Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE (Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

În scopul ameliorării siguranței rutiere și a protecției mediului, prezenta directivă stabilește cerințe minime pentru un regim al controalelor tehnice în trafic aplicate vehiculelor comerciale care circulă pe teritoriul statelor membre.

Prezenta directivă se aplică vehiculelor cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h aparținând următoarelor categorii, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului:

autovehicule concepute și construite în principal pentru transportul persoanelor și al bagajelor lor, care au, în afara locului pe scaunul conducătorului auto, mai mult de opt locuri pe scaune – categoriile M2 și M3;

autovehicule concepute și construite în principal pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone – categoriile N2 și N3;

remorci concepute și construite pentru transportul de mărfuri sau persoane, precum și pentru cazarea persoanelor, și cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone – categoriile O3 și O4;

vehicule din categoriile T1b, T2b, T3b, T4.1b, T4.2b și T4.3b, utilizate în principal pe drumurile publice, în activități comerciale de transport rutier de marfă, cu viteza maximă prin construcție mai mare de 40 km/h.

Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a efectua controale tehnice în trafic asupra vehiculelor care nu intră sub incidența prezentei directive, cum ar fi vehiculele comerciale ușoare din categoria N1 a căror masă maximă nu depășește 3,5 tone, și de a verifica alte aspecte ale transportului rutier și ale siguranței rutiere sau de a efectua controale în alte locuri decât pe drumurile publice. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu împiedică statele membre să limiteze utilizarea unui anumit tip de vehicule la anumite părți din rețeaua sa rutieră pe motive de siguranță rutieră.

Următoarele definiții se aplică numai în sensul prezentei directive:

vehicul înseamnă orice autovehicul care nu circulă pe șine sau remorca sa;

autovehicul înseamnă orice vehicul motorizat cu roți care se deplasează prin propriile mijloace, cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h;

remorcă înseamnă orice vehicul cu roți și fără autopropulsie, conceput și construit pentru a fi tractat de un autovehicul;

semiremorcă înseamnă orice remorcă concepută pentru a fi atașată unui autovehicul astfel încât o parte a sa să se sprijine pe autovehicul și o parte substanțială din masa ei și masa încărcăturii sale să fie suportate de autovehicul;

încărcătură înseamnă toate bunurile care ar fi în mod normal plasate în sau pe partea de vehicul destinată să transporte o sarcină și care nu sunt fixate permanent pe acesta, inclusiv obiectele din dispozitive de transport, cum ar fi lăzile, cutiile mobile sau containerele, plasate pe vehicule;

vehicul comercial înseamnă un autovehicul împreună cu remorca sau semiremorca sa, utilizat în principal pentru transportul de mărfuri sau de pasageri în scopuri comerciale, precum transportul pentru terți și în contul terților sau transport pe cont propriu sau în alte scopuri profesionale;

vehicul înmatriculat într-un stat membru înseamnă un vehicul înmatriculat sau pus în circulație într-un stat membru;

deținător al unui certificat de înmatriculare înseamnă persoana fizică sau juridică pe al cărei nume este înmatriculat vehiculul;

întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;

control tehnic în trafic înseamnă un control tehnic inopinat al vehiculelor comerciale efectuat de autoritățile competente ale unui stat membru sau sub supravegherea directă a acestora;

drum public înseamnă un drum de utilitate publică generală, precum drumurile locale, regionale sau naționale, șoselele, drumurile expres sau autostrăzile;

inspecție tehnică înseamnă o inspecție în conformitate cu articolul 3 punctul 9 din Directiva 2014/45/UE;

certificat de inspecție tehnică înseamnă un raport al inspecției tehnice eliberat de autoritatea competentă sau de un centru de inspecție, care conține rezultatul inspecției tehnice;

autoritate competentă înseamnă o autoritate sau un organism public abilitat de un stat membru de a fi responsabil cu administrarea sistemului de control tehnic în trafic, inclusiv, dacă este cazul, cu efectuarea unor astfel de controale;

inspector înseamnă o persoană autorizată de un stat membru sau de autoritatea competentă a acestuia să efectueze controale tehnice în trafic inițiale și/sau mai detaliate;

deficiențe se referă la defecțiuni tehnice și alte situații de neconformitate constatate în timpul unui control tehnic în trafic;

control tehnic în trafic concertat înseamnă un control tehnic în trafic întreprins în comun de autoritățile competente din două sau mai multe state membre;

operator înseamnă o persoană fizică sau juridică care exploatează vehiculul în calitate de proprietar sau este autorizat să exploateze vehiculul de către proprietarul acestuia;

unitate mobilă de control înseamnă un sistem transportabil de echipamente de inspecție necesare pentru efectuarea de controale tehnice în trafic mai detaliate, operat de inspectori competenți pentru a realiza controale tehnice în trafic mai detaliate;

facilitate de control tehnic în trafic desemnată înseamnă o zonă fixă pentru efectuarea controalelor tehnice în trafic inițiale și/sau mai detaliate care poate fi echipată și cu echipamente de inspecție instalate permanent.

CAPITOLUL II

Sistemul de control tehnic în trafic include controalele tehnice în trafic inițiale menționate la articolul 10 alineatul (1) și controalele tehnice în trafic mai detaliate menționate la articolul 10 alineatul (2).

Pentru vehiculele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), numărul total de controale tehnice în trafic inițiale în Uniune în fiecare an calendaristic corespunde unei proporții de cel puțin 5 % din numărul total al acestor vehicule care sunt înmatriculate în statele membre.

Fiecare stat membru depune eforturi pentru a efectua un număr adecvat de controale tehnice în trafic inițiale, proporțional cu numărul total de astfel de vehicule care sunt înmatriculate pe teritoriul său.

Informațiile referitoare la vehiculele verificate sunt comunicate Comisiei în conformitate cu articolul 20 alineatul (1).

Pentru vehiculele menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), statele membre asigură introducerea în sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc instituit în temeiul articolului 9 din Directiva 2006/22/CE a informațiilor privind numărul și gravitatea deficiențelor, stabilite în anexa II și, după caz, în anexa III, constatate la vehicule exploatate de întreprinderi individuale. Pentru a atribui fiecărei întreprinderi un profil de risc, statele membre pot folosi criteriile stabilite în anexa I. Aceste informații se utilizează pentru verificarea mai riguroasă și mai frecventă a întreprinderilor cu un grad de risc ridicat. Sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc este administrat de autoritățile competente din statele membre.

În vederea punerii în aplicare a primului paragraf, statul membru de înmatriculare folosește informația primită de la alte state membre în temeiul articolului 18 alineatul (1).

Statele membre pot permite inspecții tehnice suplimentare voluntare. Informațiile privind conformitatea cu cerințele tehnice aferente circulației pe drumurile publice obținute din inspecțiile voluntare pot fi avute în vedere pentru a îmbunătăți profilul de risc al unei întreprinderi.

Statele membre solicită ca certificatul de inspecție tehnică aferent celei mai recente inspecții tehnice periodice sau o copie a acestuia sau, în cazul unui certificat de inspecție tehnică electronic, o copie certificată a certificatului sau un original al acestuia și raportul întocmit cu ocazia celui mai recent control tehnic în trafic să fie păstrate la bordul vehiculului, dacă sunt disponibile. Statele membre pot permite autorităților lor să accepte dovezi electronice ale unor astfel de inspecții, atunci când informații în acest sens sunt accesibile.

Statele membre solicită întreprinderilor și conducătorilor unui vehicul supus unui control tehnic în trafic să coopereze cu inspectorii și să ofere acces la vehicul, la piesele acestuia și la întreaga documentația relevantă în scopul efectuării controlului.

Statele membre se asigură că responsabilitățile întreprinderilor de a-și menține vehiculele într-o stare de siguranță și de conformitate cu normele tehnice aferente circulației pe drumurile publice sunt definite, fără a aduce atingere responsabilităților conducătorilor acestor vehicule.

Inspectorii se abțin de la orice fel de discriminare pe considerente care țin de naționalitatea conducătorului auto sau de țara de înmatriculare ori de punerea în circulație a vehiculului atunci când selectează vehiculul pentru un control tehnic în trafic și când efectuează controlul.

Atunci când efectuează un control tehnic în trafic, inspectorul este liber de orice conflict de interese care ar putea influența imparțialitatea și obiectivitatea deciziilor sale.

Recompensa pentru inspectori nu este direct legată de rezultatele controalelor tehnice în trafic inițiale sau mai detaliate.

Controalele tehnice în trafic mai detaliate sunt efectuate de inspectori care îndeplinesc cerințele minime de competență și de formare stabilite la articolul 13 și în anexa IV din Directiva 2014/45/UE. Statele membre pot să prevadă ca inspectorii care efectuează controale în facilități de control tehnic în trafic desemnate sau care utilizează unități de control mobile să îndeplinească aceste cerințe sau cerințe echivalente aprobate de autoritatea competentă.

CAPITOLUL III

Atunci când identifică vehicule care urmează a fi supuse unui control tehnic în trafic inițial, inspectorii pot alege cu prioritate vehicule exploatate de întreprinderi cu un profil de risc ridicat, astfel cum se menționează în Directiva 2006/22/CE. Vehiculele pot fi selectate pentru control și aleatoriu sau atunci când există suspiciunea că acestea prezintă un risc pentru siguranța rutieră sau pentru mediu.

Statele membre se asigură că vehiculele selectate în conformitate cu articolul 9 sunt supuse unui control tehnic în trafic inițial.

verifică cel mai recent certificat de inspecție tehnică și cel mai recent raport de control tehnic în trafic, dacă sunt disponibile, păstrate la bord, sau dovezile electronice ale acestora în conformitate cu articolul 7 alineatul (1);

efectuează o evaluare vizuală a stării tehnice a vehiculului;

poate efectua o evaluare vizuală a arimării încărcăturii vehiculului în conformitate cu articolul 13;

poate efectua verificări tehnice prin orice metodă pe care o consideră adecvată. Aceste verificări tehnice se pot efectua pentru a justifica o decizie de a supune vehiculul unui control tehnic în trafic mai detaliat sau de a solicita ca deficiențele să fie remediate fără întârziere în conformitate cu articolul 14 alineatul (1).

Pe baza rezultatului inspecției inițiale, inspectorul decide dacă vehiculul sau remorca acestuia ar trebui supuse unui control tehnic în trafic mai detaliat.

Un control tehnic în trafic mai detaliat acoperă elementele enumerate în anexa II care sunt considerate necesare și relevante, având în vedere în special siguranța frânelor, a anvelopelor, a jantelor, a șasiului și a elementelor poluante și metodele recomandate aplicabile verificării acelor elemente.

În cazul în care un certificat de inspecție tehnică sau un raport de control tehnic în trafic demonstrează că în cursul ultimelor trei luni a fost controlat unul dintre elementele enumerate în anexa II, inspectorul nu controlează elementul respectiv, cu excepția cazurilor în care un astfel de control este justificat de existența unei deficiențe evidente.

Un control tehnic în trafic mai detaliat se efectuează cu ajutorul unei unități mobile de control sau al unei facilități de control tehnic în trafic desemnate sau într-un centru de inspecție astfel cum se menționează în Directiva 2014/45/UE.

Dacă un control mai detaliat urmează să fie efectuat într-un centru de inspecție sau într-o facilitate de control tehnic în trafic desemnată, acesta trebuie efectuat cât mai curând posibil, în unul dintre cele mai apropiate centre sau în una dintre cele mai apropiate centre sau facilități practicabile.

Unitățile mobile de control și facilitățile de control tehnic în trafic desemnate includ echipamente adecvate pentru efectuarea unui control tehnic în trafic mai detaliat, printre care echipamentele necesare pentru evaluarea stării frânelor, a eficienței frânării, a direcției, a suspensiei și a elementelor poluante ale vehiculului, după caz. Atunci când unitățile mobile de control sau facilitățile de control tehnic în trafic desemnate nu includ echipamente necesare pentru verificarea unui element indicat la controlul inițial, vehiculul este trimis la un centru sau o facilitate de control la care se poate efectua o verificare detaliată a elementului respectiv.

Pentru fiecare element care urmează să fie inspectat, în anexa II figurează o listă a posibilelor deficiențe și a gradului de lor gravitate care trebuie folosită în timpul controalelor tehnice în trafic.

Deficiențele identificate pe parcursul controalelor tehnice în trafic ale vehiculelor se clasifică în una dintre următoarele categorii:

deficiențe minore care nu au un efect semnificativ asupra siguranței vehiculului sau nu au impact asupra mediului și alte neconformități minore;

deficiențe majore susceptibile să compromită siguranța vehiculului, să aibă impact asupra mediului, să-i pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic sau alte neconformități mai importante;

deficiențe periculoase care constituie un risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere sau au un impact asupra mediului.

Un vehicul care prezintă deficiențe care se încadrează în mai mult de o categorie de deficiențe dintre cele menționate la alineatul (2) este clasificat în categoria care corespunde deficienței mai grave. Un vehicul care prezintă mai multe deficiențe la aceleași aspecte verificate, astfel cum sunt definite în domeniul de aplicare al controalelor menționate la punctul 1 din anexa II, poate fi clasificat în categoria următoare de gravitate a deficiențelor dacă se consideră că efectul combinat al acestor deficiențe generează un risc mai mare la adresa siguranței rutiere.

În cursul unui control tehnic în trafic, un vehicul poate fi supus unui control al arimării încărcăturii sale în conformitate cu anexa III, pentru a se asigura că încărcătura este arimată astfel încât să nu afecteze condusul în condiții de siguranță sau să nu reprezinte o amenințare pentru viață, sănătate, bunuri sau mediu. Pot fi efectuate controale pentru a se verifica dacă în cursul tuturor manevrelor executate în cursul exploatării vehiculului, inclusiv în cazul situațiilor de urgență sau al manevrelor de pornire în pantă:

poziția încărcăturilor unele față de altele ori față de pereții vehiculului sau de alte suprafețe ale acestuia se poate modifica doar într-o măsură minimă; și

încărcăturile nu pot să părăsească spațiul destinat mărfurilor sau să se deplaseze în afara suprafeței de încărcare.

Fără a aduce atingere cerințelor aplicabile transportului anumitor categorii de bunuri, precum cele vizate de Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR), arimarea încărcăturii și controlul arimării încărcăturii se pot efectua în conformitate cu principiile și, după caz, cu standardele stipulate în secțiunea I din anexa III. Se poate utiliza cea mai recentă versiune a standardelor stipulate în secțiunea I punctul 5 din anexa III.

Procedurile referitoare la măsurile subsecvente, menționate la articolul 14, se pot aplica, de asemenea, în cazul unor deficiențe majore sau periculoase legate de arimarea încărcăturii.

Statele membre dispun ca personalul implicat în controalele legate de arimarea încărcăturii să beneficieze de o formare adecvată în acest sens.

Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (3), statele membre dispun ca orice deficiență majoră sau periculoasă identificată în cursul unui control inițial sau al unuia mai detaliat să fie rectificată înainte ca vehiculul să fie folosit pe drumurile publice.

Inspectorul poate decide ca vehiculul să fie supus unei inspecții tehnice complete într-un termen specificat dacă acesta este înmatriculat în statul membru în care s-a desfășurat controlul tehnic în trafic. Dacă vehiculul este înmatriculat într-un alt stat membru, autoritatea competentă poate solicita autorității competente din acest alt stat membru în cauză, prin intermediul punctelor de contact menționate la articolul 17, să efectueze o nouă inspecție tehnică a acestui vehicul conform procedurii stabilite la articolul 18 alineatul (2). Atunci când se constată deficiențe majore sau periculoase la un vehicul înmatriculat în afara Uniunii, statele membre pot decide să informeze autoritatea competentă a țării în care a fost înmatriculat vehiculul.

În cazul oricăror deficiențe care necesită remedierea promptă sau imediată, ca urmare a oricărui risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere, statul membru sau autoritatea competentă în cauză dispun restricționarea sau interzicerea utilizării vehiculului respectiv până la remedierea acestor deficiențe. Utilizarea unui astfel de vehicul poate fi permisă în scopul deplasării lui până la unul dintre cele mai apropiate ateliere unde pot fi reparate aceste deficiențe, cu condiția ca deficiențele periculoase în cauză să fi fost remediate în așa fel încât să îi permită să ajungă la atelierul respectiv și să nu existe niciun risc imediat pentru siguranța ocupanților săi sau a altor participanți la traficul rutier. În cazul deficiențelor care nu necesită remedierea imediată, statul membru sau autoritatea competentă în cauză poate stabili condițiile și intervalul de timp rezonabil în care poate fi folosit vehiculul înainte de remedierea deficienței.

Atunci când, în urma unui control mai detaliat, au fost identificate deficiențe, statele membre pot solicita plata unei taxe rezonabile și proporționale care ar trebui să fie corelată cu costul efectuării respectivului control.

Pentru fiecare control tehnic în trafic inițial efectuat se comunică autorității competente următoarele informații:

țara în care a fost înmatriculat vehiculul;

categoria vehiculului;

rezultatul controlului tehnic în trafic inițial.

La încheierea unui control mai detaliat, inspectorul întocmește un raport în conformitate cu anexa IV. Statele membre asigură primirea de către conducătorul auto al vehiculului a unei copii a raportului controlului.

Inspectorul comunică autorității competente rezultatele controalelor tehnice în trafic mai detaliate într-un interval de timp rezonabil de la inspecția respectivă. Autoritatea competentă păstrează aceste informații în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor timp de cel puțin 36 de luni de la data primirii lor.

CAPITOLUL IV

Statele membre desemnează un punct de contact care:

asigură coordonarea cu punctele de contact desemnate de alte state membre în ceea ce privește acțiunile întreprinse în temeiul articolului 18;

transmite Comisiei datele menționate la articolul 20;

asigură, după caz, orice alt schimb de informații și oferă asistență punctelor de contact ale altor state membre.

Statele membre transmit Comisiei numele și datele de contact ale punctului lor național de contact până la 20 mai 2015 și o informează de îndată cu privire la orice modificare apărută. Comisia întocmește lista tuturor punctelor de contact și o transmite statelor membre.

Atunci când se identifică deficiențe majore sau periculoase sau deficiențe care duc la o restricționare sau la o interdicție de a utiliza vehiculul, la un vehicul care nu este înmatriculat în statul membru unde are loc controlul, punctul de contact notifică rezultatele controlului respectiv punctului de contact din statul membru de înmatriculare a vehiculului. Această notificare conține elementele raportului de control tehnic în trafic, conform anexei IV, și este comunicată, de preferat, prin intermediul registrului electronic național menționat la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009. Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2), norme detaliate privind procedurile de notificare a vehiculelor care prezintă deficiențe majore sau periculoase punctului de contact al statului membru de înmatriculare.

Atunci când se găsesc deficiențe majore sau periculoase la un vehicul, punctul de contact al statului membru în care a fost controlat vehiculul poate solicita autorității competente din statul membru în care este înmatriculat vehiculul, prin intermediul punctului de contact din acest stat membru, să ia măsurile subsecvente corespunzătoare, cum ar fi supunerea vehiculului unei noi inspecții tehnice astfel cum se prevede la articolul 14.

Anual, statele membre întreprind, în mod regulat, activități de control tehnic în trafic concertate. Statele membre pot combina aceste activități cu cele stabilite la articolul 5 din Directiva 2006/22/CE.

Înainte de 31 martie 2021 și, ulterior, din doi în doi ani înainte de 31 martie, statele membre comunică prin mijloace electronice Comisiei datele colectate referitoare la ultimii doi ani calendaristici și referitoare la vehiculele controlate pe teritoriul lor. Respectivele date indică:

numărul de vehicule controlate;

categoria de vehicule controlate;

țara de înmatriculare a fiecărui vehicul controlat;

în cazul controalelor mai detaliate, părțile verificate și elementele cu deficiențe, în conformitate cu punctul 10 din anexa IV.

Comisia adoptă norme detaliate, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2), referitoare la formatul în care datele menționate la alineatul (1) trebuie să fie comunicate prin mijloace electronice. Până la stabilirea acestor norme, se folosește formularul standard de raportare prevăzut în anexa V.

CAPITOLUL V

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22, în ceea ce privește:

actualizarea, dacă este cazul, a articolului 2 alineatul (1) și a punctului 6 din anexa IV pentru a ține seama de schimbările categoriilor de vehicule rezultate din modificări ale legislației menționate la articolul respectiv, fără a afecta domeniul de aplicare al prezentei directive;

actualizarea punctului 2 din anexa II în ceea ce privește metodele, în cazul în care metode de inspecție mai eficiente și mai eficace devin disponibile, fără a extinde lista elementelor care trebuie verificate;

adaptarea punctului 2 din anexa II, în urma unei evaluări pozitive ale costurilor și beneficiilor implicate, în ceea ce privește lista elementelor de verificat, metodele de inspecție, motivele respingerii și evaluarea deficiențelor în cazul unei modificări a cerințelor obligatorii relevante pentru omologarea de tip din cadrul legislației Uniunii privind siguranța sau mediul.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 21 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 19 mai 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu intervale de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 21 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 21 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Comisia este asistată de un Comitetul de inspecție tehnică, menționat în Directiva 2014/45/UE. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL VI

Până la 20 mai 2020, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive. Raportul analizează, în special, efectele în privința ameliorării siguranței rutiere, precum și a costurilor și a beneficiilor eventualei includeri a categoriilor N1 și O2 în domeniul de aplicare al prezentei directive.

Nu mai târziu de 20 mai 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive, în special în ceea ce privește eficacitatea și armonizarea sistemelor de clasificare în funcție de gradul de risc, îndeosebi în definirea profilurilor de risc reciproc comparabile ale diferitelor întreprinderi în cauză. Raportul este însoțit de o evaluare de impact detaliată, care analizează costurile și beneficiile pe întreg teritoriul Uniunii. Evaluarea impactului este pusă la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului cu cel puțin șase luni înainte de prezentarea oricărei propuneri legislative, după caz, de includere a noi categorii de vehicule în domeniul de aplicare al prezentei directive.

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale, cu efect de descurajare și nediscriminatorii.

Statele membre adoptă și publică, până la 20 mai 2017, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceste acte.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Directiva 2000/30/CE se abrogă cu începere de la 20 mai 2018.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

ELEMENTE DE CLASIFICARE ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE RISC

Sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc constituie baza unei selecții specifice a vehiculelor exploatate de întreprinderi cu un bilanț slab în privința respectării cerințelor de întreținere a vehiculelor și de conformitate cu normele tehnice aferente circulației pe drumurile publice. Acesta ia în considerare rezultatele inspecțiilor tehnice periodice și pe cele ale controalelor tehnice în trafic deopotrivă.

Sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc ține seama de următorii parametri la stabilirea unui grad de risc pentru întreprinderea în cauză:

numărul de deficiențe;

gravitatea deficiențelor;

numărul de controale tehnice în trafic sau de inspecții tehnice periodice și voluntare;

factorul timp.

Deficiențele sunt ponderate în funcție de gravitatea lor prin aplicarea următorilor factori de gravitate:

—deficiență periculoasă40;—deficiență majoră10;—deficiență minoră1.

Evoluția situației (unui vehicul al) unei întreprinderi se reflectă prin atribuirea unui factor de ponderare mai slab rezultatelor unei inspecții mai vechi (deficiențelor) decât cel atribuit celor mai recente, utilizând următorii factori:

anul 1 = ultimele 12 luni = factorul 3;

anul 2 = lunile 13-24 = factorul 2;

anul 3 = lunile 25-36 = factorul 1.

Acest lucru se aplică doar la stabilirea clasificării globale în funcție de gradul de risc.

Clasificarea în funcție de gradul de risc se realizează cu ajutorul următoarelor formule:

formula pentru clasificarea globală în funcție de gradul de risc:

RR = (D_(Yi)3)(D_(Y2)2)(D_(Y3)1)#C_(Y1)#C_(Y2)#C_(Y3)

unde

RRpunctajul global al clasificării în funcție de gradul de risc;DYitotalul pentru defecțiunile din anul 1, 2, 3;DY1 (#DD40)(#MaD10)(#MiD1) în anul 1;#…numărul de …;DDdeficiențe periculoase;MaDdeficiențe majore;MiDdeficiențe minore;Cverificări (controale tehnice în trafic sau inspecții tehnice periodice și voluntare) în anul 1, 2, 3;

formula pentru clasificarea anuală în funcție de gradul de risc:

AR = (#DD40)(#MaD10)(#MiD1)#C

unde

ARpunctajul anual de risc;#…numărul de …;DDdeficiențe periculoase;MaDdeficiențe majore;MiDdeficiențe minore;Cverificări (controale tehnice în trafic sau inspecții tehnice periodice și voluntare).

Riscul anual trebuie utilizat pentru a evalua evoluția unei întreprinderi de-a lungul anilor.

Clasificarea întreprinderilor (vehiculelor) pe baza clasificării globale în funcție de gradul de risc se realizează astfel încât să se obțină următoarea distribuție în rândul întreprinderilor (vehiculelor) care fac obiectul clasificării:

< 30 % risc scăzut;

30 %-80 % risc mediu;

> 80 % risc ridicat.

numărul de deficiențe;

gravitatea deficiențelor;

numărul de controale tehnice în trafic sau de inspecții tehnice periodice și voluntare;

factorul timp.

anul 1 = ultimele 12 luni = factorul 3;

anul 2 = lunile 13-24 = factorul 2;

anul 3 = lunile 25-36 = factorul 1.

formula pentru clasificarea globală în funcție de gradul de risc:

formula pentru clasificarea anuală în funcție de gradul de risc:

< 30 % risc scăzut;

30 %-80 % risc mediu;

> 80 % risc ridicat.

ANEXA II

ANEXA II

DOMENIUL DE APLICARE AL CONTROALELOR TEHNICE ÎN TRAFIC

ASPECTE VERIFICATE

Identificarea vehiculului

Echipamentul de frânare

Direcția

Vizibilitatea

Dispozitivele de iluminat și părțile sistemului electric

Punți, jante, anvelope, suspensie

Șasiu și accesorii șasiu

Alte echipamente

Elemente poluante

Inspecții suplimentare la vehiculele pentru transport de călători din categoriile M2 și M3

CERINȚE PRIVIND INSPECȚIILE

Elementele care pot fi verificate doar cu ajutorul echipamentelor sunt marcate cu E.

Elementele care pot fi verificate doar într-o oarecare măsură fără ajutorul echipamentelor sunt marcate cu +E.

În cazul în care o metodă de inspecție este indicată drept vizuală, aceasta înseamnă că, pe lângă examinarea vizuală a elementelor în cauză, inspectorul mai trebuie, după caz, să le manipuleze, să le evalueze zgomotul sau să se servească de oricare alte metode corespunzătoare de inspecție care nu implică folosirea de echipament.

Controalele tehnice în trafic pot cuprinde elementele enumerate în tabelul 1, care include metodele recomandate de inspecție care ar trebui să fie utilizate. Nimic din prezenta anexă nu împiedică un inspector să utilizeze echipament suplimentar, după caz, precum un elevator sau un canal.

Inspecțiile se desfășoară cu ajutorul tehnicilor și echipamentelor disponibile în prezent și fără a se folosi unelte pentru a demonta sau îndepărta diferite părți ale vehiculului. Inspecția mai poate include, de asemenea, o verificare a faptului că piesele și componentele vehiculului respectă cerințele de siguranță și de mediu obligatorii care erau în vigoare la momentul omologării sau, dacă este cazul, la momentul postechipării.

În cazul în care, prin construcție, vehiculul nu permite aplicarea metodelor de inspecție prevăzute în prezenta anexă, inspecția se desfășoară în conformitate cu metodele de inspecție recomandate acceptate de autoritățile competente.

Motivele respingerii nu se aplică în cazurile în care acestea fac referire la cerințe care nu au fost stabilite de legislația relevantă privind omologarea vehiculelor la data primei înmatriculări, a primei puneri în circulație sau la cerințe privind postechiparea.

CONȚINUTUL INSPECȚIEI ȘI METODELE APLICATE, EVALUAREA DEFICIENȚELOR VEHICULELOR

Controlul acoperă elementele care sunt considerate necesare și relevante, luând în considerare în special siguranța frânelor, a anvelopelor, a roților, a șasiurilor, precum și elementele poluante și metodele recomandate enumerate în tabelul următor.

Pentru fiecare dintre sistemele și componentele unui vehicul, supuse inspecției, evaluarea deficiențelor se desfășoară în conformitate cu criteriile stabilite în acest tabel, de la caz la caz.

Deficiențele care nu sunt enumerate în prezenta anexă se evaluează în ceea ce privește riscurile pe care le pun pentru siguranța rutieră.

ANEXA III

ANEXA III

Principii de arimare a încărcăturii

Arimarea încărcăturii suportă următoarele forțe care rezultă din accelerări/decelerări ale vehiculului:

în direcția de mers: de 0,8 ori greutatea încărcăturii; și

în direcție laterală: de 0,5 ori greutatea încărcăturii; și

împotriva direcției de mers: de 0,5 ori greutatea încărcăturii;

și, în general, trebuie să prevină înclinarea sau bascularea încărcăturii.

Distribuirea încărcăturii ia în considerare sarcinile maxime autorizate pe punte, precum și sarcinile minime necesare pe punte în limitele masei maxime autorizate a vehiculului, în conformitate cu dispozițiile legale privind greutățile și dimensiunile vehiculelor.

La arimarea încărcăturii se iau în considerare cerințele aplicabile pentru rezistența anumitor componente ale vehiculului, precum peretele frontal, peretele lateral, pereții din spate, stâlpii de susținere sau punctele de ancorare, atunci când aceste elemente se utilizează pentru arimarea încărcăturii.

Pentru arimarea încărcăturii se pot folosi una, mai multe sau o combinație între următoarele metode de arimare:

zăvorâre;

blocare (locală/generală);

ancorare directă;

frecare.

Standarde aplicabile:

Inspecția arimării încărcăturii

Clasificarea deficiențelor

Deficiențele sunt clasificate în una dintre următoarele categorii de deficiențe:

deficiențe minore: este vorba despre o deficiență minoră atunci când încărcătura a fost arimată în mod corespunzător, dar ar putea fi indicată o recomandare privind siguranța;

deficiențe majore: este vorba despre o deficiență majoră în cazul în care încărcătura nu a fost arimată suficient de bine și este posibilă o deplasare sau o răsturnare a încărcăturii ori a unor părți din aceasta;

deficiență periculoasă: este vorba despre o deficiență periculoasă atunci când siguranța traficului este amenințată de un pericol direct provocat de riscul de pierdere a încărcăturii sau a unei părți a acesteia, de un risc direct legat de încărcătură sau de punerea imediată în pericol a persoanelor.

Atunci când există mai multe deficiențe, transportul este clasificat în conformitate cu deficiența din grupul celor mai grave deficiențe. În cazul în care există mai multe deficiențe, având în vedere că este de așteptat ca efectele bazate pe o combinație a acestor deficiențe să se consolideze reciproc, transportul se clasifică în următoarea categorie de deficiențe ca gravitate.

Metodele de control

Metoda de control este o evaluare vizuală a utilizării adecvate a măsurilor corespunzătoare în măsura necesară pentru arimarea încărcăturii și/sau măsurarea forțelor de tensionare, calcularea eficienței arimării și verificarea certificatelor, după caz.

Clasificarea deficiențelor

Tabelul 1 stabilește norme care pot fi aplicate în cursul unui control al arimării încărcăturii pentru a se stabili dacă starea transportului este acceptabilă.

Clasificarea deficiențelor se determină, după caz, pe baza clasificărilor stabilite la punctul 1 din prezentul capitol.

Valorile precizate în tabelul 1 jos sunt orientative și ar trebui să fie considerate ca atare pentru determinarea categoriei de deficiență, având în vedere circumstanțele specifice – mai ales în funcție de natura încărcăturii – și la discreția inspectorului.

Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 249, 17.10.1995, p. 35).

în direcția de mers: de 0,8 ori greutatea încărcăturii; și

în direcție laterală: de 0,5 ori greutatea încărcăturii; și

împotriva direcției de mers: de 0,5 ori greutatea încărcăturii;

și, în general, trebuie să prevină înclinarea sau bascularea încărcăturii.

zăvorâre;

blocare (locală/generală);

ancorare directă;

frecare.

deficiențe minore: este vorba despre o deficiență minoră atunci când încărcătura a fost arimată în mod corespunzător, dar ar putea fi indicată o recomandare privind siguranța;

deficiențe majore: este vorba despre o deficiență majoră în cazul în care încărcătura nu a fost arimată suficient de bine și este posibilă o deplasare sau o răsturnare a încărcăturii ori a unor părți din aceasta;

deficiență periculoasă: este vorba despre o deficiență periculoasă atunci când siguranța traficului este amenințată de un pericol direct provocat de riscul de pierdere a încărcăturii sau a unei părți a acesteia, de un risc direct legat de încărcătură sau de punerea imediată în pericol a persoanelor.

ANEXA IV

ANEXA IV

(față)

MODEL DE RAPORT DE CONTROL TEHNIC ÎN TRAFIC MAI DETALIAT CUPRINZÂND O LISTĂ A PUNCTELOR CARE FAC OBIECTUL CONTROLULUI

1. Locul controlului tehnic în trafic …

2. Data …

3. Ora …

4. Simbolul de naționalitate și numărul de înmatriculare ale vehiculului …

5. Identificarea vehiculului/NIV (numărul de identificare a vehiculului) …

6. Categoria vehiculului

(a)

N2(a) (3,5-12 t)

(b)

N3(a) (peste 12 t)

(c)

O3(a) (3,5-10 t)

(d)

O4(a) (peste 10 t)

(e)

M2(a) [> 9 scaune(b) până la 5 t]

(f)

M3(a) [> 9 scaune(b) peste 5 t]

(g)

(h)

Alte categorii de vehicule:

(precizați)

7. Citirea odometrului la momentul efectuării controlului

8. Întreprinderea care efectuează transportul

(a) Denumire și adresă …

(b) Numărul licenței comunitare(c) [Regulamentele (CE) nr. 1072/2009 și (CE) nr. 1073/2009] …

9. Numele conducătorului auto …

10. Lista de control

Verificat(d)

Neconform(e)

Identificare(f)

Sistemul de frânare(f)

Direcție(f)

Vizibilitate(f)

Echipamentul de iluminat și sistemul electric(f)

Punți, jante, anvelope, suspensie(f)

Șasiu și accesorii șasiu(f)

Alte echipamente, inclusiv tahograf și dispozitiv limitator de viteză(f)

Elemente poluante, inclusiv emisii și scurgeri de combustibil și/sau ulei(f)

Inspecții suplimentare la vehiculele din categoriile M2 și M3(f)

10.

Arimarea încărcăturii(f)

11. Rezultatul controlului

Conform

Neconform

Interdicție sau restricție de utilizare a vehiculului, care prezintă deficiențe periculoase

12. Diverse/observații: …

13. Autoritatea/funcționarul sau inspectorul care a efectuat controlul

Semnătura:

Autoritatea competentă/funcționarul sau inspectorul care a efectuat controlul

Conducătorul auto

Observații:

(a) Categoria de vehicule în conformitate cu articolul 2 din Directiva 2014/47/UE.

(b) Numărul de scaune, inclusiv scaunul conducătorului auto (elementul S.1 din certificatul de înmatriculare).

(c) Dacă informația este disponibilă.

(d) „Verificat” înseamnă că a fost verificat cel puțin unul sau mai multe dintre elementele de control din acest grup enumerate în anexa II sau III la Directiva 2014/47/UE și nu s-au constatat deficiențe ori s-au constatat doar deficiențe minore.

(e) Elemente neconforme cu deficiențe grave sau periculoase indicate pe verso.

(f) Metode de control al defecțiunilor și de clasificare a acestora în conformitate cu anexa II sau III la Directiva 2014/47/UE.

(verso)

0. IDENTIFICAREA VEHICULULUI

0.1. Plăcuțe de înmatriculare

0.2. Identificarea vehiculului/șasiu/număr de serie

1. SISTEMUL DE FRÂNARE

1.1. Starea mecanică și funcționare

1.1.1. Pivotul pedalei frânei de serviciu

1.1.2. Starea pedalei și cursa dispozitivului de acționare a frânei

1.1.3. Pompa de vacuum sau compresorul și rezervoarele

1.1.4. Manometrul sau indicatorul pentru presiune scăzută

1.1.5. Supapa de comandă a frânei cu acționare manuală

1.1.6. Activator frână de staționare, levier de comandă, mecanism cu clichet frână de staționare, frână de staționare electronică

1.1.7. Supape de frânare (supape de comandă, supape de degajare rapidă, regulatoare de presiune)

1.1.8. Elemente de cuplare ale frânelor remorcii (electrice și pneumatice)

1.1.9. Acumulator, rezervor de presiune

1.1.10. Servomecanism frână, cilindru principal (pentru sisteme hidraulice)

1.1.11. Conducte de frână rigide

1.1.12. Furtunuri flexibile de frână

1.1.13. Garnituri și plăcuțe de frână

1.1.14. Tamburi și discuri de frână

1.1.15. Cabluri de frână, leviere și conexiuni, tije de acționare

1.1.16. Servomotoare frână (inclusiv frâne cu arc sau cilindri hidraulici)

1.1.17. Regulator automat al frânării în funcție de sarcină

1.1.18. Dispozitive și indicatori de reglare a jocului

1.1.19. Frâna de încetinire (dacă este prevăzută din construcție sau obligatorie)

1.1.20. Acționarea automată a frânelor remorcii

1.1.21. Sistem de frânare complet

1.1.22. Racorduri diagnoză

1.1.23. Frânare inerțială

1.2. Performanța și eficiența frânei de serviciu

1.2.1. Performanță

1.2.2. Eficiență

1.3. Performanța și eficiența frânei secundare (de urgență)

1.3.1. Performanță

1.3.2. Eficiență

1.4. Performanța și eficiența frânei de staționare

1.4.1. Performanță

1.4.2. Eficiență

1.5. Performanța frânei de încetinire

1.6. Sistem de frânare cu antiblocare

1.7. Sistem electronic de frânare (EBS)

1.8. Lichid de frână

2. DIRECȚIE

2.1. Stare mecanică

2.1.1. Starea mecanismului de direcție

2.1.2. Fixarea casetei de direcție

2.1.3. Starea conexiunilor sistemului de direcție

2.1.4. Funcționare conexiunilor sistemului de direcție

2.1.5. Servodirecție

2.2. Volan, coloană de direcție și bară de direcție

2.2.1. Starea volanului

2.2.2. Coloana de direcție și amortizoare de direcție

2.3. Joc direcție

2.4. Aliniament roți

2.5. Platformă cu punte directoare pentru remorci

2.6. Servodirecție electronică (EPS)

3. VIZIBILITATE

3.1. Câmpul vizual

3.2. Starea geamurilor

3.3. Oglinzile retrovizoare

3.4. Ștergătoare de parbriz

3.5. Spălătoare de parbriz

3.6. Sistem de dezaburire

4. LUMINI, DISPOZITIVE REFLECTORIZANTE, ECHIPAMENTE ELECTRICE

4.1. Faruri

4.1.1. Stare și funcționare

4.1.2. Aliniere

4.1.3. Comutare

4.1.4. Conformitate cu cerințele

4.1.5. Dispozitive de corectare a orientării farurilor

4.1.6. Dispozitiv de curățare a farurilor

4.2. Lămpi de poziție față și spate, lămpi laterale de gabarit, lămpi de contur și lămpi de zi

4.2.1. Stare și funcționare

4.2.2. Comutare

4.2.3. Conformitate cu cerințele

4.3. Lămpi de stop

4.3.1. Stare și funcționare

4.3.2. Comutare

4.3.3. Conformitate cu cerințele

4.4. Lămpi de semnalizare direcție și de avarie

4.4.1. Stare și funcționare

4.4.2. Comutare

4.4.3. Conformitate cu cerințele

4.4.4. Frecvență semnal luminos

4.5. Lămpi de ceață față și spate

4.5.1. Stare și funcționare

4.5.2. Aliniere

4.5.3. Comutare

4.5.4. Conformitate cu cerințele

4.6. Lămpi de marșarier

4.6.1. Stare și funcționare

4.6.2. Conformitate cu cerințele

4.6.3. Comutare

4.7. Lampă de iluminare a plăcuței de înmatriculare spate

4.7.1. Stare și funcționare

4.7.2. Conformitate cu cerințele

4.8. Catadioptri, marcaje de vizibilitate și plăcuțe de marcaj spate

4.8.1. Stare

4.8.2. Conformitate cu cerințele

4.9. Martori obligatorii pentru echipamentul de iluminare

4.9.1. Stare și funcționare

4.9.2. Conformitate cu cerințele

4.10. Conexiuni electrice între vehiculul tractor și remorcă sau semiremorcă

4.11. Instalație electrică

4.12. Dispozitive reflectorizante și lămpi facultative

4.13. Baterie de acumulatori

5. PUNȚI, JANTE, ANVELOPE ȘI SUSPENSIE

5.1. Punți

5.1.1. Punți

5.1.2. Fuzete

5.1.3. Rulmenți roată

5.2. Jante și anvelope

5.2.1. Butuc

5.2.2. Jante

5.2.3. Anvelope

5.3. Sistemul de suspensie

5.3.1. Arcuri și stabilizatori

5.3.2. Amortizoare

5.3.3. Tuburi pentru arborele cardanic, brațe suspensie dreapta față, braț triunghiular și brațe suspensie

5.3.4. Articulațiile suspensiei

5.3.5. Suspensie pneumatică

6. ȘASIU ȘI ACCESORII ȘASIU

6.1. Șasiu sau cadru și accesorii

6.1.1. Stare generală

6.1.2. Țevi de evacuare și amortizoare de zgomot

6.1.3. Rezervor și conducte de combustibil (inclusiv rezervor și conducte de combustibil pentru încălzire)

6.1.4. Bare de protecție, protecție laterală și dispozitive de protecție antiîmpănare spate

6.1.5. Suport pentru roata de rezervă

6.1.6. Mecanism de cuplare și echipament de remorcare

6.1.7. Transmisie

6.1.8. Suport motor

6.1.9. Performanța motorului

6.2. Cabină conducător auto și caroserie

6.2.1. Stare

6.2.2. Montare

6.2.3. Uși și dispozitive de închidere a ușilor

6.2.4. Podea

6.2.5. Scaunul conducătorului auto

6.2.6. Alte scaune

6.2.7. Comenzi de conducere

6.2.8. Treptele cabinei

6.2.9. Alte instalații și echipamente interioare și exterioare

6.2.10. Apărători de noroi (aripi), dispozitive antiîmproșcare

7. ALTE ECHIPAMENTE

7.1. Centuri de siguranță/catarame și sisteme de reținere

7.1.1. Siguranța montării centurilor de siguranță și a cataramelor aferente

7.1.2. Starea centurilor de siguranță și a cataramelor aferente

7.1.3. Dispozitiv limitator al sarcinii centurilor de siguranță

7.1.4. Centură de siguranță cu dispozitiv de pretensionare

7.1.5. Airbaguri

7.1.6. Sisteme SRS

7.2. Stingător

7.3. Încuietori și dispozitiv antifurt

7.4. Triunghi reflectorizant

7.5. Trusă de prim ajutor

7.6. Cale de roată (prisme)

7.7. Dispozitive de avertizare acustică

7.8. Vitezometru

7.9. Tahograf

7.10. Dispozitiv limitator de viteză

7.11. Odometru

7.12. Sistemul de control electronic al stabilității (ESC)

8. ELEMENTE POLUANTE

8.1. Sistem de eliminare a zgomotului

8.2. Gaze de evacuare

8.2.1. Emisiile motoarelor cu aprindere prin scânteie

8.2.1.1. Echipament de control al gazelor de evacuare

8.2.1.2. Emisii de gaze

8.2.2. Emisiile motoarelor cu aprindere prin compresie

8.2.2.1. Echipament de control al gazelor de evacuare

8.2.2.2. Opacitate

8.4. Alte elemente legate de mediu

8.4.1. Scurgeri de lichide

9. INSPECȚII SUPLIMENTARE PRIVIND VEHICULELE DE TRANSPORT DE CĂLĂTORI DIN CATEGORIILE M2; M3

9.1. Ușile

9.1.1. Uși de intrare și ieșire

9.1.2. Ieșiri de urgență

9.2. Sisteme de dezaburire și de degivrare

9.3. Sisteme de ventilație și de încălzire

9.4. Scaune

9.4.1. Scaune pentru călători

9.4.2. Scaunul conducătorului auto

9.5. Iluminat interior și dispozitiv de ghidare

9.6. Culoare centrale, zone pentru călătoria în picioare

9.7. Scări și trepte

9.8. Sistem de comunicare cu călătorii

9.9. Notificări

9.10. Cerințe privind transportul copiilor

9.10.1. Ușile

9.10.2. Echipamente de semnalizare și speciale

9.11. Cerințe privind transportul persoanelor cu mobilitate redusă

9.11.1. Uși, rampe și lifturi

9.11.2. Sistemul de blocare a scaunului rulant

9.11.3. Echipamente de semnalizare și speciale

ANEXA V

ANEXA V

FORMULAR STANDARD PENTRU RAPORTAREA CĂTRE COMISIE

Formularul standard trebuie întocmit într-un format care să poată fi prelucrat prin mijloace informatice și trebuie transmis prin mijloace electronice utilizând softuri birotice standard.

Fiecare stat membru întocmește:

un singur tabel recapitulativ; și

pentru fiecare țară de înmatriculare a vehiculelor controlate în cadrul unui control mai detaliat, un tabel detaliat separat cu informații despre deficiențele verificate și identificate pentru fiecare categorie de vehicule.

un singur tabel recapitulativ; și

pentru fiecare țară de înmatriculare a vehiculelor controlate în cadrul unui control mai detaliat, un tabel detaliat separat cu informații despre deficiențele verificate și identificate pentru fiecare categorie de vehicule.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 1

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7