Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului

Pentru intensificarea combaterii fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice (denumite în continuare, în mod colectiv, Uniunea atunci când contextul impune acest lucru), Oficiul European de Luptă Antifraudă, instituit prin Decizia 1999/352/CE, CECO, Euratom (oficiul), exercită competențele de investigare conferite Comisiei prin:

actele relevante ale Uniunii; și

acordurile de cooperare și asistență reciprocă relevante încheiate de Uniune cu țările terțe și cu organizațiile internaționale.

Oficiul furnizează statelor membre asistență din partea Comisiei pentru organizarea unei cooperări strânse și periodice între autoritățile lor competente în vederea coordonării acțiunilor acestora destinate să protejeze interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudei. Oficiul contribuie la elaborarea și dezvoltarea unor metode de prevenire și combatere a fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii. Oficiul promovează și coordonează, împreună cu statele membre și între acestea, schimbul de experiență operațională și de cele mai bune practici procedurale în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii și sprijină acțiunile comune de combatere a fraudei întreprinse de către statele membre în mod voluntar.

Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere:

Protocolului nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

Statutului deputaților în Parlamentul European;

Statutului funcționarilor și Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (statutul personalului);

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului;

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cadrul instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor înființate prin tratate sau în temeiul acestora (instituții, organisme, oficii și agenții), oficiul efectuează investigații administrative în scopul combaterii fraudei, a corupției și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii. În acest scop, oficiul investighează aspecte grave legate de îndeplinirea sarcinilor profesionale într-un mod care constituie o abatere de la obligațiile funcționarilor și ale altor agenți ai Uniunii de natură să facă obiectul unor acțiuni disciplinare sau, după caz, penale, ori o abatere echivalentă de la îndeplinirea obligațiilor de către membrii instituțiilor și organismelor, de către conducătorii de oficii și agenții sau de către membrii personalului instituțiilor, organismelor, oficiilor sau agențiilor cărora nu li se aplică statutul personalului (denumiți în continuare împreună funcționari, alți agenți, membrii instituțiilor sau organismelor, conducătorii de oficii sau agenții, sau membrii personalului).

Oficiul stabilește și menține un raport strâns cu Parchetul European (EPPO), care a fost instituit în cadrul cooperării consolidate prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului. Acest raport are la bază cooperarea reciprocă, schimbul de informații, complementaritatea și evitarea suprapunerilor. Raportul dintre acestea vizează, în special, să asigure utilizarea tuturor mijloacelor disponibile pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin complementaritatea mandatelor care le revin și prin sprijinul acordat EPPO de către oficiu.

Pentru aplicarea prezentului regulament, autoritățile competente ale statelor membre, precum și instituțiile, organele, oficiile și agențiile pot stabili acorduri administrative în cooperare cu oficiul. Respectivele acorduri administrative pot viza, în special, transmiterea de informații, efectuarea investigațiilor și măsurile luate în urma acestora.

În sensul prezentului regulament:

interesele financiare ale Uniunii includ veniturile, cheltuielile și activele acoperite de bugetul Uniunii Europene și cele acoperite de bugetele instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor și de bugetele gestionate și monitorizate de acestea;

abatere înseamnă abatere astfel cum este definit acest termen în articolul 1 alineatul (2) al Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2988/95;

act de fraudă, de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii au înțelesul atribuit acestor termeni de actele relevante ale Uniunii, iar noțiunea de orice altă activitate ilegală include abaterile, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95;

investigații administrative (investigații) înseamnă orice inspecție, verificare sau altă măsură întreprinsă de oficiu, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea determinării, dacă este necesar, a caracterului de abatere al activităților care fac obiectul investigației; aceste investigații nu afectează competențele EPPO sau ale autorităților competente ale statelor membre de a începe și desfășura proceduri penale;

persoană vizată înseamnă orice persoană sau agent economic suspectat de a fi comis un act de fraudă, de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii și care, prin urmare, este supusă unei investigații a oficiului;

agent economic are sensul atribuit termenului respectiv prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2185/96;

acorduri administrative înseamnă acorduri de natură tehnică și/sau operațională încheiate de către oficiu care pot viza, în mod special, facilitarea cooperării și schimbul de informații între părțile la acord și care nu creează obligații juridice suplimentare;

membru al unei instituții înseamnă un membru al Parlamentului European, un membru al Consiliului European, un reprezentant al unui stat membru la nivel ministerial în cadrul Consiliului, un membru al Comisiei, un membru al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), un membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene sau un membru al Curții de Conturi, în ceea ce privește obligațiile impuse de dreptul Uniunii în contextul atribuțiilor pe care aceștia le exercită în respectiva calitate.

În domeniile menționate la articolul 1, oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, în țări terțe și în sediile organizațiilor internaționale.

Oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu prezentul regulament și, în măsura în care nu există reglementare în prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96.

Agenții economici cooperează cu oficiul în cursul investigațiilor sale. Oficiul poate solicita informații scrise și orale, inclusiv în cadrul unor audieri.

În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, agentul economic în cauză se supune unei verificări și inspecții la fața locului autorizate în temeiul prezentului regulament, articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 nu se aplică, în măsura în care dispozițiile respective impun respectarea dreptului intern și pot restrânge accesul oficiului la informații și documente în aceleași condiții care se aplică inspectorilor administrativi naționali.

La cererea oficiului, autoritatea competentă a statului membru în cauză acordă personalului oficiului, fără întârzieri nejustificate, asistența necesară pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace, astfel cum se specifică în autorizația scrisă menționată la articolul 7 alineatul (2).

În cazul în care personalul oficiului constată că un agent economic se opune unei verificări și inspecții la fața locului autorizate în temeiul prezentului regulament, respectiv atunci când agentul economic refuză să acorde oficiului accesul necesar în sediile sale sau în orice alte spații în care își desfășoară activitatea, ascunde informații sau împiedică desfășurarea oricăreia dintre activitățile pe care oficiul trebuie să le îndeplinească în cursul unei verificări sau inspecții la fața locului, autoritățile competente, inclusiv, dacă este necesar, autoritățile de aplicare a legii ale statului membru în cauză, acordă personalului oficiului asistența necesară, astfel încât oficiul să își poată efectua cu eficacitate și fără întârzieri inutile verificarea și inspecția la fața locului.

Oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului pe baza prezentării unei autorizații scrise, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2). Oficiul informează agentul economic vizat, cel târziu în momentul demarării verificării și inspecției la fața locului, cu privire la procedura aplicabilă verificării și inspecției la fața locului, inclusiv cu privire la garanțiile procedurale aplicabile și cu privire la obligația agentului economic de a coopera.

În exercitarea competențelor care i-au fost atribuite, oficiul respectă garanțiile procedurale prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96. În cadrul efectuării unei verificări și inspecții la fața locului, agentul economic vizat are dreptul să nu facă declarații autoincriminatoare și să fie asistat de o persoană la alegerea sa. Atunci când face declarații în timpul unei verificări și inspecții la fața locului, agentul economic are posibilitatea de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care este situat. Dreptul de a fi asistat de o persoană la alegerea sa nu împiedică accesul oficiului în sediile agentului economic și nu întârzie în mod nejustificat începerea verificării și inspecției la fața locului.

În cazul în care un stat membru nu cooperează cu oficiul în conformitate cu alineatele (5) și (6), Comisia poate aplica dispozițiile relevante din dreptul Uniunii pentru a recupera fondurile aferente verificării și inspecției la fața locului în cauză.

În cadrul funcției sale de investigare, oficiul efectuează verificările și inspecțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și în normele sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din același regulament în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, în țări terțe și în sediile organizațiilor internaționale.

În cursul unei investigații externe, oficiul poate avea acces la orice informații și date relevante deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de suportul pe care sunt stocate, care au legătură cu faptele care fac obiectul investigației, atunci când acest lucru este necesar pentru a stabili dacă s-a săvârșit un act de fraudă ori de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. În acest sens, se aplică articolul 4 alineatele (2) și (4).

Fără a aduce atingere articolului 12c alineatul (1), în cazul în care, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații externe, oficiul gestionează informații care sugerează existența unui act de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta poate informa autoritățile competente ale statelor membre în cauză și, dacă este necesar, instituțiile, organele, oficiile și agențiile în cauză.

Investigațiile desfășurate în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor în domeniile menționate la articolul 1 se efectuează în conformitate cu prezentul regulament și cu deciziile adoptate de către instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă (denumite în continuare investigații interne).

În cursul investigațiilor interne:

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații și date relevante care au legătură cu faptele ce fac obiectul investigației și care sunt deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate, precum și în sediile acestora. În cazul în care echipamente private sunt utilizate în scopuri profesionale, echipamentele respective pot face obiectul inspecției efectuate de oficiu. Echipamentele respective pot face obiectul inspecției de către oficiu numai în măsura în care echipamentele respective sunt utilizate în scopuri profesionale în conformitate cu condițiile stabilite în deciziile adoptate de instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul lor poate fi relevant pentru investigație.

oficiul poate solicita informații verbale, inclusiv prin audieri, precum și informații scrise de la funcționari, alți agenți, membrii instituțiilor sau organelor, șefii oficiilor sau agențiilor sau membrii personalului, documentate în mod riguros în conformitate cu normele Uniunii aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor.

În temeiul normelor și condițiilor prevăzute la articolul 3, oficiul poate efectua verificări și inspecții la fața locului în sediile agenților economici pentru a obține accesul la informații relevante pentru faptele care fac obiectul investigației în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

Instituțiile, organele, oficiile și agențiile sunt informate de fiecare dată când personalul oficiului efectuează o investigație internă în sediile lor, consultă documente sau date ori solicită informații deținute de acestea. Fără a se aduce atingere articolelor 10 și 11, oficiul poate, în orice moment, să transmită instituției, organului, oficiului sau agenției respective informațiile obținute în cursul investigațiilor interne.

Instituțiile, organismele, oficiile și agențiile instituie proceduri adecvate și adoptă măsurile necesare pentru a garanta în toate etapele confidențialitatea investigațiilor interne.

În cazul în care investigațiile interne indică faptul că un funcționar, un alt agent, un membru al unei instituții sau organism, un conducătorii de oficiu sau agenție, sau un membru al personalului ar putea fi persoana vizată, instituția, organismul, oficiul sau agenția de care aparține acesta este informată cu privire la acest lucru.

Decizia care urmează a fi adoptată de fiecare instituție, organism, oficiul sau agenție după cum se prevede la alineatul (1) include în special norme privind obligația funcționarilor, a altor agenți, a membrilor instituțiilor sau organismelor, a conducătorilor de oficii sau agenții, sau a membrilor personalului de a coopera și de a furniza informații oficiului, asigurând în același timp confidențialitatea investigației interne.

Fără a aduce atingere articolului 12c alineatul (1), în cazul în care, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații interne, oficiul gestionează informații care sugerează existența unui act de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta poate informa instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză. La cerere, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză informează oficiul cu privire la măsurile luate și la constatările sale făcute pe baza acestor informații.

Fără a aduce atingere articolului 12d, directorul general poate începe o investigație atunci când există suspiciuni suficiente, care pot avea la bază informații furnizate de orice parte terță sau informații anonime, cu privire la un act de fraudă ori de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Decizia de a începe investigația ar putea lua în considerare necesitatea utilizării eficiente a resurselor oficiului și proporționalitatea mijloacelor folosite. În ceea ce privește investigațiile interne, se ține seama de instituția, organul, oficiul sau agenția cea (cel) mai bine plasată pentru a efectua aceste investigații, în special în funcție de natura faptelor, de impactul financiar real sau potențial al cazului și de probabilitatea unor urmări judiciare.

Decizia de a începe o investigație se ia de către directorul general, care acționează din proprie inițiativă sau la cererea unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii sau a unui stat membru.

În timpul în care directorul general examinează posibilitatea de a începe o investigație internă în urma unei cereri astfel cum se menționează la alineatul (2) sau în timpul în care oficiul efectuează o investigație internă, instituțiile, organele, oficiile sau agențiile nu pot începe o investigație paralelă asupra acelorași fapte, cu excepția cazului în care există un acord în sens contrar cu oficiul.

Decizia de a începe sau nu o investigație se adoptă în termen de două luni de la primirea de către oficiu a unei cereri menționate la alineatul (2). Decizia se comunică de îndată statului membru, instituției, organismului, oficiului sau agenției care a făcut cererea. Orice decizie de a nu începe o investigație se motivează. Dacă la expirarea celor două luni oficiul nu a luat nicio decizie, se consideră că oficiul a decis să nu înceapă o investigație.

În cazul în care directorul general decide să nu înceapă o investigație, acesta poate transmite de îndată orice informație relevantă, după caz, autorităților competente ale statului membru în cauză pentru a lua măsurile adecvate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern sau instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză pentru a lua măsurile adecvate în conformitate cu normele aplicabile instituției, organului, oficiului sau agenției respective. Oficiul stabilește de comun acord cu instituția, organul, oficiul sau agenția respectivă, după caz, măsurile adecvate pentru a păstra confidențialitatea sursei informațiilor în cauză și solicită, după caz, să fie informat asupra acțiunilor întreprinse.

În cazul în care directorul general decide să nu înceapă o investigație, în pofida existenței unei suspiciuni suficiente de fraudă, de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta transmite fără întârziere informațiile menționate la alineatul (5).

Înaintea începerii unei investigații, oficiul are drept de acces la orice informație relevantă din bazele de date deținute de instituții, organisme, oficii sau agenții, atunci când acest lucru este indispensabil pentru evaluarea elementelor de fapt care stau la baza alegațiilor. Acest drept de acces se exercită în termenul necesar, stabilit de oficiu, pentru o evaluare promptă a alegațiilor. În exercitarea acestui drept de acces, oficiul respectă principiile necesității și proporționalității.

Instituția, organismul, oficiul sau agenția în cauză cooperează cu sinceritate, permițând oficiului să obțină orice informație relevantă în condițiile care urmează a fi specificate în deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (1).

Directorul general coordonează desfășurarea investigațiilor pe bază de instrucțiuni scrise, după caz. Investigațiile se desfășoară, sub conducerea sa, de către personalul oficiului desemnat de el. Directorul general nu desfășoară el însuși activități concrete de investigare.

Personalul oficiului își îndeplinește sarcinile după prezentarea unei autorizații scrise care menționează identitatea și calitatea acestora. Directorul general eliberează respectiva autorizație, indicând obiectul și scopul investigației, temeiul juridic pentru desfășurarea investigației și competențele de investigație care decurg din acesta.

Autoritățile competente ale statelor membre acordă asistența necesară pentru a permite personalului oficiului să își îndeplinească sarcinile prevăzute de prezentul regulament cu eficacitate și fără întârzieri nejustificate. Atunci când acordă o astfel de asistență, autoritățile competente ale statelor membre acționează în conformitate cu normele procedurale de drept intern care li se aplică.

La cererea oficiului, care trebuie să fie argumentată în scris, cu privire la faptele care fac obiectul investigației, autoritățile naționale relevante ale statelor membre furnizează oficiului, în aceleași condiții ca și cele care se aplică autorităților naționale competente, următoarele:Cererea oficiului include o justificare privind caracterul adecvat și proporțional al măsurii în ceea ce privește natura și gravitatea faptelor care fac obiectul investigației. Cererea respectivă poate privi numai informațiile menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf.Statele membre notifică Comisiei autoritățile competente relevante în scopul literelor (a) și (b) de la primul paragraf.

informațiile disponibile la nivelul mecanismelor centralizate automatizate menționate la articolul 32a alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului;

evidența tranzacțiilor, atunci când acest lucru este strict necesar în scopul investigației.

Instituțiile, organele, oficiile și agențiile se asigură că funcționarii, alți agenți, membrii, conducătorii și membrii personalului acestora acordă asistența necesară pentru a permite personalului oficiului să își îndeplinească sarcinile cu eficacitate și fără întârzieri nejustificate.

Atunci când o investigație combină elemente externe și interne, se aplică articolul 3 și, respectiv, articolul 4.

Investigațiile se desfășoară fără întrerupere pe o perioadă care trebuie să fie proporțională cu împrejurările și complexitatea cazului.

Dacă în urma unei investigații reiese faptul că ar putea fi oportun să se ia măsuri administrative asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, oficiul informează neîntârziat instituția, organismul, oficiul sau agenția în cauză cu privire la investigația în curs. Printre informațiile furnizate se numără:

identitatea funcționarului, a altui agent, a membrului unei instituții sau organism, a conducătorului de oficiu sau agenție, sau membrului personalului vizat și un rezumat al faptelor examinate;

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;

orice măsură specială de confidențialitate recomandată, în special în cazurile care implică utilizarea de măsuri de investigație care țin de competența unei autorități judiciare naționale sau, în cazul unei investigații externe, de competența unei autorități naționale, în conformitate cu normele naționale aplicabile investigațiilor.

Dacă este cazul, la cererea oficiului, autoritățile competente ale statelor membre iau măsurile asigurătorii corespunzătoare în temeiul legislației lor naționale, în special măsuri de salvgardare a probelor.

În cazul în care o investigație nu poate fi încheiată în termen de 12 luni de la începerea acesteia, directorul general, la sfârșitul perioadei de 12 luni și ulterior la fiecare șase luni, prezintă Comitetului de supraveghere rapoarte care indică motivele și, după caz, măsurile de remediere preconizate în vederea accelerării investigației.

În domeniile menționate la articolul 1, instituțiile, organele, oficiile și agențiile transmit oficiului, fără întârziere, orice informații legate de posibile acte de fraudă ori de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Instituțiile, organele, oficiile și agențiile și, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autoritățile competente ale statelor membre, la cererea oficiului sau din proprie inițiativă, transmit fără întârziere oficiului toate documentele sau informațiile pe care le dețin și care au legătură cu o investigație a oficiului aflată în desfășurare.

Instituțiile, organele, oficiile, agențiile și, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autoritățile competente ale statelor membre transmit fără întârziere oficiului, la cererea acestuia din urmă sau din proprie inițiativă, orice alte informații, documente sau date considerate relevante pe care le dețin în legătură cu combaterea actelor de fraudă sau de corupție și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Prezentul articol nu se aplică EPPO în ceea ce privește infracțiunile referitor la care acesta ar putea să își exercite competența în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Dispozițiile referitoare la transmiterea de informații în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului nu sunt afectate.

În cadrul investigațiilor sale, oficiul caută probe în favoarea și împotriva persoanei vizate. Investigațiile se realizează în mod obiectiv și imparțial, respectând principiul prezumției de nevinovăție și garanțiile procedurale prevăzute de prezentul articol.

Oficiul poate audia o persoană vizată sau un martor oricând pe parcursul unei investigații. Orice persoană audiată are dreptul de a evita autoincriminarea.

Dacă în urma unei investigații reiese faptul că un funcționar, un alt agent, un membru al unei instituții sau organism, un conducătorii de oficiu sau agenție sau un membru al personalului poate fi persoana vizată, respectiva persoană este informată imediat cu privire la aceasta, cu condiția să nu se prejudicieze astfel desfășurarea investigației sau orice proceduri de investigație care țin de competența unei autorități judiciare naționale.

Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (6) și articolului 7 alineatul (6), după încheierea investigației și înainte de redactarea unor concluzii referitoare nominal la persoana vizată, acesteia i se oferă posibilitatea de a face observații privind faptele care o vizează.

Orice persoană audiată are dreptul de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Cu toate acestea, funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii li se poate cere să utilizeze o limbă oficială a instituțiilor Uniunii pe care o cunosc aprofundat.

Comisia numește un inspector de garanții procedurale (denumit în continuare inspectorul), în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit. La încheierea mandatului său, inspectorul rămâne în funcție până în momentul în care este înlocuit.

Inspectorul aparține din punct de vedere administrativ de Comitetul de supraveghere. Secretariatul Comitetului de supraveghere furnizează inspectorului tot sprijinul administrativ și juridic necesar.

Din bugetul său aprobat, Comisia alocă Comitetului de supraveghere personalul și mijloacele financiare necesare inspectorului.

În urma unui apel la candidaturi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia întocmește lista de candidați cu calificări corespunzătoare pentru a ocupa postul de inspector. După consultarea Parlamentului European și a Consiliului, Comisia desemnează inspectorul.

Inspectorul trebuie să aibă experiența și calificările necesare în domeniul garanțiilor procedurale.

Inspectorul își exercită funcțiile în deplină independență, inclusiv față de oficiu și Comitetul de supraveghere, și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea nimănui în îndeplinirea atribuțiilor sale.

Dacă inspectorul încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale sau dacă inspectorul a fost găsit vinovat de abateri grave, Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot, de comun acord, elibera din funcție inspectorul.

În temeiul mecanismului menționat la articolul 9b, inspectorul monitorizează respectarea de către oficiu a garanțiilor procedurale menționate la articolul 9, precum și normele aplicabile investigațiilor conduse de oficiu. Inspectorul este responsabil de gestionarea plângerilor menționate la articolul 9b.

O dată pe an, inspectorul prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului de supraveghere și oficiului un raport privind exercitarea funcției sale. Inspectorul nu face referire la cazuri individuale aflate în curs de investigare și garantează confidențialitatea investigațiilor, chiar și după încheierea lor. Inspectorul informează Comitetul de supraveghere cu privire la orice problemă sistemică care rezultă din recomandările sale.

Orice persoană interesată are dreptul de a prezenta inspectorului o plângere cu privire la respectarea de către oficiu a garanțiilor procedurale menționate la articolul 9, precum și din motive de încălcare a normelor aplicabile investigațiilor oficiului, în special pentru încălcarea cerințelor procedurale și a drepturilor fundamentale. Depunerea unei plângeri nu are efect suspensiv asupra desfășurării investigației care face obiectul plângerii.

Plângerile se depun în termen de o lună de la data la care autorul plângerii a luat cunoștință de faptele pertinente care constituie o presupusă încălcare a garanțiilor procedurale sau a normelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. În orice caz, plângerile nu pot fi depuse mai târziu de o lună de la data încheierii investigației.

La primirea unei plângeri, inspectorul îl informează de îndată pe directorul general.

Fără a aduce atingere articolului 10, oficiul transmite inspectorului toate informațiile necesare pentru ca acesta din urmă să evalueze dacă plângerea este justificată sau nu, precum și informații necesare pentru a soluționa plângerea și pentru a-i permite inspectorului să emită o recomandare.

Inspectorul emite fără întârziere o recomandare privind modul de soluționare a plângerii și în orice caz în termen de două luni de la data la care oficiul a informat inspectorul cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a soluționa plângerea. Dacă nu primește informații în termenul de 15 zile menționat la alineatul (3) al treilea paragraf, inspectorul emite o recomandare în termen de două luni de la expirarea termenului respectiv.

Inspectorul examinează plângerea în cadrul unei proceduri contradictorii fără a interveni în desfășurarea investigației în curs.

Directorul general ia măsurile adecvate indicate conform recomandării. În cazul în care decide să nu urmeze recomandarea inspectorului, directorul general comunică autorului plângerii și inspectorului principalele argumente ale deciziei respective, cu excepția cazului în care o astfel de comunicare ar afecta investigația în curs. Directorul general prezintă argumentele pentru care nu a urmat recomandarea inspectorului într-o notă care se atașează la raportul final al investigației.

Mecanismul de gestionare a plângerilor prevăzut la prezentul articol nu aduce atingere căilor de atac disponibile în temeiul tratatelor, printre care se numără și acțiunile legate de acordarea de despăgubiri pentru prejudicii.

Directorul general poate solicita avizul inspectorului cu privire la orice chestiune legată de garanțiile procedurale sau drepturile fundamentale circumscrisă mandatului inspectorului, inclusiv cu privire la decizia de a amâna informarea persoanei vizate în temeiul articolului 9 alineatul (3). Directorul general indică într-o astfel de solicitare termenul până la care inspectorul trebuie să răspundă.

Fără a aduce atingere termenelor prevăzute la articolul 90 din Statutul funcționarilor, în cazul în care un funcționar sau un alt agent al Uniunii a adresat o plângere directorului general în conformitate cu articolul 90a din Statutul funcționarilor, iar acel funcționar sau alt agent a adresat și inspectorului o plângere pe aceeași temă, directorul general așteaptă recomandarea inspectorului înainte de a răspunde plângerii.

Inspectorul, după consultarea Comitetului de supraveghere, adoptă dispozițiile de punere în aplicare pentru gestionarea plângerilor.

depunerea unei plângeri;

schimbul de informații dintre Comitetul de supraveghere, inspector și directorul general;

procesul de abordare de către oficiu a chestiunilor invocate în plângere;

examinarea plângerilor într-o procedură contradictorie, în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf;

emiterea și comunicarea recomandării inspectorului;

cazurile justificate în mod corespunzător în care directorul general se poate abate, de la recomandarea inspectorului și cu privire la procedura care trebuie să fie urmată în aceste cazuri.

Informațiile transmise sau obținute în cursul investigațiilor externe, indiferent de forma acestora, sunt protejate de dispozițiile relevante.

Informațiile transmise sau obținute în cursul investigațiilor interne, indiferent de forma acestora, sunt supuse secretului profesional și se bucură de protecția acordată de normele aplicabile instituțiilor Uniunii.

Instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile în cauză asigură respectarea confidențialității investigațiilor efectuate de către oficiu, precum și a drepturilor legitime ale persoanelor vizate și, în cazul în care au fost declanșate proceduri judiciare, respectarea tuturor normelor naționale aplicabile acestor proceduri.

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului se aplică în ceea ce privește raportarea unui act de fraudă sau de corupție și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări.

În cazurile în care oficiul recomandă o urmărire judiciară, fără a se aduce atingere drepturilor de confidențialitate ale avertizorilor și ale informatorilor, și în conformitate cu normele aplicabile în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor, persoana interesată poate solicita oficiului să pună la dispoziție raportul întocmit în temeiul articolului 11, în măsura în care acesta se referă la persoana respectivă. Oficiul comunică fără întârziere această cerere tuturor destinatarilor raportului menționat și acordă acces la raport numai cu consimțământul explicit al destinatarilor. Destinatarii răspund în termen de 12 luni de la primirea cererii. În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în această perioadă, oficiul acordă acces.

Oficiul desemnează un responsabil cu protecția datelor în conformitate cu dispozițiile articolului 43 din Regulamentul (UE) 2018/1725.

Directorul general se asigură că transmiterea oricăror informații publicului se realizează în mod neutru și imparțial, respectă confidențialitatea investigațiilor și respectă principiile prevăzute la acest articol și la articolul 9 alineatul (1).

La încheierea unei investigații a oficiului, se redactează un raport sub autoritatea directorului general. Raportul include o prezentare a temeiului juridic al investigației, etapele procedurale urmate, faptele constatate și încadrarea lor juridică preliminară, impactul financiar estimat al faptelor constatate, respectarea garanțiilor procedurale în conformitate cu articolul 9 și concluziile investigației.

La redactarea rapoartelor și recomandărilor menționate la alineatul (1), se iau în considerare dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și, în măsura în care sunt aplicabile, dispozițiile relevante din dreptul intern al statului membru respectiv.Rapoartele redactate în temeiul primului paragraf, inclusiv toate mijloacele de probă care vin în sprijinul rapoartelor și care sunt anexate acestora, constituie mijloace de probă admisibile:Statele membre comunică oficiului orice norme de drept intern relevante în sensul literei (b) de la al doilea paragraf.În ceea ce privește litera (b) de la al doilea paragraf, la cererea oficiului, statele membre transmit acestuia hotărârea definitivă a instanțelor naționale de îndată ce procedurile judiciare relevante devin definitive și hotărârea judecătorească definitivă devine publică.Competența CJUE și cea a instanțelor naționale și a organelor competente în procedurile administrative și penale de a evalua în mod liber valoarea probatorie a rapoartelor redactate de oficiu nu este afectată de prezentul regulament.

în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

în procedurile penale ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative întocmite de inspectorii administrativi naționali și sunt supuse acelorași reguli de evaluare ca și cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare probatorie ca rapoartele respective;

în cadrul procedurilor judiciare în fața CJUE și în cadrul procedurilor administrative din cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

Oficiul ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura calitatea constantă a rapoartelor și a recomandărilor menționate la alineatul (1).

Rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații externe și orice documente conexe relevante sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele privind investigațiile externe, și, după caz, instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză. Autoritățile competente ale statului membru în cauză și, după caz, instituția, organul, oficiul sau agenția iau măsurile pe care le impun rezultatele investigației externe și raportează aceste măsuri oficiului în termenul stabilit în recomandările care însoțesc raportul și, în plus, la cererea oficiului. Statele membre pot notifica oficiului autoritățile naționale relevante care au competența de a gestiona astfel de rapoarte, recomandări și documente.

Rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații interne și orice informații conexe relevante sunt transmise instituției, organismului, oficiului sau agenției respective. Instituția, organismul, oficiul sau agenția respectivă ia acele măsuri, îndeosebi de natură disciplinară sau judiciară, pe care rezultatele investigației interne le reclamă și raportează aceste măsuri oficiului în termenul stabilit în recomandările care însoțesc raportul și, în plus, la cererea oficiului.

În cazul în care raportul redactat în urma unei investigații interne dezvăluie existența unor fapte care ar putea conduce la proceduri penale, aceste informații, împreună cu recomandările, se transmit fără întârziere autorităților judiciare ale statului membru în cauză, fără a aduce atingere articolelor 12c și 12d.

La cererea oficiului, autoritățile competente ale statelor membre în cauză transmit informații oficiului în timp util privind măsurile luate, dacă există, în urma transmiterii de către directorul general a recomandărilor sale în conformitate cu alineatul (3) și în urma transmiterii de către oficiu a oricăror informații în conformitate cu alineatul (5).

Fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, la încheierea unei investigații, nu au fost găsite dovezi împotriva unei persoane vizate, directorul general încheie investigația referitoare la acea persoană și informează respectiva persoană despre acest lucru în termen de 10 zile lucrătoare.

În cazul în care un informator a furnizat oficiului informații care au condus la o investigație, oficiul îi comunică informatorului respectiv că investigația a fost închisă, cu excepția cazului în care consideră că aceste informații sunt de natură să prejudicieze interesele legitime ale persoanei vizate și eficacitatea investigației și a măsurilor ulterioare care trebuie luate sau orice cerințe privind confidențialitatea.

Fără a aduce atingere articolelor 10 și 11 din prezentul regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, oficiul poate transmite autorităților competente ale statelor membre în cauză informații obținute în cursul investigațiilor externe, în timp util pentru a le permite acestora să adopte măsuri corespunzătoare în conformitate cu dreptul intern. Acesta poate, de asemenea, să transmită astfel de informații instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză.

Fără a aduce atingere articolelor 10 și 11, directorul general transmite autorităților judiciare ale statului membru în cauză informații obținute de către oficiu în cursul investigațiilor interne cu privire la faptele care intră sub jurisdicția unei autorități judiciare naționale.

Cu excepția cazului în care dreptul intern interzice aceasta, autoritățile competente ale statului membru în cauză informează fără întârziere oficiul și, în orice caz, în termen de 12 luni de la primirea informațiilor comunicate lor în conformitate cu prezentul articol, cu privire la măsurile luate pe baza informațiilor respective.

Oficiul poate depune probe în cadrul procedurilor desfășurate în instanțele naționale în conformitate cu legislația națională și statutul personalului.

Oficiul poate furniza informații relevante rețelei Eurofisc, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 904/2010. Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc pot transmite informații relevante din rețeaua Eurofisc către oficiu în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 904/2010.

Fiecare stat membru desemnează, în scopul prezentului regulament, un serviciu (denumit în continuare serviciul de coordonare antifraudă) pentru a facilita cooperarea efectivă și schimbul de informații, inclusiv informații de natură operațională, cu oficiul. După caz, în conformitate cu dreptul intern, serviciul de coordonare antifraudă poate fi considerat autoritatea competentă în sensul prezentului regulament.

La cererea oficiului, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații, precum și în timpul sau după încheierea unei investigații, serviciile de coordonare antifraudă furnizează sau coordonează asistența necesară pentru ca oficiul să își îndeplinească sarcinile în mod eficace. Asistența respectivă include, în special, asistența furnizată de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu articolul 3 alineatele (5) și (6), articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatele (2) și (3).

Serviciile de coordonare antifraudă pot oferi asistență oficiului, la cererea acestuia, astfel încât oficiul să poată desfășura activități de coordonare în conformitate cu articolul 12b, inclusiv, după caz, cooperarea orizontală și schimbul de informații între serviciile de coordonare antifraudă.

În temeiul articolului 1 alineatul (2), oficiul poate organiza și facilita cooperarea între autoritățile competente ale statelor membre, instituții, organe, oficii și agenții, precum și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, autoritățile din țări terțe și organizațiile internaționale. În scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, autoritățile participante și oficiul pot colecta, analiza și face schimb de informații, inclusiv de informații operaționale. Personalul oficiului poate însoți autoritățile competente care desfășoară activități de investigare, la cererea acestor autorități. Se aplică articolul 6, articolul 7 alineatele (6) și (7), articolul 8 alineatul (3) și articolul 10.

Oficiul întocmește, după caz, un raport privind activitățile de coordonare desfășurate și îl transmite autorităților competente ale statelor membre și instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor implicate.

Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere exercitării de către oficiu a competențelor conferite Comisiei prin dispoziții specifice care reglementează asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre aceste autorități și Comisie.

Oficiul poate participa la echipe comune de anchetă înființate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii și, în acest cadru, poate face schimb de informații operaționale dobândite în temeiul prezentului regulament.

Oficiul sesizează EPPO, fără întârzieri nejustificate, orice comportament infracțional cu privire la care EPPO și-ar putea exercita competența în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2017/1939. Sesizarea trebuie să fie transmisă fără întârziere înaintea sau în cursul unei investigații a oficiului.

Sesizarea menționată la alineatul (1) conține cel puțin o descriere a faptelor, inclusiv o evaluare a prejudiciului cauzat sau care riscă să fie cauzat, eventuala încadrare juridică și orice informație disponibilă cu privire la potențialele victime, persoanele suspectate sau alte persoane implicate.

Oficiul nu este obligat să sesizeze EPPO cu privire la alegații vădit nefondate.

Atunci când informațiile primite de oficiu nu includ elementele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și nu este în desfășurare nicio investigație a oficiului, oficiul poate efectua o evaluare preliminară a alegațiilor. Evaluarea se efectuează fără întârziere și, în orice caz, în termen de două luni de la primirea informațiilor. În cursul acestei evaluări se aplică articolul 6 și articolul 8 alineatul (2). În urma acestei evaluări preliminare, oficiul sesizează EPPO cu privire la orice comportament infracțional menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

Atunci când comportamentul infracțional menționat la alineatul (1) de la prezentul articol iese la iveală în cursul unei investigații a oficiului și EPPO începe o investigație ca urmare a sesizării menționate la alineatul (1), oficiul nu își continuă investigația cu privire la aceleași fapte decât în conformitate cu articolul 12e sau 12f.

Instituțiile, organele, oficiile și agențiile pot solicita oficiului să efectueze o evaluare preliminară a alegațiilor care le-au fost sesizate. În scopul acestor cereri se aplică mutatis mutandis alineatele (1)-(4). Oficiul informează instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză cu privire la rezultatele evaluării preliminare, cu excepția cazului în care transmiterea acestor informații ar putea pune în pericol o investigație desfășurată de către oficiu sau de către EPPO.

În cazul în care, în urma sesizării EPPO în conformitate cu prezentul articol, oficiul își închide investigația, articolul 9 alineatul (4) și articolul 11 nu se aplică.

Fără a aduce atingere articolelor 12e și 12f, directorul general întrerupe o investigație începută și nu începe o nouă investigație în temeiul articolului 5, în cazul în care EPPO desfășoară o investigație privind aceleași fapte. Directorul general informează EPPO cu privire la fiecare decizie de întrerupere luată pe baza motivelor menționate.

Pentru a-i permite oficiului să aibă în vedere măsuri administrative adecvate în conformitate cu mandatul său, EPPO poate să pună la dispoziția oficiului informații relevante cu privire la cazurile în care EPPO a decis să nu efectueze o investigație sau a închis cazul. În cazul în care oficiului îi sunt aduse la cunoștință fapte noi care nu erau cunoscute de EPPO în momentul luării deciziei de închidere a cazului menționate la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1939, directorul general poate solicita EPPO să reînceapă o investigație, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din regulamentul menționat.

În cursul unei investigații desfășurate de EPPO și la cererea formulată de EPPO în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939, oficiul, în conformitate cu mandatul său, acordă sprijin sau completează activitatea EPPO, în special prin:

furnizarea de informații, analize (inclusiv analize criminalistice), cunoștințe de specialitate și sprijin operațional;

facilitarea coordonării de acțiuni specifice ale autorităților administrative naționale competente și ale organelor Uniunii;

desfășurarea de investigații administrative.

O cerere din partea EPPO menționată la alineatul (1) se transmite în scris și precizează cel puțin următoarele:

informații cu privire la investigația desfășurată de EPPO, în măsura în care acestea sunt relevante pentru scopul cererii;

măsurile pe care EPPO îi solicită oficiului să le întreprindă;

dacă este cazul, termenele preconizate pentru a da curs cererii.

Pentru a proteja admisibilitatea mijloacelor de probă, precum și drepturile fundamentale și garanțiile procedurale, în cazul în care oficiul întreprinde, în limitele mandatului său, măsurile de sprijin solicitate de EPPO în temeiul prezentului articol, EPPO și oficiul, acționând în strânsă cooperare, asigură respectarea garanțiilor procedurale aplicabile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2017/1939.

În cazul în care EPPO desfășoară o investigație, iar directorul general consideră, în cazuri justificate în mod corespunzător, că și oficiul ar trebui să înceapă o investigație în conformitate cu mandatul oficiului cu scopul de a facilita adoptarea de măsuri asigurătorii sau de măsuri financiare, disciplinare sau administrative, oficiul informează EPPO în scris, indicând natura și scopul investigației.

EPPO informează oficiul fără întârziere atunci când EPPO a informat oficiul cu privire la faptul că nu desfășoară o investigație în răspuns la o cerere de informații transmisă în conformitate cu articolul 12d, iar ulterior începe o investigație cu privire la aceleași fapte. În cazul în care, după primirea acestor informații, directorul general consideră că investigația începută de oficiu ar trebui continuată cu scopul de a facilita adoptarea de măsuri asigurătorii sau de măsuri financiare, disciplinare sau administrative, se aplică alineatul (1) de la prezentul articol.

Oficiul convine cu privire la acorduri de lucru cu EPPO. Astfel de acorduri de lucru stabilesc, printre altele, dispoziții practice pentru schimb de informații, inclusiv de date cu caracter personal, informații operaționale, strategice sau tehnice și informații clasificate și pentru investigații complementare.

Oficiul are acces indirect la informațiile din sistemul EPPO de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip răspuns pozitiv/negativ.

Directorul general și procurorul-șef european se reunesc cel puțin o dată pe an pentru a discuta chestiunile de interes comun.

În cadrul mandatului său de protejare a intereselor financiare ale Uniunii, oficiul cooperează, după caz, cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol). Atunci când facilitarea acestei cooperări o impune, oficiul încheie cu Eurojust și Europol acorduri administrative. Respectivele acorduri de lucru pot viza schimbul de informații operaționale, strategice sau tehnice, inclusiv de date cu caracter personal și de informații clasificate, precum și, la cerere, rapoarte privind progresele înregistrate.

Oficiul informează cu promptitudine autoritățile competente ale statelor membre în cauză în cazurile în care informațiile furnizate de acestea sunt transmise de oficiu către Eurojust sau Europol.

Oficiul poate încheia, după caz, acorduri administrative cu autoritățile competente din țări terțe și cu organizații internaționale. Oficiul își coordinează activitatea, după caz, cu serviciile competente ale Comisiei și cu Serviciul European de Acțiune Externă, mai ales înainte de a încheia astfel de acorduri. Respectivele acorduri pot viza schimbul de informații operaționale, strategice sau tehnice, inclusiv, la cerere, rapoarte privind progresele înregistrate.

Oficiul informează autoritățile competente ale statelor membre în cauză înainte de a transmite informațiile furnizate de acestea autorităților competente din țări terțe sau organizațiilor internaționale.

Comitetul de supraveghere monitorizează cu regularitate îndeplinirea de către oficiu a funcției sale investigative, pentru a consolida independența oficiului în exercitarea corespunzătoare a competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament.

Comitetul de supraveghere este compus din cinci membri independenți cu experiență în funcții judiciare sau de investigare ori funcții comparabile având legătură cu domeniile de activitate ale oficiului. Aceștia sunt numiți de comun acord de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie.

Mandatul membrilor Comitetului de supraveghere este de cinci ani și nu poate fi reînnoit. Trei și, respectiv, doi membri se înlocuiesc alternativ pentru a se menține practica și cunoștințele Comitetului de supraveghere.

La încheierea mandatului, membrii Comitetului de supraveghere rămân în funcție până la înlocuirea acestora.

Dacă un membru al Comitetului de supraveghere încetează să îndeplinească condițiile de exercitare a atribuțiilor sale sau dacă a fost găsit vinovat de abateri grave, Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot, de comun acord, să îl elibereze din funcție.

În conformitate cu normele aplicabile ale Comisiei, membrii Comitetului de supraveghere primesc o diurnă și li se rambursează cheltuielile efectuate în exercitarea îndatoririlor lor.

În îndeplinirea îndatoririlor lor, membrii Comitetului de supraveghere nu solicită și nu primesc instrucțiuni de la vreun guvern, instituție, organism, oficiu sau agenție.

Comitetul de supraveghere își numește președintele. Comitetul de supraveghere își adoptă propriul regulament de procedură, care, înainte de adoptare, este transmis spre informare Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Reuniunile Comitetului de supraveghere se organizează la inițiativa președintelui acestuia sau a directorului general. Comitetul de supraveghere organizează cel puțin 10 reuniuni pe an. Comitetul de supraveghere ia decizii cu majoritatea membrilor care îl compun. Secretariatul său este asigurat de către Comisie în strânsă cooperare cu Comitetul de supraveghere. Comitetul de supraveghere este consultat înainte de numirea membrilor personalului secretariatului și se ține seama de punctul său de vedere. Secretariatul acționează la instrucțiunile Comitetului de supraveghere, în mod independent față de Comisie. Fără a aduce atingere controlului său asupra bugetului Comitetului de supraveghere și a secretariatului său, Comisia nu intervine în atribuțiile de monitorizare ale Comitetului de supraveghere.

Comitetul de supraveghere adoptă anual cel puțin un raport privind activitățile sale, prezentând în special o evaluare a independenței oficiului, a modului de aplicare a garanțiilor procedurale și a duratei investigațiilor. Rapoartele respective sunt prezentate Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia se întâlnesc o dată pe an cu directorul general în vederea unui schimb de opinii la nivel politic pentru a discuta politica oficiului legată de metodele de prevenire și combatere a actelor de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Comitetul de supraveghere participă la schimbul de opinii. Procurorul-șef european este invitat să participe la schimbul de opinii. Reprezentanți ai Curții de Conturi, EPPO, Eurojust și Europol pot fi invitați să participe pe bază ad hoc, la cererea Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a directorului general sau a Comitetului de supraveghere.

În cadrul obiectivului alineatului (1), schimbul de opinii se poate referi la orice subiect asupra căruia convin Parlamentul European, Consiliul și Comisia. În special, schimbul de opinii poate privi:

prioritățile strategice ale politicilor de investigare ale oficiului;

avizele și rapoartele de activitate ale Comitetului de supraveghere prevăzute în temeiul articolului 15;

rapoartele directorului general în temeiul articolului 17 alineatul (4) și, după caz, orice alte rapoarte ale instituțiilor care au legătură cu mandatul oficiului;

cadrul relațiilor dintre oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, în special EPPO, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâmpinate în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

cadrul relațiilor dintre oficiu și autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâlnite în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

relațiile dintre oficiu și autoritățile competente din țări terțe, precum și cu organizațiile internaționale, în cadrul acordurilor menționate în prezentul regulament;

eficacitatea activității oficiului în ceea ce privește executarea mandatului său.

Toate instituțiile care participă la schimbul de opinii se asigură că acesta nu interferează cu desfășurarea investigațiilor în curs.

Instituțiile care participă la schimbul de opinii țin cont în acțiunile lor de opiniile exprimate în cadrul acestuia. Directorul general oferă, în rapoartele menționate la articolul 17 alineatul (4), informații privind măsurile adoptate de oficiu, în cazul în care acestea există.

Oficiul este condus de un director general. Acesta este numit de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2). Mandatul directorului general este de șapte ani și nu poate fi reînnoit.

În scopul numirii unui nou director general, Comisia publică o cerere de candidaturi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această publicare se face cel târziu cu șase luni înainte de sfârșitul mandatului directorului general în funcție. Comisia întocmește o listă de candidați cu calificări corespunzătoare. În urma emiterii unui aviz favorabil din partea Comitetului de supraveghere cu privire la procedura de selecție aplicată de către Comisie, Parlamentul European și Consiliul convin, în timp util, asupra unei liste scurte de trei candidați selectați de pe lista candidaților corespunzători întocmită de Comisie. Comisia numește directorul general de pe respectiva listă scurtă.

Directorul general nu solicită și nu primește instrucțiuni de la niciun guvern sau instituție, organ, oficiu sau agenție în îndeplinirea îndatoririlor sale în legătură cu începerea și efectuarea de investigații externe ori interne, cu activitățile de coordonare sau cu redactarea de rapoarte în urma acestor investigații ori activități de coordonare. În cazul în care directorul general consideră că o măsură luată de Comisie pune în discuție independența sa, acesta informează imediat Comitetul de supraveghere și decide dacă să intenteze sau nu o acțiune împotriva Comisiei la CJUE.

Directorul general raportează periodic și cel puțin anual Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi cu privire la concluziile investigațiilor efectuate de către oficiu, la măsurile luate și la problemele întâmpinate, respectând confidențialitatea investigațiilor, drepturile legitime ale persoanelor vizate și ale informatorilor și, după caz, dreptul intern aplicabil procedurilor judiciare. Rapoartele anuale includ, de asemenea, o evaluare a acțiunilor întreprinse de autoritățile competente ale statelor membre și de instituții, organe, oficii și agenții în urma rapoartelor și a recomandărilor elaborate de oficiu.

La solicitarea Parlamentului European sau a Consiliului în contextul drepturilor acestora de control bugetar, directorul general poate furniza informații cu privire la activitățile oficiului, respectând confidențialitatea investigațiilor și a procedurilor ulterioare. Parlamentul European și Consiliul asigură confidențialitatea informațiilor furnizate în conformitate cu prezentul alineat.

Directorul general informează periodic Comitetul de supraveghere cu privire la activitățile oficiului, la îndeplinirea funcției sale de investigare și la măsurile luate în urma investigațiilor.Directorul general informează periodic Comitetul de supraveghere cu privire la:

cazurile în care recomandările directorului general nu au fost urmate;

cazurile în care s-au transmis informații autorităților judiciare ale statelor membre sau EPPO;

cazurile în care acesta a decis să nu înceapă o investigație și cazurile clasate;

durata investigațiilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (8).

Directorul general poate delega, în scris, exercitarea unora dintre funcțiile sale prevăzute la articolul 5, articolul 7 alineatul (2), articolul 11 alineatul (7) și articolul 12 alineatul (2) unuia sau mai multor membri ai personalului oficiului, precizând condițiile și limitele unei astfel de delegări.

Directorul general stabilește o procedură internă de consultare și control, care să includă un control al legalității referitor, inter alia, la respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, precum și a dreptului intern al statelor membre în cauză, cu trimitere în special la articolul 11 alineatul (2). Controlul legalității se efectuează de către membrii personalului oficiului care sunt experți în domeniul dreptului și al procedurilor de investigare. Avizul acestora se anexează la raportul final al investigației.

Directorul general adoptă orientări privind procedurile de investigare care urmează a fi aplicate de personalul oficiului. Respectivele orientări se conformează prezentului regulament și includ, printre altele:

practicile care trebuie respectate în executarea mandatului oficiului;

normele detaliate care reglementează procedurile de investigare;

garanțiile procedurale;

elemente detaliate privind procedurile interne de consultare și control, inclusiv controlul legalității;

protecția datelor și politicile privind comunicarea și accesul la documente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 alineatul (3b);

relațiile cu EPPO.

Înainte de adoptarea oricăror sancțiuni disciplinare împotriva directorului general sau înainte de ridicarea imunității acestuia, Comisia consultă Comitetul de supraveghere.

Trimiterile la directorul oficiului din orice text juridic se înțeleg ca trimiteri la directorul general.

Cuantumul total al creditelor destinate oficiului se înscrie într-o linie bugetară specifică din secțiunea aferentă Comisiei din bugetul general al Uniunii Europene și se stabilește în detaliu într-o anexă la secțiunea respectivă. Creditele pentru Comitetul de supraveghere și secretariatul acestuia se înscriu în secțiunea aferentă Comisiei din bugetul general al Uniunii Europene.

Schema de personal a oficiului se anexează la schema de personal a Comisiei. Schema de personal a Comisiei include secretariatul Comitetului de supraveghere.

În cel mult cinci ani de la data stabilită în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind punerea în aplicare și impactul prezentului regulament, în special în ceea ce privește eficacitatea și eficiența cooperării dintre oficiu și EPPO. Raportul respectiv trebuie să fie însoțit de un aviz al Comitetului de supraveghere.

În termen de cel mult doi ani de la prezentarea raportului de evaluare în temeiul primului alineat, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă de modernizare a cadrului oficiului, inclusiv norme suplimentare sau mai detaliate privind înființarea oficiului, funcțiile acestuia sau procedurile aplicabile activităților sale, acordând o atenție deosebită cooperării sale cu EPPO, investigațiilor transfrontaliere și investigațiilor în statele membre care nu participă la EPPO.

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 se abrogă.

Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa II.

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15 alineatul (3) se aplică în ceea ce privește durata mandatului membrilor Comitetului de supraveghere în funcție la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Președintele Parlamentului European alege prin tragere la sorți, dintre membrii Comitetului de supraveghere, doi membri ale căror atribuții urmează să înceteze, prin derogare de la prima teză a articolului 15 alineatul (3), la expirarea primelor 36 de luni ale mandatului lor. Doi noi membri se numesc automat cu un mandat de cinci ani pentru a-i înlocui pe membrii al căror mandat expiră, pe baza și în ordinea listei prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2012/45/UE, Euratom a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 23 ianuarie 2012 de numire a membrilor Comitetului de supraveghere a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF). Acești noi membri sunt primele două persoane ale căror nume apar pe listă.

A treia teză a articolului 17 alineatul (1) se aplică în ceea ce privește durata mandatului directorului general în funcție la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

ANEXA I

ANEXA I

REGULAMENTE ABROGATE (MENTIONATE LA ARTICOLUL 20)

Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului

(JO L 136, 31.5.1999, p. 1).

Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului

(JO L 136, 31.5.1999, p. 8).

ANEXA II

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ