Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă

CAPITOLUL I

Prezentul regulament instituie norme referitoare la un mecanism simplu și rapid de recunoaștere a măsurilor de protecție dispuse într-un stat membru în materie civilă.

Prezentul regulament se aplică măsurilor de protecție în materie civilă dispuse de o autoritate emitentă în sensul articolului 3 punctul 4.

Prezentul regulament se aplică în cazurile transfrontaliere. În sensul prezentului regulament, un caz este considerat caz transfrontalier în cazul în care recunoașterea măsurii de protecție dispusă într-un stat membru se solicită în alt stat membru.

Prezentul regulament nu se aplică măsurilor de protecție care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 2201/2003.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

măsură de protecție înseamnă orice hotărâre, indiferent de denumirea acesteia, dispusă de autoritatea emitentă a statului membru de origine, în conformitate cu dreptul intern al acestuia, prin care se impun una sau mai multe dintre următoarele obligații persoanei care reprezintă amenințarea, în vederea protejării unei alte persoane, atunci când integritatea fizică sau psihică a persoanei din urmă poate fi amenințată:

o interdicție sau reglementare a accesului la locul în care persoana protejată își are reședința, în care muncește sau pe care îl frecventează sau în care locuiește cu regularitate;

o interdicție sau reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv prin telefon, poștă electronică sau obișnuită, fax sau orice alt mijloc;

o interdicție sau reglementare a apropierii de persoana protejată la o distanță mai mică decât cea stabilită;

persoană protejată înseamnă o persoană fizică care face obiectul protecției oferite de o măsură de protecție;

persoană care reprezintă amenințarea înseamnă o persoană fizică căreia i-au fost impuse una sau mai multe dintre obligațiile menționate la punctul 1;

autoritate emitentă înseamnă orice autoritate judiciară sau orice altă autoritate desemnată de un stat membru ca fiind competentă în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu condiția ca această altă autoritate să ofere părților garanții în ceea ce privește imparțialitatea, iar deciziile sale în legătură cu măsura de protecție, în temeiul legislației statului membru în care funcționează, să poată fi supuse controlului unei autorități judiciare și să aibă o forță și efecte similare cu cele ale unei decizii a unei autorități judiciare privind aceleași aspecte;

stat membru de origine înseamnă statul membru în care s-a dispus măsura de protecție;

stat membru solicitat înseamnă statul membru în care este solicitată recunoașterea și, acolo unde este cazul, executarea măsurii de protecție.

CAPITOLUL II

O măsură de protecție dispusă într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie nevoie de nicio procedură specială și este executorie fără să fie necesară o hotărâre de încuviințare a executării.

O persoană protejată care dorește să invoce în statul membru solicitat o măsură de protecție dispusă în statul membru de origine furnizează autorității competente din statul membru solicitat:

o copie a măsurii de protecție care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale;

certificatul eliberat în statul membru de origine în conformitate cu articolul 5; și

dacă este necesar, o transliterație și/sau o traducere a certificatului în conformitate cu articolul 16.

Certificatul nu își produce efectele decât în limitele caracterului executoriu al măsurii de protecție.

Indiferent dacă măsura de protecție are o durată mai lungă, efectele recunoașterii în temeiul alineatului (1) se limitează la o perioadă de 12 luni, începând cu data eliberării certificatului.

Procedura de executare a măsurilor de protecție este reglementată în dreptul statului membru solicitat.

Autoritatea emitentă din statul membru de origine eliberează certificatul, la cererea persoanei protejate, utilizând formularul standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19 și care conține informațiile prevăzute la articolul 7.

Eliberarea certificatului nu face obiectul niciunei căi de atac.

La cererea persoanei protejate, autoritatea emitentă din statul membru de origine furnizează persoanei protejate o transliterație și/sau o traducere a certificatului prin utilizarea formularului standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19.

Certificatul poate fi eliberat numai dacă măsura de protecție a fost adusă la cunoștința persoanei care reprezintă amenințarea, în conformitate cu dreptul statului membru de origine.

În cazul în care măsura de protecție a fost dispusă în lipsă, certificatul poate fi eliberat numai dacă persoanei care reprezintă amenințarea i s-a comunicat actul de instituire a procedurii sau un document echivalent sau, după caz, a fost informată în alt mod cu privire la inițierea procedurii în conformitate cu dreptul statului membru de origine, în timp util și în așa fel încât să i se permită persoanei respective să își pregătească apărarea.

În cazul în care măsura de protecție a fost dispusă în cadrul unei proceduri care nu prevede notificarea prealabilă a persoanei care reprezintă amenințarea (procedură ex parte), certificatul poate fi eliberat numai dacă persoana respectivă a avut dreptul de a contesta măsura de protecție în temeiul dreptului statului membru de origine.

Certificatul conține următoarele informații:

numele și adresa/datele de contact ale autorității emitente;

numărul de referință al dosarului;

data emiterii certificatului;

date privind persoana protejată: nume, data și locul nașterii, dacă aceste informații sunt disponibile, și o adresă care urmează să fie folosită în scopuri de notificare, precedată de un avertisment clar că adresa respectivă poate fi divulgată persoanei care reprezintă amenințarea;

date privind persoana care reprezintă amenințarea: nume, data și locul nașterii, dacă aceste informații sunt disponibile, și adresa care urmează să fie folosită în scopuri de notificare;

toate informațiile necesare pentru executarea măsurii de protecție, inclusiv, după caz, tipul de măsură și obligația impusă prin aceasta persoanei care reprezintă amenințarea, și specificându-se funcția locului și/sau a perimetrului de care persoanei respective îi este interzis să se apropie sau, respectiv, în care îi este interzis să intre;

durata măsurii de protecție;

durata efectelor recunoașterii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4);

o declarație potrivit căreia cerințele enunțate la articolul 6 au fost îndeplinite;

informații privind drepturile conferite în temeiul articolelor 9 și 13;

pentru facilitarea trimiterii, titlul integral al prezentului regulament.

Autoritatea emitentă a statului membru de origine aduce la cunoștința persoanei care reprezintă amenințarea certificatul și faptul că eliberarea certificatului are drept urmare recunoașterea și, după caz, caracterul executoriu al măsurii de protecție în toate statele membre, în conformitate cu articolul 4.

Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința în statul membru de origine, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința într-un stat membru diferit de statul membru de origine, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalitățile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 și 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784 al Parlamentului European și al Consiliului. Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința într-o țară terță, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent.

Locul în care ea se află și alte date de contact ale persoanei protejate nu se dezvăluie persoanei care reprezintă amenințarea decât dacă dezvăluirea acestora este necesară în scopul respectării măsurii de protecție sau al executării acesteia.

Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2) și la cererea persoanei protejate sau a persoanei care reprezintă amenințarea adresată autorității emitente din statul membru de origine sau din propria inițiativă a respectivei autorități, certificatul:

se rectifică în cazul în care, din cauza unei erori materiale, există o discrepanță între măsura de protecție și certificat; sau

se retrage în cazul în care este evident că certificatul a fost acordat în mod greșit, având în vedere cerințele enunțate la articolul 6 și domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Procedura, inclusiv orice cale de atac, referitoare la rectificarea sau retragerea certificatului se reglementează în temeiul dreptului statului membru de origine.

La cererea persoanei protejate, autoritatea emitentă din statul membru de origine asistă persoana respectivă în obținerea de informații, astfel cum sunt puse la dispoziție în conformitate cu articolele 17 și 18, privind autoritățile statului membru solicitat în fața cărora măsura de protecție urmează să fie invocată sau urmează să se solicite executarea.

Autoritatea competentă din statul membru solicitat ajustează, dacă și în măsura în care este necesar, elementele de fapt ale măsurii de protecție, în vederea aplicării măsurii de protecție în statul membru respectiv.

Procedura de ajustare a măsurii de protecție se reglementează în temeiul dreptului statului membru solicitat.

Ajustarea măsurii de protecție se aduce la cunoștința persoanei care reprezintă amenințarea.

Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința în statul membru solicitat, notificarea se efectuează în conformitate cu dreptul statului membru respectiv. Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința într-un stat membru diferit de statul membru solicitat, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori printr-un mijloc echivalent sau prin modalitățile electronice de notificare sau comunicare prevăzute la articolele 19 și 19a din Regulamentul (UE) 2020/1784. Atunci când persoana care reprezintă amenințarea își are reședința într-o țară terță, notificarea se efectuează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau printr-un mijloc echivalent.

O cale de atac împotriva ajustării măsurii de protecție poate fi introdusă de persoana protejată sau de persoana care reprezintă amenințarea. Procedura privind calea de atac se reglementează în temeiul dreptului statului membru solicitat. Cu toate acestea, introducerea căii de atac are efect suspensiv.

În niciun caz o măsură de protecție dispusă în statul membru de origine nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru solicitat.

Recunoașterea și, după caz, executarea măsurii de protecție se refuză, la cererea persoanei care reprezintă amenințarea, în măsura în care o astfel de recunoaștere este:

vădit contrară ordinii publice în statul membru solicitat; sau

ireconciliabilă cu o hotărâre pronunțată sau recunoscută în statul membru solicitat.

Cererea de refuzare a recunoașterii sau a executării se depune la instanța statului membru solicitat, astfel cum a fost comunicată Comisiei de către statul membru respectiv în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (a) punctul (iv).

Recunoașterea măsurii de protecție nu poate fi refuzată pe motiv că dreptul statului membru solicitat nu permite adoptarea unei astfel de măsuri pe baza acelorași fapte.

În cazul în care măsura de protecție este suspendată sau retrasă în statul membru de origine sau în cazul în care caracterul său executoriu este suspendat sau limitat sau dacă certificatul este retras în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (b), autoritatea emitentă din statul membru de origine eliberează, la cererea persoanei protejate sau a persoanei care reprezintă amenințarea, un certificat care indică suspendarea, limitarea sau retragerea respectivă, utilizând formularul standard multilingv stabilit în conformitate cu articolul 19.

La depunerea de către persoana protejată sau de către persoana care reprezintă amenințarea a certificatului eliberat în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă din statul membru solicitat suspendă sau retrage efectele recunoașterii și, după caz, executarea măsurii de protecție.

CAPITOLUL III

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară pentru documentele eliberate într-un stat membru în contextul prezentului regulament.

Orice transliterație sau traducere necesară în temeiul prezentului regulament se face în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii pe care statul membru respectiv a precizat că o acceptă.

Cu respectarea articolului 5 alineatul (3), orice traducere în temeiul prezentului regulament se efectuează de o persoană autorizată în acest scop într-unul dintre statele membre.

Statele membre furnizează, în cadrul Rețelei judiciare europene în materie civilă și comercială creată prin Decizia 2001/470/CE și în scopul de a pune informațiile la dispoziția publicului, o descriere a normelor și procedurilor naționale referitoare la măsurile de protecție în materie civilă, inclusiv informații privind tipul autorităților care sunt competente în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Statele membre actualizează informațiile respective.

Până la 11 iulie 2014, statele membre transmit Comisiei următoarele informații:

tipul de autorități care sunt competente în materiile care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, specificând, după caz:

autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5;

autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură;

autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1);

instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13;

limba sau limbile acceptate pentru traduceri, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1).

autoritățile care sunt competente să dispună măsuri de protecție și să elibereze certificate în conformitate cu articolul 5;

autoritățile în fața cărora urmează să fie invocată o măsură de protecție dispusă în alt stat membru și/sau care sunt competente să execute o astfel de măsură;

autoritățile care sunt competente să efectueze ajustarea măsurii de protecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (1);

instanțele la care trebuie să fie depusă cererea de refuzare a recunoașterii și, după caz, a executării, în conformitate cu articolul 13;

Comisia face publice informațiile menționate la alineatul (1) prin orice mijloc adecvat, în special prin intermediul site-ului internet al Rețelei judiciare europene în materie civilă și comercială.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea și modificarea ulterioară a formularelor menționate la articolele 5 și 14. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20.

Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Până la 11 ianuarie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Dacă este necesar, raportul este însoțit de propuneri de modificare.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 11 ianuarie 2015.

Prezentul regulament se aplică măsurilor de protecție dispuse la 11 ianuarie 2015 sau la o dată ulterioară, indiferent de data instituirii procedurilor.