la articolul 19 alineatul (8), articolul 65 alineatul (5), articolul 69 alineatul (5), articolul 71 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare duce la încetarea delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia de revocare intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară indicată în textul său. Aceasta nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (8), al articolului 65 alineatul (5), al articolului 69 alineatul (5), al articolului 71 alineatul (3) și al articolului 75 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu ridică obiecții în termen de trei luni de la data la care le-a fost notificat actul în cauză sau dacă, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor ridica obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia nu adoptă acte delegate dacă perioada alocată controlului de către Parlamentul European este redusă prin pauze la mai puțin de cinci luni, inclusiv orice prelungire.

Până la 31 decembrie 2018, și ulterior la fiecare trei ani, Comisia publică un raport privind aplicarea prezentului regulament care acordă o atenție specială monitorizării impactului potențial asupra bunei funcționări a pieței interne. Raportul evaluează:

funcționarea MUR, raportul său cost-eficacitate, precum și impactul activităților sale de rezoluție asupra intereselor Uniunii în ansamblul său și asupra coerenței și a integrității pieței interne a serviciilor financiare, inclusiv eventualul impact al acestora asupra structurilor sistemelor bancare naționale din Uniune, în comparație cu alte sisteme bancare, și în ceea ce privește eficacitatea acordurilor de cooperare și schimb de informații în cadrul MUR, între MUR și MUS și între MUR și autoritățile naționale de rezoluție, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție din statele membre neparticipante, evaluând în special dacă:

este necesar ca funcțiile atribuite prin prezentul regulament comitetului, Consiliului și Comisiei să fie exercitate exclusiv de o instituție a Uniunii și, dacă este cazul, dacă sunt necesare modificări ale dispozițiilor aplicabile, inclusiv la nivelul dreptului primar;

cooperarea dintre MUR, MUS, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și celelalte autorități care fac parte din SESF este adecvată;

portofoliul de investiții în conformitate cu articolul 75 este constituit din active solide și diversificate;

legătura dintre datoria suverană și riscul bancar a fost ruptă;

acordurile de guvernanță, inclusiv împărțirea sarcinilor în cadrul comitetului și alcătuirea mecanismelor de vot, atât în cadrul sesiunilor executive și plenare ale comitetului, cât și în relațiile acestuia cu Comisia și cu Consiliul, sunt adecvate;

punctul de referință pentru stabilirea nivelului-țintă pentru fond este adecvat și, în special, dacă depozitele garantate sau pasivele totale reprezintă o bază mai potrivită și dacă ar trebui introdusă un cuantum minim absolut pentru fond pentru a se evita volatilitatea în fluxul mijloacelor financiare către fond și pentru a se asigura stabilitatea și finanțarea în timp a fondului;

este necesară modificarea nivelului-țintă stabilit pentru fond și a nivelului contribuțiilor pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii;

eficacitatea dispozițiilor în materie de independență și responsabilitate;

interacțiunea dintre comitet și ABE;

interacțiunea dintre comitet și autoritățile naționale de rezoluție ale statelor membre neparticipante și efectele MUR asupra acestor state membre și interacțiunea dintre comitet și autoritățile relevante ale țărilor terțe, potrivit definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 90 din Directiva 2014/59/UE;

necesitatea luării unor măsuri pentru armonizarea procedurilor de insolvență pentru instituțiile care se confruntă cu dificultăți majore.

este necesar ca funcțiile atribuite prin prezentul regulament comitetului, Consiliului și Comisiei să fie exercitate exclusiv de o instituție a Uniunii și, dacă este cazul, dacă sunt necesare modificări ale dispozițiilor aplicabile, inclusiv la nivelul dreptului primar;

cooperarea dintre MUR, MUS, CERS, ABE, ESMA, EIOPA și celelalte autorități care fac parte din SESF este adecvată;

portofoliul de investiții în conformitate cu articolul 75 este constituit din active solide și diversificate;

legătura dintre datoria suverană și riscul bancar a fost ruptă;

acordurile de guvernanță, inclusiv împărțirea sarcinilor în cadrul comitetului și alcătuirea mecanismelor de vot, atât în cadrul sesiunilor executive și plenare ale comitetului, cât și în relațiile acestuia cu Comisia și cu Consiliul, sunt adecvate;

punctul de referință pentru stabilirea nivelului-țintă pentru fond este adecvat și, în special, dacă depozitele garantate sau pasivele totale reprezintă o bază mai potrivită și dacă ar trebui introdusă un cuantum minim absolut pentru fond pentru a se evita volatilitatea în fluxul mijloacelor financiare către fond și pentru a se asigura stabilitatea și finanțarea în timp a fondului;

este necesară modificarea nivelului-țintă stabilit pentru fond și a nivelului contribuțiilor pentru a se asigura condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii;