Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

PARTEA I

Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

cereale, partea I;

orez, partea II;

zahăr, partea III;

furaje uscate, partea IV;

semințe, partea V;

hamei, partea VI;

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

in și cânepă, partea VIII;

fructe și legume, partea IX;

produse din fructe și legume procesate, partea X;

banane, partea XI;

vin, partea XII;

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

tutun, partea XIV;

carne de vită și mânzat, partea XV;

lapte și produse lactate, partea XVI;

carne de porc, partea XVII;

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

ouă, partea XIX;

carne de pasăre, partea XX;

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

produse apicole, partea XXII;

viermi de mătase, partea XXIII;

alte produse, partea XXIV.

Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

Definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/2116 și în Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului se aplică în sensul prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în prezentul regulament.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să modifice definițiile referitoare la sectoarele stabilite în anexa II în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței și fără a adăuga noi definiții.

În sensul prezentului regulament:

regiuni mai puțin dezvoltate înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

recoltarea înainte de coacere înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor de struguri neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă, fiind exclusă nerecoltarea care constă în lăsarea strugurilor de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție.

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc ratele de conversie pentru orez în diferite etape de procesare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Se stabilesc următorii ani de comercializare:

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie ale unui an dat, pentru sectorul fructelor și legumelor, sectorul fructelor și legumelor procesate și sectorul bananelor;

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și sectorul viermilor de mătase;

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

sectorul cerealelor;

sectorul semințelor;

sectorul inului și al cânepii;

sectorul laptelui și al produselor lactate;

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului și cu privire la măslinele de masă;

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului și cu privire la uleiul de măsline.

Se fixează următoarele praguri de referință:

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

pentru carnea de porc, 1509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

pentru sectorul uleiului de măsline:

1779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

1710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

1524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

1779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

1710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

1524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

TITLUL I

CAPITOLUL I

Secțiunea 1

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

orez nedecorticat;

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 02011000 și 02012020-02012050;

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

Intervenția publică este disponibilă pentru:

grâu comun, de la 1 octombrie la 31 mai;

grâu dur, orz și porumb, pe durata întregului an;

orez nedecorticat, pe durata întregului an;

carne de vită și mânzat, pe durata întregului an;

unt și lapte praf degresat, de la 1 februarie la 30 septembrie.

În cursul perioadelor menționate la articolul 12, intervenția publică:

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Prețul de intervenție publică înseamnă:

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

să se evite orice perturbare a pieței;

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 15 alineatul (2) din prezentul regulament.

Statele membre notifică Comisiei toate informațiile necesare pentru a permite monitorizarea respectării principiilor prevăzute la alineatul (1).

În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care produsele achiziționate conform intervenției publice au fost cumpărate sau vândute în anul anterior. Respectivele detalii includ volumele relevante și prețurile de achiziție și de vânzare.

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

zahăr alb;

ulei de măsline și măsline de masă;.

fibre de in;

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

brânză;

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

carne de porc;

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

cerințele tehnice justifică această prezentare;

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

greutatea carcasei;

culoarea cărnii;

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Secțiunea 1

Schema de ajutor destinată îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Ajutorul din partea Uniunii se acordă pentru copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22:

pentru aprovizionarea cu produsele eligibile menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol și pentru distribuirea respectivelor produse;

pentru măsurile educative însoțitoare; și

pentru acoperirea anumitor costuri legate de echipamente, publicitate, monitorizare și evaluare, precum și de logistică și distribuire, în măsura în care aceste costuri nu sunt acoperite de litera (a) din prezentul paragraf.

În sensul prezentei secțiuni:

fructe și legume destinate școlilor înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (a) și la alineatul (4) litera (a);

lapte destinat școlilor înseamnă produsele menționate la alineatul (3) litera (b) și la alineatul (4) litera (b), precum și produsele menționate în anexa V.

Statele membre care doresc să participe la schema de ajutoare în temeiul alineatului (1) (denumită în continuare programul pentru școli) și care solicită ajutorul corespunzător din partea Uniunii, acordă prioritate, ținând seama de circumstanțele naționale, distribuirii de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

fructe și legume și produse proaspete din sectorul bananelor;

lapte de consum și versiunile fără lactoză ale acestuia.

În pofida alineatului (3), pentru a promova consumul unor produse specifice și/sau pentru a răspunde unor nevoi nutriționale speciale ale copiilor de pe teritoriul acestora, statele membre pot să prevadă distribuirea de produse dintr-unul sau din ambele grupuri care urmează:

produse din fructe și legume prelucrate, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (a);

brânzeturi, caș, iaurt și alte tipuri de produse lactate fermentate sau acrite fără adaos de aromatizanți, fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao, în plus față de produsele menționate la alineatul (3) litera (b).

În cazurile în care consideră necesar pentru îndeplinirea obiectivelor programului pentru școli și a obiectivelor enunțate în strategiile menționate la alineatul (8), statele membre pot completa distribuirea produselor menționate la alineatele (3) și (4) cu produsele enumerate în anexa V.

Produsele distribuite în cadrul programului pentru școli nu conțin niciuna dintre următoarele:

adaos de zahăr;

adaos de sare;

adaos de grăsime;

adaos de îndulcitori; sau

potențiatori artificiali de aromă E 620-E 650, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului.

În plus față de produsele menționate la alineatele (3), (4) și (5) din prezentul articol, statele membre pot prevedea includerea altor produse agricole în cadrul măsurilor educative însoțitoare, în special cele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) literele (g) și (v).

Ca o condiție a participării sale la programul pentru școli, un stat membru întocmește, înainte de participarea sa la programul pentru școli și, ulterior, din șase în șase ani, la nivel național sau regional, o strategie pentru punerea în aplicare a programului. Strategia poate fi modificată de autoritatea responsabilă cu elaborarea acesteia la nivel național sau regional, în special ținând seama de monitorizare și evaluare, precum și de rezultatele obținute. Strategia include cel puțin identificarea nevoilor care trebuie satisfăcute, clasificarea necesităților în funcție de priorități, grupul-țintă, rezultatele preconizate a fi obținute și, dacă sunt disponibile, obiectivele cuantificate care trebuie atinse în raport cu situația inițială și stabilește cele mai adecvate instrumente și acțiuni pentru realizarea obiectivelor respective.

În cadrul propriilor strategii, statele membre stabilesc lista tuturor produselor care urmează să fie furnizate în cadrul programului pentru școli, fie prin distribuire periodică, fie în cadrul măsurilor educative însoțitoare. Fără a aduce atingere alineatului (6), statele membre asigură, de asemenea, implicarea corespunzătoare a autorităților lor naționale responsabile din domeniul sănătății și al nutriției în elaborarea respectivei liste, sau autorizarea corespunzătoare de către autoritățile respective a acelei liste, în conformitate cu procedurile naționale.

Pentru eficientizarea programului pentru școli, statele membre prevăd, de asemenea, măsuri educative însoțitoare, care pot include, printre altele, măsuri și activități care vizează restabilirea unei legături între copii și agricultură prin intermediul unor activități, cum ar fi vizitele la ferme, și prin intermediul distribuirii unei mai mari varietăți de produse agricole, după cum se menționează la alineatul (7). Respectivele măsuri pot, de asemenea, să fie destinate educării copiilor cu privire la aspecte conexe, cum ar fi obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale, agricultura ecologică, producția durabilă sau combaterea risipei alimentare.

Statele membre aleg produsele care urmează să facă obiectul distribuirii sau urmează să fie incluse în măsurile educative însoțitoare pe baza unor criterii obiective, care includ unul sau mai multe dintre următoarele: considerente de sănătate și de mediu, caracterul sezonier, soiul și disponibilitatea produselor locale sau regionale, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune. Statele membre pot încuraja în special achizițiile locale sau regionale, produsele ecologice, lanțurile de aprovizionare scurte sau beneficiile pentru mediu, inclusiv ambalajele durabile, și, dacă este cazul, produsele recunoscute în temeiul sistemelor de calitate instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Fără a aduce atingere alineatului (4) din prezentul articol, ajutorul din cadrul programului pentru școli alocat pentru distribuirea de produse, pentru măsurile educative însoțitoare și pentru costurile aferente menționate la articolul 23 alineatul (1) nu depășește 220804135 EUR pe an școlar. În cadrul respectivei limite globale, ajutorul nu depășește:

pentru fructele și legumele destinate școlilor: 130608466 EUR pe an școlar;

pentru laptele destinat școlilor: 90195669 EUR pe an școlar.

Ajutorul menționat la alineatul (1) se alocă fiecărui stat membru ținând seama de următoarele elemente:

numărul de copii cu vârsta cuprinsă între șase și zece ani din statul membru vizat;

gradul de dezvoltare a regiunilor din statul membru vizat astfel încât să se asigure faptul că se alocă un ajutor mai mare pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru insulele mici din Marea Egee în înțelesul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013; și

pentru laptele destinat școlilor, pe lângă criteriile menționate la literele (a) și (b), utilizarea anterioară a ajutorului din partea Uniunii pentru aprovizionarea cu lapte și produse lactate destinate copiilor.

Statele membre care doresc să participe la programul pentru școli depun în fiecare an o cerere de ajutor din partea Uniunii, precizând suma solicitată pentru fructele și legumele destinate școlilor și suma solicitată pentru laptele destinat școlilor pe care doresc să le distribuie.

Fără a depăși limita globală de 220804135 EUR prevăzută la alineatul (1), orice stat membru poate transfera, o dată pe an școlar, până la 20 % din una sau din cealaltă repartizare orientativă a sa.

înainte de stabilirea repartizărilor definitive pentru anul școlar următor, între repartizările orientative ale statului membru; fie

după începutul anului școlar, între repartizările definitive ale statului membru, în cazul în care astfel de repartizări au fost stabilite pentru statul membru în cauză.

Programul pentru școli nu aduce atingere altor programe naționale separate pentru școli care sunt compatibile cu dreptul Uniunii. Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la articolul 23 poate fi utilizat pentru a extinde domeniul de aplicare sau eficacitatea oricărui program național pentru școli existent sau a oricărui program de distribuire la nivelul școlilor care furnizează fructe și legume destinate școlilor și lapte destinat școlilor, dar nu înlocuiește finanțarea acestor programe naționale existente, cu excepția distribuirii de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ. În cazul în care un stat membru decide să extindă domeniul de aplicare a unui program național pentru școli existent sau să îl facă mai eficace prin solicitarea de ajutor din partea Uniunii, acesta indică în strategia prevăzută la articolul 23 alineatul (8) modul în care se va realiza acest lucru.

Statele membre pot acorda, pe lângă ajutorul din partea Uniunii, un ajutor național pentru finanțarea programului pentru școli.

Uniunea poate finanța, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, publicitate, monitorizare și evaluare legate de programul pentru școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la obiectivele programului și măsuri conexe privind crearea de rețele care au drept scop schimbul de experiență și bune practici în vederea facilitării punerii în aplicare și a gestionării programului.

Statele membre care participă la programul pentru școli aduc la cunoștința publicului, în incintele școlare sau în alte locuri relevante, implicarea lor în program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune. Statele membre pot utiliza orice instrumente adecvate de publicitate, care pot include afișe, site-uri internet dedicate, materiale grafice informative și campanii de informare și de sensibilizare. Statele membre garantează valoarea adăugată și vizibilitatea programului Uniunii pentru școli în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

Pentru a promova obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul acordat în cadrul programului pentru școli îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește norme referitoare la:

criteriile suplimentare referitoare la eligibilitatea grupului-țintă prevăzut la articolul 22;

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile educative însoțitoare.

Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii și pentru a facilita punerea în aplicare a programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate articolul 227 în ceea ce privește:

identificarea costurilor și a măsurilor care sunt eligibile pentru ajutor din partea Uniunii;

obligația statelor membre de a monitoriza și de a evalua eficacitatea propriului program pentru școli.

Pentru a ține cont de progresul științific, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește completarea listei de potențiatori artificiali de aromă prevăzuți la articolul 23 alineatul (6) primul paragraf litera (e).

Pentru a promova gradul de sensibilizare cu privire la programul pentru școli și pentru a mări vizibilitatea ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care să solicite statelor membre care participă la programul pentru școli să aducă în mod clar la cunoștința publicului faptul că primesc sprijin din partea Uniunii pentru punerea în aplicare a programului, inclusiv în legătură cu:

dacă este adecvat, stabilirea de criterii specifice în ceea ce privește prezentarea, structura, dimensiunea și conceperea identificatorului comun sau a elementelor grafice;

criteriile specifice legate de utilizarea de instrumente de publicitate.

Pentru a asigura valoarea adăugată și vizibilitatea programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 în ceea ce privește normele referitoare la distribuirea de produse în raport cu furnizarea altor mese în instituțiile de învățământ.

Ținând seama de necesitatea de a se asigura că ajutorul din partea Uniunii se reflectă în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului pentru școli, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 prin care se solicită statelor membre să explice, în cadrul propriilor strategii, modul în care se va realiza acest lucru.

Comisia poate adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni, inclusiv cele privind:

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

cererile de ajutor și plățile, inclusiv simplificarea procedurilor care rezultă din cadrul comun pentru programul pentru școli;

metodele de promovare a programului pentru școli și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acestuia;

prezentarea, formatul și conținutul cererilor anuale de ajutor, al rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul pentru școli;

aplicarea articolului 23a alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește termenele pentru transferuri și în ceea ce privește prezentarea, formatul și conținutul notificărilor de transfer.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului;

îmbunătățirea competitivității culturilor de măsline prin modernizare;

ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă, în special monitorizarea calității uleiurilor de măsline vândute consumatorilor finali, sub autoritatea administrațiilor naționale;

difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2020 este:Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2021 și, respectiv, pentru 2022 este:

11098000 EUR pentru Grecia;

576000 EUR pentru Franța;

35991000 EUR pentru Italia.

10666000 EUR pentru Grecia;

554000 EUR pentru Franța;

34590000 EUR pentru Italia.

Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

75 % pentru activitățile desfășurate în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

75 % pentru investițiile în active fixe și 50 % pentru alte activități desfășurate în domeniul menționat la alineatul (1) litera (d);

75 % pentru programele de lucru desfășurate în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizațiile recunoscute menționate la alineatul (1) din cel puțin două state membre producătoare, în domeniile menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), și 50 % pentru celelalte activități desfășurate în aceleași domenii.

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

în ceea ce privește domeniile menționate la articolul 29 alineatul (1), măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul Uniunii și activitățile și costurile care nu pot fi finanțate;

nivelul minim al finanțării din partea Uniunii alocate de statele membre pentru anumite domenii;

obligația de a constitui o garanție atunci când se prezintă o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului;

criteriile de care trebuie să țină seama statele membre în selectarea și aprobarea programelor de lucru.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

punerea în aplicare a unor programe de lucru și modificarea acestora;

plata ajutorului, inclusiv a avansurilor din acesta;

procedurile privind constituirea garanției și cuantumul acesteia atunci când este prezentată o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

contribuțiile financiare ale:

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

ajutor financiar din partea Uniunii, care poate fi acordat organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora în cazul în care respectivele asociații prezintă, gestionează și pun în aplicare un program operațional sau un program operațional parțial, în conformitate cu termenii și condițiile care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 37 și, respectiv, al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 38.

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

planificarea producției, inclusiv estimarea și monitorizarea producției și a consumului;

ameliorarea calității produselor, indiferent dacă acestea sunt proaspete sau procesate;

creșterea valorii comerciale a produselor;

promovarea produselor proaspete sau procesate;

măsuri de protecție a mediului, în special în domeniul apei, și metode de producție care să respecte mediul, inclusiv agricultura ecologică;

prevenirea și gestionarea crizelor, inclusiv furnizarea de îndrumare profesională altor organizații de producători, asociații ale organizațiilor de producători, grupuri de producători sau producători individuali.

Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

acțiunile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt integral finanțate din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective și că fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale acestor organizații membre;

acțiunile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

nu există finanțare dublă.

Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

investiții de eficientizare a gestionării volumelor introduse pe piață;

măsuri referitoare la cursuri de formare și schimburi de bune practici;

promovarea și comunicarea, inclusiv acțiunile și activitățile care au ca scop diversificarea și consolidarea pe piețele de fructe și legume, fie cu caracter preventiv, fie în perioade de criză;

sprijin pentru costurile administrative generate de constituirea unor fonduri mutuale și contribuție financiară pentru realimentarea fondurilor mutuale, în urma compensațiilor plătite membrilor producători care se confruntă cu o scădere drastică a veniturilor lor ca urmare a unor condiții de piață nefavorabile;

replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

retragerea de pe piață;

recoltarea înainte de coacere sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

asigurarea recoltelor;

îndrumare profesională oferită organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători, grupurilor de producători sau producătorilor individuali.

În sensul prezentei secțiuni:

recoltare înainte de coacere înseamnă recoltarea totală, pe o anumită suprafață, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive;

nerecoltare înseamnă încetarea actualului ciclu de producție pe suprafața în cauză în cazul în care produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă. Distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu se consideră nerecoltare.

Statele membre se asigură că:

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale vizează acțiuni de protecție a mediului.

Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

este prezentat de mai multe organizații de producători din Uniune care participă, în state membre diferite, la programe transnaționale;

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în programe care funcționează pe bază interprofesională;

acoperă numai ajutorul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului;

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care reprezintă rezultatul unei fuziuni dintre două organizații de producători recunoscute;

este primul program prezentat de o asociație recunoscută a organizațiilor de producători;

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

este prezentat de o organizație de producători dintr-una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 100 % în următoarele cazuri:

retragerile de fructe și de legume de pe piață care nu depășesc 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;

distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;

acțiunile legate de oferirea de îndrumare profesională altor organizații de producători sau grupurilor de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, cu condiția ca respectivele organizații sau grupuri să fie din regiunile statelor membre menționate la articolul 35 alineatul (1) din prezentul regulament, sau producătorilor individuali.

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților lor de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special deoarece le lipsesc mijloacele adecvate de subzistență;

distribuirea gratuită către unități penitenciare, școli și instituții publice de învățământ, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, precum și către spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că respectivele cantități distribuite în acest fel sunt în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități;

În regiunile statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este mult sub media Uniunii, statele membre pot acorda organizațiilor de producători o asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) și de până la 10 % din valoarea producției comercializate de oricare dintre aceste organizații de producători. Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

Gradul de organizare a producătorilor într-o regiune dintr-un stat membru este considerat ca fiind mult sub media Uniunii atunci când gradul mediu de organizare a fost mai mic de 20 % timp de trei ani consecutivi anterior punerii în aplicare a programului operațional. Gradul de organizare este calculat ca fiind valoarea producției de fructe și legume care a fost obținută în regiunea în cauză și comercializată de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători și de grupuri de producători recunoscute în conformitate cu articolul 125e din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, împărțită la valoarea totală a producției de fructe și legume care a fost obținută în acea regiune.

Statele membre care acordă asistență financiară națională în conformitate cu alineatul (1) informează Comisia cu privire la regiunile care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) și cu privire la asistența financiară națională acordată organizațiilor de producători din regiunile respective.

Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

justificarea priorităților alese;

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, precum și indicatorii de performanță;

evaluarea programelor operaționale;

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

fondurile operaționale și programele operaționale, în ceea ce privește:

sumele estimate, deciziile organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora referitoare la contribuțiile financiare și la utilizarea fondurilor operaționale;

măsurile, acțiunile, cheltuielile și costurile administrative și de personal care să fie incluse sau excluse din cadrul programelor operaționale, modificările acestora și cerințele suplimentare care să fie stabilite de statele membre;

evitarea dublei finanțări dintre programele operaționale și programele de dezvoltare rurală;

programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători;

normele specifice aplicabile în cazurile în care asociațiile organizațiilor de producători gestionează, dezvoltă, pun în aplicare și prezintă, integral sau parțial, programe operaționale;

obligația de a utiliza indicatori comuni în scopul monitorizării și evaluării programelor operaționale;

cadrul național și strategia națională pentru programe operaționale privind obligația de monitorizare și evaluare a eficacității cadrului național și a strategiilor naționale;

asistența financiară din partea Uniunii, cu privire la:

baza de calcul a asistenței financiare din partea Uniunii și valoarea producției comercializate, menționată la articolul 34 alineatul (2);

perioadele de referință aplicabile pentru calcularea ajutorului;

acordarea unor plăți în avans, precum și cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

normele specifice aplicabile finanțării programelor operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători, în special cele privind aplicarea limitelor menționate la articolul 34 alineatul (2);

măsuri de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, cu privire la:

posibilitatea ca statele membre să nu aplice una sau mai multe măsuri de prevenire și gestionare a crizelor;

condițiile privind articolul 33 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b), (c) și (i);

destinațiile admisibile, care să fie stabilite de statele membre, ale produselor retrase;

nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață;

cerința referitoare la notificarea în prealabil în cazul retragerilor de pe piață;

baza de calcul a volumului producției comercializate pentru distribuția gratuită menționată la articolul 34 alineatul (4) și stabilirea unui volum maxim al producției comercializate în cazul retragerilor;

cerința de afișare a emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

condițiile referitoare la destinatarii produselor retrase;

utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

condițiile, care urmează să fie adoptate de statele membre, de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare;

asigurarea recoltelor;

fonduri mutuale; și

condițiile referitoare la replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare și la stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru această replantare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) primul paragraf litera (e);

asistență financiară națională cu privire la:

gradul de organizare a producătorilor;

cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

nivelul maxim al rambursării asistenței financiare naționale de către Uniune.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

administrarea fondurilor operaționale;

informațiile care urmează să fie incluse în programele operaționale, cadrele naționale și strategiile naționale menționate la articolul 36, prezentarea programelor operaționale către statele membre, termenele, documentele însoțitoare și aprobarea de către statele membre;

punerea în aplicare a programelor operaționale de către organizațiile de producători și de către asociațiile organizațiilor de producători;

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de monitorizare și evaluare a strategiilor naționale și a programelor operaționale;

cererile de ajutor și plata ajutoarelor, inclusiv plata în avans și plata parțială a ajutorului;

modalitățile practice pentru afișarea emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

respectarea standardelor de comercializare în cazul retragerilor;

costurile de transport, de sortare și de ambalare în cazul distribuirilor gratuite;

măsurile de promovare, de informare, de formare și de îndrumare profesională în cazuri de prevenire și gestionare a crizelor;

punerea în practică a operațiunilor de retragere, a recoltării înainte de coacere, a nerecoltării și a măsurilor de asigurare a recoltelor;

aplicarea, autorizarea, plata și rambursarea asistenței financiare naționale;

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 4

Subsecțiunea 1

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani (programe de sprijin), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

Nu se acordă sprijin:

pentru proiecte de cercetare și măsuri destinate să susțină astfel de proiecte, altele decât cele menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (d) și (e);

pentru măsurile cuprinse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 43.

Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum și obiectivele cuantificate ale acestora;

rezultatele consultărilor organizate;

o evaluare a efectelor preconizate de ordin tehnic, economic, ecologic și social;

un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

un tabel de finanțare general care să indice resursele care urmează să fie utilizate și alocarea indicativă preconizată a acestor resurse între diferitele măsuri, în conformitate cu limitele bugetare stabilite în anexa VI;

criteriile și indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizați pentru monitorizare și evaluare, precum și măsurile adoptate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor de sprijin; și

desemnarea autorităților și organismelor competente responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

promovarea, în conformitate cu articolul 45;

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, în conformitate cu articolul 46;

recoltarea înainte de coacere, în conformitate cu articolul 47;

fondurile mutuale, în conformitate cu articolul 48;

asigurarea recoltei, în conformitate cu articolul 49;

investițiile, în conformitate cu articolul 50;

inovarea în sectorul vitivinicol în conformitate cu articolul 51;

distilarea subproduselor, în conformitate cu articolul 52.

Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.

Subsecțiunea 2

Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul de vin moderat și la sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice; sau

în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora.

Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

relații publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

campanii de informare, în special privind sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de informare și promovare.

Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

relocarea plantațiilor viticole;

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special, introducerea de sisteme avansate de producție durabilă.

Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

o contribuție la costurile de restructurare și reconversie.

Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

sub rezerva dispozițiilor din partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin care se stabilește regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, autorizarea coexistenței plantațiilor viticole vechi și noi până la încheierea regimului tranzitoriu pentru o perioadă maximă de trei ani;

o compensație financiară.

Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

În sensul prezentului articol, recoltarea înainte de coacere înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor produse de fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări:

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

se aplică numai microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei;

se poate, de asemenea, aplica tuturor întreprinderilor în cazul regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și al insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

50 % în regiunile mai puțin dezvoltate;

40 % în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

75 % în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

65 % în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

Subsecțiunea 3

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

norme privind responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin și modificările aduse programelor de sprijin și data punerii lor în aplicare;

norme privind conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre, precum și condițiile și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltelor menționat la articolul 49;

norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

norme privind utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) primul paragraf litera (c);

norme privind evitarea dublei finanțări între:

diferitele operațiuni ale programului de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și

programul de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și programele sale pentru dezvoltare rurală sau de promovare;

norme în temeiul cărora producătorii urmează să retragă produsele secundare de vinificație, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor;

norme care să permită statelor membre să stabilească condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin în cadrul programelor lor.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

prezentarea programelor de sprijin, planificarea financiară corespunzătoare și revizuirea programelor de sprijin;

procedurile de depunere a cererilor, de selecție a acestora și de plată;

depunerea, formatul și conținutul rapoartelor și evaluărilor programelor de sprijin ale statelor membre;

fixarea de către statele membre a ratelor ajutorului pentru recoltarea înainte de coacere și pentru distilarea subproduselor;

gestionarea financiară și dispozițiile privind aplicarea măsurilor de sprijin de către statele membre;

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 5

În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani (programele apicole). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

Programele apicole pot include următoarele măsuri:

asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori;

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei;

raționalizarea transhumanței;

măsuri de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să își comercializeze și să își valorifice produsele;

măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din Uniune;

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

monitorizarea pieței;

îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piață;

Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

evitarea dublei finanțări dintre programele apicole și programele de dezvoltare rurală ale statelor membre;

baza pentru alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant, printre altele, pe baza numărului total de familii de albine din Uniune.

Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

conținutul programelor naționale și al studiilor efectuate de statele membre privind structura producției și a comercializării în sectoarele lor apicole;

procedura pentru realocarea fondurilor neutilizate;

aprobarea programelor apicole prezentate de statele membre, inclusiv alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant și nivelul maxim al finanțării de către statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 6

Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

În cazul Germaniei, finanțarea de către Uniune a ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) pentru 2020 se ridică la 2277000 EUR.

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

cererile de ajutor, inclusiv norme privind termenele și documentele aferente;

norme privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea sumelor plătibile fiecărei organizații de producători.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică de la 1 ianuarie 2016, Comisia urmând să efectueze o evaluare în 2028 și ulterior o dată la zece ani, în scopul de a evalua funcționarea sistemului. Dacă este cazul, Comisia poate prezenta propuneri.

Secțiunea 1

Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), pentru o suprafață specifică exprimată în hectare, în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

Autorizațiile acordate în conformitate cu articolul 64 sunt valabile până în ultima zi a celui de al treilea an de comercializare ulterior anului de comercializare în care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în conformitate cu articolele 64 și 68 în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiunile administrative menționate la articolul 90a alineatul (4).

Prezentul capitol nu se aplică în cazul plantării sau replantării suprafețelor destinate unor scopuri experimentale, creării de colecții de soiuri de viță-de-vie având ca scop conservarea resurselor genetice sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, în cazul suprafețelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului sau în cazul suprafețelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului intern.

Statele membre pot aplica prezentul capitol zonelor care produc vin și care sunt adecvate pentru producția distilatului de vin cu o indicație geografică înregistrată în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului. În sensul prezentului capitol, aceste zone pot fi tratate ca zone în care pot fi produse vinuri cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

Statele membre pot solicita defrișarea plantațiilor viticole abandonate din motive sanitare și fitosanitare.

Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund fie:

unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent; fie

unui procent de 1 % dintr-o suprafață care cuprinde suprafața cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie 2015, și suprafața care face obiectul drepturilor de plantare acordate unor producători de pe teritoriul lor în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 care erau disponibile pentru conversia în autorizații la 1 ianuarie 2016, astfel cum se menționează la articolul 68 din prezentul regulament.

Statele membre pot:

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

să limiteze eliberarea autorizațiilor sau să nu elibereze autorizații pentru plantări noi la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică;

să limiteze eliberarea autorizațiilor sau să nu elibereze autorizații pentru plantări noi la nivel regional, pentru suprafețe specifice sau pentru podgorii care produc anumite tipuri de vin, în cazul cărora au fost puse în aplicare măsuri naționale sau ale Uniunii privind distilarea vinului, recoltarea înainte de coacere sau defrișarea, în situații de criză justificate.

Oricare dintre limitările aplicate, menționate la alineatul (2), contribuie la gestionarea potențialului de producție. Acestea se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

necesitatea de a evita un risc demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, în cazul în care limitările nu depășesc ceea ce este necesar pentru a satisface respectiva necesitate;

necesitatea de a evita un risc demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate sau de utilizare incorectă de către terțe părți care urmăresc să profite de reputația sa;

dorința de a contribui la dezvoltarea produselor vizate, menținând totodată calitatea respectivelor produse.

Statele membre pot lua orice măsuri de reglementare necesare pentru a împiedica eludarea de către operatori a măsurilor restrictive adoptate în temeiul alineatelor (2) și (3).

Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

cererea nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unor anumite denumiri de origine protejate, ceea ce se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

solicitantul nu a plantat viță-de-vie fără autorizație, astfel cum se menționează la articolul 71 din prezentul regulament, sau fără un drept de plantare, astfel cum se menționează la articolele 85a și 85b din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007;

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe dintre criteriile menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu;

în regiunile în care statul membru a decis să limiteze acordarea de noi autorizații pentru plantări în temeiul articolului 63 alineatul (2) litera (c), solicitantul respectă criteriile de eligibilitate stabilite pentru a evita recoltele excesive pe plantațiile viticole noi care urmează să fie plantate.

Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. Prin acordarea de autorizații se poate stabili suprafața minimă și/sau maximă per solicitant și, de asemenea, ea poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii care se pot aplica la nivel național sau regional:

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (noi viticultori);

suprafețe unde plantațiile viticole contribuie la conservarea mediului sau la conservarea resurselor genetice ale viței-de-vie;

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

suprafețe care urmează să fie nou plantate și care contribuie la creșterea producției exploatațiilor din sectorul viticol care indică o creștere a eficienței din punctul de vedere al costurilor sau a competitivității sau a prezenței pe piețe;

proiecte care pot îmbunătăți produsele cu indicații geografice sau calitatea lor;

suprafețe care urmează să fie nou plantate în contextul creșterii dimensiunii exploatațiilor de viță-de-vie mici și mijlocii.

Dacă decide să aplice unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), statul membru poate adăuga condiția suplimentară ca solicitantul să fie o persoană fizică în vârstă de cel mult 40 de ani în anul depunerii cererii.

Statele membre pot lua orice măsuri de reglementare necesare pentru a împiedica eludarea de către operatori a criteriilor restrictive pe care le aplică în temeiul alineatelor (1), (2) și (2a).

Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1), (2) și (2a) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările făcute de organizațiile profesionale recunoscute care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157 din prezentul regulament, de grupurile de producători menționate la articolele 32 și 33 din Regulamentul (UE) 2024/1143 sau de alte tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

Autorizația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol este folosită în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. Pe baza unei recomandări făcute de o organizație profesională recunoscută menționată la articolele 152, 156 și 157 din prezentul regulament sau de un grup de producători menționat la articolele 32 și 33 din Regulamentul (UE) 2024/1143, statele membre pot restricționa, în zonele eligibile pentru producția de vin cu denumire de origine protejată sau cu indicații geografice protejate, utilizarea autorizațiilor de replantare rezultate din defrișarea plantațiilor viticole în afara zonei respective.

Un stat membru poate să condiționeze acordarea autorizațiilor de replantare menționate la alineatul (1) de una sau mai multe dintre următoarele condiții:

autorizația se utilizează în aceeași arie geografică, stabilită de statul membru, în care era situată plantația de viță-de-vie defrișată relevantă, în cazul în care menținerea viticulturii în aria geografică respectivă este justificată din motive socioeconomice sau de mediu;

se utilizează numai soiuri care produc anumite tipuri de vin și metode de producție neidentificate de statul membru ca având ca efect creșterea semnificativă a producției medii în regiunea de producție, sau numai metode de producție tradiționale din regiunea respectivă, în cazul în care suprafața defrișată relevantă este situată într-o regiune de producție pe care statul membru a clasificat-o ca fiind afectată de un dezechilibru structural al pieței;

autorizația nu se utilizează într-o regiune de producție diferită de cea în care este situată suprafața defrișată, în cazul în care statul membru a clasificat respectiva regiune de producție diferită ca fiind afectată de un dezechilibru structural al pieței;

statele membre pot stabili criterii pentru alocarea și gestionarea autorizațiilor de replantare pentru a evita creșterea suprafețelor cultivate cu viță-de-vie și a producției de vin în regiunile predispuse la producție excesivă în care s-au aplicat măsuri de criză, precum și pentru a ține seama de evoluțiile pieței, în conformitate cu strategiile lor sectoriale naționale sau regionale.

Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca și drepturile de plantare menționate la alineatul (1). În cazul în care nu sunt utilizate, autorizațiile respective expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă un stat membru a luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2025.

Începând cu 1 ianuarie 2023, o suprafață echivalentă cu suprafața care face obiectul drepturilor de plantare care erau eligibile pentru conversia în autorizații de plantare la 31 decembrie 2022, dar care nu au fost încă convertite în autorizații în conformitate cu alineatul (1), rămâne la dispoziția statelor membre în cauză, care pot acorda autorizații în conformitate cu articolul 64, cel târziu până la 31 decembrie 2025.

Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatele (1) și (2a) de la prezentul articol nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor norme suplimentare referitoare la:

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

condițiile pentru defrișarea plantațiilor de viță-de-vie abandonate, menționate la articolul 62 alineatul (6);

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi nou plantate, în temeiul articolului 66 alineatul (2);

motivele deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3) și (3a).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227 pentru a modifica prezentul regulament prin adăugarea unor criterii suplimentare la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

procedurile de acordare a autorizațiilor;

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventuale reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

CAPITOLUL I

Secțiunea 1

Subsecțiunea 1

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

ulei de măsline și măsline de masă;

fructe și legume;

produse din fructe și legume procesate;

banane;

plante vii;

ouă;

carne de pasăre

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

hamei.

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

utilizarea specifică;

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

particularitățile produsului în cauză;

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

Certificatul indică cel puțin:

locul (locurile) de producție a hameiului;

anul (anii) de recoltare; și

soiul (soiurile).

Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

carne de vită și mânzat;

vin;

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

carne de pasăre;

ouă;

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

ulei de măsline și măsline de masă.

Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

ia în calcul protecția sănătății umane;

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Suprafețele plantate în alte scopuri decât producerea vinului cu soiuri de viță-de-vie care, în ceea ce privește alte statele membre decât cele menționate la alineatul (3), nu sunt clasificate sau care, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3), nu respectă alineatul (2) al doilea paragraf, nu fac obiectul unei obligații de defrișare.

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Subsecțiunea 3

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, inclusiv în ceea ce privește metodele de producție și durabilitatea în cadrul lanțului de aprovizionare, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, prin care:

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol, și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor importate în Uniune încadrate la codurile NC 200961, 200969, 2204 și, după caz, ex22029919 (alte vinuri dezalcoolizate cu un titru alcoolic volumic care nu depășește 5 %.);

Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:.

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.

Subsecțiunea 4a

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că produsele menționate la articolul 119 alineatul (1) care nu sunt etichetate în conformitate cu prezentul regulament nu sunt introduse pe piață, sau, în cazul în care au fost deja introduse pe piață, că sunt retrase de pe piață.

Fără a aduce atingere vreunei dispoziții specifice care ar putea fi adoptată de Comisie, importul în Uniune al produselor indicate la articolul 189 alineatul (1) literele (a) și (b) face obiectul unor controale pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) din articolul respectiv.

Statele membre efectuează controale bazate pe o analiză a riscurilor pentru a verifica dacă produsele menționate la articolul 1 alineatul (2) respectă normele prevăzute în prezenta secțiune și aplică sancțiuni administrative, după caz.

Fără a aduce atingere actelor privind sectorul vitivinicol care au fost adoptate în temeiul articolului 58 din Regulamentul (UE) 2021/2116, în cazul unei încălcări a normelor Uniunii în sectorul vitivinicol, statele membre aplică sancțiuni administrative proporționale, eficace și disuasive în conformitate cu titlul IV capitolul I din regulamentul respectiv. Statele membre nu aplică astfel de sancțiuni în cazul în care nerespectarea este minoră.

Pentru a proteja fondurile Uniunii, precum și identitatea, proveniența și calitatea vinului produs în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 227, care să completeze prezentul regulament în ceea ce privește:

instituirea sau menținerea unei bănci analitice de date izotopice, care să fie construită pe baza eșantioanelor colectate de statele membre și care să contribuie la detectarea fraudelor;

norme care reglementează organismele de control și asistența pe care acestea și-o acordă reciproc;

norme care reglementează utilizarea în comun a constatărilor statelor membre.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru stabilirea tuturor măsurilor necesare pentru:Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

procedurile referitoare la băncile de date respective ale statelor membre și la banca analitică de date izotopice menționată la alineatul (5) litera (a);

procedurile referitoare la cooperarea și asistența dintre autoritățile și organismele de control;

în ceea ce privește obligația menționată la alineatul (3), normele de efectuare a controalelor de conformitate cu standardele de comercializare, normele care reglementează autoritățile responsabile cu efectuarea controalelor, precum și normele privind conținutul și frecvența controalelor și etapa de comercializare care urmează să facă obiectul controalelor respective.

Subsecțiunea 5

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

lista cuprinzând laptele și produsele lactate, menționate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum și materiile grase tartinabile, menționate în anexa VII partea VII punctul I al șaselea paragraf litera (a), pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispozițiilor respective și pe care statele membre le transmit Comisiei;

norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;

norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;

norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;

norme pentru fixarea nivelului de toleranță;

norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 89;

norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului și/sau a instalațiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare și a documentelor comerciale, a documentelor însoțitoare și a registrelor care trebuie păstrate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Subsecțiunea 1

Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

protecția intereselor legitime ale consumatorilor și ale producătorilor;

asigurarea bunei funcționări a pieței interne pentru produsele vizate; și

promovarea producerii unor produse de calitate astfel cum sunt menționate în prezenta secțiune, permițând, în același timp, adoptarea unor măsuri naționale în materie de politică a calității.

Subsecțiunea 2

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

denumire de origine înseamnă o denumire, inclusiv o denumire utilizată în mod tradițional, care identifică un produs menționat la articolul 92 alineatul (1):

a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți;

ca fiind originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;

produs din struguri care provin exclusiv din aria geografică respectivă;

a cărui producere are loc în aria geografică respectivă; și

care este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

indicație geografică înseamnă o denumire, inclusiv o denumire utilizată în mod tradițional, care identifică un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) prin faptul că:

calitatea, reputația sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

este originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

strugurii utilizați la producția sa sunt originari, în proporție de cel puțin 85 %, numai din aria geografică respectivă;

este produs în aria geografică respectivă; și

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali și umani inerenți;

ca fiind originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepționale, dintr-o anumită țară;

produs din struguri care provin exclusiv din aria geografică respectivă;

a cărui producere are loc în aria geografică respectivă; și

care este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

calitatea, reputația sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

este originar dintr-un anumit loc, o anumită regiune sau o anumită țară;

strugurii utilizați la producția sa sunt originari, în proporție de cel puțin 85 %, numai din aria geografică respectivă;

este produs în aria geografică respectivă; și

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine dacă:

desemnează un vin;

trimit la o denumire geografică;

îndeplinesc cerințele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv); și

au fost supuse procedurii de acordare a protecției pentru denumirile de origine și indicațiile geografice prevăzute în prezenta subsecțiune.

Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și litera (b) punctul (iv), include toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția recoltării strugurilor care nu provin din zona geografică vizată, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (b) punctul (iii), și cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

Caietul de sarcini permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor de producție relevante asociate denumirii de origine sau indicației geografice. Caietul de sarcini cuprinde:

denumirea care urmează a fi protejată;

categoriile de produse viticole;

tipul indicației geografice, și anume o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată;

o descriere a vinului sau a vinurilor:

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

definirea ariei geografice delimitate în ceea ce privește legătura menționată la litera (i) de la prezentul alineat;

producția maximă la hectar;

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

detaliile referitoare la legătura menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau, după caz, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i):

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i); detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, dacă este cazul, să se limiteze la o descriere a gestionării solului, a materialului vegetal și a peisajului, la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați la punctul respectiv;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

alte cerințe aplicabile, dacă sunt prevăzute de statele membre sau, dacă este cazul, de un grup de producători recunoscut, cu condiția ca aceste cerințe să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

în ceea ce privește o denumire de origine protejată, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului și mediul geografic, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i); detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv pot, dacă este cazul, să se limiteze la o descriere a gestionării solului, a materialului vegetal și a peisajului, la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricăror alte contribuții umane relevante pentru menținerea factorilor naturali ai mediului geografic menționați la punctul respectiv;

în ceea ce privește o indicație geografică protejată, legătura dintre o calitate specifică, reputația sau o altă caracteristică a produsului și originea geografică, menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

Caietul de sarcini poate conține practici durabile în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care vinul sau vinurile pot fi parțial dezalcoolizate, caietul de sarcini conține, de asemenea, o descriere a vinului sau a vinurilor parțial dezalcoolizate, în conformitate cu alineatul (1) litera (d), mutatis mutandis, și, dacă este cazul, a practicilor oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau vinurilor parțial dezalcoolizate, precum și restricțiile relevante privind producerea acestora.

Documentul unic cuprinde următoarele:

denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicație geografică;

statul membru sau țara terță căreia îi aparține aria delimitată;

tipul indicației geografice;

o descriere a vinului sau a vinurilor:

categoriile de produse viticole;

producția maximă la hectar;

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care este obținut vinul sau din care sunt obținute vinurile;

o definiție concisă a ariei geografice delimitate;

o descriere a legăturii menționate la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) sau la articolul 94 alineatul (1) litera (i);

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și restricțiile relevante pentru producerea acestora;

dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea și etichetarea, precum și orice alte cerințe esențiale relevante.

Dacă o cerere vizează diferite categorii de produse viticole, elementele care confirmă legătura menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (i) se demonstrează pentru fiecare categorie de produse viticole în cauză.

Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice pentru vinurile originare din Uniune fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

Statul membru examinează cererea de protecție care i-a fost prezentată pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezenta subsecțiune.

În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau este incompatibilă cu dreptul Uniunii, respinge cererea.

În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, acesta urmează o procedură națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și înaintează cererea respectivă Comisiei.

Statul membru informează Comisia fără întârziere în cazul în care orice proceduri sunt inițiate în fața unei instanțe naționale sau a unui alt organism național privind o cerere de protecție pe care statul membru a transmis-o Comisiei, în conformitate cu alineatul (5), iar cererea a fost invalidată la nivel național printr-o hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar care nu este definitivă.

Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

Comisia examinează cererile de protecție pe care le primește în conformitate cu articolul 96 alineatul (5). Comisia verifică dacă cererile conțin informațiile solicitate și că nu conțin erori vădite, ținând seama de rezultatul procedurii preliminare naționale desfășurate de către statul membru în cauză. Respectiva examinare are ca obiect, în special, documentul unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d).

Comisia este scutită de obligația de a respecta termenul pentru efectuarea examinării menționate la alineatul (2) al doilea paragraf și de a informa solicitantul cu privire la motivele întârzierii în cazul în care primește o comunicare din partea unui stat membru cu privire la o cerere de înregistrare adresată Comisiei în conformitate cu articolul 96 alineatul (5), care:

fie informează Comisia că cererea a fost invalidată la nivel național printr-o hotărâre judecătorească aplicabilă imediat, dar nu definitivă; fie

solicită Comisiei să suspende examinarea menționată la alineatul (2) deoarece au fost inițiate proceduri judiciare la nivel național pentru a contesta valabilitatea cererii și statul membru consideră că respectivele proceduri se bazează pe motive întemeiate.

În cazul în care, pe baza examinării efectuate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 93, 100 și 101, aceasta adoptă acte de punere în aplicare cu privire la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini al produsului efectuată în cursul procedurii preliminare la nivel național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Autoritățile dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță sau orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau este stabilită într-o țară terță și care are un interes legitim pot prezenta Comisiei o declarație de opoziție motivată prin care formulează opoziție la protecția propusă, în termen de trei luni de la data publicării documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În cazul în care consideră că declarația de opoziție este admisibilă, Comisia invită autoritatea ori persoana fizică sau juridică care a depus declarația de opoziție și autoritatea ori persoana fizică sau juridică care a depus cererea de protecție să participe la consultări corespunzătoare pentru o perioadă rezonabilă care nu trebuie să depășească trei luni. Invitația este emisă în termen de cinci luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a cererii de protecție la care se referă declarația de opoziție motivată. Invitația este însoțită de o copie a declarației de opoziție motivate. În orice moment pe parcursul acestor trei luni, Comisia poate prelungi termenul consultărilor cu maximum trei luni la solicitarea autorității ori a persoanei fizice sau juridice care a depus cererea de protecție.

Autoritatea sau persoana care a depus declarația de opoziție și autoritatea sau persoana care a depus cererea de protecție încep consultările menționate la alineatul (2) fără întârzieri nejustificate. Acestea își pun la dispoziție, în mod reciproc, informațiile necesare pentru a evalua dacă cererea de protecție respectă prezentul regulament și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia.

Dacă autoritatea sau persoana care a depus declarația de opoziție și autoritatea sau persoana care a depus cererea de protecție ajung la un acord, fie solicitantul stabilit în țara terță, fie autoritățile din statul membru sau din țara terță din care a fost depusă cererea de protecție notifică Comisiei rezultatele consultărilor și toți factorii care au făcut posibilă ajungerea la un acord, inclusiv opiniile părților. Dacă informațiile publicate în temeiul articolului 97 alineatul (4) au fost modificate substanțial, Comisia repetă examinarea menționată la articolul 97 alineatul (2) după desfășurarea unei proceduri naționale care asigură publicarea adecvată a respectivelor informații modificate. În cazul în care, în urma acordului, nu există modificări ale caietului de sarcini al produsului sau în cazul în care modificările caietului de sarcini al produsului nu sunt substanțiale, Comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 99 alineatul (1) prin care acordă protecție denumirii de origine sau indicației geografice, în pofida primirii unei declarații de opoziție admisibile.

Dacă nu se ajunge la un acord, fie solicitantul stabilit în țara terță, fie autoritățile din statul membru sau din țara terță în care a fost depusă cererea de protecție notifică Comisiei rezultatele consultărilor desfășurate și toate informațiile și documentele aferente. Comisia adoptă o decizie în conformitate cu articolul 99 alineatul (2) fie de acordare a protecției, fie de respingere a cererii.

În cazul în care nu a primit nicio declarație de opoziție admisibilă în conformitate cu articolul 98, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de acordare a protecției. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

În cazul în care a primit o declarație de opoziție admisibilă, Comisia adoptă acte de punere în aplicare fie de acordare a protecției, fie de respingere a cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Protecția conferită în temeiul prezentului articol nu aduce atingere obligației producătorilor de a respecta alte norme ale Uniunii, în special cele referitoare la introducerea produselor pe piață și la etichetarea produselor alimentare.

O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată în temeiul prezentului regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire pentru care se depune o cerere este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată în conformitate cu dreptul național al statelor membre.

Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului.

O denumire care a devenit generică nu este protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică.

situația existentă în Uniune, în special în zonele de consum;

dreptul Uniunii sau legislația națională în domeniu.

O denumire nu este protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

În cazul în care se înregistrează o denumire de origine sau o indicație geografică în temeiul prezentului regulament, înregistrarea unei mărci a cărei utilizare ar contraveni articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care aparține uneia dintre categoriile enumerate în anexa VII partea II este refuzată dacă data depunerii la Comisie a cererii de înregistrare a mărcii este ulterioară celei a depunerii la Comisie a cererii de înregistrare în ceea ce privește denumirea de origine sau indicația geografică.

Fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (2) din prezentul regulament, o marcă a cărei utilizare contravine articolului 103 alineatul (2) din prezentul regulament și pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau, dacă această posibilitate este prevăzută de legislația în cauză, care a fost consacrată prin utilizare, cu bună-credință pe teritoriul Uniunii, anterior datei depunerii la Comisie a cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice, poate fi utilizată în continuare și reînnoită în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, cu condiția să nu existe motivele de anulare sau de revocare a mărcii prevăzute de Directiva (UE) 2015/2436 a Parlamentului European și a Consiliului sau de Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului.

Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate menționate în prezentul regulament sunt protejate în conformitate cu articolele 26-31, 35 și 36 din Regulamentul (UE) 2024/1143.

Comisia întocmește și păstrează un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri, care este accesibil publicului. În registru pot fi introduse denumiri de origine și indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca denumiri de origine protejate în sensul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicații geografice protejate.

Un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al produsului pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicație geografică protejată, în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a modifica delimitarea ariei geografice menționată la articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Modificările aduse caietului de sarcini al produsului sunt clasificate în două categorii din punctul de vedere al importanței lor: modificările la nivelul Uniunii, care necesită o procedură de exprimare a obiecțiilor la nivelul Uniunii, și modificările standard, care trebuie să fie abordate la nivelul statului membru sau al țării terțe.

include o modificare a denumirii de origine protejate sau a indicației geografice protejate;

constă într-o modificare, o eliminare sau o adăugare a unei categorii de produse viticole menționate în anexa VII partea II;

riscă să anuleze legătura menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (a) punctul (i) pentru denumirile de origine protejate sau legătura menționată la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i) pentru indicațiile geografice protejate; sau

presupune restricții suplimentare asupra comercializării produsului.

Modificările la nivelul Uniunii se aprobă de Comisie. Procedura de aprobare urmează procedura prevăzută la articolele 94 și 96-99, mutatis mutandis.

Modificările standard sunt aprobate și făcute publice de statele membre pe teritoriul cărora se află zona geografică a produsului în cauză și sunt comunicate Comisiei.

Comisia poate, din proprie inițiativă sau la cererea motivată în mod corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, să adopte acte de punere în aplicare prin care anulează protecția acordată unei denumiri de origine sau unei indicații geografice, în una sau mai multe dintre următoarele situații:

în cazul în care nu mai este garantată conformitatea cu caietul de sarcini corespunzător al produsului;

în cazul în care niciun produs care poartă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă nu a fost introdus pe piață timp de cel puțin șapte ani consecutivi;

în cazul în care un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 declară că nu mai dorește să mențină protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

După transmiterea către Comisie a unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, producătorii pot indica în etichetarea și prezentarea produsului că a fost depusă o cerere și pot utiliza logourile și indicațiile naționale, în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Simbolurile Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată și indicațiile Uniunii denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată pot să figureze pe etichetă numai după publicarea deciziei de acordare a protecției în privința denumirii de origine sau a indicației geografice respective.

Dacă o cerere este respinsă, eventualele produse viticole etichetate în conformitate cu primul paragraf pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor.

Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

Comisia ia măsura oficială corespunzătoare de eliminare a denumirilor de vinuri cărora li se aplică articolul 118s alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Articolul 106 nu se aplică denumirilor existente de vinuri protejate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

În ceea ce privește Croația, denumirile de vinuri publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sunt protejate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unui rezultat favorabil al procedurii de opoziție. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104.

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

criteriile suplimentare aplicabile delimitării ariei geografice și

restricțiile și derogările referitoare la producția în aria geografică delimitată.

Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

tipul de solicitant care poate cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice;

condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate;

condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere;

condițiile aplicabile cererilor privind arii geografice dintr-o țară terță;

data de la care se aplică o protecție sau o modificare a unei protecții;

condițiile referitoare la modificări ale caietelor de sarcini.

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

denumirile de vinuri recunoscute de statele membre ca denumiri de origine sau indicații geografice până la data de 1 august 2009 și denumirile de vinuri pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate;

vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și

modificarea caietelor de sarcini ale produselor.

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

modelul caietului de sarcini;

definirea formatului și a prezentării online a documentului unic menționat la articolul 95;

eliminarea sau anonimizarea datelor cu caracter personal.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 88 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1143.

Atunci când o declarație de opoziție este considerată ca fiind inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge declarația de opoziție ca fiind inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Subsecțiunea 3

Mențiune tradițională înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în temeiul legislației Uniunii sau în temeiul legislației naționale; sau

metoda de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de proveniență sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

oricărei utilizări abuzive, inclusiv atunci când denumirea protejată este însoțită de expresii precum stil, tip, metodă, produs la fel ca în, imitație, gust, la fel ca sau altele similare;

oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente;

oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

Înregistrarea unei mențiuni tradiționale a cărei utilizare ar contraveni articolului 26 din Regulamentul (UE) 2024/1143 este respinsă dacă cererea de înregistrare a mențiunii tradiționale este depusă după data la care se depune la Comisie cererea de înregistrare a denumirii de origine sau a indicației geografice.

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia declară invalidă și elimină din registrul menționat la articolul 25 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/34 al Comisiei orice mențiuni tradiționale înregistrate cu încălcarea alineatului (1) din prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

tipul solicitanților care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale;

condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale;

motivele pentru care se pot prezenta obiecții la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale;

domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de soiuri de struguri de vinificație;

motivele anulării unei mențiuni tradiționale;

data depunerii unei cereri sau a unei solicitări de opoziție sau de anulare;

procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedurile de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

modelele de documente și forma de comunicare;

termenele;

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul cererii sau al solicitării;

normele detaliate privind punerea la dispoziția publicului a mențiunilor tradiționale.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Subsecțiunea 4

Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea ilegală a mențiunilor tradiționale protejate prevăzute în prezentul regulament.

Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă să verifice conformitatea cu caietele de sarcini în ceea ce privește denumirile de origine și indicațiile geografice și conformitatea cu definiția și condițiile de utilizare ale mențiunilor tradiționale, precum și să efectueze controlul respectării condițiilor de utilizare a mențiunilor tradiționale. În acest scop, se aplică articolul 4 alineatele (2) și (4) și articolul 5 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului

În cadrul Uniunii, autoritatea competentă menționată la alineatul (2) din prezentul articol sau unul sau mai multe organisme delegate astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/625 care acționează în calitate de organism de certificare a produselor în conformitate cu criteriile prevăzute la titlul II capitolul III din regulamentul respectiv verifică anual conformitatea cu caietul de sarcini, atât pe parcursul producerii vinului, cât și în timpul sau după condiționarea acestuia, și verifică conformitatea cu definiția prevăzută la articolul 112 din prezentul regulament și, după caz, condițiile de utilizare a mențiunii tradiționale, astfel cum sunt menționate la articolul 115 alineatul (3) din prezentul regulament.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la:

comunicarea pe care statele membre trebuie să o transmită Comisiei;

normele care reglementează autoritatea responsabilă cu verificarea conformității cu caietul de sarcini în ceea ce privește denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate, inclusiv în cazul în care aria geografică se află într-o țară terță, și cu verificarea conformității cu definiția prevăzută la articolul 112 și, după caz, cu condițiile de utilizare a mențiunilor tradiționale;

acțiunile care trebuie puse în aplicare de statele membre pentru a preveni utilizarea ilegală a mențiunilor tradiționale protejate;

controalele pentru verificarea conformității cu caietul de sarcini care trebuie efectuate de statele membre, inclusiv testările.

Secțiunea 3

În sensul prezentei secțiuni:

etichetare înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă, care însoțesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

prezentare înseamnă toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului, Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa VII partea II. Pentru categoriile de produse viticole definite în anexa VII partea II punctele 1 și 4-9, atunci când aceste produse au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E, denumirea categoriei este însoțită de:

termenul dezalcoolizat, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de maximum 0,5 %; sau

termenul parțial dezalcoolizat, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de peste 0,5% și este sub minimul titrului alcoolic volumic dobândit al categoriei înainte de dezalcoolizare;

pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată:

mențiunea denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată și

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

titrul alcoolic volumic dobândit;

indicarea provenienței;

indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate și

în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conținutului de zahăr;

declarația nutrițională, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

lista ingredientelor, în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 și

în cazul produselor viticole care au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E și cu un titru alcoolic volumic dobândit mai mic de 10 %, data durabilității minimale în temeiul articolului 9 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

termenul dezalcoolizat, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de maximum 0,5 %; sau

termenul parțial dezalcoolizat, în cazul în care titrul alcoolic volumic dobândit al produsului este de peste 0,5% și este sub minimul titrului alcoolic volumic dobândit al categoriei înainte de dezalcoolizare;

mențiunea denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată și

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), în cazul altor produse viticole decât cele care au fost supuse unui tratament de dezalcoolizare în conformitate cu anexa VIII partea I secțiunea E, trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată poate fi omisă în următoarele cazuri:

atunci când o mențiune tradițională în conformitate cu articolul 112 litera (a) figurează pe etichetă în conformitate cu caietul de sarcini menționat la articolul 94 alineatul (2);

în cazuri excepționale și justificate corespunzător care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 227 pentru a asigura conformitatea cu practicile de etichetare existente.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (h), declarația nutrițională de pe ambalaj sau de pe eticheta aplicată pe acesta poate fi limitată la valoarea energetică, care poate fi exprimată prin utilizarea simbolului E pentru energie. În aceste cazuri, declarația nutrițională integrală este furnizată prin mijloace electronice identificate pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta. Respectiva declarație nutrițională nu se afișează împreună cu alte informații destinate vânzării sau comercializării și nu se colectează sau monitorizează datele utilizatorului.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (i), lista ingredientelor poate fi furnizată prin mijloace electronice identificate pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta. În aceste cazuri, se aplică următoarele cerințe:

nu se colectează sau monitorizează datele utilizatorului;

lista ingredientelor nu este afișată împreună cu alte informații destinate unor scopuri comerciale sau de marketing; și

informațiile menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 figurează direct pe ambalaj sau pe eticheta aplicată pe acesta.

Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

anul de recoltă;

denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație;

în cazul altor vinuri decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g), mențiuni indicând conținutul de zahăr;

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, mențiunile tradiționale în conformitate cu articolul 112 litera (b);

simbolul Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică;

abrevierea DOP sau IGP, corespunzând indicației denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată.

Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

statele membre adoptă acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor respective;

statele membre pot întocmi, pe baza unor criterii nediscriminatorii și obiective și fără a afecta concurența loială, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificație de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificație excluse, în special în cazul în care:

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

amestecurile de vinuri din state membre diferite nu conduc la o etichetare a soiului de struguri de vinificație decât dacă statele membre vizate convin altfel și asigură fezabilitatea procedurilor de certificare, aprobare și verificare relevante.

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;

indicații obligatorii privind:

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

normele referitoare la indicarea și denumirea ingredientelor pentru aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (i);

indicații facultative privind:

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

termenii care fac referire la o exploatație, condițiile de utilizare a acestora și relația lor cu mărcile înregistrate și denumirile comerciale;

prezentarea privind:

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și a sistemelor de închidere, precum și o listă a anumitor forme specifice de sticle;.

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip vin spumant;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

identificarea pe ambalaj sau pe eticheta atașată acestuia a mijloacelor electronice menționate la articolul 119 alineatele (4) și (5), inclusiv prin intermediul unei pictograme comune sau al unui simbol în locul cuvintelor;

forma și modelul de prezentare a informațiilor furnizate prin mijloace electronice, pentru a simplifica prezentarea lor, pentru a le adapta la progresele tehnologice viitoare și la noile cerințe privind informațiile obligatorii relevante pentru consumatori prevăzute în dreptul Uniunii sau în legislația națională sau pentru a îmbunătăți accesibilitatea pentru consumatori.

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

normele referitoare la indicarea și denumirea ingredientelor pentru aplicarea articolului 119 alineatul (1) litera (i);

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

termenii care fac referire la o exploatație, condițiile de utilizare a acestora și relația lor cu mărcile înregistrate și denumirile comerciale;

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și a sistemelor de închidere, precum și o listă a anumitor forme specifice de sticle;.

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip vin spumant;

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

identificarea pe ambalaj sau pe eticheta atașată acestuia a mijloacelor electronice menționate la articolul 119 alineatele (4) și (5), inclusiv prin intermediul unei pictograme comune sau al unui simbol în locul cuvintelor;

forma și modelul de prezentare a informațiilor furnizate prin mijloace electronice, pentru a simplifica prezentarea lor, pentru a le adapta la progresele tehnologice viitoare și la noile cerințe privind informațiile obligatorii relevante pentru consumatori prevăzute în dreptul Uniunii sau în legislația națională sau pentru a îmbunătăți accesibilitatea pentru consumatori.

Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Secțiunea 1

Cu excepția articolelor 125 și 126, prezenta secțiune se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

Subsecțiunea 1

Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

Acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

actualizarea condițiilor menționate în anexa II partea II secțiunea A;

actualizarea condițiilor de achiziționare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;

stabilirea unor noi norme de determinare a greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum și de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.

Subsecțiunea 2

În plus față de cerințele prevăzute la articolul 125 alineatul (1), acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa XI.

În contractele de livrare se stabilește o distincție în funcție de cantitățile de zahăr care vor fi produse din sfeclă de zahăr,și anume dacă acestea reprezintă:

zahăr căruia i se aplică o cotă; sau

zahăr peste cotă.

Fiecare întreprindere producătoare de zahăr furnizează statului membru în care produce zahăr următoarele informații:

cantitățile de sfeclă de zahăr menționate la alineatul (2) litera (a), pentru care a încheiat contracte de livrare anterior însămânțărilor, precum și conținutul de zahăr pe baza căruia s-au întocmit aceste contracte;

randamentul corespunzător prevăzut.

Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, astfel cum se prevede la articolul 135, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă de zahăr pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile intraprofesionale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (2), (3) și (4).

În absența unor acorduri intraprofesionale, statul membru în cauză adoptă măsurile compatibile cu prezentul regulament, necesare pentru a proteja interesele părților în cauză.

O taxă pe producție este percepută asupra zahărului căruia i se aplică o cotă, izoglucozei căreia i se aplică o cotă și siropului de inulină căruia i se aplică o cotă, atribuite întreprinderilor producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină, astfel cum este prevăzut la articolul 136 alineatul (2).

Măsurile de stabilire a taxei pe producție pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică o cotă, după cum se menționează la alineatul (1), se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

O restituție la producție poate fi acordată pentru produsele din sectorul zahărului enumerate în anexa I partea III literele (b)-(e), dacă zahărul excedentar sau importat, izoglucoza excedentară sau siropul de inulină excedentar nu este disponibil la un preț corespunzător prețului mondial pentru fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (c).

Măsurile cu privire la stabilirea restituției la producție menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Pentru a evita situațiile de prăbușire a prețurilor pe piața internă și a remedia situațiile de supraproducție determinate pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare și având în vedere obligațiile Uniunii care derivă din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se retrag de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2).

Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc acest coeficient pentru un an de comercializare cel târziu până la data de 28 februarie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței.

Fiecare întreprindere care deține o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

zahăr excedentar, izoglucoză excedentară sau sirop de inulină excedentar care pot fi procesate în zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial; sau

o producție căreia i se aplică o cotă temporară, din care o parte poate fi rezervată exportului în temeiul angajamentelor Uniunii care decurg din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Uniune nu este adecvată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se permite ca o anumită cantitate de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă să fie vândută pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv, menționat la articolul 135, se plătește cultivatorilor de sfeclă.

Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

În cursul perioadei menționate la articolul 124, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura o aprovizionare cu zahăr suficientă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cantitatea adecvată a zahărului peste cotă și a zahărului brut importat care poate fi introdusă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și pentru a garanta luarea în considerare în mod adecvat a intereselor tuturor părților, și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

condițiile de achiziționare și contractele de livrare menționate la articolul 127;

actualizarea condițiilor de achiziție a sfeclei prevăzute în anexa XI;

criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (3).

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni privind procedurile, conținutul și criteriile tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 3

Un regim de cote se aplică zahărului, izoglucozei și siropului de inulină.

În ceea ce privește regimul de cote prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un producător depășește cota corespondentă și nu utilizează surplusul de cantități conform dispozițiilor articolului 139, se percepe o taxă pe excedent aplicată cantităților respective sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 139-142.

Prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă este stabilit de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Cotele naționale și regionale pentru fabricarea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină se stabilesc în anexa XII.

Statele membre repartizează o cotă fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină aflată pe teritoriul lor și autorizată în conformitate cu articolul 137.

În cazul repartizării unei cote unei întreprinderi producătoare de zahăr care deține mai multe unități de producție, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a ține seama în mod corespunzător de interesele producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr.

Statele membre livrează, la cerere, o autorizație întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină sau unei întreprinderi care asigură procesarea produselor în cauză în unul dintre produsele din lista prevăzută la articolul 140 alineatul (2), cu condiția ca respectiva întreprindere:

să își demonstreze capacitatea profesională în domeniul producției;

să accepte să furnizeze toate informațiile necesare și să se supună controalelor prevăzute de prezentul regulament;

să nu facă obiectul unei suspendări sau unei retrageri a autorizației.

Întreprinderile autorizate furnizează statului membru pe teritoriul căruia se efectuează recoltarea de sfeclă sau de trestie de zahăr sau rafinarea, următoarele informații:

cantitățile de sfeclă sau de trestie de zahăr pentru care s-a încheiat un contract de livrare, precum și producțiile corespunzătoare estimate la hectar pentru sfeclă sau trestie și zahăr;

datele referitoare la livrările planificate și efective de sfeclă de zahăr, de trestie de zahăr și de zahăr brut, precum și la producția de zahăr și stadiul stocurilor de zahăr;

cantitățile de zahăr alb vândute, prețurile și condițiile aferente.

Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză care a fost repartizată unei întreprinderi de pe teritoriul său până la 10 %. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.

Statele membre pot efectua transferuri de cote între întreprinderi în condițiile stabilite în anexa XIII și luând în considerare interesele fiecăreia dintre părțile implicate, în special ale cultivatorilor de sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

Cantitățile reduse în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) sunt repartizate de statul membru în cauză uneia sau mai multor întreprinderi aflate pe teritoriul său, indiferent dacă aceasta (acestea) dispun(e) de o cotă sau nu.

Zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină produs în cursul unui an de comercializare în surplus față de cota prevăzută la articolul 136 poate fi:

utilizat pentru fabricarea anumitor produse enumerate la articolul 140;

reportat în anul de comercializare următor, în contul producției căreia i se aplică o cotă a anului respectiv, în conformitate cu articolul 141;

utilizat în scopul programului de aprovizionare specific pentru regiunile ultraperiferice, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

exportat în limita cantitativă care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare, respectându-se angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE; sau

introdus pe piața internă, în conformitate cu mecanismul descris la articolul 131, în scopul adaptării ofertei la cerere, pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare.

Actele de punere în aplicare stabilite în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Zahărul industrial, izoglucoza industrială și siropul de inulină industrial se rezervă fabricării unuia dintre produsele enumerate la alineatul (2):

în cazul în care fac obiectul unui contract de livrare încheiat înainte de sfârșitul anului de comercializare între un producător și un utilizator care au obținut, ambii, autorizația prevăzută la articolul 137; și

în cazul în care sunt livrate utilizatorului cel târziu la data de 30 noiembrie a anului de comercializare următor.

Pentru a lua în considerare progresele tehnice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se stabilește o listă de produse pentru fabricarea cărora se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

bioetanol, alcool, rom, drojdii active, cantități de siropuri tartinabile și de siropuri ce trebuie procesate în Rinse appelstroop;

unele produse industriale fără conținut de zahăr, dar care sunt procesate utilizând zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină;

unele produse din industria chimică sau farmaceutică, care conțin zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

Fiecare întreprindere poate decide să reporteze integral sau parțial în anul de comercializare următor, în contul producției respectivului an, producția excedentară de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină cărora li se aplică o cotă. Fără a aduce atingere alineatului (3), respectiva decizie este irevocabilă.

Întreprinderile care iau decizia menționată la alineatul (1):

informează statul membru în cauză până la data stabilită de respectivul stat membru:

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din trestie de zahăr care fac obiectul unui report;

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din sfeclă sau de sirop de inulină care fac obiectul unui report;

se angajează să depoziteze, pe propria cheltuială, cantitățile reportate până la sfârșitul anului de comercializare în curs.

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din trestie de zahăr care fac obiectul unui report;

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din sfeclă sau de sirop de inulină care fac obiectul unui report;

În cazul în care producția definitivă a unei întreprinderi din timpul anului de comercializare în cauză este mai mică decât estimarea făcută la momentul adoptării deciziei prevăzute la alineatul (1), cantitatea reportată poate fi ajustată cu efect retroactiv până cel târziu la data de 31 octombrie a anului de comercializare următor.

Cantitățile reportate se consideră a fi primele cantități produse cărora li se aplică cota alocată pentru anul de comercializare următor.

Zahărul depozitat în conformitate cu prezentul articol pe perioada unui an de comercializare nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de depozitare prevăzute la articolul 17 sau la articolul 130.

Taxa pe excedent se percepe pentru cantitățile:

de zahăr excedentar, de izoglucoză excedentară sau de sirop de inulină excedentar produse pe parcursul unui an de comercializare, cu excepția cantităților reportate în contul producției pentru anul de comercializare următor căreia i se aplică o cotă și depozitate în conformitate cu articolul 141 sau a cantităților prevăzute la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (e);

de zahăr industrial, de izoglucoză industrială și de sirop de inulină industrial pentru care nu s-a prezentat nicio dovadă a utilizării lor la unul dintre produsele menționate la articolul 140 alineatul (2), într-un termen care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare;

de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină retrase de pe piață în conformitate cu articolul 130 și pentru care nu se respectă obligațiile prevăzute la articolul 130 alineatul (3).

Măsurile cu privire la stabilirea unei taxe pe excedent menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Pentru a garanta că întreprinderile prevăzute la articolul 137 respectă obligațiile care le revin, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la sensul termenilor în ceea ce privește funcționarea sistemului de cote, precum și de stabilire a condițiilor care reglementează vânzările către regiunile ultraperiferice.

Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind reportarea zahărului.

În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 137, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

cererile de autorizare ale întreprinderilor, registrele care trebuie ținute de întreprinderile autorizate și informațiile pe care acestea trebuie să le furnizeze;

sistemul de controale pe care statele membre trebuie să le efectueze asupra întreprinderilor autorizate;

comunicările statelor membre către Comisie și către întreprinderile autorizate;

livrarea de materii prime către întreprinderi, inclusiv contractele de livrare și bonurile de livrare;

echivalența în ceea ce privește zahărul menționat la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

programul specific de aprovizionare pentru regiunile ultraperiferice;

exporturile menționate la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (d);

cooperarea statelor membre în vederea efectuării unor controale eficace;

modificarea datelor prevăzute la articolul 141 pentru anumiți ani de comercializare;

determinarea cantității excedentare, comunicările și plata taxei pe excedent prevăzute la articolul 142.

adoptarea unei liste a rafinăriilor cu activitate permanentă în sensul anexei II partea II secțiunea B punctul 6.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul planurilor lor strategice PAC, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

normele privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia;

condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate;

obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia;

entitatea care are obligația de a ține un registru și exonerările de la această obligație;

operațiunile care trebuie incluse în registru.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru și pentru închiderea acestuia;

măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;

dispoziții generale și tranzitorii privind ținerea registrelor;

norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoțire și a registrelor.

Prin derogare de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/633, statele membre pot, la cererea unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 din prezentul regulament care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol, să prevadă că interdicția menționată la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Directiva (UE) 2019/633 nu se aplică plăților efectuate în temeiul acordurilor de furnizare între producători sau revânzători de vinuri și cumpărătorii lor direcți pentru tranzacțiile de vânzare privind vinuri vrac, cu următoarele condiții:

în contractele standard să fie prevăzute condiții specifice care permit efectuarea de plăți după 60 de zile pentru tranzacțiile de vânzare privind vinuri vrac cărora statul membru le-a conferit, înainte de 30 octombrie 2021, caracter obligatoriu în temeiul articolului 164 din prezentul regulament, iar această extindere a aplicării contractelor standard să fie reînnoită de statul membru cu începere de la data respectivă fără nicio modificare semnificativă a condițiilor de plată care ar fi în dezavantajul furnizorilor de vinuri vrac; și

acordurile de furnizare dintre furnizorii de vinuri vrac și cumpărătorii lor direcți să fie multianuale sau să devină multianuale.

Secțiunea 3

Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

Dacă statele membre nu se folosesc de posibilitățile prevăzute la prezentul articol alineatul (1), un producător, o organizație de producători sau o asociație a organizațiilor de producători poate solicita ca orice livrare de lapte crud către o întreprindere de prelucrare a laptelui crud să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau să facă obiectul unei oferte scrise pentru un contract din partea primilor cumpărători, în condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (4) primul paragraf.

Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatele (1) și (1a):

se întocmește anterior livrării;

se întocmește în scris; și

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este indicat în contract; și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici și metode de calcul al prețului final care sunt ușor de accesat și de înțeles și care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe prețurile, producția și costurile de piață relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producția și lanțul de aprovizionare cu alimente; părțile contractante au posibilitatea de a face trimitere la acești indicatori sau la orice alți indicatori pe care îi consideră relevanți,

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

este fix și este indicat în contract; și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici și metode de calcul al prețului final care sunt ușor de accesat și de înțeles și care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe prețurile, producția și costurile de piață relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producția și lanțul de aprovizionare cu alimente; părțile contractante au posibilitatea de a face trimitere la acești indicatori sau la orice alți indicatori pe care îi consideră relevanți,

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este indicat în contract; și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici și metode de calcul al prețului final care sunt ușor de accesat și de înțeles și care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe prețurile, producția și costurile de piață relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producția și lanțul de aprovizionare cu alimente; părțile contractante au posibilitatea de a face trimitere la acești indicatori sau la orice alți indicatori pe care îi consideră relevanți,

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

este fix și este indicat în contract; și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care pot include indicatori obiectivi, indici și metode de calcul al prețului final care sunt ușor de accesat și de înțeles și care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat; indicatorii respectivi se pot baza pe prețurile, producția și costurile de piață relevante; în acest scop, statele membre pot stabili indicatori, în conformitate cu criterii obiective, pe baza unor studii privind producția și lanțul de aprovizionare cu alimente; părțile contractante au posibilitatea de a face trimitere la acești indicatori sau la orice alți indicatori pe care îi consideră relevanți,

Prin derogare de la alineatele (1) și (1a), nu este necesar(ă) un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un membru al unei cooperative chiar cooperativei al cărei membru este, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în acest statut sau întemeiate pe acesta conțin dispoziții având efecte similare dispozițiilor prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

în cazul în care decide că încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud este obligatorie, în conformitate cu alineatul (1), un stat membru poate stabili:

o obligație pentru părți de a conveni asupra unei relații între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru respectiva livrare;

o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

o obligație pentru părți de a conveni asupra unei relații între o anumită cantitate livrată și prețul datorat pentru respectiva livrare;

o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 161 alineatul (1) poate negocia, în numele membrilor săi fermieri, pentru o parte a producției lor colective sau pentru totalitatea acesteia, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizația de producători;

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizației sau numai pentru unii dintre ei;

cu condiția ca, pentru organizația de producători respectivă toate condițiile următoare să fie îndeplinite: