Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 16 octombrie 2014 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii și de abrogare a Deciziilor 2004/277/CE, Euratom și 2007/606/CE, Euratom ale Comisiei [notificată cu numărul C(2014) 7489] (Text cu relevanță pentru SEE) (2014/762/UE)

CAPITOLUL 1

Prezenta decizie stabilește normele detaliate de punere în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE în ceea ce privește:

interacțiunea dintre Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) și punctele de contact ale statelor membre;

componentele sistemului comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS), precum și organizarea schimbului de informații prin CECIS;

identificarea modulelor, a altor capacități de răspuns și a experților, precum și cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor, inclusiv misiunile, capacitățile, componentele principale, autosuficiența și trimiterea pe teren;

obiectivele legate de capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare care sunt necesare pentru funcționarea EERC, precum și acordurile financiare;

identificarea și eliminarea lacunelor din EERC;

organizarea programului de formare, a cadrului privind exercițiile și a programului dedicat lecțiilor învățate;

procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre produse atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, inclusiv identificarea organizațiilor internaționale relevante;

procesul de trimitere pe teren a echipelor de experți;

organizarea sprijinului pentru transportul asistenței.

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

solicitant de asistență înseamnă statul membru sau țara terță afectată de un dezastru sau de un dezastru iminente ori care se așteaptă să fie afectată de un dezastru iminent, precum și Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia și alte organizații internaționale relevante, astfel cum sunt menționate în anexa VII;

asistență în materie de protecție civilă înseamnă echipele, experții sau modulele destinate protecției civile, împreună cu echipamentele aferente, precum și materialele sau ajutoarele necesare pentru atenuarea consecințelor imediate ale unui dezastru;

capacități-tampon înseamnă capacitățile de răspuns în caz de dezastre, disponibilitatea și accesul rapid la acestea fiind cofinanțate în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE;

echipă de intervenție înseamnă resursele umane și materiale, inclusiv modulele, constituite de către unul sau mai multe state membre, pentru intervenții în domeniul protecției civile;

echipă de asistență tehnică și de sprijin înseamnă resursele umane și materiale constituite de către unul sau mai multe state membre în vederea îndeplinirii sarcinilor în materie de asistență, astfel cum sunt menționate în anexa II;

corpul medical european înseamnă partea EERC disponibilă pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unor urgențe acute în materie de sănătate.

CAPITOLUL 2

Fiecare stat membru desemnează un punct național de contact pentru ERCC care să fie disponibil 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. Desemnarea acestuia se face utilizând modelul de card de țară din anexa I.

ERCC menține legături strânse cu punctele de contact ale statelor membre pentru îndeplinirea atribuțiilor sale obișnuite și pentru desfășurarea operațiunilor de răspuns prevăzute în prezenta decizie și în Decizia nr. 1313/2013/UE.

CAPITOLUL 3

CECIS este alcătuit din următoarele trei componente:

un nivel de rețea, care conectează autoritățile competente și punctele de contact ale statelor membre, pe de o parte, și ERCC, pe de altă parte;

un nivel de aplicații, care constă în bazele de date și în alte sisteme de informare necesare pentru funcționarea mecanismului Uniunii, în special cele necesare pentru:

comunicarea notificărilor;

asigurarea comunicării și a schimbului de informații dintre ERCC, pe de o parte, și autoritățile competente și punctele de contact, pe de altă parte;

difuzarea lecțiilor învățate în urma intervențiilor;

un nivel de securitate, format dintr-un set de sisteme, norme și proceduri necesare pentru asigurarea autenticității, a integrității și a confidențialității datelor stocate în CECIS și schimbate prin intermediul acestuia.

CECIS are capacitatea să trateze documentele, bazele de date și sistemele de informații în mod securizat prin intermediul serviciilor transeuropene securizate de telematică între administrații (sTESTA) sau printr-o rețea comparabilă.

Documentele și informațiile clasificate EU CONFIDENTIAL sau având un nivel mai ridicat de confidențialitate se transmit în conformitate cu acordurile speciale dintre expeditor și destinatar(i), astfel cum este stabilit în Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei.

Statele membre transmit Comisiei informațiile corespunzătoare utilizând modelul de card de țară din anexa I.

Statele membre furnizează informații privind punctele de contact și, după caz, privind alte servicii care au responsabilități în materie de dezastre naturale, tehnologice și radiologice sau de accidente de mediu, inclusiv în ceea ce privește poluarea marină accidentală.

Statele membre notifică de îndată Comisia cu privire la orice modificări ale informațiilor menționate la alineatele (1) și (2).

Baza de date a CECIS conține o secțiune specială cu informații privind înregistrarea și disponibilitatea capacităților de răspuns în cadrul EERC. Comisia asigură accesul continuu al punctelor de contact naționale în materie de protecție civilă la această bază de date.

Statele membre se asigură că secțiunea specială din baza de date a CECIS este actualizată în permanență în ceea ce privește disponibilitatea și toate datele factuale necesare privind caracteristicile relevante ale tuturor capacităților de răspuns înregistrate în EERC.

Dacă este cazul, statele membre pot acorda acces altor autorități naționale competente doar pentru citirea informațiilor din CECIS.

În activitatea de validare, testare și dezvoltare ulterioară a CECIS, Comisia este asistată de un grup de utilizatori format din reprezentanți desemnați de statele membre.

Comisia asigură gestionarea și dezvoltarea ulterioară ale CECIS, luând în considerare nevoile și cerințele statelor membre.

Statele membre implementează mediul tehnologic informatic adecvat al CECIS pe teritoriul lor în conformitate cu angajamentele asumate, utilizând modelul de card de țară din anexa I.

Comisia asigură disponibilitatea unei aplicații speciale în cadrul CECIS, accesibilă statelor membre și Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă prin intermediul internetului, pentru cazurile de poluare marină, pentru a reflecta particularitățile răspunsului la incidentele maritime.

Această aplicație este disponibilă, prin internet, și țărilor terțe care au în comun cu Uniunea un bazin maritim regional. Accesul poate fi acordat ad-hoc și secretariatelor convențiilor maritime regionale relevante.

CAPITOLUL 4

Statele membre își înregistrează în baza de date a CECIS modulele, echipele de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură și experții identificați în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Modulele, echipele de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură și experții angajați în prealabil să participe la EERC sunt înregistrați într-o secțiune specială a bazei de date a CECIS.

Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt actualizate atunci când este necesar.

Modulele, precum și echipele de asistență tehnică și de sprijin pot fi alcătuite din resurse puse la dispoziție de către unul sau mai multe state membre.

În cazul în care un modul sau o echipă de asistență tehnică și de sprijin are mai mult de o componentă, trimiterea pe teren a respectivului modul sau a respectivei echipe de asistență tehnică și de sprijin în cadrul unei intervenții poate fi limitată la componentele necesare pentru intervenția respectivă.

Fiecare modul trebuie să dispună de următoarele elemente de asigurare a autosuficienței, astfel cum se specifică în anexa II:

adăpost corespunzător pentru condițiile meteorologice predominante;

generator de energie electrică și sistem de iluminare care să asigure consumul bazei de operațiuni și al echipamentelor necesare pentru îndeplinirea misiunii;

instalații igienico-sanitare destinate personalului modulului;

rezerve de apă și de alimente pentru personalul modulului;

personal medical sau paramedical, instalații și materiale de uz medical pentru personalul modulului;

depozit pentru echipamente și întreținerea echipamentelor modulului;

echipamente pentru comunicarea cu partenerii relevanți, în special cu cei responsabili de coordonarea pe teren;

mijloace de transport local;

logistică, echipamente și personal pentru instalarea unei baze de operațiuni și pentru începerii misiunii, fără întârziere, de îndată ce se sosește la fața locului.

Statul membru ofertant garantează respectarea cerințelor în materie de autosuficiență prin oricare dintre următoarele modalități:

includerea în modul a personalului, a echipamentelor și a consumabilelor necesare;

luarea măsurilor necesare pe teren, la locul operațiunii;

luarea măsurilor prealabile necesare pentru a combina o echipă de intervenție care nu este autosuficientă cu o echipă de asistență tehnică și de sprijin, în vederea respectării cerințelor menționate la articolul 13, înainte de înregistrarea modulului în cauză în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

Perioada pentru care trebuie garantată autosuficiența la începutul misiunii nu poate fi mai mică decât oricare dintre perioadele următoare:

96 de ore;

perioadele prevăzute în anexa II.

Modulele respectă cerințele generale prevăzute în anexa II.

Echipele de asistență tehnică și de sprijin respectă cerințele generale prevăzute în anexa II.

Cerințele generale prevăzute în anexa II se revizuiesc periodic.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că:

modulele au capacitatea de a funcționa împreună cu alte module;

echipele de sprijin și de asistență tehnică au capacitatea de a funcționa împreună cu alte echipe de asistență tehnică și de sprijin și cu actorii relevanți, la fața locului;

componentele unui modul au capacitatea de a funcționa împreună ca un singur modul;

membrii unei echipe de asistență tehnică și de sprijin au capacitatea de a funcționa împreună ca o singură echipă de asistență tehnică și de sprijin;

atunci când sunt trimise pe teren în afara Uniunii, modulele și echipele de asistență tehnică și de sprijin pot funcționa împreună cu forțele internaționale de răspuns la dezastre care sprijină țara afectată;

șefii de echipe, adjuncții șefilor de echipă și ofițerii de legătură din cadrul modulelor și al echipelor de asistență tehnică și de sprijin participă la cursuri de formare și la exerciții corespunzătoare organizate de Comisie, astfel cum se prevede la articolele 26-32.

CAPITOLUL 5

Obiectivele în materie de capacitate ale EERC sunt specificate în anexa III.

Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența obiectivelor în materie de capacitate cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, le revizuiește în funcție de riscurile identificate în cadrul evaluărilor de risc naționale sau pe baza altor surse corespunzătoare de informații naționale sau internaționale.

Statele membre furnizează Comisiei informațiile relevante referitoare la riscuri care sunt necesare pentru evaluarea obiectivelor în materie de capacitate.

Cerințele de calitate și interoperabilitate specificate în anexa IV se aplică modulelor, echipele de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns și experților din cadrul EERC.

Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența cerințelor de calitate și interoperabilitate cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, le revizuiește. Cerințele de calitate se bazează pe standarde internaționale consacrate, atunci când acestea există deja.

Procedurile de certificare și înregistrare specificate la alineatele (2)-(8) se aplică modulelor, echipelor de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns și experților din cadrul EERC.

Certificarea și înregistrarea sunt condiționate de îndeplinirea cerințelor de calitate prevăzute în anexa IV, cu excepția capacităților-tampon, în cazul cărora se aplică articolul 25 alineatul (3).

Statele membre care oferă un anumit modul, o anumită echipă de asistență tehnică și de sprijin, o anumită capacitate de răspuns de altă natură sau un anumit expert în vederea includerii în EERC furnizează informațiile prevăzute în anexa V.

Comisia analizează dacă se poate avea în vedere includerea în EERC a modulului, a echipei de asistență tehnică și de sprijin, a capacității de răspuns de altă natură sau a expertului în cauză și își comunică fără întârziere concluziile statului membru în cauză. În cadrul acestei analize, Comisia ține seama în special de îndeplinirea cerințelor de calitate, de obiectivele în materie de capacitate, de caracterul integral al informațiilor furnizate, de apropierea geografică și de participarea tuturor statelor membre, precum și de alți factori relevanți pe care îi stabilește în prealabil și care se aplică tuturor modulelor, echipelor de asistență tehnică și de sprijin, altor capacități de răspuns sau experților comparabili.

În cazul modulelor, al echipelor de asistență tehnică și de sprijin, al altor capacități de răspuns sau al experților avuți în vedere pentru includerea în EERC, Comisia inițiază procedura de certificare pe baza informațiilor furnizate și a oricărei informații suplimentare pe care Comisia o poate solicita autorității competente din statul membru. În cazurile în care, pe baza informațiilor disponibile, Comisia consideră că sunt îndeplinite cerințele de calitate și interoperabilitate, aceasta poate înregistra modulul, echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitatea de răspuns de altă natură sau expertul în ansamblul capacităților puse în comun pe bază voluntară.

Comisia comunică în scris autorității competente a statului membru evaluarea sa cu privire la formările, exercițiile și/sau atelierele necesare, precum și celelalte condiții relevante în materie de certificare și de înregistrare.

Dacă sunt îndeplinite toate condițiile de certificare, Comisia declară că modulul, echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitatea de răspuns de altă natură sau expertul în cauză este certificat pentru a participa în cadrul EERC și comunică acest lucru statului membru.

Certificarea unui modul, a unei echipe de asistență tehnică și de sprijin, a unei capacități de răspuns de altă natură sau a unui expert ar trebui reevaluată cel mai târziu după 5 ani, în cazul în care se solicită reînregistrarea în EERC.

Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează pertinența procedurii de certificare și înregistrare cel puțin o dată la doi ani și, dacă este necesar, o revizuiește.

Statele membre pot solicita, separat pentru fiecare modul, echipă de asistență tehnică și de sprijin sau capacitate de răspuns de altă natură, un grant pentru finanțarea costurilor de adaptare, fără a fi necesară publicarea unei cereri de propuneri de către Comisie. Costurile de adaptare includ elementele de cost specificate la articolul 21 alineatul (2) litera (c) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Pentru a justifica această cerere, statele membre prezintă Comisiei planuri de punere în aplicare pentru costurile de adaptare, inclusiv estimări privind costurile și calendarul aferent.

Comisia evaluează și, în cazul în care sunt îndeplinite cerințele relevante, aprobă planurile de punere în aplicare menționate la alineatul (2), precizând care dintre costurile respective sunt eligibile să fie considerate costuri de adaptare.

În urma evaluării cererii, Comisia adoptă decizia de atribuire.

Statele membre prezintă un raport Comisiei privind detaliile costurilor suportate în calitate de costuri de adaptare.

CAPITOLUL 6

Comisia, în cooperare cu statele membre, monitorizează continuu progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, luând în considerare capacitățile identificate în temeiul articolului 20, și informează periodic statele membre cu privire la evaluarea sa referitoare la progresele înregistrate. Comisia informează statele membre, în gradul de detaliere necesar, cu privire la eventualele lacune rămase în materie de capacitate de răspuns.

Ca parte a monitorizării progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate, Comisia, în cooperare cu statele membre, evaluează diferența dintre capacitățile statelor membre, astfel cum sunt înregistrate în EERC, și obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.

Comisia și statele membre consideră drept capacități angajate în EERC numai acele capacități pe care statele membre le-au pus la dispoziția EERC în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută la articolul 16.

Atunci când Comisia, împreună cu statele membre, identifică, în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns, Comisia analizează, în cooperare cu statele membre, dacă respectivele capacități necesare sunt disponibile în afara EERC, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Comisia consideră ca disponibile în afara EERC numai următoarele capacități:

capacitățile înregistrate în CECIS;

capacitățile-tampon; sau

capacitățile care nu intră sub incidența literelor (a) și (b), dar care ar putea fi puse rapid la dispoziția statului membru sau a statelor membre în cantitățile, la locul și în intervalul de timp necesare, pentru durata necesară.

Pentru a stabili capacitățile menționate la alineatul (2) litera (c), Comisia adresează punctelor de contact naționale o cerere în care prezintă detaliile evaluării lacunelor potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns și prin care invită statele membre să prezinte informații cu privire la eventualele capacități disponibile în afara EERC menționate la alineatul (2) litera (c).

Comisia precizează în cerere un termen de răspuns de cel mult 60 de zile calendaristice, termenul exact urmând a fi stabilit în funcție de complexitatea estimată a procesului de stabilire, de către statele membre, a capacităților menționate la alineatul (2).

Statele membre informează Comisia în scris, în termenul stabilit, cu privire la detaliile eventualelor capacități menționate la alineatul (2).

Atunci când un stat membru nu răspunde în scris în termenul prevăzut, Comisia presupune, în scopul acestei evaluări, că în respectivul stat membru nu sunt disponibile capacitățile prevăzute la alineatul (2).

Pe baza informațiilor primite de la statele membre și luând în considerare numai capacitățile menționate la alineatul (2), Comisia evaluează dacă aceste capacități acoperă lacunele în materie de capacitate de răspuns identificate în conformitate cu articolul 19 din prezenta decizie. Comisia consideră că lacunele în materie de capacitate sunt acoperite numai atunci când numărul capacităților din cadrul EERC combinate cu capacitățile menționate la alineatul (2) îndeplinesc sau depășesc obiectivele în materie de capacitate prevăzute în anexa III.

Atunci când Comisia, împreună cu statele membre, a identificat, în conformitate cu articolul 19, lacune potențial semnificative în materie de capacitate de răspuns care nu pot fi acoperite în conformitate cu articolul 20, aceasta informează în scris statele membre, specificând ce consideră a fi lacune strategice în materie de capacitate de răspuns.

Comisia invită, în scris, statele membre să acopere lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns, în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Statele membre transmit Comisiei dacă, în ce moment și în ce mod intenționează să acopere lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns, fie individual, fie prin cooperare cu alte state membre.

Atunci când este necesară o finanțare din partea Uniunii pentru a acoperi lacunele strategice în materie de capacitate de răspuns în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) și cu articolul 21 alineatul (1) litera (j) din Decizia nr. 1313/2013/UE, Comisia publică o cerere de propuneri pentru a sprijini statele membre.

Atunci când răspund la cererea de propuneri, statele membre respectă dispozițiile articolului 21 alineatul (1) litera (j) punctele (iii) și (iv) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Statele membre indică, printre altele, procentul necesar de cofinanțare din partea Uniunii.

Sunt eligibile toate costurile aferente echipamentelor, serviciilor sau resurselor umane necesare pentru constituirea inițială a capacităților de răspuns.

Costurile de întreținere curentă sau costurile de funcționare nu sunt eligibile.

CAPITOLUL 7

Comisia definește în programul de lucru anual, în linii generale, tipurile și numărul de capacități-tampon necesare, ținând seama de posibilitatea producerii anumitor tipuri de dezastre extraordinare în statele membre, precum și a unor dezastre de o intensitate extraordinară, sau de alți factori prin care un dezastru devine extraordinar, cum ar fi producerea acestuia în același timp cu alt dezastru, precum și posibilitatea de a exista deficiențe temporare în astfel de cazuri.

Comisia lansează periodic procedurile financiare necesare pentru acoperirea costurilor definite la articolul 21 alineatul (2) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE, în vederea asigurării accesului rapid la capacitățile-tampon definite în programul anual de lucru.

Capacitățile-tampon cofinanțate de către Comisie sunt complementare capacităților de răspuns existente pe care statele membre le au la dispoziție ca parte a pregătirii lor la nivel național și nu înlocuiesc capacitățile de răspuns existente.

Contribuția financiară a Uniunii este obținută de către statele membre care participă la procedurile financiare prevăzute la articolul 24 alineatul (2) dacă acestea acceptă condițiile prevăzute la alineatele (2)-(9). Comisia poate preciza condiții suplimentare în procedurile financiare.

Statele membre pun la dispoziție capacități-tampon în cadrul ansamblului de capacități puse în comun pe bază voluntară.

Capacitățile-tampon îndeplinesc cerințele de calitate și de certificare necesare specificate în procedurile financiare prevăzute la articolul 24 alineatul (2).

Capacitățile-tampon sunt înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară pe întreaga perioadă definită în contractele-cadru, în acordurile-cadru de parteneriat sau în acordurile similare relevante. Toate condițiile și limitările impuse de statul membru (statele membre) care își înregistrează capacități sunt justificate în mod corespunzător de cerințe operaționale.

Capacitățile-tampon nu sunt eligibile pentru asistența financiară menționată la articolul 17.

Comisia informează de îndată toate statele membre prin intermediul CECIS cu privire la capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară.

Capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară sunt puse la dispoziție pentru a fi trimise pe teren în cadrul mecanismului Uniunii în aceleași condiții generale ca și celelalte capacități înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară, în conformitate cu articolul 11 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

În urma formulării unei cereri de asistență prin ERCC, trimiterea pe teren a capacităților-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară respectă procedurile operaționale de răspuns în caz de dezastre, astfel cum sunt descrise în capitolul 11.

Capacitățile-tampon înregistrate în ansamblul de capacități puse în comun pe bază voluntară sunt disponibile pentru a fi utilizate la nivel intern în statele membre care au cofinanțat disponibilitatea capacităților. Înainte de utilizarea lor la nivel intern, statele membre respective se consultă cu ERCC, pentru a confirma că:

nu există un dezastru extraordinar simultan sau iminent care poate duce la o cerere de trimitere pe teren a capacității-tampon;

utilizarea la nivel intern a capacității-tampon nu împiedică în mod nejustificat accesul rapid al altor state membre la capacitatea-tampon respectivă în cazul producerii de noi dezastre extraordinare.

CAPITOLUL 8

Se instituie un program de formare care să acopere prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de dezastre. Programul include cursuri generale și specifice și un sistem de schimb de experți. Grupurile-țintă ale programului sunt prevăzute la articolul 27.

Coordonarea, organizarea și definirea conținutului și a calendarului programului de formare intră în responsabilitatea Comisiei.

Grupurile-țintă ale programului de formare sunt:

personalul statelor membre din domeniul protecției civile și al gestionării dezastrelor, în special șefii de echipe, adjuncții acestora și ofițerii de legătură, experții din statele membre prevăzuți la articolul 41, inclusiv experții din domeniul prevenirii și pregătirii, și personalul-cheie al punctelor de contact naționale;

personalul instituțiilor și agențiilor Uniunii;

anumiți experți din țările care participă la politica europeană de vecinătate și din țările candidate și potențial candidate.

Participarea la cursurile de formare este deschisă și anumitor experți din cadrul următoarelor:

Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia;

organizațiile internaționale menționate în anexa VII;

țările terțe și, după caz, alți actori relevanți.

Statele membre și Comisia desemnează persoanele care participă la fiecare sesiune de formare.

Programul constă într-un set de cursuri desfășurate pentru nivelul introductiv, nivelul operațional și nivelul de gestionare.

Comisia, în cooperare cu statele membre, stabilește setul de cursuri, conținutul, programa și calendarul sistemului de cursuri, inclusiv cerințele de acces.

Comisia asigură faptul că formatorii și oratorii sunt la curent cu evoluțiile relevante privind mecanismului Uniunii.

Sistemul de schimb de experți, efectuat între statele membre sau cu Comisia, le permite experților:

să dobândească experiență și să își împărtășească experiența;

să se familiarizeze cu diferitele tehnici și proceduri operaționale utilizate;

să studieze abordările utilizate de alte servicii și instituții participante, constituite pentru cazuri de urgență.

Atunci când este cazul și în conformitate cu programul anual de lucru, se oferă oportunități de formare suplimentare pentru a răspunde nevoilor identificate, în vederea punerii în aplicare fără probleme și cu eficiență a măsurilor de protecție civilă și de gestionare a dezastrelor.

Comisia asigură coerența nivelului de formare și a conținutului formării. În acest scop, Comisia instituie un sistem de evaluare corespunzător al acțiunilor de formare organizate.

CAPITOLUL 9

Comisia instituie și gestionează un program de exerciții de protecție civilă.

Programul de exerciții de protecție civilă are la bază un cadru strategic care stabilește obiectivele și rolul exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii.

Programul de exerciții vizează în special:

îmbunătățirea capacității de răspuns a statelor membre, în special în ceea ce privește echipele și alte active furnizate în intervențiile de asistență din cadrul mecanismului Uniunii;

îmbunătățirea și verificarea procedurilor și stabilirea unei abordări comune pentru coordonarea intervențiilor de asistență din cadrul mecanismului Uniunii și reducerea timpului de răspuns în caz de dezastre majore;

consolidarea cooperării dintre serviciile de protecție civilă ale statelor membre și Comisie;

identificarea și împărtășirea lecțiilor învățate;

testarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate.

Prioritățile generale ale programului de exerciții se stabilesc într-un plan cuprinzător pe termen lung. Acesta include elementele scenariilor și capacităților de dezastru relevante.

Comisia:

elaborează cadrul strategic și planul cuprinzător pe termen lung, în cooperare cu statele membre, luând în considerare programul dedicat lecțiilor învățate și alte informații relevante;

stabilește obiectivele exercițiilor, precum și rolul lor în raport cu alte componente ale mecanismului Uniunii; și

prezintă, în programul de lucru, o propunere anuală privind priorități specifice în materie de exerciții, în conformitate cu planul cuprinzător pe termen lung.

CAPITOLUL 10

Comisia și statele membre își comunică reciproc datele, informațiile și evaluările de care au nevoie pentru a monitoriza, a analiza și a evalua toate acțiunile relevante în materie de protecție civilă din cadrul mecanismului Uniunii.

Comisia creează și gestionează o bază de date care poate fi utilizată de statele membre și de Comisie pentru a colecta și a face schimb de date, pentru a difuza lecțiile identificate și pentru a avea permanent o privire de ansamblu asupra stadiului lor de punere în aplicare.

Comisia facilitează identificarea lecțiilor împreună cu părțile interesate relevante, inclusiv prin organizarea de reuniuni.

Comisia se asigură că lecțiile care au fost identificate de către Comisie, de către statele membre și de către părțile interesate relevante sunt utilizate în procesul decizional pentru dezvoltarea ulterioară a mecanismului Uniunii.

În special, lecțiile identificate contribuie la stabilirea următoarelor:

prioritățile programului de formare, inclusiv, atunci când este cazul, conținutul și programa cursurilor de formare, precum și programul de exerciții;

prioritățile cererilor anuale de proiecte de prevenire și de pregătire; și

prioritățile activităților de planificare menționate la articolul 10 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Comisia elaborează periodic rapoarte privind programul dedicat lecțiilor învățate, în care enumeră lecțiile identificate relevante, acțiunile corective prevăzute, responsabilitățile și intervalul de timp, precum și stadiul punerii în aplicare a lecțiilor învățate.

Statele membre elaborează periodic rapoarte privind progresele realizate în punerea în aplicare a lecțiilor identificate care intră în domeniul de aplicare al responsabilității lor naționale.

CAPITOLUL 11

În cazul unui dezastru produs pe teritoriul Uniunii sau iminent și în urma primirii unei cereri de asistență prin intermediul CECIS, Comisia desfășoară, după caz și fără întârziere, acțiunile prevăzute la articolul 15 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

În cazul unui dezastru produs în afara Uniunii sau iminent, ceea ce ar putea necesita asistență în materie de protecție civilă, Comisia poate informa țara terță în cauză cu privire la posibilitatea de a solicita asistență în cadrul mecanismului Uniunii.

În cazul în care dorește să solicite asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, un stat membru sau o țară terță afectată de un dezastru sau amenințată de un dezastru iminent adresează ERCC o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă, prin intermediul autorităților naționale competente. În cazul în care doresc să solicite asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia sau oricare dintre organizațiile internaționale specificate în anexa VII adresează ERCC o cerere scrisă de asistență în materie de protecție civilă.

Solicitantul de asistență furnizează ERCC toate informațiile relevante privind situația în cauză și, în special, privind nevoile specifice, sprijinul solicitat și locul.

Solicitantul de asistență informează ERCC cu privire la intervalul de timp, la punctul de intrare și la locul pentru care se solicită asistența, precum și cu privire la punctul de contact operațional care gestionează dezastrul la fața locului.

ERCC pregătește, în măsura posibilului, planuri specifice de trimitere pe teren pentru fiecare cerere de asistență. Acestea includ recomandări pentru furnizarea de asistență, inclusiv invitații de trimitere pe teren a modulelor, a echipelor de asistență tehnică și de sprijin, a altor capacități de răspuns și a experților înregistrați în EERC, precum și o evaluare a posibilelor necesități critice. Planurile specifice de trimitere pe teren au structura și formatul prevăzute în anexa VI și se bazează pe planurile generale elaborate în prealabil, astfel cum sunt menționate la articolul 15 alineatul (3) litera (c) și la articolul 16 alineatul (3) litera (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE, care acoperă cele mai relevante tipuri de riscuri de dezastru și iau în considerare scenariile de risc identificate în evaluările de risc ale statelor membre. Planurile specifice de trimitere pe teren se transmit tuturor statelor membre.

În procesul de selecție a capacităților EERC se iau în considerare următoarele criterii, a căror prioritate poate depinde de caracteristicile specifice ale cererii de asistență:

disponibilitatea;

pertinența;

locul/proximitatea;

estimarea duratei transportului și a costurilor;

experiența prealabilă;

utilizarea anterioară a activului;

alte criterii relevante, cum ar fi capacitățile lingvistice și proximitatea culturală.

Cu excepția cazului în care se convine altfel împreună cu statele membre, ERCC nu invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice din EERC în zonele de conflict armat, în zonele în care există amenințări de conflict armat sau în cele în care există alte condiții care reprezintă un risc pentru siguranța și securitatea echipelor.

Statele membre cărora li se adresează o invitație de a trimite pe teren capacități din EERC comunică ERCC, în conformitate cu articolul 11 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE, decizia lor finală privind trimiterea acestora pe teren. ERCC precizează termenul în care statul membru trebuie, în principiu, să răspundă. Acest termen se bazează pe natura dezastrului și nu poate fi în niciun caz mai mic de două ore.

Solicitantul de asistență informează ERCC cu privire la ofertele de asistență pe care le-a acceptat.

Atunci când este nevoie de asistență pentru abordarea unei necesități critice și când o astfel de asistență nu este disponibilă sau nu este disponibilă într-o măsură suficientă în EERC, Comisia informează de îndată toate punctele de contact naționale prin intermediul CECIS cu privire la disponibilitatea sprijinului financiar din partea Uniunii pentru transport, în temeiul articolului 23 alineatul (3) litera (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

În ceea ce privește cererile de echipe și de mijloace de intervenție, ERCC informează statele membre cu privire la alegerea efectuată de către solicitantul de asistență. Statele membre care acordă asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la trimiterea echipelor și a mijloacelor de intervenție, inclusiv cu privire la toate capacitățile care fac parte din EERC.

Comisia poate selecționa, numi și trimite o echipă de experți pentru a oferi sprijin la fața locului în conformitate cu articolul 17 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Experții trimiși desfășoară activitățile prevăzute la articolul 8 litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Aceștia raportează periodic autorităților statului solicitant și ERCC.

ERCC informează în permanență statele membre cu privire la progresele înregistrate de misiunea experților.

Solicitantul de asistență informează cu regularitate ERCC cu privire la evoluția activităților în curs la fața locului.

În cazul intervențiilor în țări terțe, șeful de echipă informează cu regularitate ERCC cu privire la evoluția activităților în curs la fața locului.

ERCC compilează toate informațiile primite și le distribuie punctelor de contact și autorităților competente ale statelor membre.

Statul membru solicitant sau oricare dintre statele membre care acordă asistență informează cât mai curând posibil ERCC, precum și experții și echipele de intervenție trimise în cazul în care consideră că asistența acestora nu mai este necesară sau nu mai poate fi acordată. Dezangajarea efectivă este organizată în mod corespunzător de către solicitantul de asistență și de către statele membre. ERCC este informat în permanență cu privire la aceasta.

În țările terțe, șeful de echipă informează cât mai curând posibil ERCC în cazul în care consideră, în urma consultărilor corespunzătoare cu solicitantul de asistență, că această asistență nu mai este necesară sau în cazul în care consideră că există obstacole care împiedică furnizarea eficientă de asistență. ERCC transmite aceste informații delegației Uniunii din țara respectivă, precum și serviciilor relevante ale Comisiei, SEAE și statelor membre. ERCC, în coordonare cu solicitantul de asistență, asigură dezangajarea efectivă a experților și a echipelor de intervenție trimise.

Autoritățile competente ale statului solicitant de asistență și ale statelor membre care au acordat asistență, precum și experții trimiși au posibilitatea de a prezenta ERCC concluziile în toate aspectele intervenției. ERCC pregătește un raport de sinteză cu privire la asistența furnizată și cu privire la toate lecțiile relevante identificate.

Pe lângă dispozițiile articolelor 33 și 34, ERCC împreună cu statele membre monitorizează punerea în aplicare a lecțiilor identificate în vederea îmbunătățirii intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii.

Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, solicitantul de asistență suportă costurile asistenței acordate de statele membre.

Oricare dintre statele membre care acordă asistența poate, luând în considerare în special natura dezastrului și amploarea eventualelor daune, să își ofere asistența gratuit, integral sau parțial. Statul membru poate renunța, de asemenea, în orice moment, integral sau parțial, la rambursarea costurilor pe care le-a suportat.

Cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, solicitantul de asistență facilitează, pe toată durata intervenției, cazarea și masa pentru echipele care acordă asistență și reface gratuit rezervele și proviziile. Cu toate acestea, echipele care acordă asistență sunt inițial independente din punct de vedere logistic și autosuficiente pe o perioadă rezonabilă, în funcție de activele folosite, și informează ERCC în acest sens.

Costurile pentru trimiterea experților și pentru acordarea sprijinului logistic relevant sunt tratate în conformitate cu articolul 22 litera (a) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Aceste costuri sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii.

Statele membre care solicită asistență se abțin de la adresarea vreunei cereri de compensații din partea statelor membre pentru daunele produse atunci când daunele respective sunt o consecință a intervenției de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii și în temeiul prezentei decizii, cu excepția cazului în care se dovedește că daunele respective sunt rezultatul unei fraude sau al unei abateri grave.

În cazul în care părți terțe suferă daune în urma intervențiilor de asistență, statele membre care solicită asistența și statul membru care acordă asistența cooperează în vederea facilitării acordării de compensații pentru daunele în cauză în conformitate cu legislația aplicabilă și cadrele relevante.

CAPITOLUL 12

Statele membre clasifică experții în următoarele categorii:

experți tehnici;

experți de evaluare;

experți de coordonare;

șefi de echipă.

Experții tehnici sunt în măsură să ofere consiliere în aspecte specifice și foarte tehnice, precum și cu privire la riscurile implicate, și sunt disponibili pentru a participa la misiuni.

Experții de evaluare sunt în măsură să realizeze o evaluare a situației, să ofere consiliere cu privire la acțiunile corespunzătoare care trebuie întreprinse și sunt disponibili pentru a participa la misiuni.

Din categoria experților de coordonare pot face parte adjuncții șefilor de echipă, persoanele responsabile de logistică și de comunicații și alți membri ai personalului, după caz. La cerere, experții tehnici și experții de evaluare pot fi incluși în echipa de coordonare pentru a asista șeful de echipă pe întreaga durată a misiunii.

Șeful de echipă are sarcina de a conduce echipa de evaluare și de coordonare pe parcursul intervenției. Șeful de echipă asigură legătura adecvată cu autoritățile din țara afectată, cu ERCC, inclusiv cu ofițerul de legătură al ERCC, cu alte organizații internaționale și, de asemenea, în cazul tuturor intervențiilor de asistență desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii în afara statelor membre, cu delegația Uniunii din țara respectivă.

Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de Comisie, în acord cu statul membru care îi desemnează, să își asume oricare dintre atribuțiile specificate la articolul 41 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de pregătire adecvate, inclusiv în ceea ce privește capacitatea administrativă, nevoile de avertizare timpurie, de formare, de exerciții și de sensibilizare.

Experții trimiși pe teren în cadrul unor misiuni de pregătire pot fi mandatați de către Comisie, în acord cu statul membru care îi desemnează, să își asume oricare dintre atribuțiile specificate la articolul 41 și sunt în măsură să ofere consiliere și să raporteze cu privire la măsurile de prevenție adecvate și la capacitatea de gestionare a riscurilor.

Informațiile privind experții sunt compilate de către Comisie într-o bază de date privind experții și sunt puse la dispoziție prin intermediul CECIS.

Experții incluși în EERC sunt identificați în mod clar în baza de date menționată la alineatul (1).

În cazul în care este necesar, experții urmează programul de formare instituit în conformitate cu articolul 26.

În cazul unei cereri de asistență, statele membre au sarcina de a numi experții disponibili și de a transmite către ERCC datele de contact ale acestora.

ERCC este în măsură să mobilizeze și să trimită pe teren experții desemnați într-un termen foarte scurt de la desemnarea acestora de către statele membre pentru misiunea specifică.

Comisia semnează cu fiecare expert un acord de prestare de servicii, care include următoarele elemente:

obiectivele misiunii;

mandatul;

durata preconizată a misiunii;

informații privind persoana de contact la nivel local;

acoperirea asigurării;

valoarea diurnei pentru acoperirea cheltuielilor;

condițiile de plată specifice;

orientările pentru experții tehnici, experții de evaluare, experții de coordonare și șefii de echipă.

CAPITOLUL 13

Sprijinul pentru transport se poate acorda prin:

punerea în comun sau partajarea capacităților de transport;

identificarea resurselor de transport existente pe piața comercială și/sau disponibile din alte surse și facilitarea accesului statelor membre la acestea; sau

acordarea de sprijin din partea Uniunii către statele membre prin intermediul granturilor sau al serviciilor de transport achiziționate de la entități private sau de alt tip.

Procedurile prevăzute la articolele 49 și 50 se aplică ori de câte ori este prezentată o cerere de sprijin pentru transport.

Cererile sunt emise de către autoritatea competentă menționată la articolul 56 și se transmit în scris Comisiei. Acestea conțin informațiile prevăzute în partea A din anexa VIII.

În cazul punerii în comun a capacităților de transport, un stat membru poate lua inițiativa de a solicita sprijin financiar din partea Uniunii pentru întreaga operațiune.

Toate cererile de sprijin pentru transport adresate în temeiul prezentei decizii și răspunsurile aferente, precum și schimbul de informații dintre statele membre și Comisie se transmit ERCC și se tratează de către acesta.

Cererile sunt transmise prin CECIS sau prin poșta electronică. Transmiterea cererilor care implică finanțare din partea Uniunii prin CECIS, prin fax sau prin poșta electronică, se acceptă cu condiția transmiterii fără întârziere către Comisie a originalelor semnate de către autoritatea competentă.

Cu toate acestea, Comisia poate institui un sistem de schimburi electronice pentru toate schimburile cu beneficiarii, inclusiv privind încheierea unor acorduri de grant, notificarea deciziilor de grant și privind orice modificări ale acestora, în temeiul articolului 179 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei.

La primirea unei cereri de sprijin, Comisia notifică de îndată punctele de contact desemnate de către statele membre în temeiul articolului 9 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

În notificare, Comisia poate, după caz, să invite statele membre să îi transmită detalii cu privire la oricare dintre resursele de transport pe care le pot pune la dispoziția statului membru solicitant sau să îi comunice orice altă soluție pe care pot să o propună pentru a satisface nevoile exprimate de către țara afectată. Comisia poate indica o perioadă maximă de timp pentru furnizarea acestor informații.

De la data notificării de către Comisie a punctelor de contact, menționată la alineatul (1), sprijinul pentru transport devine eligibil pentru cofinanțare din partea Uniunii, fără a aduce atingere articolului 53.

Statele membre care pot oferi sprijin pentru transport informează Comisia cât mai curând posibil și în termen de maximum 24 de ore de la primirea notificării menționate la articolul 49, cu excepția cazului în care se prevede altfel în notificare, cu privire la resursele de transport pe care le pot pune la dispoziție în mod voluntar ca răspuns la cererea de sprijin pentru punerea în comun și identificarea resurselor de transport. Aceste informații conțin elementele prevăzute în partea B din anexa VIII și includ informații privind condițiile financiare sau alte restricții, dacă este cazul.

Comisia compilează cât mai curând posibil informațiile privind resursele de transport disponibile și le transmite statului membru solicitant.

Pe lângă informațiile menționate la alineatul (2), Comisia transmite statelor membre orice altă informație pe care o deține privind resursele de transport disponibile din alte surse, inclusiv de pe piața comercială, și facilitează accesul statelor membre la aceste resurse suplimentare.

Statul membru solicitant informează Comisia cu privire la soluțiile de transport pe care le-a ales și intră în legătură cu statele membre care oferă un astfel de ajutor sau cu operatorul identificat de către Comisie.

Comisia informează toate statele membre cu privire la alegerea făcută de statul membru solicitant. Statul membru respectiv informează cu regularitate Comisia cu privire la progresele realizate în ceea ce privește acordarea asistenței sale în domeniul protecției civile.

Atunci când a fost identificată o posibilă soluție de transport de către un stat membru, dar este necesară o finanțare din partea Uniunii pentru a permite transportul asistenței în materie de protecție civilă, statul membru poate solicita un grant din partea Uniunii.

Statul membru în cauză indică în cererea sa procentul de cofinanțare din partea Uniunii pe care îl solicită, care nu poate depăși 55 % din costurile eligibile pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE și nu poate depăși plafonul de 85 % din cheltuielile eligibile pentru acțiuni de transport în temeiul articolului 23 alineatul (3) literele (a) și (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Comisia informează de îndată toate statele membre cu privire la cerere.

Comisia poate institui parteneriate-cadru cu autoritățile competente relevante ale statelor membre, astfel cum sunt menționate la articolul 178 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012.

În cazurile în care statul membru care solicită sprijin pentru transport nu a identificat nicio soluție de transport, statul membru în cauză poate cere Comisiei să încheie un contract de servici de transport cu entități private sau alte entități, în vederea transportării asistenței sale în materie de protecție civilă în statul afectat.

La primirea unei cereri în temeiul alineatului (1), Comisia informează de îndată toate statele membre cu privire la aceasta și informează statul membru care solicită un serviciu de transport cu privire la orice soluții de transport disponibile și la costurile acestora.

Pe baza schimbului de informații menționat la alineatele (1) și (2), statul membru confirmă în scris cererea sa de serviciu de transport și angajamentul său de a rambursa Comisia în conformitate cu dispozițiile articolului 54. Statul membru indică procentul costurilor eligibile pe care îl va rambursa. Acest procent este de cel puțin 45 % pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE și de 15 % pentru acțiunile de transport prevăzute la articolul 23 alineatul (3) literele (a) și (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Statul membru notifică de îndată Comisiei orice modificare a cererii sale de servicii de transport.

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE și principiile economiei, eficienței și eficacității din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, se iau în considerare următoarele elemente:

informațiile furnizate în cererea de finanțare din partea Uniunii prezentată de către statul membru în conformitate cu articolul 48 alineatul (2);

nevoile exprimate de către statul afectat;

eventuale evaluări ale necesităților, efectuate de către experți care îi raportează Comisiei pe durata dezastrului;

alte informații relevante și fiabile de care dispune Comisia la momentul adoptării deciziei și care au fost furnizate de către statele membre și organizațiile internaționale;

eficiența și eficacitatea soluțiilor de transport concepute pentru a asigura furnizarea la timp a asistenței în materie de protecție civilă;

posibilitățile de achiziții publice la nivel local;

alte acțiuni întreprinse de către Comisie.

Statele membre furnizează orice informație suplimentară necesară pentru a analiza dacă sunt respecte criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Statele membre transmit Comisiei informațiile solicitate în cel mai scurt timp de la primirea unei cereri de astfel de informații.

Comisia indică prefinanțarea care trebuie plătită, care poate fi în valoare de până la 85 % din contribuția financiară a Uniunii solicitată, cu condiția să fie disponibile resurse bugetare. Nu se acordă prefinanțare pentru granturi a căror valoare este mai mică decât pragul stabilit pentru granturile de valoare mică, astfel cum sunt definite la articolul 185 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, cu excepția cazului în care statul membru care solicită sprijin financiar poate demonstra că neacordarea prefinanțării ar compromite desfășurarea acțiunii.

Decizia privind sprijinul financiar se comunică de îndată statului membru care solicită sprijinul financiar. Aceasta se comunică, de asemenea, tuturor celorlalte state membre.

Cererile de grant pentru transport individuale pentru care se solicită o contribuție financiară din partea Uniunii a cărei valoare este mai mică de 2500 EUR nu sunt eligibile pentru cofinanțare din partea Uniunii, cu excepția cazului în care intră sub incidența parteneriatelor-cadru menționate la articolul 51 alineatul (3).

Pentru costurile suportate de către Comisie în temeiul procedurii prevăzute la articolul 52, Comisia emite, în termen de 90 de zile de la finalizarea operațiunii de transport pentru care s-a acordat sprijin financiar din partea Uniunii, o notă de debit adresată statelor membre care au beneficiat de finanțare din partea Uniunii, pentru o sumă corespunzătoare dispozițiilor deciziei adoptate de Comisie cu privire la cererea de servicii de transport și care reprezintă cel puțin 15 % din costurile de transport aferente acțiunilor de transport desfășurate în temeiul articolului 23 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE și 45 % pentru acțiunile de transport desfășurate în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Statul membru care solicită sprijin pentru transport se abține de la solicitarea oricărei compensații din partea Uniunii pentru daune cauzate bunurilor sale ori personalului său atunci când dauna respectivă este o consecință a acordării sprijinului pentru transport în temeiul prezentei decizie, cu excepția cazului în care se dovedește că daunele respective sunt rezultatul unei fraude sau al unei abateri grave.

Statele membre desemnează autoritățile competente autorizate să solicite și să primească sprijin financiar din partea Comisiei în aplicarea prezentei decizii și informează Comisia cu privire la aceasta în termen de 60 de zile de la data notificării prezentei decizii. Orice modificare a acestor informații se notifică de îndată Comisiei.

Cu toate acestea, notificările efectuate de către autoritățile competente ale statelor membre în temeiul articolului 12 din Decizia 2007/606/CE, Euratom rămân valabile până la primirea unei noi notificări din partea statului membru în cauză.

CAPITOLUL 14

Deciziile 2004/277/CE, Euratom și 2007/606/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IX.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

ANEXA ICECIS

ANEXA I

CECIS

Model de card de țară pentru (țara), care participă la sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS)

menționat la articolul 8 litera (b) din Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului

Autoritatea națională competentă:

Membrul Comitetului de gestionare și reglementare

Prenume

Nume

Strada

Localitatea

Cod poștal

Telefon

Fax

E-mail

(Vă rugăm să completați un tabel similar pentru membrii supleanți.)

Informații privind locul (locurile) de amplasare a punctului (punctelor) de contact care trebuie conectate la CECIS

Instituția

Strada

Localitatea

Codul poștal

Șeful serviciului operațional al organizației care este punctul de contact

Persoana de contact pentru chestiuni tehnice

Responsabilul local de securitate pentru înregistrare

Nume

Prenume

Telefon

Fax

E-mail

(Vă rugăm să adăugați randurile necesare dacă există mai multe locuri de amplasare.)

Comisia comunică în scris autorității naționale competente toate celelalte specificații tehnice relevante.

ACORD

Suntem de acord cu cele menționate mai sus și ne angajăm:

— să furnizăm Comisiei Europene toate informațiile și asistența necesare în contextul dezvoltării ulterioare și al implementării CECIS;

— să asigurăm disponibilitatea resurselor bugetare necesare pentru funcționarea conexiunii.

Membru al Comitetului de gestionare și de reglementare:

(Semnătura)

(Data)

Director general:

(Semnătura)

(Data)

Vă rugăm să transmiteți Comisiei Europene, DG ECHO.B1, Emergency Response Unit, prin corespondență obișnuită sau prin fax, un exemplar semnat, precum și o copie prin e-mail la adresa ECHO-ERCC@ec.europa.eu.

ANEXA IICERINȚELE GENERALE PRIVIND MODULELE ȘI ECHIPELE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN

ANEXA II

CERINȚELE GENERALE PRIVIND MODULELE ȘI ECHIPELE DE ASISTENȚĂ TEHNICĂ ȘI DE SPRIJIN

Pompare de mare capacitate

Epurarea apei

Operațiuni de căutare și de salvare în zonele urbane în condiții de dificultate medie

Operațiuni de căutare și de salvare în zonele urbane în condiții de dificultate mare

Modul de combatere aeriană a incendiilor forestiere cu ajutorul elicopterelor

Modul de combatere aeriană a incendiilor forestiere cu ajutorul avioanelor

Post medical complex

Post medical complex cu secție de chirurgie

Spital de campanie

Evacuarea medicală pe calea aerului a victimelor dezastrelor

Tabără temporară pentru situații de urgență

Detectarea și prelevarea de probe de natură chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN)

Operațiuni de căutare și salvare în condiții de risc chimic, bacteriologic, radiologic sau nuclear

Combaterea terestră a incendiilor forestiere

Combaterea terestră a incendiilor forestiere cu ajutorul vehiculelor

Stoparea inundațiilor

Salvarea victimelor inundațiilor cu ajutorul bărcilor

Echipă medicală de urgență (Emergency medical team – EMT) de tip 1 (fixă): îngrijire medicală ambulatorie de urgență

Echipă medicală de urgență (EMT) de tip 1 (mobilă): îngrijire medicală ambulatorie de urgență

Echipă medicală de urgență (EMT) de tip 2: îngrijiri chirurgicale de urgență în spital

Echipă medicală de urgență (EMT) de tip 3: îngrijire specializată în spital

Echipele de asistență tehnică și de sprijin

Cerințe generale pentru echipele de asistență tehnică și de sprijin

ANEXA III

ANEXA III

OBIECTIVELE ÎN MATERIE DE CAPACITATE ALE EERC

Pentru a asigura disponibilitatea, este posibil să se înregistreze un număr mai mare de capacități în cadrul EERC (de exemplu, în caz de rotație). De asemenea, în cazul în care statele membre pun la dispoziție mai multe capacități, un număr mai mare de capacități pot fi înregistrate în cadrul EERC.

Pentru acest tip de modul, opțiunea de a înregistra un număr mai mare de capacități în cadrul EERC nu este posibilă. Obiectivul în materie de capacitate pentru acest tip de modul expiră cel mai târziu la 31 decembrie 2019.

ANEXA IVCERINȚELE DE CALITATE ȘI INTEROPERABILITATE ALE EERC

ANEXA IV

CERINȚELE DE CALITATE ȘI INTEROPERABILITATE ALE EERC

Pentru module, precum și pentru echipele de asistență tehnică și de sprijin, cerințele stabilite în anexa II se aplică în configurația de demarare. În viitor, cerințele de calitate și interoperabilitate se vor examina de către Comisie în cooperare cu statele membre, cu scopul de a îmbunătăți și mai mult disponibilitatea capacităților de răspuns în cadrul EERC, inclusiv în ceea ce privește timpii de răspuns ai acestora.

În cazul capacităților de răspuns de altă natură și al experților, cerințele de calitate și interoperabilitate se definesc, de asemenea, de către Comisie în cooperare cu statele membre.

Pentru module, precum și pentru echipele de asistență tehnică și de sprijin, cerințele stabilite în anexa II se aplică în configurația de demarare. În viitor, cerințele de calitate și interoperabilitate se vor examina de către Comisie în cooperare cu statele membre, cu scopul de a îmbunătăți și mai mult disponibilitatea capacităților de răspuns în cadrul EERC, inclusiv în ceea ce privește timpii de răspuns ai acestora.

În cazul capacităților de răspuns de altă natură și al experților, cerințele de calitate și interoperabilitate se definesc, de asemenea, de către Comisie în cooperare cu statele membre.

ANEXA VPROCEDURA DE CERTIFICARE ȘI ÎNREGISTRARE ÎN EERC

ANEXA V

PROCEDURA DE CERTIFICARE ȘI ÎNREGISTRARE ÎN EERC

INFORMAȚII

La înscrierea pentru participarea la procedura de certificare și înregistrare a unui anumit activ în EERC trebuie furnizate informații enumerate mai jos, precum și orice altă informație pe care Comisia o consideră necesară:

o autoevaluare prin care se atestă faptul că activul îndeplinește cerințele de calitate stabilite pentru acest tip de activ;

fișa informativă a modulului, în care sunt incluse informații privind echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură sau experții (fișe informative CECIS);

confirmarea măsurilor necesare instituite pentru a garanta faptul că autoritatea competentă și punctele de contact naționale sunt capabile permanent să soluționeze fără întârziere cererile de trimitere pe teren a activelor lor înregistrate în EERC;

confirmarea faptului că au fost adoptate toate măsurile necesare, inclusiv toate mecanismele de finanțare necesare, pentru a se asigura faptul că activul înregistrat în EERC poate fi trimis pe teren imediat în urma unei invitații formulate în acest sens de către Comisie;

durata exactă a angajării prealabile în EERC [minimum un an și maximum trei ani, cu excepția experților, în cazul cărora durata minimă poate fi de numai 6 luni];

informații privind perioada maximă garantată necesară pentru mobilizare [maximum 12 ore de la acceptarea ofertei];

situarea geografică a activului, locul orientativ al mobilizării (aeroport etc.), aria geografică normală de trimitere pe teren, precum și eventuale restricții geografice;

procedurile de operare standard (standard operating procedures — SOP) ale modulului, inclusiv ale echipei de asistență tehnică și de sprijin sau ale capacităților de răspuns de altă natură (de exemplu, orientări privind procedurile de operare standard ale modulelor);

toate informațiile relevante privind transportul, cum ar fi dimensiunile, greutatea, restricțiile de zbor etc., modurile de transport preferate; dacă este relevant: accesul la porturi;

orice altă restricție sau altă condiție previzibilă cu privire la trimiterea pe teren;

un dosar de experiență, care să conțină rezumate ale misiunilor anterioare ale modulului, ale capacităților de răspuns de altă natură sau ale experților; participarea la exerciții ale mecanismului Uniunii, formarea personalului-cheie (a șefului de echipă, a adjunctului acestuia) prin intermediul mecanismului Uniunii, conformitatea cu standardele internaționale, atunci când este cazul [de exemplu, standardele Grupului consultativ internațional de căutare și de salvare (INSARAG), ale OMS, ale FISCR etc.];

o autoevaluare a necesităților de adaptare și a costurilor conexe;

toate informațiile de contact necesare;

certificat din care să reiasă că modulul, inclusiv echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură sau experții, respectă cerințele de calitate [și au trecut cu succes procedura de certificare].

ETAPELE DE CERTIFICARE

Procesul de certificare include o vizită consultativă, un exercițiu de simulare pe calculator și un exercițiu pe teren. Exercițiul pe teren poate fi anulat pentru modulele legate de incendii, taberele temporare de urgență, modulele de evacuare medicală pe calea aerului și anumite alte capacități de răspuns de la caz la caz.

Echipele de căutare și salvare urbană (în condiții de dificultate medie și grea) sunt considerate certificate dacă au fost supuse clasificării externe INSARAG. Nu se creează niciun proces de certificare separat pentru echipele de căutare și salvare urbană în cadrul EERC.

Echipele medicale de urgență (tipurile 1, 2, 3 și îngrijirea specializată) sunt considerate certificate dacă au fost supuse procesului de verificare al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Procedura de înregistrare și certificare a echipelor medicale de urgență în EERC completează procesul de verificare al OMS.

o autoevaluare prin care se atestă faptul că activul îndeplinește cerințele de calitate stabilite pentru acest tip de activ;

fișa informativă a modulului, în care sunt incluse informații privind echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură sau experții (fișe informative CECIS);

confirmarea măsurilor necesare instituite pentru a garanta faptul că autoritatea competentă și punctele de contact naționale sunt capabile permanent să soluționeze fără întârziere cererile de trimitere pe teren a activelor lor înregistrate în EERC;

confirmarea faptului că au fost adoptate toate măsurile necesare, inclusiv toate mecanismele de finanțare necesare, pentru a se asigura faptul că activul înregistrat în EERC poate fi trimis pe teren imediat în urma unei invitații formulate în acest sens de către Comisie;

durata exactă a angajării prealabile în EERC [minimum un an și maximum trei ani, cu excepția experților, în cazul cărora durata minimă poate fi de numai 6 luni];

informații privind perioada maximă garantată necesară pentru mobilizare [maximum 12 ore de la acceptarea ofertei];

situarea geografică a activului, locul orientativ al mobilizării (aeroport etc.), aria geografică normală de trimitere pe teren, precum și eventuale restricții geografice;

procedurile de operare standard (standard operating procedures — SOP) ale modulului, inclusiv ale echipei de asistență tehnică și de sprijin sau ale capacităților de răspuns de altă natură (de exemplu, orientări privind procedurile de operare standard ale modulelor);

toate informațiile relevante privind transportul, cum ar fi dimensiunile, greutatea, restricțiile de zbor etc., modurile de transport preferate; dacă este relevant: accesul la porturi;

orice altă restricție sau altă condiție previzibilă cu privire la trimiterea pe teren;

un dosar de experiență, care să conțină rezumate ale misiunilor anterioare ale modulului, ale capacităților de răspuns de altă natură sau ale experților; participarea la exerciții ale mecanismului Uniunii, formarea personalului-cheie (a șefului de echipă, a adjunctului acestuia) prin intermediul mecanismului Uniunii, conformitatea cu standardele internaționale, atunci când este cazul [de exemplu, standardele Grupului consultativ internațional de căutare și de salvare (INSARAG), ale OMS, ale FISCR etc.];

o autoevaluare a necesităților de adaptare și a costurilor conexe;

toate informațiile de contact necesare;

certificat din care să reiasă că modulul, inclusiv echipa de asistență tehnică și de sprijin, capacitățile de răspuns de altă natură sau experții, respectă cerințele de calitate [și au trecut cu succes procedura de certificare].

ANEXA VIMODELUL DE PLANURI SPECIFICE DE TRIMITERE PE TEREN ÎN CADRUL ERCC

ANEXA VI

MODELUL DE PLANURI SPECIFICE DE TRIMITERE PE TEREN ÎN CADRUL ERCC

Plan specific de trimitere pe teren în cadrul ERCC pentru [denumirea dezastrului]

Descrierea scenariului de intervenție

Analiză situației — coordonarea la fața locului

Trimitere la scenarii de intervenție generale elaborate în prealabil

Scenarii de ieșire

Criterii de selecție pentru activele EERC

Trimitere la situația securității la fața locului

Trimitere la criterii de selecție definite în prealabil: disponibilitatea, pertinența, locul/proximitatea, durata transportului și costurile etc.

Indicarea gradului de urgență

Limite geografice și alte limite predefinite

Actualizarea informațiilor privind statutul mecanismului

Cereri, oferte, echipa UE din domeniul protecției civile, punerea în comun a capacităților de transport

Recomandări privind

Furnizarea asistenței

Nevoile critice

Alte elemente relevante, dacă sunt disponibile, cum ar fi logistică, vamă, destinatari

Analiză situației — coordonarea la fața locului

Trimitere la scenarii de intervenție generale elaborate în prealabil

Scenarii de ieșire

Trimitere la situația securității la fața locului

Trimitere la criterii de selecție definite în prealabil: disponibilitatea, pertinența, locul/proximitatea, durata transportului și costurile etc.

Indicarea gradului de urgență

Limite geografice și alte limite predefinite

Cereri, oferte, echipa UE din domeniul protecției civile, punerea în comun a capacităților de transport

Furnizarea asistenței

Nevoile critice

Alte elemente relevante, dacă sunt disponibile, cum ar fi logistică, vamă, destinatari

ANEXA VIIORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE RELEVANTE

ANEXA VII

ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE RELEVANTE

Prezenta anexă conține o listă cu organizațiile internaționale relevante menționate la articolul 16 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE. Asistența Uniunii în materie de protecție civilă poate fi solicitată prin intermediul sau de către oricare dintre următoarele organizații internaționale relevante.

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM)

Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FISCR)

Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC)

Organizația Internațională pentru Migrație (OIM)

Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FISCR)

Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC)

ANEXA VIIISPRIJIN PENTRU TRANSPORT

ANEXA VIII

SPRIJIN PENTRU TRANSPORT

PARTEA A

Informații de furnizat de către statele membre care solicită sprijin pentru transport

Dezastrul/urgența, țara afectată

Trimiteri la mesaje emise de Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC)

Statul/autoritățile care solicită sprijin pentru transport

Forma de sprijin pentru transport solicitată (alegeți una sau mai multe dintre opțiunile de mai jos):

A.Identificarea mijloacelor de transport disponibile din partea altor state membre (punerea în comun a mijloacelor de transport)DA/NUB.Identificarea mijloacelor de transport disponibile pe piața comercială (societatea de transport cu care Comisia Europeană a încheiat un contract pentru închirierea de mijloace de transport) sau din alte surseDA/NUC.Sprijin financiar sub formă de granturi pentru transportDA/NU

Identificarea mijloacelor de transport disponibile din partea altor state membre (punerea în comun a mijloacelor de transport)

DA/NU

Identificarea mijloacelor de transport disponibile pe piața comercială (societatea de transport cu care Comisia Europeană a încheiat un contract pentru închirierea de mijloace de transport) sau din alte surse

DA/NU

Sprijin financiar sub formă de granturi pentru transport

DA/NU

Destinatarul/beneficiarul final al asistenței transportate

Detalii privind asistența în domeniul protecției civile care trebuie transportată, inclusiv descrierea exactă a articolelor, greutatea, mărimea, volumul, suprafața la sol, ambalajul, făcând referire la standardele în materie de ambalaj pentru transportul aerian, terestru și maritim, menționarea eventualelor articole periculoase, caracteristicile vehiculelor, precum greutatea totală, mărimea, volumul, suprafața la sol și alte condiții de ordin juridic, vamal, sanitar sau din domeniul sănătății relevante pentru transportul și furnizarea asistenței

Informații privind numărul membrilor personalului care se deplasează/numărul pasagerilor care trebuie transportați

Informații privind modul în care asistența răspunde nevoilor țării afectate în ceea ce privește cererea țării afectate sau evaluarea necesităților, în special referitor la nevoile critice identificate

Informații privind stadiul asistenței puse la dispoziție, transmise de către statul afectat sau de către autoritatea de coordonare (acceptată/neacceptată încă)

Ruta de transport solicitată/preconizată

Locul/portul de îmbarcare și punctul de contact local

Locul/portul de debarcare și punctul de contact local. Dacă sunt disponibile, informații cu privire la persoana care va face aranjamentele necesare pentru descărcare și vămuire la locul/portul de debarcare

Punctul de contact pentru documentația/formalitățile vamale

Data/ora la care asistența/pasagerii este/sunt gata pentru a fi transportată/transportați de la punctul de îmbarcare

Informații privind eventualele posibilități de a deplasa asistența/pasagerii într-un loc/port de îmbarcare/centru alternativ în vederea unei deplasări ulterioare

Informații suplimentare (după caz), dacă sunt disponibile, locul de livrare, adresa și datele de contact ale destinatarului

Informații privind eventualele contribuții la costurile de transport

Informații privind alte soluții de transport identificate deja

Informații privind o eventuală cerere de cofinanțare din partea Uniunii (dacă este cazul)

Numele și datele de contact ale reprezentantului organizației care solicită sprijin pentru transport

PARTEA B

Informații de furnizat de către statele membre sau de către Comisie atunci când oferă sprijin pentru transport

Dezastrul/urgența, țara afectată

Statul/organizația care răspunde

Trimiteri la mesaje transmise de către Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) și la mesaje ale statului membru/organizației care solicită sprijin pentru transport

Detalii tehnice privind oferta de transport, inclusiv tipurile de resurse de transport disponibile, datele și orele la care se desfășoară operațiunea de transport, numărul de deplasări sau de ieșiri necesare

Detalii specifice, constrângerile și modalitățile aferente asistenței din domeniul protecției civile care urmează să fie transportată, inclusiv greutatea, mărimea, volumul, suprafața la sol, ambalajul, eventualele articole periculoase, pregătirea vehiculului, cerințele de manevrare, membrii personalului/pasagerii care călătoresc și alte condiții de ordin juridic, vamal, sanitar sau din domeniul sănătății relevante pentru transport

Ruta de transport propusă

Locul/portul de îmbarcare și punctul de contact local

Locul/portul de debarcare și punctul de contact local

Punctul de contact pentru documentația/formalitățile vamale

Data/ora la care asistența/pasagerii trebuie să fie gata pentru a fi transportată/transportați de la punctul de îmbarcare

Informații privind orice cerință de deplasare a asistenței/pasagerilor la un loc/port de îmbarcare/centru alternativ în vederea unei deplasări ulterioare

Data/ora la care se preconizează că asistența/pasagerii vor ajunge la locul/portul de debarcare

Informații suplimentare (dacă este cazul)

Informații privind eventualele cereri de contribuție la costurile de transport, contribuții financiare și detalii privind orice condiții sau restricții speciale aferente ofertei

Numele și datele de contact ale reprezentantului organizației care oferă sprijin pentru transport

ANEXA IXTABELUL DE CORESPONDENȚĂ

ANEXA IX

TABELUL DE CORESPONDENȚĂ

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14

Tabelul 15

Tabelul 16

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 19

Tabelul 20

Tabelul 21

Tabelul 22

Module

Echipele de asistență tehnică și de sprijin

Alte capacități de răspuns

Tabelul 26