Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (Text cu relevanță pentru SEE)

PARTEA ÎNTÂI

TITLUL I

Prezentul regulament stabilește reguli uniforme privind cerințele prudențiale generale pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte supravegheate în temeiul Directivei 2013/36/UE, în ceea ce privește următoarele elemente:

cerințe de fonduri proprii referitoare la elemente în întregime cuantificabile, uniforme și standardizate ale riscului de credit, ale riscului de piață, ale riscului operațional, ale riscului de decontare și ale efectului de levier;

cerințe de limitare a expunerilor mari;

cerințe de lichiditate referitoare la elemente în întregime cuantificabile, uniforme și standardizate ale riscului de lichiditate;

cerințe de raportare referitoare la literele (a), (b) și (c);

cerințe referitoare la publicarea informațiilor.

Prezentul regulament stabilește reguli uniforme referitoare la cerințele privind fondurile proprii și pasivele eligibile pe care trebuie să le îndeplinească entitățile de rezoluție care sunt instituții de importanță sistemică globală (G-SII) sau care fac parte din G-SII și filialele semnificative ale G-SII din afara UE.

Prezentul regulament nu reglementează cerințele de publicare pentru autoritățile competente în domeniul reglementării și al supravegherii prudențiale a instituțiilor, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 2013/36/UE.

Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autoritățile competente dețin competențele și urmează procedurile prevăzute în Directiva 2013/36/UE și în prezentul regulament.

Pentru asigurarea respectării prezentului regulament, autoritățile de rezoluție dețin competențele și urmează procedurile prevăzute în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului și în prezentul regulament.

Pentru asigurarea respectării cerințelor privind fondurile proprii și pasivele eligibile, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cooperează între ele.

Pentru a asigura conformitatea în cadrul competențelor lor respective, Comitetul Unic de Rezoluție, instituit prin articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, și Banca Centrală Europeană, în ceea ce privește aspectele legate de atribuțiile care îi sunt conferite prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, asigură schimbul regulat și fiabil de informații relevante.

La aplicarea dispozițiilor prevăzute la articolul 1 alineatele (2) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la firmele de investiții menționate la respectivele alineate, autoritățile competente, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului, tratează firmele de investiții respective ca și când acestea ar fi instituții în sensul prezentului regulament.

Prezentul regulament nu împiedică instituțiile să dețină fonduri proprii și componente ale acestora care depășesc cerințele prezentului regulament, sau să aplice măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezentul regulament.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

instituție de credit înseamnă o întreprindere a cărei activitate constă în oricare dintre următoarele:

atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu;

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

firmă de investiții înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE care este autorizată în conformitate cu directiva respectivă, excluzând instituțiile de credit;

instituție înseamnă o instituție de credit autorizată în temeiul articolului 8 din Directiva 2013/36/UE sau o întreprindere astfel cum este menționată la articolul 8a alineatul (3) din respectiva directivă;

firmă locală înseamnă o firmă care tranzacționează în cont propriu pe piețe de contracte futures financiare sau de opțiuni ori de alte instrumente derivate și pe piețe monetare având ca scop unic acoperirea pozițiilor luate pe piețele de instrumente financiare derivate, sau care tranzacționează pentru contul altor membri de pe acele piețe și care beneficiază de garanții din partea membrilor compensatori ai acelorași piețe, atunci când responsabilitatea asigurării executării contractelor încheiate de o astfel de firmă este asumată de membrii compensatori de pe aceleași piețe;

întreprindere de asigurare înseamnă o întreprindere de asigurare astfel cum este definită la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II);

întreprindere de reasigurare înseamnă o întreprindere de asigurare astfel cum este definită la articolul 13 punctul 4 din Directiva 2009/138/CE;

organism de plasament colectiv sau OPC înseamnă un OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului, sau un fond de investiții alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

entitate din sectorul public înseamnă un organism administrativ fără caracter comercial subordonat administrațiilor centrale, administrațiilor regionale, autorităților locale sau autorităților care exercită aceleași atribuții ca și autoritățile regionale și locale, sau o întreprindere necomercială deținută sau înființată și finanțată de administrațiile centrale, de administrațiile regionale sau de autoritățile locale și care beneficiază de acorduri de garantare explicite și care poate include organisme autonome guvernate prin lege și aflate sub supraveghere publică;

organ de conducere înseamnă organ de conducere astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 7 din Directiva 2013/36/UE;

conducere superioară înseamnă conducere superioară astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 9 din Directiva 2013/36/UE;

risc sistemic înseamnă risc sistemic astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2013/36/UE;

risc de model înseamnă risc de model astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 11 din Directiva 2013/36/UE;

inițiator înseamnă un inițiator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

sponsor înseamnă un sponsor astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

creditor inițial înseamnă un creditor inițial astfel cum este definit la articolul 2 punctul 20 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

filială înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere; filialele unei filiale sunt considerate de asemenea a fi filiale ale întreprinderii care este întreprinderea lor mamă inițială;

sucursală înseamnă un punct de lucru care reprezintă o parte dependentă din punct de vedere juridic de o instituție și care desfășoară direct toate sau unele dintre tranzacțiile specifice activității instituțiilor;

întreprindere prestatoare de servicii auxiliare înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

societate de administrare a activelor înseamnă o societate de administrare a activelor în sensul articolului 2 punctul 5 din Directiva 2002/87/CE sau un AFIA astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE, inclusiv, cu excepția cazului în care se specifică altfel, entități din țări terțe care desfășoară activități similare și care fac obiectul legislației unei țări terțe care aplică cerințe de supraveghere și de reglementare cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune;

societate financiară holding înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

societate de investiții holding înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

societate financiară holding mixtă înseamnă o societate financiară holding mixtă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE;

societate holding cu activitate mixtă înseamnă o întreprindere-mamă, alta decât o societate financiară holding, o instituție sau o societate financiară holding mixtă, ale cărei filiale includ cel puțin o instituție;

întreprindere de asigurare dintr-o țară terță înseamnă o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță astfel cum este definită la articolul 13 punctul 3 din Directiva 2009/138/CE;

întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță înseamnă o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță astfel cum este definită la articolul 13 punctul 6 din Directiva 2009/138/CE;

firmă de investiții recunoscută din țări terțe înseamnă o firmă care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

în cazul în care ar fi stabilită în Uniune, s-ar încadra în definiția firmei de investiții;

este autorizată într-o țară terță;

intră sub incidența și respectă regulile prudențiale considerate de autoritățile competente ca fiind cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute în prezentul regulament sau în Directiva 2013/36/UE;

instituție financiară înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele două condiții:

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

holding pur industrial înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

entitate din sectorul financiar înseamnă oricare dintre următoarele:

o instituție;

o instituție financiară;

o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare inclusă în situația financiară consolidată a unei instituții;

o întreprindere de asigurare;

o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță;

o întreprindere de reasigurare;

o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță;

o societate holding de asigurare, astfel cum este definită la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

o întreprindere exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată;

o întreprindere dintr-o țară terță cu o activitate principală comparabilă cu a oricăreia dintre entitățile menționate la literele (a)-(k) de mai sus;

instituție-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară ori care deține o participație într-o instituție sau o instituție financiară și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding ori a unei societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

instituție-mamă din UE înseamnă o instituție-mamă dintr-un stat membru care nu este filială a unei alte instituții autorizate în orice stat membru sau a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în orice stat membru;

firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru înseamnă o întreprindere‐mamă dintr-un stat membru care este o firmă de investiții;

firmă de investiții-mamă din UE înseamnă o întreprindere-mamă din UE care este o firmă de investiții;

instituție de credit-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție-mamă dintr-un stat membru care este o instituție de credit;

instituție de credit-mamă din UE înseamnă o instituție-mamă din UE care este o instituție de credit;

societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru înseamnă o societate financiară holding care nu este la rândul său o filială a unei instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

societate financiară holding-mamă din UE înseamnă o societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru care nu este o filială a unei instituții autorizate în orice stat membru ori a unei alte societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în orice stat membru;

societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru înseamnă o societate financiară holding mixtă care nu este la rândul său o filială a unei instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființat în același stat membru;

societate financiară holding mixtă-mamă din UE înseamnă o societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, care nu este o filială a unei instituții autorizate în orice stat membru ori a unei alte societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte înființate în orice stat membru;

contraparte centrală sau CPC înseamnă o CPC astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

participație înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

deținere calificată înseamnă o deținere directă sau indirectă într-o întreprindere care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau care face posibilă exercitarea unei influențe semnificative asupra administrării întreprinderii respective;

control înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

legături strânse înseamnă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate între ele în oricare dintre următoarele modalități:

printr-o participație reprezentând deținerea, directă sau prin intermediul controlului, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi

prin control;

printr-o legătură permanentă între ambele sau toate aceste persoane și aceeași a persoană terță printr-o relație de control;

grup de clienți aflați în legătură înseamnă oricare dintre următoarele:

două sau mai multe persoane fizice sau juridice care, până la proba contrarie, constituie un singur risc, pentru că una dintre ele, direct sau indirect, deține controlul asupra celeilalte sau celorlalte;

două sau mai multe persoane fizice sau juridice între care nu există o relație de control, astfel cum este descrisă la litera (a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece legătura dintre ele este atât de strânsă încât, în cazul în care una dintre aceste persoane s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultăți de finanțare sau de rambursare, și cealaltă sau toate celelalte persoane ar întâmpina probabil dificultăți de finanțare sau de rambursare;

autoritate competentă înseamnă o autoritate publică sau un organism recunoscut oficial în dreptul intern, care este împuternicit în temeiul dreptului intern să supravegheze instituțiile ca parte a sistemului de supraveghere existent în statul membru respectiv;

supraveghetor consolidant înseamnă o autoritate competentă responsabilă cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu articolul 111 din Directiva 2013/36/UE;

autorizație înseamnă un instrument eliberat sub orice formă de către autorități, prin care se acordă dreptul de a desfășura activitatea;

stat membru de origine înseamnă statul membru în care o instituție a fost autorizată;

stat membru gazdă înseamnă statul membru în care o instituție are o sucursală sau în care prestează servicii;

bănci centrale din cadrul SEBC înseamnă băncile centrale naționale care sunt membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), precum și Banca Centrală Europeană (BCE);

bănci centrale înseamnă băncile centrale din cadrul SEBC și băncile centrale din țări terțe;

situație consolidată înseamnă situația care rezultă din aplicarea cerințelor prezentului regulament în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 în cazul unei instituții, ca și cum respectiva instituție formează, împreună cu una sau mai multe entități, o singură instituție;

bază consolidată înseamnă pe baza situației consolidate;

bază subconsolidată înseamnă pe baza situației consolidate a instituției-mamă, a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixt, excluzând un subgrup de entități, sau pe baza situației consolidate a unei instituții-mamă, a unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte care nu este instituția-mamă, societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă de cel mai înalt rang.

instrument financiar înseamnă oricare dintre următoarele:

un contract care generează simultan un activ financiar, pentru una dintre părți, și un pasiv financiar sau un titlu de capital pentru cealaltă dintre părți;

un instrument menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

un instrument financiar derivat;

un instrument financiar primar;

un instrument de numerar.

capital inițial înseamnă cuantumul și tipurile de fonduri proprii prevăzute la articolul 12 din Directiva 2013/36/UE;

risc operațional înseamnă riscul de pierdere care rezultă fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul aferent tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, fără a se limita la acestea, dar excluzând riscul strategic și riscul reputațional;

risc juridic înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive pe care o instituție le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

risc de model înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

risc TIC înseamnă riscul de pierderi legat de orice circumstanță care poate fi identificată în mod rezonabil în legătură cu utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice care, dacă se materializează, ar putea compromite securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a oricărui instrument sau proces dependent de tehnologie, a operațiunilor și proceselor sau a prestării de servicii prin producerea de efecte adverse în mediul digital sau fizic;

risc de mediu, social și de guvernanță sau risc ESG înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective; riscurile ESG se materializează prin categoriile tradiționale de riscuri financiare;

risc de mediu înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective, inclusiv al factorilor legați de tranziția către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului; riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție;

risc fizic, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de tranziție, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc social înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale investite;

risc de guvernanță înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de diminuare a valorii creanței înseamnă riscul ca o creanță să fie redusă prin acordarea de credite, în numerar sau nu, către debitor;

probabilitate de nerambursare sau PD înseamnă probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea de diminuare a valorii creanței în decursul unei perioade de un an;

pierdere în caz de nerambursare sau LGD înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilități de credit și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referință după data intrării în stare de nerambursare, precum și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanță achiziționată în caz de diminuare a valorii acesteia și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanței achiziționate;

factor de conversie sau factor de conversie a creditului sau CCF înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilități care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare și cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;

diminuare a riscului de credit înseamnă tehnica folosită de o instituție pentru a reduce riscul de credit asociat unei expuneri sau unor expuneri pe care instituția respectivă continuă să le dețină;

protecție finanțată a creditului sau FCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul lor, de a și le atribui ori de a le reține sau de a reduce cuantumul expunerii la diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției sau de a-l înlocui cu această diferență;

protecție nefinanțată a creditului sau UFCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit sau al unor alte evenimente de credit specificate;

instrument asimilat numerarului înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat care a fost emis de o instituție creditoare, pentru care instituția creditoare respectivă a primit deja plata completă și care se rambursează necondiționat de către instituție la valoarea sa nominală;

aur fizic înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

securitizare înseamnă o securitizare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

poziție din securitizare înseamnă o poziție din securitizare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

resecuritizare înseamnă o resecuritizare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

poziție din resecuritizare înseamnă o expunere față de o resecuritizare;

îmbunătățire a calității creditului înseamnă un aranjament contractual prin care calitatea creditului aferentă unei poziții dintr-o securitizare se ameliorează față de cum ar fi fost aceasta dacă nu s-ar fi oferit îmbunătățirea, și care include îmbunătățirea furnizată de tranșele de rang inferior din securitizare sau de alte tipuri de protecție a creditului;

entitate special constituită în scopul securitizării sau SSPE înseamnă o entitate special constituită în scopul securitizării sau o SSPE astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

tranșă înseamnă o tranșă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

marcarea la piață înseamnă evaluarea pozițiilor la prețuri de închidere direct disponibile, care provin din surse independente, inclusiv cotații bursiere, cotații electronice sau cotații provenite de la mai mulți brokeri independenți de renume;

marcarea la model înseamnă orice evaluare care trebuie raportată la un nivel de referință, extrapolată sau calculată în alt mod pornind de la una sau mai multe date de intrare de pe piață;

verificare independentă a prețurilor înseamnă un proces de verificare regulată a preciziei și independenței prețurilor de piață sau a datelor de intrare utilizate pentru marcarea la model;

capital eligibil înseamnă următoarele:

în sensul părții a doua titlul III înseamnă suma următoarelor elemente:

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25, fără aplicarea deducerii de la articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (i);

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1, calculate în conformitate cu punctul (i) de la prezentul punct;

în sensul articolului 97, înseamnă suma următoarelor elemente:

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25;

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1;

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25, fără aplicarea deducerii de la articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (i);

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1, calculate în conformitate cu punctul (i) de la prezentul punct;

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25;

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1;

bursă recunoscută înseamnă o bursă care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este o piață reglementată sau o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE;

are un mecanism de compensare prin care contractele menționate în anexa II fac obiectul cerințelor de marjă zilnică care, în opinia autorităților competente, oferă o protecție corespunzătoare;

beneficii discreționare de tipul pensiilor înseamnă beneficii suplimentare de tipul pensiilor asigurate pe o bază discreționară de o instituție unui angajat ca parte a pachetului de remunerație variabilă al acestuia, care nu include beneficiile datorate garantate angajatului în conformitate cu termenii schemei de pensionare a societății;

valoare ipotecară înseamnă valoarea bunurilor imobile stabilită printr-o evaluare prudentă a valorii de piață viitoare a bunurilor, ținând seama de aspectele sustenabile pe termen lung legate de bunuri, de condițiile de piață normale și locale, de utilizarea curentă și de eventualele utilizări alternative ale bunurilor;

valoarea bunurilor imobile înseamnă valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);

bun imobil locativ înseamnă oricare dintre următoarele:

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

bun imobil comercial înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ;

expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri sau expunere IPRE înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plățile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

expunere aferentă bunurilor imobile care nu generează venituri sau expunere non-IPRE înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere IPRE;

expunere garantată cu bunuri imobile locative sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

expunere garantată cu bunuri imobile comerciale sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

expunere garantată cu bunuri imobile sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile sau expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

valoare de piață, în sensul bunurilor imobile, înseamnă cuantumul estimat care ar putea fi plătit în schimbul bunurilor la data evaluării între un cumpărător și un vânzător interesați în cadrul unei tranzacții încheiate în condiții de concurență deplină, în care fiecare parte acționează în deplină cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri;

cadru contabil aplicabil înseamnă standardele contabile la care este supusă instituția în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 sau al Directivei 86/635/CEE a Consiliului;

rata de nerambursare pe un an înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilități de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilități de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor sau expuneri ADC înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale;

expunere non-ADC înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere ADC;

finanțare speculativă a bunurilor imobile înseamnă credite acordate în scopul dobândirii de terenuri în legătură cu bunuri imobile sau al dezvoltării ori al construirii pe acestea, sau în legătură cu acestea, cu intenția de a le revinde cu profit;

finanțarea comerțului înseamnă finanțarea, inclusiv garanțiile, asociate schimburilor de bunuri și servicii prin intermediul produselor financiare cu scadență fixă pe termen scurt (în general mai mică de un an) fără refinanțare automată;

credite de export sprijinite în mod oficial înseamnă împrumuturi sau credite pentru a finanța exportul de mărfuri și servicii pentru care o agenție oficială de creditare a exportului oferă garanții, asigurare sau finanțare directă.

acord repo și acord reverse repo înseamnă orice acord în care o instituție sau contrapartea sa transferă titluri, mărfuri sau drepturi garantate referitoare la proprietatea asupra titlurilor sau a mărfurilor în cazul în care garanția respectivă este emisă de o bursă recunoscută care deține drepturile asupra titlurilor sau a mărfurilor, iar acordul nu permite unei instituții să transfere sau să dea în gaj un anumit titlu sau marfă mai multor contrapărți în același timp, cu angajamentul de a le răscumpăra, sau la titluri sau mărfuri substituite, prezentând aceleași caracteristici, la un preț specificat, la o dată viitoare precizată sau care urmează a fi precizată de entitatea care transferă, reprezentând un acord repo pentru instituția care vinde titlurile sau mărfurile și un acord reverse repo pentru instituția care le cumpără;

tranzacție de răscumpărare înseamnă orice tranzacție derulată în baza unui acord repo sau a unui acord reverse repo;

acord repo simplu înseamnă o tranzacție de răscumpărare a unui singur activ sau a unor active similare, necomplexe, prin opoziție cu un coș de active.

poziții deținute cu intenția tranzacționării înseamnă oricare dintre următoarele:

pozițiile în cont propriu și pozițiile provenind din serviciile pentru clienți și din formarea pieței;

pozițiile destinate revânzării pe termen scurt;

pozițiile destinate să beneficieze de diferențele, reale sau așteptate pe termen scurt, dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare sau de alte variații ale prețurilor sau ale ratei dobânzii;

portofoliu de tranzacționare înseamnă toate pozițiile pe instrumente financiare și pe mărfuri deținute de o instituție, fie cu intenția tranzacționării, fie cu scopul de a acoperi pozițiile deținute cu intenția tranzacționării în conformitate cu articolul 104;

sistem multilateral de tranzacționare înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare astfel cum este definit la articolul 4 punctul 15 din Directiva 2004/39/CE;

contraparte centrală calificată sau CPCC înseamnă o contraparte centrală care fie a fost autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, fie a fost recunoscută în conformitate cu articolul 25 din regulamentul respectiv;

fond de garantare înseamnă un fond instituit de o CPC în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care este utilizat în conformitate cu articolul 45 din regulamentul respectiv;

contribuție prefinanțată la fondul de garantare al unei CPC înseamnă o contribuție la fondul de garantare al unei CPC, care este plătită de o instituție;

expunere din tranzacții înseamnă o expunere curentă incluzând o marjă de variație datorată membrului compensator, dar încă neprimită, și orice expunere viitoare potențială a unui membru compensator sau a unui client la un CPC care rezultă din contractele și tranzacțiile enumerate la articolul 301 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), precum și marja inițială;

piață reglementată înseamnă o piață reglementată AEVMP astfel cum este definită la articolul 4 punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;

efect de levier înseamnă dimensiunea relativă a activelor unei instituții, a obligațiilor extrabilanțiere și obligațiilor contingente de a plăti, de a furniza o prestație sau de a oferi garanții reale, inclusiv obligațiile ce decurg din finanțări primite, angajamente asumate, instrumente financiare derivate sau acorduri repo, cu excepția obligațiilor care pot fi executate numai în timpul lichidării unei instituții, în raport cu fondurile proprii ale instituției respective;

risc asociat folosirii excesive a efectului de levier înseamnă riscul rezultat din vulnerabilitatea unei instituții față de un efect de levier sau un efect de levier contingent care poate necesita măsuri neplanificate de corectare a planului său de afaceri, inclusiv vânzarea de active în regim de urgență, ceea ce ar putea duce la pierderi sau la reevaluări ale activelor rămase;

ajustarea pentru riscul de credit înseamnă cuantumul provizioanelor specifice și generale pentru pierderile din împrumuturi asociate cu riscurile de credit care a fost recunoscută în situațiile financiare ale instituției conform cadrului contabil aplicabil;

acoperire internă înseamnă o poziție care compensează în mod semnificativ elementele de risc componente între o poziție din portofoliul de tranzacționare și una sau mai multe poziții din afara portofoliului de tranzacționare sau între două birouri de tranzacționare;

obligație de referință înseamnă o obligație folosită în vederea stabilirii valorii de decontare în numerar a unui instrument financiar derivat de credit.

instituție externă de evaluare a creditului sau ECAI înseamnă o agenție de rating de credit care este înregistrată sau certificată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit sau o bancă centrală care acordă ratinguri de credit exceptate de la aplicarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1060/2009.

ECAI desemnată înseamnă o ECAI desemnată de către o instituție;

alte elemente ale rezultatului global acumulate are același înțeles ca în Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 1, aplicabil în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;

fonduri proprii de bază înseamnă fondurile proprii de bază în sensul articolului 88 din Directiva 2009/138/CE;

elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 specifice întreprinderilor de asigurare înseamnă elementele fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerințelor Directivei 2009/138/CE, atunci când aceste elemente sunt clasificate de nivel 1 în sensul Directivei 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) din directiva menționată;

elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare înseamnă elementele fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerințelor Directivei 2009/138/CE unde respectivele elemente sunt clasificate drept capital de nivel 1, în sensul Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) din directiva menționată, iar includerea acestor elemente este limitată prin actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 99 din directiva menționată;

elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 specifice întreprinderilor de asigurare înseamnă elementele fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerințelor Directivei 2009/138/CE, atunci când aceste elemente sunt clasificate de nivel 2 în sensul Directivei 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 94 alineatul (2) din directiva menționată;

elemente ale fondurilor proprii de nivel 3 specifice întreprinderilor de asigurare înseamnă elementele ale fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor care fac obiectul cerințelor Directivei 2009/138/CE, atunci când aceste elemente sunt clasificate de nivel 3 în sensul Directivei 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 94 alineatul (3) din directiva menționată;

creanțe privind impozitul amânat au același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

creanțe privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare înseamnă creanțele privind impozitul amânat a căror valoare viitoare poate fi realizată numai dacă instituția generează profit impozabil în viitor;

datorii privind impozitul amânat au același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

activele fondului de pensii cu beneficii determinate înseamnă activele unui plan sau fond de pensii cu beneficii determinate, după caz, calculate după ce s-a scăzut cuantumul obligațiilor care decurg din același fond sau plan;

distribuire înseamnă plata de dividende sau de dobândă sub orice formă;

întreprindere financiară are același înțeles ca la articolul 13 punctul 25 literele (b) și (d) din Directiva 2009/138/CE;

fonduri pentru riscuri bancare generale au același înțeles ca la articolul 38 din Directiva 86/635/CEE

fond comercial are același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

deținere indirectă înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi scoasă în afara bilanțului definitiv, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;

imobilizări necorporale au același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil și includ fondul comercial;

alte instrumente de capital înseamnă instrumente de capital emise de entități din sectorul financiar care nu pot fi considerate drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare, elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 specifice întreprinderilor de asigurare sau elemente ale fondurilor proprii de nivel 3 specifice întreprinderilor de asigurare;

alte rezerve înseamnă rezerve în sensul cadrului contabil aplicabil care fac obiectul obligațiilor de publicare în temeiul respectivului standard contabil aplicabil, cu excepția sumelor deja incluse în alte elemente ale rezultatului global acumulate sau în rezultatul reportat;

fonduri proprii înseamnă suma fondurilor proprii de nivel 1 și a fondurilor proprii de nivel 2;

instrumente de fonduri proprii înseamnă instrumentele de capital emise de instituție care se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2;

interes minoritar înseamnă cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale unei filiale a unei instituții care poate fi atribuit unor persoane fizice sau juridice altele decât cele incluse domeniul de aplicare al consolidării prudențiale a instituției;

profit are același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

deținere reciprocă înseamnă deținerea de către o instituție a unor instrumente de fonduri proprii sau a altor instrumente de capital emise de entități din sectorul financiar, atunci când acestea dețin ele însele instrumente de fonduri proprii emise de instituția respectivă;

rezultat reportat înseamnă profiturile și pierderile reportate ca urmare a determinării finale a profitului sau pierderii în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

cont de prime de emisiune are același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

diferențe temporare are același înțeles ca în cadrul contabil aplicabil;

deținere sintetică înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;

sistem de garanții încrucișate înseamnă un sistem care îndeplinește toate condițiile următoare:

instituțiile se încadrează în același sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7) sau sunt permanent afiliate unei case centrale în cadrul unei rețele;

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

instituția-mamă dintr-un stat membru și filialele sunt stabilite în același stat membru și fac obiectul autorizării și supravegherii de către aceeași autoritate competentă;

instituția-mamă dintr-un stat membru și filialele au încheiat un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților care protejează instituțiile respective și le garantează, în speță, lichiditatea și solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar;

sunt instituite mecanisme pentru a asigura furnizarea promptă a mijloacelor financiare sub formă de capital și lichiditate dacă acest lucru este impus în acordul de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților menționat la litera (d);

adecvarea mecanismelor menționate la literele (d) și (e) este monitorizată în mod regulat de către autoritatea competentă;

perioada minimă de preaviz pentru ieșirea voluntară a unei filiale din acordul de stabilire a responsabilităților este de 10 ani;

autoritatea competentă este împuternicită să interzică o ieșire voluntară a unei filiale din acordul de stabilire a responsabilităților.

elemente care pot fi distribuite înseamnă cuantumul profiturilor de la sfârșitul ultimului exercițiu financiar plus eventualele profituri reportate și rezerve disponibile în acest scop înainte de distribuirile către deținătorii instrumentelor de fonduri proprii, minus pierderile reportate, profiturile care nu pot fi distribuite în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern sau al actului constitutiv al instituției și eventualele sume plasate în rezerve care nu pot fi distribuite în conformitate cu dreptul intern sau statutul instituției, în fiecare caz în ceea ce privește categoria specifică de instrumente de fonduri proprii la care se referă dreptul Uniunii sau dreptul intern, actul constitutiv sau statutul instituției; profiturile, pierderile și rezervele respective fiind determinate pe baza conturilor individuale ale instituției, și nu pe baza conturilor consolidate;

societate de administrare înseamnă o societate de administrare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

autoritate de rezoluție înseamnă o autoritate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

autoritate relevantă dintr-o țară terță înseamnă o autoritate dintr-o țară terță, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 90 din Directiva 2014/59/UE;

entitate de rezoluție înseamnă o entitate de rezoluție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 83a din Directiva 2014/59/UE;

grup de rezoluție înseamnă un grup de rezoluție, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 83b din Directiva 2014/59/UE;

instituție de importanță sistemică globală sau G-SII înseamnă o G-SII care a fost identificată în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/36/UE;

instituție de importanță sistemică globală din afara UE sau G-SII din afara UE înseamnă un grup bancar sau o bancă de importanță sistemică globală (G-SIB) care nu este o G-SII și care este inclus(ă) în lista G-SIB publicată de Consiliul pentru Stabilitate Financiară, astfel cum este actualizată periodic;

filială semnificativă înseamnă o filială care îndeplinește pe bază individuală sau consolidată oricare dintre următoarele condiții:

filiala deține peste 5 % din activele ponderate la risc pe bază consolidată ale întreprinderii-mamă inițiale;

filiala generează peste 5 % din veniturile totale din exploatare ale întreprinderii-mamă inițiale;

indicatorul de măsurare a expunerii totale, menționat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al filialei reprezintă peste 5 % din indicatorul de măsurare a expunerii totale al întreprinderii-mamă inițiale;

entitate G-SII înseamnă o entitate care are personalitate juridică și care este o G-SII sau care face parte dintr-o G-SII sau dintr-o G-SII din afara UE;

instrument de recapitalizare internă înseamnă un instrument de recapitalizare internă, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 57 din Directiva 2014/59/UE;

grup înseamnă un grup de întreprinderi dintre care cel puțin una este o instituție și care este compus dintr-o întreprindere-mamă și filialele acesteia sau din întreprinderi care sunt legate între ele astfel cum se prevede la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

operațiune de finanțare prin instrumente financiare înseamnă o tranzacție de răscumpărare, o tranzacție de dare sau luare cu împrumut de titluri de valoare sau mărfuri sau o tranzacție de creditare în marjă;

marjă inițială sau IM înseamnă orice garanție reală, alta decât marja de variație, colectată de la o entitate sau furnizată unei entități pentru a acoperi expunerea curentă și expunerea viitoare potențială a unei tranzacții sau a unui portofoliu de tranzacții în perioada necesară pentru lichidarea tranzacțiilor respective sau pentru reacoperirea riscului de piață aferent acestora, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată de către contrapartea la tranzacție sau la portofoliul de tranzacții;

risc de piață înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile prețurilor de piață, inclusiv ale cursurilor de schimb valutar sau ale prețurilor mărfurilor;

risc valutar înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile cursurilor de schimb valutar;

risc de marfă înseamnă riscul de pierderi rezultate din variațiile prețurilor mărfurilor;

birou de tranzacționare înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituție în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;

instituție mică și cu un grad redus de complexitate înseamnă o instituție care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

nu este o instituție mare;

valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe bază consolidată în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este în medie mai mică sau egală cu pragul de 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară perioadei anuale curente de raportare; statele membre pot coborî pragul respectiv;

nu face obiectul unor obligații sau face obiectul unor obligații simplificate în ceea ce privește planificarea redresării și a rezoluției în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2014/59/UE;

portofoliul său de tranzacționare este clasificat ca fiind de mici dimensiuni în înțelesul articolului 94 alineatul (1);

valoarea totală a pozițiilor sale pe instrumente financiare derivate deținute cu intenția tranzacționării nu depășește 2 % din totalul activelor sale bilanțiere și extrabilanțiere și valoarea totală a pozițiilor sale globale pe instrumente financiare derivate nu depășește 5 %, ambele calculate în conformitate cu articolul 273a alineatul (3);

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup;

instituția nu utilizează modele interne pentru a îndeplini cerințele prudențiale în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția filialelor care folosesc modele interne elaborate la nivel de grup, cu condiția ca grupul să fie supus cerințelor de publicare prevăzute la articolul 433a sau 433c pe bază consolidată;

instituția nu a contestat la autoritatea competentă calificarea ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;

autoritatea competentă nu a decis, pe baza analizei dimensiunii, a interconectării, a complexității sau a profilului de risc, că instituția nu trebuie să fie calificată ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;

instituție mare înseamnă o instituție care îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

este o G-SII;

a fost identificată ca fiind o altă instituție de importanță sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (3) din Directiva 2013/36/UE;

este, în statul membru în care este stabilită, una dintre cele mai mari trei instituții în ceea ce privește valoarea totală a activelor;

valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe baza situației sale consolidate în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR;

filială mare înseamnă o filială care poate fi considerată drept instituție mare;

instituție necotată înseamnă o instituție care nu a emis titluri de valoare admise la tranzacționare pe o piață reglementată a oricărui stat membru, în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;

raport financiar înseamnă, în sensul părții a opta, un raport financiar în înțelesul articolelor 4 și 5 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

comerciant de mărfuri și de certificate de emisii înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală constă exclusiv în prestarea de servicii de investiții sau în desfășurarea de activități de investiții legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri sau de contractele derivate pe mărfuri menționate la punctele 5, 6, 7, 9 și 10, de instrumentele financiare derivate pe certificate de emisii menționate la punctul 4 sau de certificatele de emisii menționate la punctul 11 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

expunere reînnoibilă înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

expunere față de un tranzactor înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

entitate din sectorul combustibililor fosili înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei și astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităților economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secțiunile B, C, D și G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; în cazul în care principala activitate economică a unei societăți sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare națională derivată din acestea, instituțiile stabilesc cu prudență dacă respectiva societate sau întreprindere își desfășoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

expuneri supuse impactului factorilor de mediu sau sociali înseamnă expuneri care împiedică ambiția Uniunii de a-și atinge obiectivele de reglementare legate de factorii ESG într-un mod care ar putea avea un impact financiar negativ asupra instituțiilor din Uniune;

entitate din sectorul bancar paralel înseamnă o entitate care desfășoară activități bancare în afara cadrului reglementat.

atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în cont propriu;

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

în cazul în care ar fi stabilită în Uniune, s-ar încadra în definiția firmei de investiții;

este autorizată într-o țară terță;

intră sub incidența și respectă regulile prudențiale considerate de autoritățile competente ca fiind cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute în prezentul regulament sau în Directiva 2013/36/UE;

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

o instituție;

o instituție financiară;

o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare inclusă în situația financiară consolidată a unei instituții;

o întreprindere de asigurare;

o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță;

o întreprindere de reasigurare;

o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță;

o societate holding de asigurare, astfel cum este definită la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

o întreprindere exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată;

o întreprindere dintr-o țară terță cu o activitate principală comparabilă cu a oricăreia dintre entitățile menționate la literele (a)-(k) de mai sus;

printr-o participație reprezentând deținerea, directă sau prin intermediul controlului, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi

prin control;

printr-o legătură permanentă între ambele sau toate aceste persoane și aceeași a persoană terță printr-o relație de control;

două sau mai multe persoane fizice sau juridice care, până la proba contrarie, constituie un singur risc, pentru că una dintre ele, direct sau indirect, deține controlul asupra celeilalte sau celorlalte;

două sau mai multe persoane fizice sau juridice între care nu există o relație de control, astfel cum este descrisă la litera (a), dar care trebuie să fie considerate ca reprezentând un singur risc deoarece legătura dintre ele este atât de strânsă încât, în cazul în care una dintre aceste persoane s-ar confrunta cu probleme financiare, în special dificultăți de finanțare sau de rambursare, și cealaltă sau toate celelalte persoane ar întâmpina probabil dificultăți de finanțare sau de rambursare;

un contract care generează simultan un activ financiar, pentru una dintre părți, și un pasiv financiar sau un titlu de capital pentru cealaltă dintre părți;

un instrument menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

un instrument financiar derivat;

un instrument financiar primar;

un instrument de numerar.

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

în sensul părții a doua titlul III înseamnă suma următoarelor elemente:

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25, fără aplicarea deducerii de la articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (i);

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1, calculate în conformitate cu punctul (i) de la prezentul punct;

în sensul articolului 97, înseamnă suma următoarelor elemente:

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25;

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1;

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25, fără aplicarea deducerii de la articolul 36 alineatul (1) litera (k) punctul (i);

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1, calculate în conformitate cu punctul (i) de la prezentul punct;

fondurile proprii de nivel 1, astfel cum sunt menționate la articolul 25;

fondurile proprii de nivel 2, astfel cum sunt menționate la articolul 71, care sunt egale cu sau mai mici de o treime din fondurile proprii de nivel 1;

este o piață reglementată sau o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată în conformitate cu procedura stabilită la articolul 25 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2014/65/UE;

are un mecanism de compensare prin care contractele menționate în anexa II fac obiectul cerințelor de marjă zilnică care, în opinia autorităților competente, oferă o protecție corespunzătoare;

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

pozițiile în cont propriu și pozițiile provenind din serviciile pentru clienți și din formarea pieței;

pozițiile destinate revânzării pe termen scurt;

pozițiile destinate să beneficieze de diferențele, reale sau așteptate pe termen scurt, dintre prețurile de cumpărare și cele de vânzare sau de alte variații ale prețurilor sau ale ratei dobânzii;

instituțiile se încadrează în același sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7) sau sunt permanent afiliate unei case centrale în cadrul unei rețele;

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

instituția-mamă dintr-un stat membru și filialele sunt stabilite în același stat membru și fac obiectul autorizării și supravegherii de către aceeași autoritate competentă;

instituția-mamă dintr-un stat membru și filialele au încheiat un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților care protejează instituțiile respective și le garantează, în speță, lichiditatea și solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar;

sunt instituite mecanisme pentru a asigura furnizarea promptă a mijloacelor financiare sub formă de capital și lichiditate dacă acest lucru este impus în acordul de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților menționat la litera (d);

adecvarea mecanismelor menționate la literele (d) și (e) este monitorizată în mod regulat de către autoritatea competentă;

perioada minimă de preaviz pentru ieșirea voluntară a unei filiale din acordul de stabilire a responsabilităților este de 10 ani;

autoritatea competentă este împuternicită să interzică o ieșire voluntară a unei filiale din acordul de stabilire a responsabilităților.

filiala deține peste 5 % din activele ponderate la risc pe bază consolidată ale întreprinderii-mamă inițiale;

filiala generează peste 5 % din veniturile totale din exploatare ale întreprinderii-mamă inițiale;

indicatorul de măsurare a expunerii totale, menționat la articolul 429 alineatul (4) din prezentul regulament, al filialei reprezintă peste 5 % din indicatorul de măsurare a expunerii totale al întreprinderii-mamă inițiale;

nu este o instituție mare;

valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe bază consolidată în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este în medie mai mică sau egală cu pragul de 5 miliarde EUR în perioada de patru ani imediat anterioară perioadei anuale curente de raportare; statele membre pot coborî pragul respectiv;

nu face obiectul unor obligații sau face obiectul unor obligații simplificate în ceea ce privește planificarea redresării și a rezoluției în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2014/59/UE;

portofoliul său de tranzacționare este clasificat ca fiind de mici dimensiuni în înțelesul articolului 94 alineatul (1);

valoarea totală a pozițiilor sale pe instrumente financiare derivate deținute cu intenția tranzacționării nu depășește 2 % din totalul activelor sale bilanțiere și extrabilanțiere și valoarea totală a pozițiilor sale globale pe instrumente financiare derivate nu depășește 5 %, ambele calculate în conformitate cu articolul 273a alineatul (3);

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup;

instituția nu utilizează modele interne pentru a îndeplini cerințele prudențiale în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția filialelor care folosesc modele interne elaborate la nivel de grup, cu condiția ca grupul să fie supus cerințelor de publicare prevăzute la articolul 433a sau 433c pe bază consolidată;

instituția nu a contestat la autoritatea competentă calificarea ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;

autoritatea competentă nu a decis, pe baza analizei dimensiunii, a interconectării, a complexității sau a profilului de risc, că instituția nu trebuie să fie calificată ca instituție mică și cu un grad redus de complexitate;

este o G-SII;

a fost identificată ca fiind o altă instituție de importanță sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 alineatele (1) și (3) din Directiva 2013/36/UE;

este, în statul membru în care este stabilită, una dintre cele mai mari trei instituții în ceea ce privește valoarea totală a activelor;

valoarea totală a activelor sale pe bază individuală sau, după caz, pe baza situației sale consolidate în conformitate cu prezentul regulament și cu Directiva 2013/36/UE este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR;

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

În sensul prezentului regulament, orice referire la bunuri imobile, la bunuri imobile locative, la bunuri imobile comerciale sau la o ipotecă asupra unor astfel de bunuri include acțiuni deținute la societăți finlandeze din domeniul locativ care funcționează în conformitate cu Legea finlandeză din 1991 privind societățile din domeniul locativ sau cu legislația echivalentă ulterioară. Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot accepta ca acțiunile care constituie o deținere indirectă echivalentă de bunuri imobile să fie tratate ca o deținere directă de bunuri imobile, cu condiția ca o astfel de deținere indirectă să fie reglementată în mod specific de legislația națională a statului membru și, atunci când sunt constituite cu titlu de garanție reală, să ofere creditorilor o protecție echivalentă.

Finanțarea comerțului, astfel cum este menționată la alineatul (1) punctul 80, este de obicei fără angajament ferm și necesită o documentație satisfăcătoare în sprijinul tranzacției pentru fiecare cerere de tragere, existând posibilitatea refuzului finanțării în caz de dubiu legat de bonitate sau de credibilitatea documentației care susține tranzacția În cazul finanțării comerțului, rambursarea expunerilor este în general independentă de debitor, iar fondurile provin în schimb din sumele primite de la importatori sau rezultă din vânzarea mărfurilor care fac obiectul tranzacției;

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze circumstanțele în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) punctul 39.

Până la 10 ianuarie 2026, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, în care precizează criteriile de identificare a activităților menționate la alineatul (1) primul paragraf punctul 18 de la prezentul articol.

În sensul părții a treia titlul II, se aplică următoarele definiții:

expunere însemnă un activ sau un element extrabilanțier;

pierdere înseamnă pierderea economică, inclusiv efectele actualizărilor importante și costurile semnificative directe și indirecte asociate recuperării sumelor de încasat în baza unui instrument;

pierdere așteptată sau EL înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;

obligație din credite înseamnă orice obligație care decurge dintr-un contract de credit, inclusiv principalul, dobânda acumulată și comisioanele, datorată de un debitor;

expunere din credite înseamnă orice element bilanțier sau extrabilanțier care are sau poate avea ca rezultat o obligație din credite;

facilitate sau facilitate de credit înseamnă o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor și o instituție;

marjă de prudență înseamnă o majorare încorporată în estimările parametrilor de risc pentru a ține seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficiențele identificate în ceea ce privește datele, metodele, modelele, modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum și din eroarea de estimare generală;

ajustare adecvată înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficiențele identificate în ceea ce privește datele și în ceea ce privește metodele de estimare și pentru a ține seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

întreprindere mică și mijlocie sau IMM înseamnă o societate sau o întreprindere care, conform celor mai recente conturi consolidate, are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50000000 EUR;

angajament înseamnă orice acord contractual, pe care o instituție îl oferă unui client și care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziționa active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiționat de către instituție în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituție în cazul în care un debitor nu îndeplinește condițiile prevăzute în documentația facilității, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere inițială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepția cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condițiile următoare:

acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;

acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

angajament revocabil necondiționat înseamnă orice angajament ale cărui condiții permit instituției să anuleze angajamentul, în măsura maximă permisă în temeiul legislației privind protecția consumatorilor și al actelor juridice conexe, după caz, în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a unei deteriorări a bonității debitorului.

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

criptoactiv înseamnă un criptoactiv definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului care nu este o monedă digitală a unei bănci centrale;

token de monedă electronică înseamnă un token de monedă electronică astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 7 din Regulamentul (UE) 2023/1114;

expunere la criptoactive înseamnă un activ sau un element extrabilanțier legat de un criptoactiv care generează risc de credit, risc de credit al contrapărții, risc de piață, risc operațional sau risc de lichiditate;

activ tradițional înseamnă orice activ, altul decât un criptoactiv, inclusiv:

instrumente financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din prezentul regulament;

fonduri, în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366;

depozite, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv depozite structurate;

poziții de securitizare în contextul unei securitizări, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

produse de asigurare generală sau de viață care se încadrează în clasele de asigurare enumerate în anexele I și II la Directiva 2009/138/CE sau contractele de reasigurare și de retrocesiune menționate în directiva respectivă;

produse de pensii, care, în temeiul dreptului intern, sunt recunoscute ca având drept scop principal furnizarea unui venit investitorului în momentul pensionării și care îi conferă acestuia dreptul la anumite beneficii;

sisteme de pensii ocupaționale recunoscute oficial care intră sub incidența Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului sau a Directivei 2009/138/CE;

produse de pensii individuale în cazul cărora dreptul intern prevede o contribuție financiară din partea angajatorului, iar angajatorul sau angajatul nu poate alege produsul de pensii sau furnizorul;

un produs paneuropean de pensii personale, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1238 al Parlamentului European și al Consiliului;

regimuri de securitate socială acoperite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului;

activ tradițional tokenizat înseamnă un tip de criptoactiv care reprezintă un activ tradițional, inclusiv un token de monedă electronică;

token raportat la active înseamnă un token raportat la active astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 6 din Regulamentul (UE) 2023/1114;

serviciu de criptoactive înseamnă un serviciu de criptoactive astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114.

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Instituțiile respectă obligațiile stabilite în părțile a doua, a treia, a patra, a șaptea, a șaptea A și a opta din prezentul regulament și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază individuală, cu excepția articolului 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, numai instituțiile identificate drept entități de rezoluție care sunt în același timp entități G-SII și care nu au filiale respectă cerințele prevăzute la articolul 92a pe bază individuală.

nu sunt entități de rezoluție;

nu au filiale;

nu sunt filiale ale unei instituții-mamă din UE.

Nicio instituție care este fie filială în statul membru în care este autorizată și supravegheată, fie întreprindere-mamă, și nicio instituție inclusă în consolidare în conformitate cu articolul 18, nu trebuie să respecte obligațiile prevăzute la articolele 89, 90 și 91 pe bază individuală.

Niciunei instituții care este fie o întreprindere-mamă, fie o filială, și niciunei instituții incluse în consolidare în temeiul articolului 18 nu i se impune să respecte obligațiile menționate în partea a opta pe bază individuală.

Instituțiile respectă obligațiile stabilite în partea a șasea și la articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe bază individuală.Următoarelor instituții nu li se impune să respecte articolul 413 alineatul (1) și cerințele de raportare privind lichiditatea aferente prevăzute în partea a șaptea A din prezentul regulament:

instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 16 și cu articolul 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, cu condiția să nu efectueze transformări semnificative ale scadenței; și

instituțiile care sunt desemnate în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014, cu condiția ca:

activitățile lor să se limiteze la oferirea de servicii de tip bancar, astfel cum se menționează în secțiunea C a anexei la respectivul regulament, depozitarilor centrali de titluri de valoare autorizați în conformitate cu articolul 16 din regulamentul respectiv; și

să nu efectueze transformări semnificative ale scadenței.

activitățile lor să se limiteze la oferirea de servicii de tip bancar, astfel cum se menționează în secțiunea C a anexei la respectivul regulament, depozitarilor centrali de titluri de valoare autorizați în conformitate cu articolul 16 din regulamentul respectiv; și

să nu efectueze transformări semnificative ale scadenței.

Instituțiile pentru care autoritățile competente au exercitat derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (1) sau (3) din prezentul regulament și instituțiile care sunt, de asemenea, autorizate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu sunt obligate să respecte obligațiile prevăzute în partea a șaptea și cerințele de raportare privind indicatorul efectului de levier asociate prevăzute în partea a șaptea A din prezentul regulament, pe bază individuală.

Autoritățile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) oricărei filiale a unei instituții, atunci când atât filiala, cât și instituția fac obiectul autorizării și supravegherii de către statul membru respectiv, iar filiala este inclusă în supravegherea pe bază consolidată a instituției care este întreprinderea-mamă și sunt îndeplinite toate condițiile următoare pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă și filiala sa:

nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către întreprinderea-mamă;

fie întreprinderea-mamă îndeplinește cerințele autorității competente privind administrarea prudentă a filialei și a declarat, cu consimțământul autorității competente, că garantează angajamentele asumate de filială, fie riscurile filialei sunt neglijabile;

procedurile de evaluare, măsurare și control ale riscurilor aplicate de întreprinderea-mamă includ filiala;

întreprinderea-mamă deține mai mult de 50 % din drepturile de vot atașate acțiunilor în capitalul filialei sau are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organului de conducere al filialei.

Autoritățile competente pot exercita opțiunea prevăzută la alineatul (1), în cazul în care întreprinderea-mamă este o societate financiară holding sau o societate financiară holding-mixtă înființată în același stat membru ca și instituția, cu condiția ca aceasta să facă obiectul aceleiași supravegheri ca și instituțiile, în special în ceea ce privește standardele prevăzute la articolul 11 alineatul (1).

Autoritățile competente pot să acorde derogări de la aplicarea articolului 6 alineatul (1) unei instituții-mamă dintr-un stat membru atunci când instituția face obiectul autorizării și supravegherii de către statul membru respectiv și este inclusă în supravegherea pe bază consolidată, iar toate condițiile următoare sunt îndeplinite pentru a se garanta că fondurile proprii sunt distribuite adecvat între întreprinderea-mamă și filialele sale:

nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potențial, în calea transferului de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor către instituția-mamă dintr-un stat membru;

procedurile de evaluare, măsurare și control ale riscurilor relevante pentru supravegherea consolidată includ instituția-mamă dintr-un stat membru.

Autoritățile competente pot acorda o derogare totală sau parțială de la aplicarea părții a șasea unei instituții și tuturor sau unora dintre filialele sale din Uniune și să le supravegheze ca pe un subgrup unic de lichiditate, cu condiția ca acestea să îndeplinească toate condițiile următoare:

Instituția-mamă, pe bază consolidată, sau o filială, pe bază subconsolidată, respectă obligațiile prevăzute în partea a șasea;

instituția-mamă, pe bază consolidată, sau instituția-filială, pe bază subconsolidată, monitorizează și supraveghează în permanență pozițiile de lichiditate ale tuturor instituțiilor din cadrul grupului sau al subgrupului care fac obiectul derogării, monitorizează și supraveghează în permanență pozițiile de finanțare ale tuturor instituțiilor din cadrul grupului sau al subgrupului, în cazul în care cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării, și asigură un nivel suficient de lichiditate și de finanțare stabilă, în cazul în care cerința privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării, pentru toate instituțiile respective;

Instituțiile au încheiat contracte satisfăcătoare pentru autoritățile competente care prevăd libera circulație a fondurilor între ele pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile individuale și comune pe măsură ce devin scadente;

Nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potențial, în calea respectării contractelor menționate la litera (c).

Autoritățile competente pot acorda o derogare totală sau parțială de la aplicarea părții a șasea unei instituții și tuturor sau unora din filialele sale dacă toate instituțiile din cadrul subgrupului unic de lichiditate sunt autorizate în același stat membru, iar condițiile care figurează la alineatul (1) sunt îndeplinite.

În cazul în care instituțiile din cadrul subgrupului unic de lichiditate sunt autorizate în mai multe state membre, alineatul (1) se aplică numai după îndeplinirea procedurii prevăzute la articolul 21 și numai instituțiilor ale căror autorități competente convin cu privire la următoarele elemente:

evaluarea de către acestea a conformității organizării și a tratamentului riscului de lichiditate cu condițiile prevăzute de articolul 86 din Directiva 2013/36/UE în cadrul subgrupului unic de lichiditate;

repartizarea cuantumurilor, amplasarea și proprietatea asupra activelor lichide obligatorii care trebuie deținute în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerința privind indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), astfel cum este prevăzută în actul delegat menționat la articolul 460 alineatul (1), face obiectul derogării, precum și repartizarea cuantumurilor și amplasarea finanțării stabile disponibile în cadrul subgrupului unic de lichiditate, în cazul în care cerința privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV face obiectul derogării;

stabilirea cuantumurilor minime ale activelor lichide care trebuie deținute de către instituțiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinței privind LCR, astfel cum este prevăzută în actul delegat menționat la articolul 460 alineatul (1), precum și stabilirea cuantumurilor minime ale finanțării stabile disponibile care trebuie deținute de către instituțiile cărora li se acordă o derogare de la aplicarea cerinței privind NSFR prevăzută în partea a șasea titlul IV;

necesitatea unor parametri mai stricți decât cei prevăzuți în partea a șasea;

schimbul nerestricționat de informații complete între autoritățile competente;

o înțelegere deplină a implicațiilor unei astfel de derogări.

Autoritățile competente pot să aplice alineatele (1), (2) și (3) și instituțiilor care sunt membre ale aceluiași sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7), cu condiția ca acestea să îndeplinească toate condițiile prevăzute la respectivul articol, precum și altor instituții legate printr-o relație menționată la articolul 113 alineatul (6), cu condiția ca acestea să îndeplinească toate condițiile prevăzute la articolul respectiv. În acest caz, autoritățile competente stabilesc ca una dintre instituțiile care fac obiectul derogării să respecte dispozițiile din partea a șasea pe baza situației consolidate a tuturor instituțiilor din cadrul subgrupului unic de lichiditate.

În cazul în care s-a acordat o derogare în conformitate cu alineatul (1) sau (2), autoritățile competente pot, de asemenea, să aplice articolul 86 din Directiva 2013/36/UE, sau părți ale acestuia la nivelul subgrupului unic de lichiditate și să acorde o derogare de la aplicarea articolului 86 din Directiva 2013/36/UE, sau a unor părți ale acestuia, pe bază individuală.

Atunci când, în conformitate cu prezentul articol, o autoritate competentă acordă o derogare, parțial sau integral, de la aplicarea părții a șasea pentru o instituție, aceasta poate, de asemenea, să acorde o derogare de la aplicarea cerințelor de raportare privind lichiditatea aferente în temeiul articolului 430 alineatul (1) litera (d) pentru respectiva instituție.

Sub rezerva prezentului articol alineatele (2) și (3) și a articolului 144 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente pot permite instituțiilor-mamă, de la caz la caz, să includă în calculul cerinței prevăzute la articolul 6 alineatul (1) filialele care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (c) și (d) și ale căror expuneri sau datorii semnificative sunt față de instituția-mamă respectivă.

Tratamentul prevăzut la alineatul (1) este permis numai în cazul în care instituția-mamă demonstrează complet autorității competente existența unor circumstanțe și acorduri, inclusiv legale, în temeiul cărora nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, actual sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide la scadență a datoriilor de către filială întreprinderii-mamă.

În cazul în care exercită opțiunea de la alineatul (1), autoritatea competentă în cauză informează periodic, cel puțin o dată pe an, autoritățile competente din toate celelalte state membre cu privire la utilizarea opțiunii de la alineatul (1) și la circumstanțele și acordurile menționate la alineatul (2). În cazul în care filiala este situată într-o țară terță, autoritățile competente furnizează aceleași informații și autorităților competente din țara terță respectivă.

Autoritățile competente pot, în conformitate cu dreptul intern, să acorde derogări parțiale sau integrale de la aplicarea cerințelor prevăzute în părțile a doua-a opta din prezentul regulament și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 în cazul uneia sau mai multor instituții de credit situate în același stat membru și afiliate în mod permanent unei case centrale care le supraveghează și care are sediul în același stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

angajamentele casei centrale și ale instituțiilor afiliate constituie angajamente solidare sau angajamentele instituțiilor afiliate sunt în întregime garantate de casa centrală;

solvabilitatea și lichiditatea casei centrale și ale tuturor instituțiilor afiliate acesteia sunt supravegheate în ansamblul lor, pe baza situațiilor financiare consolidate ale acestor instituții;

conducerea casei centrale este abilitată să emită instrucțiuni către organele de conducere ale instituțiilor afiliate.

În cazul în care autoritățile competente consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), iar răspunderea și angajamentele casei centrale sunt pe deplin garantate de instituțiile afiliate, autoritățile competente pot acorda o derogare de la aplicarea părților a doua-a opta pentru casa centrală, pe bază individuală.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

În sensul prezentului capitol, firmele de investiții și societățile de investiții holding sunt considerate a fi societăți financiare holding-mamă dintr-un stat membru sau din UE în cazul în care aceste firme de investiții sau societăți de investiții holding sunt întreprinderi-mamă ale unei instituții sau ale unei firme de investiții care intră sub incidența prezentului regulament și care este menționată la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033.

Instituțiile-mamă dintr-un stat membru îndeplinesc, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18, obligațiile prevăzute în părțile a doua, a treia, a patra, a șaptea și a șaptea A pe baza situației lor consolidate, cu excepția articolului 430 alineatul (1) litera (d). Întreprinderile-mamă și filialele acestora care intră sub incidența prezentului regulament instituie o structură organizatorică adecvată și mecanisme corespunzătoare de control intern pentru a asigura prelucrarea și transmiterea în mod corespunzător a datelor necesare pentru consolidare. În special, acestea se asigură că filialele care nu intră sub incidența prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri și mecanisme care să asigure consolidarea corespunzătoare.

Pentru a se asigura aplicarea pe bază consolidată a cerințelor din prezentul regulament, termenii instituție, instituție-mamă dintr-un stat membru, instituție-mamă din UE și întreprindere-mamă, după caz, se referă și la:

o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă aprobată în conformitate cu articolul 21a din Directiva 2013/36/UE;

o instituție desemnată controlată de o societate financiară holding-mamă sau de o societate financiară holding mixtă-mamă, dacă aceste societăți-mamă nu fac obiectul aprobării în conformitate cu articolul 21a alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE;

o societate financiară holding, o societate financiară holding mixtă sau o instituție desemnată în conformitate cu articolul 21a alineatul (6) litera (d) din Directiva 2013/36/UE.

Instituțiile-mamă din UE, instituțiile controlate de o societate financiară holding-mamă din UE și instituțiile controlate de o societate financiară holding mixtă-mamă din UE îndeplinesc obligațiile prevăzute în partea a șasea pe baza situației consolidate a instituției-mamă, a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte, în cazul în care grupul include una sau mai multe instituții de credit sau firme de investiții care sunt autorizate să presteze serviciile de investiții enumerate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2004/39/CE. În așteptarea raportului Comisiei în conformitate cu articolul 508 alineatul (2) din prezentul regulament, dacă grupul cuprinde numai firme de investiții, autoritățile competente pot excepta firmele de investiții de la îndeplinirea, obligațiilor prevăzute în partea a șasea pe bază consolidată, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților firmei de investiții.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, numai instituțiile-mamă identificate drept entități de rezoluție care sunt entități G-SII respectă articolul 92a din prezentul regulament pe bază consolidată, în măsura și potrivit metodelor prevăzute la articolul 18 din prezentul regulament.

Instituțiile-mamă din UE respectă partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament pe baza situației lor consolidate în cazul în care grupul include una sau mai multe instituții de credit sau firme de investiții care sunt autorizate să furnizeze serviciile de investiții și să desfășoare activitățile de investiții menționate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE.În cazul în care s-a acordat o derogare în temeiul articolului 8 alineatele (1)-(5), instituțiile și, dacă este cazul, societățile financiare holding sau societățile financiare holding mixte care fac parte dintr-un subgrup de lichiditate respectă partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) punctul (d) din prezentul regulament pe bază consolidată sau pe bază subconsolidată la nivelul subgrupului de lichiditate.

În cazul în care se aplică articolul 10 din prezentul regulament, casa centrală la care se face referire la articolul respectiv respectă cerințele părților a doua-a opta din prezentul regulament și capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe baza situației consolidate a întregului compus din casa centrală și instituțiile sale afiliate.

Pe lângă cerințele stabilite la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol și fără a aduce atingere altor dispoziții din prezentul regulament și din Directiva 2013/36/UE, atunci când se justifică în scopuri de supraveghere prin specificul riscului sau al structurii capitalului unei instituții sau atunci când statele membre adoptă legi naționale care prevăd separarea structurală a activităților în cadrul unui grup bancar, autoritățile competente pot cere unei instituții să respecte obligațiile prevăzute în părțile a doua-a opta din prezentul regulament, precum și în titlul VII din Directiva 2013/36/UE, pe bază subconsolidată.

În cazul în care o societate financiară holding sau o societate financiară holding mixtă are ca filiale cel puțin o instituție de credit și o firmă de investiții, cerințele care se aplică pe baza situației consolidate a societății financiare holding sau a societății financiare holding mixte se aplică instituției de credit.

În cazul în care cel puțin două entități G-SII care fac parte din aceeași G-SII sunt entități de rezoluție sau entități dintr-o țară terță care ar fi entități de rezoluție dacă ar fi stabilite în Uniune, instituția-mamă din UE a respectivei G-SII calculează cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile menționat la articolul 92a alineatul (1) litera (a):

pentru fiecare entitate de rezoluție sau entitate dintr-o țară terță care ar fi o entitate de rezoluție dacă ar fi stabilită în Uniune;

pentru instituția-mamă din Uniune, ca și cum ar fi singura entitate de rezoluție a G-SII.

Calculul menționat la litera (b) de la primul paragraf se efectuează pe baza situației consolidate a instituției-mamă din UE.

Autoritățile de rezoluție acționează în conformitate cu articolul 45d alineatul (4) și articolul 45h alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE.

Instituțiile-mamă din UE respectă partea a opta pe baza situației lor consolidate.

Instituțiile identificate drept entități de rezoluție care sunt entități G-SII respectă articolul 437a și articolul 447 litera (h) pe baza situației consolidate a grupului lor de rezoluție.

Alineatul (1) primul paragraf nu se aplică instituțiilor-mamă din UE, societăților financiare holding-mamă din UE, societăților financiare holding mixte-mamă din UE sau entităților de rezoluție atunci când acestea sunt incluse în publicările echivalente efectuate pe bază consolidată furnizate de o întreprindere-mamă stabilită într-o țară terță.

În cazul în care se aplică articolul 10, casa centrală la care se face referire la articolul menționat respectă partea a opta pe baza situației consolidate a casei centrale. Articolul 18 alineatul (1) se aplică casei centrale, iar instituțiile afiliate sunt tratate ca filiale ale casei centrale.

Întreprinderile-mamă și filialele lor care fac obiectul prezentului regulament trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a asigura consecvența și buna integrare a cadrului de administrare, a procedurilor și a mecanismelor impuse de dispozițiile respective, precum și posibilitatea furnizării oricăror date sau informații relevante pentru supraveghere. În special, acestea se asigură că filialele care nu fac obiectul prezentului regulament pun în aplicare un cadru de administrare, proceduri și mecanisme care să asigure respectarea dispozițiilor respective.

Instituțiile aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 270a din prezentul regulament atunci când aplică articolul 92 din prezentul regulament pe bază consolidată sau subconsolidată, în cazul în care sunt încălcate cerințele stabilite la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2017/2402 la nivelul unei entități stabilite într-o țară terță inclusă în consolidare în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, dacă încălcarea este semnificativă în raport cu profilul de risc general al grupului.

Supraveghetorul consolidant poate acorda derogări, de la caz la caz, de la aplicarea părții a treia din prezentul regulament și a titlului VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE pe bază consolidată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

fiecare firmă de investiții din UE aparținând grupului aplică metoda alternativă de calcul a cuantumului total al expunerii la risc menționată la articolul 95 alineatul (2) sau 96 alineatul (2);

toate firmele de investiții aparținând grupului se încadrează în categoriile de la articolul 95 alineatul (1) sau 96 alineatul (1);

fiecare firmă de investiții din UE aparținând grupului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 95 sau 96 pe bază individuală și deduce în același timp din elementele fondurilor proprii de nivel 1 de bază orice datorii contingente în favoarea firmelor de investiții, a instituțiilor financiare, a societăților de administrare a activelor și a întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare, care altfel ar fi consolidate;

orice societate financiară holding care este societatea financiară holding-mamă dintr-un stat membru a unei firme de investiții din grup deține cel puțin la fel de mult capital, definit ca suma elementelor menționate la articolul 26 alineatul (1), la articolul 51 alineatul (1) și la articolul 62 alineatul (1), astfel încât să acopere suma următoarelor:

suma valorilor contabile integrale ale tuturor deținerilor, creanțelor subordonate și instrumentelor menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (h) și (i), articolul 56 alineatul (1) literele (c) și (d) și articolul 66 alineatul (1) literele (c) și (d) în firme de investiții, instituții financiare, societăți de administrare a activelor și întreprinderi prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate și

cuantumul total al tuturor datoriilor contingente în favoarea firmelor de investiții, instituțiilor financiare, societăților de administrare a activelor și întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate;

grupul nu include instituții de credit.

suma valorilor contabile integrale ale tuturor deținerilor, creanțelor subordonate și instrumentelor menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (h) și (i), articolul 56 alineatul (1) literele (c) și (d) și articolul 66 alineatul (1) literele (c) și (d) în firme de investiții, instituții financiare, societăți de administrare a activelor și întreprinderi prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate și

cuantumul total al tuturor datoriilor contingente în favoarea firmelor de investiții, instituțiilor financiare, societăților de administrare a activelor și întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate;

De asemenea, autoritățile competente pot să aplice derogarea dacă cuantumul fondurilor proprii deținute de o societate financiară holding este mai scăzut decât cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) litera (d), dar nu mai mic decât suma cerințelor de fonduri proprii impuse pe bază individuală firmelor de investiții, instituțiilor financiare, societăților de administrare a activelor și întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate și suma totală a oricăror datorii contingente în favoarea firmelor de investiții, instituțiilor financiare, societăților de administrare a activelor și întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare care altfel ar fi consolidate. În sensul prezentului alineat, cerința de fonduri proprii pentru firmele de investiții din țări terțe, instituțiile financiare, societățile de administrare a activelor și întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare este o cerință de fonduri proprii noțională.

În cazul în care toate entitățile dintr-un grup de firme de investiții, inclusiv entitatea-mamă, sunt firme de investiții care sunt scutite de la aplicarea cerințelor prevăzute în partea a șaptea pe bază individuală, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5), firma de investiții-mamă poate alege să nu aplice cerințele prevăzute în partea a șaptea pe bază consolidată.

Firmele de investiții din cadrul unui grup care beneficiază de derogarea prevăzută la articolul 15 notifică autorităților competente riscurile care ar putea submina poziția lor financiară, inclusiv cele asociate cu structura și sursele fondurilor proprii, ale capitalului intern și ale finanțării lor.

Atunci când autoritățile competente responsabile de supravegherea prudențială a firmei de investiții acordă derogări de la obligația supravegherii pe bază consolidată prevăzută la articolul 15, acestea iau alte măsuri corespunzătoare pentru monitorizarea riscurilor, în special a expunerilor mari ale întregului grup, inclusiv a oricărei întreprinderi care nu este situată într-unul din statele membre.

Atunci când autoritățile competente responsabile de supravegherea prudențială a firmei de investiții acordă derogări de la aplicarea cerințelor de fonduri proprii pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 15, dispozițiile din partea a opta se aplică pe bază individuală.

Secțiunea 2

Instituțiile, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte care sunt obligate să respecte cerințele menționate în secțiunea 1 din prezentul capitol pe baza situației lor consolidate efectuează o consolidare globală a tuturor instituțiilor și instituțiilor financiare care sunt filialele lor. Alineatele (3)-(6) și alineatul (9) de la prezentul articol nu se aplică în cazul în care se aplică partea a șasea și articolul 430 alineatul (1) litera (d) pe baza situației consolidate a unei instituții, a unei societăți financiare holding sau a unei societăți financiare holding mixte sau pe baza situației subconsolidate a unui subgrup de lichiditate, astfel cum este prevăzut la articolele 8 și 10.

Întreprinderile prestatoare de servicii auxiliare se includ în consolidare în cazurile și potrivit metodelor prevăzute la prezentul articol.

În cazul întreprinderilor care au legături în înțelesul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE, autoritățile competente stabilesc sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea.

Participațiile deținute în instituții și instituții financiare administrate de o întreprindere inclusă în consolidare împreună cu una sau mai multe întreprinderi care nu sunt incluse în consolidare se consolidează proporțional în funcție de cota de capital deținută, în cazul în care răspunderea respectivelor întreprinderi se limitează la cota-parte de capital pe care o dețin.

În cazul participațiilor sau al legăturilor de capital, altele decât cele menționate la alineatele (1) și (4), autoritățile competente stabilesc dacă și sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea. În special, autoritățile competente pot permite sau impune folosirea metodei punerii în echivalență. Cu toate acestea, metoda respectivă nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

Autoritățile competente stabilesc dacă și sub ce formă trebuie să se realizeze consolidarea în următoarele cazuri:

în cazul în care, în opinia autorităților competente, o instituție exercită o influență semnificativă asupra uneia sau mai multor instituții sau instituții financiare, fără a deține însă o participație în aceste instituții sau fără a avea alte legături de capital cu acestea; și

în cazul în care două sau mai multe instituții sau instituții financiare se află sub o conducere unică, fără ca acest lucru să se facă în baza unui contract, a unor clauze ale memorandumurilor acestora sau a unor clauze statutare.

În cazul în care o instituție are o filială care este o întreprindere, alta decât o instituție sau o instituție financiară, ori în cazul în care deține o participație într-o astfel de întreprindere, instituția în cauză aplică filialei sau participației respective metoda punerii în echivalență. Cu toate acestea, metoda menționată nu reprezintă o includere a întreprinderilor în cauză în supravegherea pe bază consolidată.

instituția nu aplică deja metoda punerii în echivalență la 28 decembrie 2020;

aplicarea metodei punerii în echivalență ar constitui un efort excesiv sau metoda punerii în echivalență nu reflectă în mod corespunzător riscurile pe care întreprinderea menționată la primul paragraf le prezintă pentru instituție; și

metoda aplicată nu duce la consolidarea integrală sau proporțională a întreprinderii respective.

Autoritățile competente pot solicita consolidarea integrală sau proporțională a unei filiale sau a unei întreprinderi în care o instituție deține o participație în cazul în care filiala sau întreprinderea respectivă nu este o instituție sau o instituție financiară și în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

întreprinderea nu este o întreprindere de asigurare, o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță, o întreprindere de reasigurare, o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță, un holding de asigurare sau o întreprindere exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată;

există un risc substanțial ca instituția să decidă să ofere sprijin financiar pentru această întreprindere în condiții de criză, în absența unor obligații contractuale de a oferi un astfel de sprijin sau în plus față de acestea.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze condițiile conform cărora se efectuează consolidarea în cazurile menționate la alineatele (3)-(6) și la alineatul (8).

ABE prezintă Comisiei, până la 10 iulie 2025, un raport privind caracterul complet și adecvat al definițiilor și dispozițiilor prezentului regulament în ceea ce privește supravegherea tuturor tipurilor de riscuri la care sunt expuse instituțiile la nivel consolidat. ABE evaluează în special orice posibile discrepanțe rămase în definițiile și dispozițiile respective, împreună cu interacțiunea lor cu cadrul contabil aplicabil, precum și orice alt aspect care ar putea crea constrângeri nedorite pentru o supraveghere consolidată cuprinzătoare și adaptabilă la noi surse sau tipuri de riscuri sau structuri care ar putea duce la arbitraj de reglementare. ABE își actualizează raportul cel puțin o dată la doi ani.

Secțiunea 3

O instituție sau o instituție financiară care este filială sau o întreprindere în care se deține o participație nu trebuie inclusă în consolidare în cazul în care cuantumul total al activelor și elementelor extrabilanțiere ale întreprinderii în cauză este mai mic decât cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri:

10 milioane EUR;

1 % din cuantumul total al activelor și elementelor extrabilanțiere ale întreprinderii-mamă sau ale întreprinderii care deține participația respectivă.

Autoritățile competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, în temeiul articolului 111 din Directiva 2013/36/UE pot, de la caz la caz, să decidă că nu este necesar ca o instituție sau o instituție financiară care este filială sau în cadrul căreia se deține o participație să fie inclusă în consolidare, în cazurile următoare:

în cazul în care întreprinderea în cauză este situată într-o țară terță în care există obstacole de natură juridică în calea transferului de informații necesare;

în cazul în care întreprinderea în cauză prezintă un interes neglijabil numai în ceea ce privește obiectivele supravegherii instituțiilor;

în cazul în care, în opinia autorităților competente responsabile cu exercitarea supravegherii pe bază consolidată, consolidarea situației financiare a întreprinderii în cauză ar fi inadecvată sau ar putea induce în eroare în ceea ce privește realizarea obiectivelor de supraveghere a instituțiilor.

Atunci când mai multe întreprinderi îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) și la alineatul (2) litera (b), întreprinderile respective sunt incluse totuși în consolidare, în măsura în care, în ansamblul lor, acestea prezintă un interes care nu este neglijabil în raport cu obiectivele stabilite.

Autoritățile competente acționează în strânsă cooperare:

în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 și articolul 325az, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau în comun de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili clauzele și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

în scopul de a determina dacă sunt îndeplinite criteriile pentru aplicarea unui tratament intragrup specific, astfel cum figurează la articolul 422 alineatul (9) și la articolul 425 alineatul (5), completate de standardele tehnice de reglementare ale ABE menționate la articolul 422 alineatul (10) și la articolul 425alineatul (6).

Autoritățile competente depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună în termen de șase luni privind:

cererea menționată la alineatul (1) litera (a);

evaluarea criteriilor și determinarea tratamentului specific menționat la alineatul (1) litera (b);

Perioada menționată la alineatul (2) începe:

la data primirii cererii complete menționate la alineatul (1) litera (a) de către supraveghetorul consolidant. Supraveghetorul consolidant transmite cererea completă celorlalte autorități competente fără întârziere;

la data primirii de către autoritățile competente a unui raport elaborat de supraveghetorul consolidant care analizează angajamentele intragrup din cadrul grupului.

În lipsa unei decizii comune a autorităților competente în termen de șase luni, supraveghetorul consolidant adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (a). Decizia supraveghetorului consolidant nu limitează competențele autorităților competente prevăzute la articolul 105 din Directiva 2013/36/UE.

În lipsa unei decizii comune a autorităților competente în termen de șase luni, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea filialei pe bază individuală adoptă propria decizie cu privire la alineatul (1) litera (b).

În cazul în care o instituție-mamă din UE și filialele sale, filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE utilizează abordarea IRB menționată la articolul 143 pe bază unificată, autoritățile competente permit întreprinderii-mamă și filialelor sale, considerate în ansamblu, să îndeplinească criteriile de eligibilitate prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 6 într-un mod compatibil cu structura grupului și cu sistemele, procesele și metodologiile sale de gestionare a riscurilor.

Deciziile menționate la alineatele (2), (4) și (5) sunt considerate hotărâtoare și se aplică de autoritățile competente din statele membre vizate.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza procesul de adoptare a deciziei comune menționat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol, în ceea ce privește cererile pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9) și articolele 283 și 325az în vederea facilitării luării deciziilor comune.

La cererea unei instituții-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding - mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE sau a unei filiale subconsolidate a unei instituții-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding - mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte - mamă din UE, supraveghetorul consolidant și autoritățile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte-mamă din UE dintr-un stat membru depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună care să stabilească dacă condițiile de la articolul 8 alineatul (1) literele (a)-(d) au fost îndeplinite și de identificare a unui subgrup unic de lichiditate pentru aplicarea articolului 8.

În cazul în care nu se ia o decizie comună în termen de șase luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală ia propria decizie.

Orice autoritate competentă implicată poate, în cursul celor șase luni, să consulte ABE în caz de dezacord referitor la condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a)-(d). În acest caz, ABE poate derula un proces de mediere cu caracter neobligatoriu în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, iar toate autoritățile competente implicate amână luarea propriilor decizii până la încheierea procesului de mediere cu caracter neobligatoriu. În cazul în care, în cursul medierii, autoritățile competente nu ajung la un acord în termen de trei luni, fiecare autoritate competentă responsabilă cu supravegherea pe bază individuală adoptă propria decizie.

Instituțiile-filiale sau filialele care sunt societăți financiare holding intermediare sau societăți financiare holding mixte intermediare aplică cerințele prevăzute la articolele 89, 90 și 91 și în părțile a treia, a patra și a șaptea și cerințele de raportare asociate prevăzute în partea a șaptea A pe baza situației lor subconsolidate în cazul în care au o instituție sau o instituție financiară ca filială într-o țară terță sau dețin o participație într-o astfel de întreprindere.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, instituțiile-filiale sau filialele care sunt societăți financiare holding intermediare sau societăți financiare holding mixte intermediare pot alege să nu aplice cerințele prevăzute la articolele 89, 90 și 91 și în părțile a treia, a patra și a șaptea și nici cerințele de raportare asociate prevăzute în partea a șaptea A pe baza situației lor subconsolidate, în cazul în care totalul activelor și al elementelor extrabilanțiere ale filialelor și participațiilor din țările terțe reprezintă mai puțin de 10 % din cuantumul total al activelor și elementelor extrabilanțiere ale instituției-filiale sau ale filialei care este societate financiară holding intermediară sau societate financiară holding mixtă intermediară.

În sensul aplicării supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu prezentul capitol, termenii firmă de investiții, instituție de credit, instituție financiară și instituție se aplică, de asemenea, tuturor întreprinderilor stabilite în țări terțe care, dacă ar fi stabilite în Uniune, s-ar încadra în definițiile acestor termeni de la articolul 16.

Evaluarea activelor și a elementelor extrabilanțiere se face în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.

Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente pot solicita instituțiilor să realizeze evaluarea activelor și a elementelor extrabilanțiere și determinarea fondurilor proprii în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate aplicabile conform Regulamentului (CE) nr. 1606/2002.

PARTEA A DOUA

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Fondurile proprii de nivel 1 ale unei instituții constau în suma fondurilor proprii de nivel 1 de bază și a fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar ale instituției.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor constau în:

instrumente de capital, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29;

conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor menționate la litera (a);

rezultatul reportat;

alte elemente ale rezultatului global acumulate;

alte rezerve;

fonduri pentru riscuri bancare generale.

În sensul alineatului (1) litera (c), instituțiile pot include profiturile interimare sau pe cele de la sfârșit de exercițiu financiar în fondurile proprii de nivel 1 de bază înainte de a lua o decizie formală care să confirme profitul sau pierderea finală a instituției pentru exercițiul financiar, numai cu aprobarea prealabilă a autorităților competente. Autoritatea competentă acordă aprobarea dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

profiturile în cauză au fost verificate de persoane independente de instituție care sunt responsabile cu auditarea conturilor instituției respective;

instituția a demonstrat, spre satisfacția autorității competente, că orice obligații sau dividende previzibile au fost deduse din respectivele profituri.

Autoritățile competente evaluează dacă emisiunile de instrumente de capital îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 28 sau, după caz, la articolul 29. Instituțiile clasifică emisiunile de instrumente de capital drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai după acordarea aprobării de către autoritățile competente.

dispozițiile care reglementează emisiunile ulterioare sunt în esență identice cu dispozițiile care reglementează emisiunile pentru care instituțiile au primit deja aprobarea;

instituțiile au notificat autorităților competente emisiunile ulterioare respective cu suficient timp înainte de clasificarea lor ca instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze sensul noțiunii previzibil atunci când se stabilește dacă au fost deduse orice obligații sau dividende previzibile.

Elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază includ orice instrument de capital emis de o instituție în conformitate cu dispozițiile sale statutare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

instituția este de un tip definit în conformitate cu legislația națională aplicabilă, iar autoritățile competente consideră că aceasta se califică drept oricare dintre următoarele:

societate mutuală;

organizație cooperatistă de credit;

instituție de economii;

instituție similară;

instituție de credit care este deținută integral de una dintre instituțiile menționate la punctele (i)-(iv) și are acordul autorității competente relevante de a folosi dispozițiile prezentului articol, cu condiția ca și atât timp cât 100 % din acțiunile ordinare emise în instituție sunt deținute, direct sau indirect, de o instituție descrisă la punctele (i)-(iv);

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 28 și condițiile de modificare de la articolul 29;

societate mutuală;

organizație cooperatistă de credit;

instituție de economii;

instituție similară;

instituție de credit care este deținută integral de una dintre instituțiile menționate la punctele (i)-(iv) și are acordul autorității competente relevante de a folosi dispozițiile prezentului articol, cu condiția ca și atât timp cât 100 % din acțiunile ordinare emise în instituție sunt deținute, direct sau indirect, de o instituție descrisă la punctele (i)-(iv);

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice condițiile în care autoritățile competente pot stabili că un anumit tip de întreprindere recunoscut în temeiul legislației naționale aplicabile se califică drept societate mutuală, organizație cooperatistă de credit, instituție de economii sau instituție similară în sensul prezentei părți.

Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

instrumentele sunt emise direct de instituție cu acordul prealabil al acționarilor instituției sau, în cazul în care acest lucru este permis în temeiul legislației naționale aplicabile, al organului de conducere a instituției;

instrumentele sunt plătite integral, iar achiziționarea dreptului de proprietate asupra acestora nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;

instrumentele îndeplinesc toate condițiile următoare referitoare la clasificarea lor:

se califică drept capital în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE;

sunt clasificate drept capitaluri proprii în sensul cadrului contabil aplicabil;

sunt clasificate drept capitaluri proprii în scopul stabilirii activului net negativ, dacă este cazul, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în domeniul insolvenței;

instrumentele sunt prezentate în mod clar și distinct în bilanț în situațiile financiare ale instituției;

instrumentele sunt perpetue;

cuantumul principalului instrumentelor nu poate fi redus sau restituit, exceptând oricare dintre următoarele cazuri:

lichidarea instituției;

răscumpărări discreționare ale instrumentelor sau alte mijloace discreționare de diminuare a capitalului, dacă instituția a primit în prealabil aprobarea autorității competente în conformitate cu articolul 77;

dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că cuantumul principalului instrumentelor ar fi sau ar putea fi redus sau restituit în alte cazuri în afară de lichidarea instituției, iar instituția nu prevede în alt mod o astfel de indicație înainte de sau la emiterea instrumentelor, cu excepția instrumentelor menționate la articolul 27, unde refuzul instituției de a răscumpăra aceste instrumente este interzis în temeiul legislației naționale aplicabile;

instrumentele îndeplinesc următoarele condiții în ceea ce privește distribuirile:

nu există un tratament preferențial de distribuire în ceea ce privește ordinea efectuării distribuirilor, inclusiv în raport cu alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, iar condițiile care reglementează instrumentele nu oferă drepturi preferențiale la efectuarea distribuirilor;

distribuirile către deținătorii instrumentelor pot fi efectuate numai din elementele care pot fi distribuite;

condițiile care reglementează instrumentele nu includ un plafon sau o altă restricție privind nivelul maxim de distribuiri, cu excepția instrumentelor menționate la articolul 27;

nivelul de distribuiri nu se determină pe baza prețului de achiziționare a instrumentelor la emitere, cu excepția instrumentelor menționate la articolul 27;

condițiile care reglementează instrumentele nu includ nicio obligație pentru instituție de a efectua distribuiri către deținătorii lor, iar instituția nu face altfel obiectul unei obligații de acest tip;

neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;

anularea distribuirilor nu impune restricții asupra instituției;

în comparație cu toate instrumentele de capital emise de instituție, instrumentele absorb primele și proporțional cea mai mare parte a pierderilor pe măsura apariției lor, iar fiecare instrument absoarbe pierderi în aceeași măsură ca și celelalte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

instrumentele sunt de rang inferior tuturor celorlalte creanțe în caz de insolvență sau de lichidare a instituției;

instrumentele dau proprietarilor lor dreptul la o creanță asupra activelor reziduale ale instituției, care, în caz de lichidare și după plata tuturor creanțelor cu rang prioritar, este proporțională cu suma instrumentelor de acest tip emise, nu este fixă și nu face obiectul unei plafonări, cu excepția instrumentelor de capital menționate la articolul 27;

instrumentele nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor, de niciuna dintre următoarele:

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

societatea financiară holding-mamă sau filialele sale;

societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

societatea financiară holding cu activitate mixtă și filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i)-(v);

instrumentele nu fac obiectul niciunui aranjament, contractual sau de altă natură, care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor înregistrate în temeiul instrumentelor în caz de insolvență sau de lichidare.

se califică drept capital în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE;

sunt clasificate drept capitaluri proprii în sensul cadrului contabil aplicabil;

sunt clasificate drept capitaluri proprii în scopul stabilirii activului net negativ, dacă este cazul, în conformitate cu legislația națională aplicabilă în domeniul insolvenței;

lichidarea instituției;

răscumpărări discreționare ale instrumentelor sau alte mijloace discreționare de diminuare a capitalului, dacă instituția a primit în prealabil aprobarea autorității competente în conformitate cu articolul 77;

nu există un tratament preferențial de distribuire în ceea ce privește ordinea efectuării distribuirilor, inclusiv în raport cu alte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, iar condițiile care reglementează instrumentele nu oferă drepturi preferențiale la efectuarea distribuirilor;

distribuirile către deținătorii instrumentelor pot fi efectuate numai din elementele care pot fi distribuite;

condițiile care reglementează instrumentele nu includ un plafon sau o altă restricție privind nivelul maxim de distribuiri, cu excepția instrumentelor menționate la articolul 27;

nivelul de distribuiri nu se determină pe baza prețului de achiziționare a instrumentelor la emitere, cu excepția instrumentelor menționate la articolul 27;

condițiile care reglementează instrumentele nu includ nicio obligație pentru instituție de a efectua distribuiri către deținătorii lor, iar instituția nu face altfel obiectul unei obligații de acest tip;

neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;

anularea distribuirilor nu impune restricții asupra instituției;

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

societatea financiară holding-mamă sau filialele sale;

societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

societatea financiară holding cu activitate mixtă și filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i)-(v);

Condițiile stabilite la alineatul (1) litera (i) sunt considerate respectate, chiar dacă cuantumul principalului instrumentelor fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2 se reduce permanent.

Condiția prevăzută la alineatul (1) litera (h) punctul (iii) este considerată respectată chiar dacă instrumentul presupune plata unui multiplu al dividendelor, cu condiția ca acest multiplu al dividendelor să nu ducă la o distribuție care să creeze o povară disproporționată asupra capitalului.

întreprinderea-mamă deține 90 % sau mai mult din drepturile de vot și din capitalul filialei;

întreprinderea-mamă și filiala sunt situate în același stat membru;

acordul a fost încheiat în scopuri de impozitare legitime;

la întocmirea situației financiare anuale, filiala are libertatea de a reduce valoarea distribuirilor prin alocarea tuturor profiturilor sale sau a unei părți a acestora către rezervele proprii sau către fondurile sale pentru riscuri bancare generale înainte de efectuarea oricărei plăți către întreprinderea sa mamă;

întreprinderea-mamă este obligată, în temeiul acordului, să despăgubească integral filiala pentru toate pierderile acesteia din urmă;

acordul face obiectul unei perioade de preaviz conform căreia acordul poate fi reziliat numai până la sfârșitul unui exercițiu financiar, rezilierea intrând în vigoare cel mai devreme la începutul exercițiului financiar următor, neafectând obligația întreprinderii-mamă de a despăgubi integral filiala pentru toate pierderile suferite pe parcursul exercițiului financiar curent.

În sensul alineatului (1) litera (h) punctul (i), distribuirea diferențiată reflectă numai drepturile de vot diferențiate. În această privință, o distribuire mai mare se aplică numai instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază cu mai puține drepturi de vot sau fără niciun drept de vot.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice următoarele:

natura și formele aplicabile ale finanțării indirecte a instrumentelor de fonduri proprii;

situațiile și momentele în care distribuirile multiple ar reprezenta o povară disproporționată asupra fondurilor proprii;

definiția distribuirilor preferențiale;

Instrumentele de capital emise de societățile mutuale, organizațiile cooperatiste de credit, instituțiile de economii și instituțiile similare se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 28 cu modificările care rezultă din aplicarea prezentului articol.

Trebuie îndeplinite condițiile următoare referitoare la răscumpărarea instrumentelor de capital:

instituția are posibilitatea de a refuza răscumpărarea instrumentelor, cu excepția situațiilor în care se interzice acest lucru în temeiul legislației naționale aplicabile;

atunci când refuzul instituției de a răscumpăra instrumentele este interzis în temeiul legislației naționale aplicabile, dispozițiile care reglementează instrumentele oferă instituției posibilitatea de a limita răscumpărarea lor;

refuzul de a răscumpăra instrumentele sau limitarea răscumpărării instrumentelor, după caz, nu poate constitui un eveniment de nerambursare pentru instituția respectivă.

Instrumentele de capital pot include un plafon sau o restricție privind nivelul maxim de distribuiri numai în cazul în care plafonul sau restricția respectivă sunt prevăzute în legislația națională aplicabilă sau în actul constitutiv al instituției.

Dacă instrumentele de capital conferă proprietarului drepturi asupra rezervelor instituției în caz de insolvență sau de lichidare care se limitează la valoarea nominală a instrumentelor, o astfel de limitare se aplică în aceeași măsură pentru deținătorii tuturor celorlalte instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de instituția respectivă.

creanța deținătorilor instrumentelor fără drept de vot în caz de insolvență sau de lichidare a instituției este proporțională cu ponderea pe care acele instrumente fără drept de vot o au în totalul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

instrumentele se încadrează, pe baza altor criterii, în categoria instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Dacă instrumentele de capital conferă proprietarilor lor dreptul la o creanță asupra activelor instituției în caz de insolvență sau de lichidare care este fixă sau plafonată, o astfel de limitare se aplică în aceeași măsură tuturor deținătorilor de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de instituție.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza natura limitărilor referitoare la răscumpărare necesare în cazul în care refuzul instituției de a răscumpăra instrumentele de fonduri proprii este interzis în temeiul legislației naționale aplicabile.

Dacă un instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 28 și, dacă este cazul, la articolul 29, se aplică următoarele:

instrumentul respectiv încetează imediat să se califice drept instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

conturile de prime de emisiune aferente instrumentului respectiv încetează imediat să se califice drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

În situații de urgență, autoritățile competente pot permite instituțiilor să includă în fondurile proprii de nivel 1 de bază instrumente de capital care respectă cel puțin condițiile prevăzute la articolul 28 alineatul (1) literele (b)-(e), atunci când sunt respectate cumulativ următoarele condiții:

Instrumentele de capital sunt emise 1 ianuarie 2014.

Instrumentele de capital sunt considerate ajutor de stat de către Comisie.

Instrumentele de capital sunt emise în contextul unor măsuri de recapitalizare în temeiul normelor privind ajutorul de stat existente la momentul respectiv.

Instrumentele de capital sunt în întregime subscrise și deținute de stat sau de o autoritate ori entitate publică relevantă.

Instrumentele de capital sunt capabile să absoarbă pierderile.

Cu excepția cazului instrumentelor de capital menționate la articolul 27, în caz de lichidare, instrumentele de capital dau proprietarilor lor dreptul la o creanță asupra activelor reziduale ale instituției după plata tuturor creanțelor de rang prioritar.

Există mecanisme de ieșire adecvate pentru stat sau, după caz, o autoritate sau entitate publică relevantă.

Autoritatea competentă și-a acordat în prealabil aprobarea și și-a făcut publică decizia, împreună cu o explicație a acestei deciziei.

În cazul unei cereri justificate din partea autorității competente relevante și în cooperare cu aceasta, ABE consideră aceste instrumente de capital menționate la alineatul (1) ca fiind echivalente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază în scopul prezentului regulament.

Secțiunea 2

O instituție exclude din cadrul oricărui element al fondurilor proprii orice creștere a capitalurilor proprii în conformitate cu cadrul contabil aplicabil care rezultă din active securitizate, inclusiv următoarele:

o astfel de creștere asociată cu venitul viitor din marja care duce la un câștig rezultat din vânzare pentru instituție;

dacă instituția este inițiatoarea unei securitizări, câștigurile nete care rezultă din capitalizarea veniturilor viitoare din activele securitizate care asigură o îmbunătățire a calității creditului pentru pozițiile din securitizare.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze mai clar noțiunea de câștig rezultat din vânzare menționat la alineatul (1) litera (a).

Instituțiile nu includ următoarele elemente în elementele de fonduri proprii:

rezervele rezultate din evaluarea la valoarea justă, reprezentând câștiguri sau pierderi generate de acoperirile fluxurilor de numerar ale instrumentelor financiare care nu sunt evaluate la valoarea justă, inclusiv fluxurile de numerar previzionate;

câștigurile sau pierderile înregistrate de instituție din evaluarea la valoarea justă a datoriilor și care rezultă din modificarea calității creditului instituției;

câștigurile și pierderile din evaluarea la valoarea justă a datoriilor provenite din instrumente financiare derivate ale instituției, care rezultă din modificarea propriului risc de credit al instituției.

În sensul alineatului (1) litera (c), instituțiile nu pot compensa câștigurile și pierderile rezultate din evaluarea la valoarea justă care rezultă din riscul de credit al instituției cu cele care rezultă din riscul de credit al contrapărții acesteia.

Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (b), instituțiile pot include cuantumul câștigurilor și a pierderilor aferente datoriilor lor în fondurile proprii atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

datoriile sunt sub formă de obligațiuni astfel cum sunt menționate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE;

modificările valorii activelor și datoriilor instituției se datorează acelorași modificări ale calității creditului instituției;

există o legătură strânsă între valoarea obligațiunilor menționate la litera (a) și valoarea activelor instituției;

există posibilitatea de a rambursa împrumuturile ipotecare răscumpărând obligațiunile care finanțează împrumuturile ipotecare la valoarea de piață sau cea nominală.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze ce constituie legătura strânsă dintre valoarea obligațiunilor și valoarea activelor menționată la alineatul (3) litera (c).

Pentru calcularea cuantumului fondurilor proprii, instituțiile aplică cerințele prevăzute la articolul 105 pentru toate activele lor evaluate la valoarea justă și deduc din fondurile proprii de nivel 1 de bază cuantumul oricăror ajustări de valoare suplimentare necesare.

Prin derogare de la alineatul (1), în circumstanțe extraordinare, a căror existență este determinată printr-un aviz emis de ABE în conformitate cu alineatul (3), instituțiile pot reduce ajustările de valoare suplimentare totale aplicate la calcularea cuantumului total care urmează să fie dedus din fondurile proprii de nivel 1 de bază.

În scopul emiterii avizului menționat la alineatul (2), ABE monitorizează condițiile de piață pentru a evalua dacă au apărut circumstanțe extraordinare și, într-un astfel de caz, notifică imediat acest lucru Comisiei.

ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica indicatorii și condițiile pe care ABE le va utiliza pentru a determina circumstanțele extraordinare menționate la alineatul (2) și pentru a specifica reducerea ajustărilor de valoare suplimentare agregate totale menționate la paragraful respectiv.

Cu excepția elementelor menționate la articolul 33, instituțiile nu fac ajustări pentru a elimina din fondurile lor proprii câștigurile sau pierderile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă a activelor sau datoriilor.

Secțiunea 3

Ssubsecțiunea 1

Instituțiile deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază următoarele:

pierderile exercițiului financiar în curs;

imobilizările necorporale, cu excepția programelor informatice evaluate în mod prudent a căror valoare nu este afectată în mod negativ de rezoluția, de insolvența sau de lichidarea instituției;

creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare;

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;

activele fondului de pensii cu beneficii determinate din bilanțul instituției;

deținerile directe, indirecte și sintetice ale unei instituții de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază, inclusiv instrumentele proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe care o instituție are obligația reală sau contingentă de a le achiziționa în temeiul unei obligații contractuale existente;

deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităților din sectorul financiar, dacă aceste entități și instituția înregistrează dețineri reciproce care, în opinia autorității competente, au fost concepute pentru a crește în mod artificial fondurile proprii ale instituției;

cuantumul aplicabil al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu deține o investiție semnificativă;

cuantumul aplicabil al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităților din sectorul financiar în care instituția deține o investiție semnificativă;

cuantumul elementelor care trebuie deduse din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în conformitate cu articolul 56 care depășește elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale instituției;

cuantumul expunerii aferent următoarelor elemente care se califică pentru o pondere de risc de 1250 %, atunci când instituția deduce cuantumul expunerii respective din cuantumul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ca alternativă la aplicarea unei ponderi de risc de 1250 %:

dețineri calificate din afara sectorului financiar;

poziții din securitizare, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) litera (b), cu articolul 245 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 253;

tranzacții incomplete, în conformitate cu articolul 379 alineatul (3);

poziții dintr-un coș de expuneri pentru care o instituție nu poate determina ponderea de risc aplicând abordarea IRB, în conformitate cu articolul 153 alineatul (8);

expuneri provenind din titluri de capital în cadrul unei abordări bazate pe modele interne, în conformitate cu articolul 155 alineatul (4).

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

orice impozit referitor la elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază previzibil la momentul calculării sale, cu excepția cazului în care instituția ajustează corespunzător cuantumul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, în măsura în care astfel de impozite reduc cuantumul până la care aceste elemente pot fi alocate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor;

cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante;

pentru un angajament de valoare minimă menționat la articolul 132c alineatul (2), orice cuantum cu care valoarea de piață curentă a unităților sau acțiunilor deținute în OPC-uri care constituie suportul angajamentului de valoare minimă este inferioară valorii actuale a angajamentului de valoare minimă și pentru care instituția nu a recunoscut deja o reducere a elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

dețineri calificate din afara sectorului financiar;

poziții din securitizare, în conformitate cu articolul 244 alineatul (1) litera (b), cu articolul 245 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 253;

tranzacții incomplete, în conformitate cu articolul 379 alineatul (3);

poziții dintr-un coș de expuneri pentru care o instituție nu poate determina ponderea de risc aplicând abordarea IRB, în conformitate cu articolul 153 alineatul (8);

expuneri provenind din titluri de capital în cadrul unei abordări bazate pe modele interne, în conformitate cu articolul 155 alineatul (4).

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze aplicarea deducerilor prevăzute la alineatul (1) literele (a), (c), (e), (f), (h), (i) și (l) de la prezentul articol și a deducerilor aferente prevăzute la articolul 53 literele (a), (c), (d) și (f) și la articolul 63 literele (a), (c) și (d).

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze tipurile de instrumente de capital ale instituțiilor financiare și, cu consultarea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țări terțe, precum și ale întreprinderilor excluse din domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 4 din directiva menționată, care se deduc din următoarele elemente ale fondurilor proprii:

elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;

elementele de fonduri proprii de nivel 2.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica aplicarea deducerilor menționate la alineatul (1) litera (b), inclusiv importanța efectelor negative asupra valorii care nu generează preocupări de natură prudențială.

Exclusiv în scopul calculării cuantumului aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante în conformitate cu alineatul (1) litera (m) de la prezentul articol, prin derogare de la articolul 47c și după notificarea autorității competente, cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente pentru expunerile neperformante achiziționate de o entitate specializată de restructurare a datoriei este zero. Derogarea prevăzută în prezentul paragraf se aplică pe bază individuală și, în cazul grupurilor în care toate instituțiile se califică drept entități specializate de restructurare a datoriei, pe bază consolidată.

activitatea principală a instituției este achiziționarea, gestionarea și restructurarea expunerilor neperformante în conformitate cu un proces decizional intern clar și eficace pus în aplicare de organul său de conducere;

valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate nu depășește 15 % din totalul activelor sale;

cel puțin 5 % din valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate constituie o refinanțare totală sau parțială sau ajustarea termenilor relevanți ori a expunerilor neperformante achiziționate care se califică drept măsură de restructurare datorată dificultăților financiare în conformitate cu articolul 47b;

valoarea totală a activelor instituției nu depășește 20 de miliarde EUR;

instituția menține în permanență un indicator de finanțare stabilă netă de cel puțin 130 %;

depozitele la vedere ale instituției nu depășesc 5 % din totalul pasivelor instituției.

Instituțiile determină cuantumul imobilizărilor necorporale care trebuie deduse după cum urmează:

cuantumul care trebuie dedus se reduce cu valoarea datoriilor asociate privind impozitul amânat care s-ar stinge dacă imobilizările necorporale s-ar deprecia sau ar fi derecunoscute în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

cuantumul care trebuie dedus include fondul comercial inclus în evaluarea investițiilor semnificative ale instituției;

cuantumul care trebuie dedus se reduce cu cuantumul aferent reevaluării contabile a imobilizărilor necorporale ale filialelor în urma consolidării filialelor, care pot fi atribuite altor persoane decât întreprinderile incluse în consolidare în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2.

Instituțiile determină cuantumul creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare care trebuie deduse în conformitate cu prezentul articol.

Cu excepția cazului în care sunt întrunite condițiile prevăzute la alineatul (3), valoarea creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare se calculează fără a scădea cuantumul datoriilor conexe privind impozitul amânat ale instituției.

Cuantumul creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare poate fi redus cu cuantumul datoriilor conexe privind impozitul amânat ale instituției, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

entitatea are un drept legal, în temeiul dreptului intern aplicabil, de a compensa creanțele respective privind impozitul curent cu datoriile privind impozitul curent;

creanțele respective privind impozitul amânat și datoriile privind impozitul amânat sunt aferente impozitelor percepute de aceeași autoritate fiscală și de la aceeași entitate impozabilă.

Datoriile asociate privind impozitul amânat ale instituției, utilizate în sensul alineatului (3), nu pot include datoriile privind impozitul amânat care reduc cuantumul imobilizărilor necorporale sau a activelor fondului de pensii cu beneficii determinate care trebuie deduse.

Cuantumul datoriilor asociate privind impozitul amânat menționate la alineatul (4) se distribuie între:

creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare care nu sunt deduse în conformitate cu articolul 48 alineatul (1);

toate celelalte creanțe privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare.

Următoarele elemente nu se deduc din fondurile proprii și se supun unei ponderi de risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3, după caz:

plăți excedentare de impozite efectuate de instituție pentru anul în curs;

pierderi fiscale ale instituției pentru exercițiul financiar curent transferate în exercițiile financiare anterioare care dau naștere la o creanță asupra administrației centrale, asupra administrației regionale sau asupra autorității fiscale locale.

Creanțele privind impozitul amânat care nu se bazează pe profitabilitatea viitoare se limitează la creanțele privind impozitul amânat care au fost create înainte de 23 noiembrie 2016 și care rezultă din diferențe temporare, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

sunt înlocuite fără întârziere, în mod automat și obligatoriu, cu un credit fiscal în situația în care instituția raportează o pierdere atunci când situațiile financiare anuale ale instituției sunt aprobate oficial, sau în caz de lichidare sau de insolvență a instituției;

o instituție are posibilitatea, în temeiul legislației fiscale naționale aplicabile, de a compensa un credit fiscal, astfel cum este menționat la litera (a), cu orice obligații fiscale ale instituției sau ale oricărei alte întreprinderi incluse în același consolidare ca și instituția în scopuri fiscale, în temeiul respectivei legislații, sau ale oricărei alte întreprinderi supuse supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2;

în cazul în care cuantumul creditelor fiscale menționate la litera (b) depășește valoarea obligațiilor fiscale menționate la aceeași literă, orice astfel de excedent este înlocuit fără întârziere cu o creanță directă asupra administrației centrale a statului membru în care este înregistrată instituția.

Cuantumul care trebuie dedus în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (d) nu se reduce printr-o creștere a nivelului creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare sau prin alte efecte fiscale suplimentare, care ar putea apărea în cazul în care provizioanele ar atinge nivelul pierderilor așteptate menționate în partea a treia titlul II capitolul 3 secțiunea 3.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (e), cuantumul activelor fondului de pensii cu beneficii determinate care trebuie dedus se reduce cu:Activele respective utilizate pentru a reduce cuantumul care urmează a fi dedus primesc o pondere de risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3, după caz.

cuantumul oricărei datorii privind impozitul amânat asociate care ar putea fi stinsă în cazul în care activele s-ar deprecia sau ar fi derecunoscute în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

cuantumul activelor din fondul de pensii cu beneficii determinate pe care instituția le poate utiliza fără restricții, cu condiția ca instituția să obțină aprobarea prealabilă a autorității competente.

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze criteriile în baza cărora o autoritate competentă permite unei instituție să reducă cuantumul activelor fondului de pensii cu beneficii determinate așa cum este prevăzut la alineatul (1) litera (b).

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (f), instituțiile calculează deținerile de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe baza pozițiilor brute lungi, cu următoarele excepții:

instituțiile pot calcula cuantumul deținerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 de bază pe baza poziției nete lungi cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

pozițiile lungi și scurte să facă parte din aceeași expunere-suport, iar pozițiile scurte să nu implice niciun risc de contraparte;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază incluse în indicii respectivi;

instituțiile pot compensa poziții brute lungi pe propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care rezultă din dețineri de titluri de valoare bazate pe indici cu poziții scurte pe propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază care rezultă din poziții scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziții scurte implică un risc de contraparte, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

pozițiile lungi și scurte sunt pe aceiași indici-suport;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia.

În scopul deducerii, se consideră că o instituție deține o investiție semnificativă într-o entitate din sectorul financiar atunci când este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

instituția deține mai mult de 10 % din instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de entitatea respectivă;

instituția are legături strânse cu entitatea respectivă și deține instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de acea entitate;

instituția deține instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază emise de entitatea respectivă și entitatea nu este inclusă în consolidare în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2, dar este inclusă în aceeași consolidare contabilă ca și instituția în scopul raportării financiare în conformitate cu cadrul contabil aplicabil.

Instituțiile operează deducerile menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (g), (h) și (i) în conformitate cu următoarele:

deținerile de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază și de alte instrumente de capital ale entităților din sectorul financiar se calculează pe baza pozițiilor brute lungi;

în scopul deducerii, elementele fondurilor proprii de nivel 1 specifice societăților de asigurare sunt tratate drept dețineri de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Instituțiile operează deducerile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) literele (h) și (i) în conformitate cu următoarele dispoziții:

instituțiile pot calcula deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale entităților din sectorul financiar pe baza poziției nete lungi pe aceeași expunere-suport cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;

fie atât poziția lungă, cât și cea scurtă sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de instrumentele de capital ale entităților din sectorul financiar incluse în indicii respectivi.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (h), instituțiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul agregat cu care deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu deține o investiție semnificativă depășesc 10 % din cuantumul agregat al elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției calculat după ce li s-au aplicat următoarele:

articolele 32-35;

deducerile menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolele 44 și 45;

cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale acelor entități din sectorul financiar în care instituția nu deține o investiție semnificativă împărțit la cuantumul agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entități din sectorul financiar.

articolele 32-35;

deducerile menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolele 44 și 45;

Instituțiile exclud pozițiile aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de cinci zile lucrătoare sau mai puțin din cuantumul menționat la alineatul (1) litera (a) și din calculul factorului menționat la alineatul (1) litera (b).

Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporțional tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază deținute. Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază care se deduce în conformitate cu alineatul (1) prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporția menționată la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul deținerilor care trebuie dedus în conformitate cu alineatul (1);

proporția cuantumului agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale unor entități din sectorul financiar în care instituția nu deține o investiție semnificativă reprezentată de fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază deținut.

Cuantumul deținerilor menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (h) care este mai mic sau egală cu 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției după aplicarea dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iii) nu se deduce și este supus ponderilor de risc aplicabile în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3 și cerințelor prevăzute în partea a treia titlul IV, după caz.

Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază care este ponderat la risc în temeiul alineatului (4) înmulțind cuantumul menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu cuantumul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul deținerilor care trebuie ponderate la risc în conformitate cu alineatul (4);

proporția rezultată din calculul de la alineatul (3) litera (b).

În sensul articolului 36 alineatul (1) punctul (i), cuantumul aplicabil care urmează a fi dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază exclude pozițiile aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de cinci zile lucrătoare sau mai puțin și se determină în conformitate cu articolele 44 și 45 și subsecțiunea 2.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), termenul expunere include oricare dintre următoarele elemente, cu condiția ca acestea să nu fie incluse în portofoliul de tranzacționare al instituției:

un instrument de datorie, inclusiv un titlu de datorie, un împrumut, un avans și un depozit la vedere;

un angajament de creditare dat, o garanție financiară dată sau orice alt angajament dat, indiferent dacă este revocabil sau irevocabil, cu excepția facilităților de credit neutilizate care pot fi anulate necondiționat, în orice moment și fără notificare, sau care atrag anularea automată ca urmare a deteriorării bonității debitorului.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), valoarea expunerii unui instrument de datorie este valoarea sa contabilă măsurată fără a ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit, de ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105, de cuantumurile deduse în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (m), de alte reduceri ale fondurilor proprii aferente expunerii sau de scoaterile în afara bilanțului parțiale efectuate de către instituție după ultima clasificare a expunerii drept neperformantă.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), următoarele expuneri sunt clasificate drept neperformante:

o expunere care este considerată a fi în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;

o expunere care este considerată a fi depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

o expunere supusă unei perioade de probă în conformitate cu alineatul (7), atunci când sunt acordate măsuri suplimentare de restructurare datorate dificultăților financiare sau când expunerea devine restantă cu peste 30 de zile;

o expunere sub forma unui angajament care, dacă ar fi tras sau utilizat în alt mod, probabil nu ar fi restituit în întregime fără executarea garanțiilor reale;

o expunere sub forma unei garanții financiare care este susceptibilă de a fi exercitată de beneficiarul garanției, inclusiv atunci când expunerea garantată suport îndeplinește criteriile pentru a fi considerată drept neperformantă.

Expunerile cărora nu li s-a aplicat o măsură de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m) atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

expunerea îndeplinește criteriile aplicate de instituție pentru încetarea clasificării ca expunere depreciată în conformitate cu cadrul contabil aplicabil sau ca expunere aflată în stare de nerambursare în conformitate cu articolul 178;

situația debitorului s-a îmbunătățit într-o asemenea măsură încât instituția este convinsă că rambursarea va fi probabil efectuată integral și la timp;

debitorul nu are nicio sumă restantă de peste 90 de zile.

Clasificarea unei expuneri neperformante drept activ imobilizat deținut în vederea vânzării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil nu pune capăt clasificării expunerii drept expunere neperformantă în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m).

Expunerile neperformante cărora li s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare încetează să mai fie clasificate drept neperformante în sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

expunerile au încetat să mai fie într-o situație care ar duce la clasificarea acestora drept neperformante în temeiul alineatului (3);

a trecut cel puțin un an de la data la care au fost acordate măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare sau de la data la care expunerile au fost clasificate drept neperformante, luându-se în calcul data cea mai târzie;

nu există nicio sumă restantă în urma măsurilor de restructurare datorate dificultăților financiare, iar instituția, pe baza analizei situației financiare a debitorului, consideră acceptabilă probabilitatea ca expunerea să fie rambursată integral și la timp.

suma care era restantă înainte de acordarea măsurii de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care existau sume restante;

suma care a fost scoasă în afara bilanțului prin măsura de restructurare datorată dificultăților financiare, în cazul în care nu existau sume restante.

În cazul în care o expunere neperformantă a încetat să mai fie clasificată drept neperformantă în conformitate cu alineatul (6), expunerea respectivă este supusă unei perioade de probă până când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

au trecut cel puțin doi ani de la data la care expunerea căreia i s-au aplicat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare a fost reclasificată drept performantă;

pe parcursul a cel puțin jumătate din perioada de probă la care a fost supusă expunerea s-au efectuat plăți regulate și la timp care au dus la plata unui sume agregate substanțiale aferente principalului sau dobânzii;

niciuna dintre expunerile față de debitor nu este restantă cu peste 30 de zile.

Termenul măsură de restructurare datorată dificultăților financiare reprezintă o concesie acordată de o instituție unui debitor care se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare. O concesie poate duce la o pierdere pentru creditor și se referă la una dintre următoarele acțiuni:

o modificare a clauzelor și condițiilor aferente unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de modificare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

o refinanțare totală sau parțială a unei datorii contractate, în cazul în care o astfel de refinanțare nu ar fi fost acordată dacă debitorul nu s-ar fi confruntat cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare.

Cel puțin următoarele situații sunt considerate a fi măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale anterioare, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

noile condiții contractuale sunt mai favorabile pentru debitor decât condițiile contractuale oferite de instituție debitorilor cu un profil de risc similar la momentul respectiv, în cazul în care debitorul se confruntă sau este susceptibil să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor sale financiare;

în conformitate cu condițiile contractuale inițiale, expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de modificarea condițiilor contractuale sau ar fi fost considerată neperformantă dacă nu s-ar fi modificat condițiile contractuale;

măsura are drept rezultat anularea totală sau parțială a datoriei contractate;

instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea a fost clasificată drept neperformantă înainte de exercitarea acestor clauze sau ar fi clasificată drept neperformantă dacă aceste clauze nu ar fi exercitate;

la momentul acordării creditului sau într-un moment apropiat în timp de acordarea creditului, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție, care a fost clasificat drept expunere neperformantă sau ar fi fost clasificat drept expunere neperformantă dacă nu s-ar fi efectuat plățile respective;

modificarea condițiilor contractuale implică rambursări efectuate prin intrarea în posesia garanțiilor reale, în cazul în care această modificare reprezintă o concesie.

Următoarele circumstanțe indică faptul că este posibil să se fi adoptat măsuri de restructurare datorate dificultăților financiare:

contractul inițial a fost restant cu peste 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare modificării sale sau ar fi restant cu peste 30 de zile în lipsa modificării;

la momentul încheierii contractului de credit sau într-un moment apropiat în timp de încheierea contractului de credit, debitorul a efectuat plăți ale principalului sau ale dobânzilor pentru un alt credit contractat de la aceeași instituție care a fost restant cu 30 de zile cel puțin o dată în cursul celor trei luni anterioare acordării noului credit;

instituția aprobă exercitarea unor clauze care permit debitorului să modifice condițiile contractuale, iar expunerea este restantă cu 30 de zile sau ar fi restantă cu 30 de zile dacă aceste clauze nu ar fi exercitate.

În sensul prezentului articol, dificultățile cu care se confruntă un debitor în îndeplinirea angajamentelor sale financiare se evaluează la nivelul debitorului, ținând seama de toate entitățile juridice din grupul debitorului care sunt incluse în consolidarea contabilă a grupului și de toate persoanele fizice care controlează grupul respectiv.

În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (m), instituțiile determină cuantumul aplicabil al acoperirii insuficiente, separat pentru fiecare expunere neperformantă, care urmează să fie dedus din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază prin scăderea cuantumului determinat la litera (b) din prezentul alineat din cuantumul determinat la litera (a) din prezentul alineat, în cazul în care cuantumul menționat la litera (a) depășește cuantumul menționat la litera (b):

suma următoarelor elemente:

partea negarantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (2);

partea garantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (3);

suma următoarelor elemente, cu condiția ca acestea să se refere la aceeași expunere neperformantă:

ajustările specifice pentru riscul de credit;

ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105;

alte reduceri ale fondurilor proprii;

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulțirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii așteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor așteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz;

în cazul în care o expunere neperformantă a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor;

sumele scoase în afara bilanțului de către instituție după ce expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

partea negarantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (2);

partea garantată a fiecărei expuneri neperformante, dacă există, înmulțită cu factorul aplicabil menționat la alineatul (3);

ajustările specifice pentru riscul de credit;

ajustările de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 105;

alte reduceri ale fondurilor proprii;

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor prin utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, valoarea absolută a cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d), care se referă la expunerile neperformante, atunci când valoarea absolută atribuibilă fiecărei expuneri neperformante este determinată prin înmulțirea cuantumurilor deduse în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (d) cu procentajul cuantumului pierderii așteptate pentru expunerea neperformantă din totalul cuantumurilor pierderilor așteptate pentru expunerile care se află în stare de nerambursare sau pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare, după caz;

în cazul în care o expunere neperformantă a fost achiziționată la un preț mai mic decât suma datorată de debitor, diferența dintre prețul de cumpărare și suma datorată de debitor;

sumele scoase în afara bilanțului de către instituție după ce expunerea a fost clasificată drept neperformantă.

În sensul alineatului (1) litera (a) punctul (i), se aplică următorii factori:

0,35 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al treilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

1 pentru partea negarantată a unei expuneri neperformante – se aplică începând din prima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

În scopul alineatului (1) litera (a) punctul (ii), se aplică următorii factori:

0,25 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al patrulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,35 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al cincilea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,55 pentru partea garantată a unei expuneri neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaselea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,70 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al șaptelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,80 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate printr-o altă protecție finanțată sau nefinanțată a creditului în temeiul părții a treia titlul II – se aplică începând cu prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

0,85 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între prima și ultima zi a celui de al nouălea an după clasificarea expunerii drept neperformantă;

1 pentru partea unei expuneri neperformante garantate cu bunuri imobile în temeiul părții a treia titlul II sau care este un împrumut locativ garantat de către un furnizor de protecție eligibil astfel cum se menționează la articolul 201 – se aplică începând cu prima zi a celui de al zecelea an după clasificarea expunerii drept neperformantă.

Prin derogare de la alineatul (3) de la prezentul articol, următorii factori se aplică părții din expunerea neperformantă garantată sau contragarantată de un furnizor de protecție eligibil menționat la articolul 201 alineatul (1) literele (a)-(e), expuneri negarantate care ar primi o pondere de risc de 0 % în temeiul părții a treia titlul II capitolul 2:

0 pentru partea garantată a expunerii neperformante – se aplică pe parcursul perioadei cuprinse între un an și șapte ani după clasificarea expunerii drept neperformantă; și

1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care furnizorul de protecție eligibil a convenit să își îndeplinească integral și în conformitate cu calendarul de plată contractual inițial toate obligațiile de plată ale debitorului față de instituție, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

Prin derogare de la alineatul (3), partea din expunerea neperformantă garantată sau asigurată de o agenție oficială de creditare a exportului este exclusă de la cerințele prevăzute la prezentul articol.

ABE evaluează paleta de practici aplicate pentru evaluarea expunerilor neperformante garantate și poate elabora ghiduri pentru a specifica o metodologie comună, inclusiv eventuale cerințe minime în materie de reevaluare legate de calendar și de metode ad-hoc, pentru evaluarea prudențială a formelor eligibile de protecție finanțată și nefinanțată a creditului, în special în ceea ce privește ipotezele cu privire la recuperabilitatea și caracterul executoriu al acestora. Respectivele ghiduri pot include, de asemenea, o metodologie comună pentru stabilirea părții garantate a unei expuneri neperformante, astfel cum se menționează la alineatul (1).

Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care unei expuneri i s-a acordat o măsură de restructurare datorată dificultăților financiare între un an și doi ani de la clasificarea sa drept neperformantă, factorul aplicabil în conformitate cu alineatul (2) la data la care se acordă măsura de restructurare datorată dificultăților financiare se aplică pentru o perioadă suplimentară de un an.

Subsecțiunea 2

Atunci când efectuează deducerile prevăzute la articolul 36 alineatul (1) literele (c) și (i), instituțiile nu au obligația de a deduce cuantumurile elementelor enumerate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, care, agregate, sunt egale cu sau sunt mai mici decât cuantumul-prag menționat la alineatul (2):

creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare și care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puțin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției calculate după aplicarea:

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

dacă o instituție deține o investiție semnificativă într-o entitate din sectorul financiar, deținerile directe, indirecte și sintetice ale respectivei instituții de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale acelor entități care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puțin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției calculate după aplicarea:

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

În sensul alineatului (1), cuantumul-prag este egal cu cuantumul menționat la litera (a) de la prezentul alineat înmulțit cu procentajul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul rezidual al elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază după aplicarea tuturor ajustărilor și deducerilor de la articolele 32-36 și fără aplicarea derogărilor de prag de la prezentul articol;

17,65 %.

În sensul alineatului (1), instituțiile determină proporția creanțelor privind impozitul amânat din cuantumul total al elementelor care nu trebuie dedus prin împărțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat la cuantumul menționată la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare și care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puțin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției;

suma următoarelor elemente:

cuantumul menționat la litera (a);

cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii ale unor entități din sectorul financiar în care instituția deține o investiție semnificativă și care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puțin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției.

cuantumul menționat la litera (a);

cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii ale unor entități din sectorul financiar în care instituția deține o investiție semnificativă și care, agregate, reprezintă 10 % sau mai puțin din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției.

Cuantumurile elementelor care nu sunt deduse în conformitate cu alineatul (1) primesc o pondere de risc de 250 %.

În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală, pe bază subconsolidată și pe bază consolidată, în cazul în care autoritățile competente solicită sau permit instituțiilor să aplice metoda nr. 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE, autoritățile competente pot permite instituțiilor să nu deducă deținerile de instrumente de fonduri proprii ale unei entități din sectorul financiar în care instituția-mamă, societatea financiară holding-mamă sau societatea financiară holding mixtă-mamă sau instituția deține o investiție semnificativă, numai dacă sunt îndeplinite condițiile care figurează la literele (a)-(e) de la prezentul alineat:

entitatea din sectorul financiar este o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare sau o societate holding de asigurare;

întreprinderea de asigurare, întreprinderea de reasigurare sau societatea holding de asigurare respectivă este inclusă în aceeași supraveghere suplimentară în conformitate cu Directiva 2002/87/CE ca și instituția-mamă, societatea financiară holding-mamă sau societatea financiară holding mixtă-mamă sau instituția care deține instrumentele;

instituția a primit aprobarea prealabilă a autorităților competente;

atât înaintea acordării aprobării menționate la litera (c), cât și pe bază continuă, autoritățile competente consideră că este adecvat nivelul de gestiune integrată, de gestionare a riscurilor și de control intern al entităților care ar fi incluse în cadrul consolidării în temeiul metodei nr. 1, 2 sau 3;

deținerile în entitatea respectivă aparțin uneia dintre următoarele:

instituția de credit-mamă;

societatea financiară holding-mamă;

societatea financiară holding mixtă-mamă;

instituția;

o filială a uneia dintre entitățile menționate la punctele (i)-(iv) care este inclusă în sfera de aplicare a consolidării în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2.

instituția de credit-mamă;

societatea financiară holding-mamă;

societatea financiară holding mixtă-mamă;

instituția;

o filială a uneia dintre entitățile menționate la punctele (i)-(iv) care este inclusă în sfera de aplicare a consolidării în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2.

În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală și pe bază subconsolidată, instituțiile care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 nu deduc deținerile de instrumente de fonduri proprii emise de entități din sectorul financiar incluse în sfera supravegherii pe bază consolidată, cu excepția cazului în care autoritățile competente stabilesc acele deduceri care sunt necesare în anumite scopuri, în special separarea structurală a activităților bancare și planificarea rezoluției, în scopul supravegherii pe bază individuală sau subconsolidată.

În vederea calculării fondurilor proprii pe bază individuală sau subconsolidată, autoritățile competente pot permite instituțiilor să nu deducă deținerile de instrumente de fonduri proprii în următoarele cazuri:

atunci când o instituție are o deținere într-o altă instituție și sunt îndeplinite condițiile menționate la punctele (i)-(v):

instituțiile se încadrează în același sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7);

autoritățile competente au acordat aprobarea prevăzută în articolul 113 alineatul (7);

condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) sunt îndeplinite;

sistemul instituțional de protecție întocmește un bilanț consolidat, menționat la articolul 113 alineatul (7) litera (e), sau, dacă nu are obligația să întocmească situații financiare consolidate, un calcul al valorilor agregate extinse, considerat satisfăcător de către autoritățile competente, care este echivalent cu dispozițiile Directivei 86/635/CEE, care include anumite adaptări ale dispozițiilor Directivei 83/349/CEE sau ale Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 care reglementează conturile consolidate ale grupurilor de instituții de credit. Echivalența acestui calcul al valorilor agregate extinse este verificată de un auditor extern, în special în ceea ce privește faptul că utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum și orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituțional de protecție sunt excluse din calcul. Bilanțul consolidat sau calculul valorilor agregate extinse sunt prezentate autorităților competente cu o frecvență stabilită în standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 430 alineatul (7);

instituțiile incluse într-un sistem instituțional de protecție îndeplinesc împreună, pe bază consolidată sau pe bază agregată extinsă, cerințele prevăzute la articolul 92 și efectuează raportarea respectării respectivelor cerințe în conformitate cu articolul 430. În cadrul unui sistem instituțional de protecție, nu este necesară deducerea intereselor deținute de membrii organizațiilor cooperatiste de credit sau de entități juridice care nu sunt membri ai sistemului instituțional de protecție, cu condiția ca utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum și orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituțional de protecție și acționarul minoritar, atunci când acesta este o instituție, să fie excluse.

dacă o instituție de credit regională înregistrează o deținere în instituția de credit centrală sau într-o altă instituție de credit regională și condițiile prevăzute la litera (a) punctele (i)-(v) sunt îndeplinite.

instituțiile se încadrează în același sistem instituțional de protecție menționat la articolul 113 alineatul (7);

autoritățile competente au acordat aprobarea prevăzută în articolul 113 alineatul (7);

condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) sunt îndeplinite;

sistemul instituțional de protecție întocmește un bilanț consolidat, menționat la articolul 113 alineatul (7) litera (e), sau, dacă nu are obligația să întocmească situații financiare consolidate, un calcul al valorilor agregate extinse, considerat satisfăcător de către autoritățile competente, care este echivalent cu dispozițiile Directivei 86/635/CEE, care include anumite adaptări ale dispozițiilor Directivei 83/349/CEE sau ale Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 care reglementează conturile consolidate ale grupurilor de instituții de credit. Echivalența acestui calcul al valorilor agregate extinse este verificată de un auditor extern, în special în ceea ce privește faptul că utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum și orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituțional de protecție sunt excluse din calcul. Bilanțul consolidat sau calculul valorilor agregate extinse sunt prezentate autorităților competente cu o frecvență stabilită în standardele tehnice de punere în aplicare menționate la articolul 430 alineatul (7);

instituțiile incluse într-un sistem instituțional de protecție îndeplinesc împreună, pe bază consolidată sau pe bază agregată extinsă, cerințele prevăzute la articolul 92 și efectuează raportarea respectării respectivelor cerințe în conformitate cu articolul 430. În cadrul unui sistem instituțional de protecție, nu este necesară deducerea intereselor deținute de membrii organizațiilor cooperatiste de credit sau de entități juridice care nu sunt membri ai sistemului instituțional de protecție, cu condiția ca utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calculul fondurilor proprii, precum și orice constituire inadecvată de fonduri proprii între membrii sistemului instituțional de protecție și acționarul minoritar, atunci când acesta este o instituție, să fie excluse.

Deținerile în legătură cu care nu se face deducerea în conformitate cu alineatul (1) sunt considerate expuneri și sunt ponderate la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2.

În cazul în care o instituție aplică metoda 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE, instituția publică cerința suplimentară de fonduri proprii și rata de adecvare a capitalului a conglomeratului financiar, astfel cum au fost calculate în conformitate cu articolul 6 și anexa I la directiva respectivă.

ABE, EIOPA și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (AEVMP) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, prin intermediul Comitetului comun, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze, în sensul prezentului articol, condițiile de aplicare a metodelor de calcul enumerate în partea II a anexei I la Directiva 2002/87/CE pentru alternativele la deducere menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Secțiunea 3

Fondurile proprii de nivel 1 de bază ale unei instituții constau în elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază după aplicarea ajustărilor prevăzute la articolele 32-35, a deducerilor în temeiul articolului 36 și a derogărilor și alternativelor prevăzute la articolele 48, 49 și 79.

CAPITOLUL 3

Secțiunea 1

Elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar constau în:

instrumente de capital, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în articolul 52 alineatul (1);

conturi de prime de emisiune aferente instrumentelor menționate la litera (a).

Instrumentele incluse la litera (a) nu se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau elemente de fonduri proprii de nivel 2.

Instrumentele de capital se califică drept instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

instrumentele sunt emise direct de o instituție și plătite integral;

instrumentele nu sunt deținute de:

instituția sau filialele sale;

o întreprindere în care instituția deține o participație ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;

achiziționarea dreptului de proprietate asupra instrumentelor nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;

instrumentele sunt de rang inferior instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 în cazul insolvenței instituției;

instrumentele nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor, de niciuna dintre următoarele:

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

societatea financiară holding-mamă sau filialele sale;

societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

societatea financiară holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i)-(v)

instrumentele nu fac obiectul niciunei dispoziții, contractuale sau de altă natură, care crește rangul de prioritate la plată al creanțelor înregistrate în temeiul instrumentelor în caz de insolvență sau de lichidare;

instrumentele sunt perpetue și dispozițiile care le reglementează nu includ niciun stimulent de răscumpărare pentru instituție;

în cazul în care instrumentele includ una sau mai multe opțiuni de răscumpărare anticipată, inclusiv opțiuni call, opțiunile se exercită la discreția exclusivă a emitentului;

opțiunile de cumpărare pot fi exercitate, instrumentele pot fi rambursate sau răscumpărate numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 77 și nu mai devreme de cinci ani de la data emiterii, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile de la articolul 78 alineatul (4);

dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că opțiunea call ar fi exercitată sau că instrumentele ar fi răscumpărate sau rambursate, după caz, de către instituție în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;

instituția nu indică în mod explicit sau implicit că autoritatea competentă ar accepta o cerere de exercitare a opțiunilor de cumpărare și rambursare sau răscumpărare a instrumentelor;

distribuirile în baza instrumentelor îndeplinesc următoarele condiții:

se plătesc din elementele care pot fi distribuite;

nivelul distribuirilor aferente instrumentelor nu va fi modificat pe baza calității creditului instituției sau al întreprinderii-mamă a acesteia;

dispozițiile care reglementează instrumentele atribuie instituției competența exclusivă în orice moment de a anula distribuirile aferente instrumentelor pentru o perioadă de timp nelimitată, în mod necumulativ, iar instituția poate utiliza fără restricție aceste plăți anulate, pentru a-și îndeplini obligațiile pe măsură ce acestea devin exigibile;

anularea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;

anularea distribuirilor nu impune restricții asupra instituției;

instrumentele nu contribuie la stabilirea faptului că datoriile unei instituții depășesc activele acesteia, în cazul în care concluzia unei astfel de analize constituie un test de insolvență, în temeiul legislației naționale aplicabile;

dispozițiile care reglementează instrumentele impun ca, în momentul în care survine un eveniment declanșator, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau temporar, sau ca instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

dispozițiile care reglementează instrumentele nu includ caracteristici care ar putea împiedica recapitalizarea instituției;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității de rezoluție de a exercita competențele de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislației unei țări terțe sau pot face în alt mod obiectul legislației unei țări terțe numai dacă, în temeiul legislației respective, exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă și executorie în baza dispozițiilor statutare sau a dispozițiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluția sau alte acțiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

instrumentele nu fac obiectul unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile.

instituția sau filialele sale;

o întreprindere în care instituția deține o participație ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

societatea financiară holding-mamă sau filialele sale;

societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

societatea financiară holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i)-(v)

se plătesc din elementele care pot fi distribuite;

nivelul distribuirilor aferente instrumentelor nu va fi modificat pe baza calității creditului instituției sau al întreprinderii-mamă a acesteia;

dispozițiile care reglementează instrumentele atribuie instituției competența exclusivă în orice moment de a anula distribuirile aferente instrumentelor pentru o perioadă de timp nelimitată, în mod necumulativ, iar instituția poate utiliza fără restricție aceste plăți anulate, pentru a-și îndeplini obligațiile pe măsură ce acestea devin exigibile;

anularea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;

anularea distribuirilor nu impune restricții asupra instituției;

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să specifice:

forma și natura stimulentelor de răscumpărare;

natura oricărei majorări a cuantumului principalului unui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ca urmare a unei reduceri temporare a cuantumului principalului său;

procedurile și calendarul de urmat pentru:

a determina că a survenit un eveniment declanșator;

majorarea cuantumului principalului unui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ca urmare a unei reduceri temporare a cuantumului principalului său;

caracteristicile instrumentelor care ar putea împiedica recapitalizarea instituției;

utilizarea unor entități cu scopuri speciale pentru emiterea indirectă de instrumente de fonduri proprii.

a determina că a survenit un eveniment declanșator;

majorarea cuantumului principalului unui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ca urmare a unei reduceri temporare a cuantumului principalului său;

În sensul articolului 52 alineatul (1) litera (l) punctul (v) și litera (o), dispozițiile care reglementează instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar nu includ, în speță, următoarele:

obligația de a efectua distribuiri aferente instrumentelor în cazul în care se efectuează o distribuire asociată unui instrument emis de instituție care este de același rang sau de rang inferior față de un instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, inclusiv un instrument de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

obligația de a anula efectuarea distribuirilor aferente instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 în cazul în care nu se efectuează distribuiri aferente respectivelor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;

obligația de a înlocui plata dobânzii sau a dividendelor cu o plată sub orice altă formă. Instituția nu face obiectul unei astfel de obligații în niciun alt mod.

În sensul articolului 52alineatul (1) litera (n), instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar li se aplică următoarele dispoziții:

un eveniment declanșator are loc atunci când rata de fonduri proprii de nivel 1 de bază a instituției menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (a) scade sub unul dintre pragurile următoare:

5,125 %;

un nivel mai mare decât 5,125 %, stabilit de instituție și specificat în dispozițiile care reglementează instrumentul;

instituțiile pot specifica în dispozițiile care reglementează instrumentul unul sau mai multe evenimente declanșatoare în plus față de cel menționat la litera (a);

în cazul în care dispozițiile care reglementează instrumentele impun ca acestea să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator, dispozițiile respective precizează oricare dintre următoarele:

rata utilizată pentru această conversie și o limită referitoare la cuantumul permis al conversiei;

intervalul în cadrul căruia instrumentele se vor converti în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

dacă dispozițiile care reglementează instrumentele prevăd reducerea cuantumului principalului în momentul în care survine un eveniment declanșator, reducerea se aplică în toate cazurile următoare:

creanța deținătorului instrumentului în cazul insolvenței sau lichidării instituției;

suma care trebuie plătită în cazul exercitării opțiunii de cumpărare sau răscumpărării instrumentului;

distribuirile efectuate în ceea ce privește instrumentul;

în cazul în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar au fost emise de o întreprindere filială stabilită într-o țară terță, pragul de 5,125 % sau mai mare menționat la litera (a) se calculează în conformitate cu dreptul intern al țării terțe respective sau cu dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele, cu condiția ca autoritatea competentă, după consultarea ABE, să se asigure că dispozițiile în cauză sunt cel puțin echivalente cu cerințele prevăzute la prezentul articol.

5,125 %;

un nivel mai mare decât 5,125 %, stabilit de instituție și specificat în dispozițiile care reglementează instrumentul;

rata utilizată pentru această conversie și o limită referitoare la cuantumul permis al conversiei;

intervalul în cadrul căruia instrumentele se vor converti în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

creanța deținătorului instrumentului în cazul insolvenței sau lichidării instituției;

suma care trebuie plătită în cazul exercitării opțiunii de cumpărare sau răscumpărării instrumentului;

distribuirile efectuate în ceea ce privește instrumentul;

Reducerea valorii sau conversia unui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar generează, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil, elemente care se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Cuantumul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar incluse în cadrul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar este limitat la cuantumul minim al elementelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază care ar fi generat dacă cuantumul principalului instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ar fi integral redus sau convertit în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Cuantumul agregat al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care este necesar a fi redus sau convertit în momentul în care are loc un eveniment declanșator este cel puțin egal cu cuantumul cel mai mic dintre următoarele:

cuantumul necesar pentru a restabili complet rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției la nivelul de 5,125 %;

cuantumul integral al principalului instrumentului.

În momentul în care are loc evenimentul declanșator, instituțiile procedează după cum urmează:

informează imediat autoritățile competente;

informează deținătorii de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;

reduc cuantumul principalului instrumentelor sau convertesc instrumentele în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază fără întârziere, dar nu mai târziu de o lună, în conformitate cu cerințele prezentului articol.

O instituție care emite instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care se convertesc în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator se asigură că are în permanență suficient capital social autorizat pentru convertirea tuturor acestor instrumente convertibile de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în acțiuni în cazul în care survine un eveniment declanșator. Toate autorizările necesare se obțin la data emiterii acestor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar convertibile. Instituția menține permanent autorizația preliminară necesară pentru emiterea instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 de bază în care ar urma să fie convertite instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar în cazul în care ar surveni un eveniment declanșator.

O instituție care emite instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care se convertesc în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază în momentul în care survine un eveniment declanșator se asigură că nu există obstacole procedurale în calea acestei conversii în virtutea actelor sale constitutive sau a statutului său sau a oricărui aranjament contractual.

Următoarele dispoziții se aplică în cazul în care încetează să mai fie îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) în ceea ce privește un instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar:

instrumentul respectiv încetează imediat să se califice drept instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;

partea din conturile de prime de emisiune aferentă instrumentului respectiv încetează imediat să se califice drept un element de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

Secțiunea 2

Instituțiile deduc din elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar următoarele:

deținerile directe, indirecte și sintetice ale unei instituții de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, inclusiv instrumentele proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar pe care o instituție ar putea fi obligată să le achiziționeze ca rezultat al unor obligații contractuale existente;

deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităților din sectorul financiar cu care instituția înregistrează dețineri reciproce care, în opinia autorității competente, au fost concepute pentru a crește în mod artificial fondurile proprii ale instituției;

cuantumul aplicabil determinat în conformitate cu articolul 60 al deținerilor directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităților din sectorul financiar, în cazul în care o instituție nu deține o investiție semnificativă în aceste entități;

deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităților din sectorul financiar, în cazul în care instituția deține o investiție semnificativă în aceste entități, cu excepția pozițiilor aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de cinci zile lucrătoare sau mai puțin;

cuantumul elementelor care trebuie deduse din elementele de fonduri proprii de nivel 2 în conformitate cu articolul 66 care depășește elementele de fonduri proprii de nivel 2 ale instituției;

orice impozit referitor la elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar previzibil la momentul calculării sale, cu excepția cazului în care instituția ajustează corespunzător cuantumul elementelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, în măsura în care astfel de impozite reduc cuantumul până la care aceste elemente pot fi alocate pentru acoperirea riscurilor sau a pierderilor.

În sensul articolului 56 litera (a), instituțiile calculează dețineri de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar pe baza pozițiilor brute lungi, cu următoarele excepții:

instituțiile pot calcula cuantumul deținerilor de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar pe baza poziției nete lungi cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

pozițiile lungi și scurte să facă parte din aceeași expunere-suport, iar pozițiile scurte să nu implice niciun risc de contraparte;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte sau sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar incluse în indicii respectivi;

instituțiile pot compensa poziții brute lungi pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care rezultă din dețineri de titluri de valoare bazate pe indici cu poziții scurte pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care rezultă din poziții scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziții scurte implică un risc de contraparte, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

pozițiile lungi și scurte sunt pe aceiași indici-suport;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

Instituțiile operează deducerile prevăzute la articolul 56 literele (b), (c) și (d) în conformitate cu următoarele:

deținerile de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar se calculează pe baza pozițiilor brute lungi;

în scopul deducerii, elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar specifice întreprinderilor de asigurare sunt tratate drept dețineri de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

Instituțiile operează deducerile prevăzute la articolul 56 literele (c) și (d) în conformitate cu următoarele:

instituțiile pot calcula deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităților din sectorul financiar pe baza poziției nete lungi pe aceeași expunere-suport cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de instrumentele de capital ale entităților din sectorul financiar incluse în indicii respectivi.

În sensul articolului 56 litera (c), instituțiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul agregat cu care deținerile instituției, directe, indirecte și sintetice, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă depășesc 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției, calculat după aplicarea:

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 44 și 45;

cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale acelor entități din sectorul financiar în care instituția nu deține o investiție semnificativă împărțit la cuantumul agregat al tuturor deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entități din sectorul financiar.

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 44 și 45;

Instituțiile exclud pozițiile aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de cinci zile lucrătoare sau mai puțin din cuantumul menționat la alineatul (1) litera (a) și din calculul factorului menționat la alineatul (1) litera (b).

Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) se distribuie proporțional tuturor instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar deținute. Instituțiile stabilesc cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care urmează să fie dedus în conformitate cu alineatul (1) prin înmulțirea valorii menționate la litera (a) de la prezentul alineat cu proporția menționată la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul deținerilor care trebuie dedus în conformitate cu alineatul (1);

proporția cuantumului agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă reprezentată de fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar deținut.

Cuantumul deținerilor menționate la articolul 56 litera (c) care este mai mic sau egal cu 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției după aplicarea dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii) și (iii) nu se deduce și este supus ponderilor de risc aplicabile în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3 și cerințelor prevăzute în partea a treia titlul IV, după caz.

Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar care este ponderat la risc în temeiul alineatului (4) înmulțind cuantumul menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu cuantumul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul deținerilor care trebuie ponderate la risc în conformitate cu alineatul (4);

proporția rezultată din calculul de la alineatul (3) litera (b).

Secțiunea 3

Fondurile proprii de nivel 1 suplimentar ale unei instituții constau în elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar după deducerea elementelor menționate la articolul 56 și după aplicarea articolului 79.

CAPITOLUL 4

Secțiunea 1

Elementele de fonduri proprii de nivel 2 constau în:

instrumente de capital, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 63 și în măsura specificată la articolul 64;

conturile de prime de emisiune aferente instrumentelor menționate la litera (a);

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2, ajustările generale pentru riscul de credit, înainte de impozite, de până la 1,25 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2;

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, excedentul conform IRB, înainte de impozite, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159, de până la 0,6 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3.

Elementele incluse la litera (a) nu se califică drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau drept elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

Instrumentele de capital sunt considerate instrumente de fonduri proprii de nivel 2 dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

instrumentele sunt emise direct de o instituție și plătite integral;

instrumentele nu sunt deținute de:

instituția sau filialele sale;

o întreprindere în care instituția deține o participație ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;

achiziționarea dreptului de proprietate asupra instrumentelor nu este finanțată în mod direct sau indirect de instituție;

creanța asupra principalului instrumentelor, în temeiul dispozițiilor care reglementează instrumentele este de rang inferior oricărei creanțe din instrumente de pasive eligibile;

instrumentele nu sunt garantate sau nu fac obiectul unei garanții care crește rangul de prioritate al creanțelor, de niciuna dintre următoarele:

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

societatea financiară holding-mamă sau filialele sale;

societatea holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

societatea financiară holding cu activitate mixtă sau filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctul (i) - (v);

instrumentele nu fac obiectul niciunui acord care crește rangul de prioritate al creanțelor în temeiul instrumentelor;

instrumentele au o scadență inițială de cel puțin cinci ani;

dispozițiile care reglementează instrumentele nu includ niciun stimulent pentru ca valoarea principalului acestora să fie răscumpărată sau, după caz, rambursată de către instituție înainte de scadență;

în cazul în care instrumentele includ una sau mai multe opțiuni de rambursare anticipată, inclusiv opțiuni call, opțiunile se exercită la discreția exclusivă a emitentului;

opțiunile call pot fi exercitate, instrumentele pot face obiectul răscumpărării sau rambursării anticipate numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 77 și nu mai devreme de cinci ani de la data emiterii, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile de la articolul 78 alineatul (4);

dispozițiile care reglementează instrumentele nu indică în mod explicit sau implicit că opțiunea call ar fi exercitată sau că instrumentele ar face obiectul răscumpărării sau rambursării anticipate, după caz, de către instituție în alte cazuri decât insolvența sau lichidarea instituției, iar instituția nu face nicio altă mențiune în acest sens;

dispozițiile care reglementează instrumentele nu dau deținătorului dreptul de a accelera viitoare plăți programate ale dobânzii sau principalului, decât în caz de insolvență sau de lichidare a instituției;

nivelul plăților de dobânzi sau dividende, după caz, aferente instrumentelor nu va fi modificat pe baza calității creditului instituției sau al întreprinderii-mamă a acesteia;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, legislația sau dispozițiile contractuale care reglementează instrumentele impun ca, la decizia autorității de rezoluție de a exercita competențele de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă, cuantumul principalului instrumentelor să fie redus în mod permanent sau instrumentele să fie convertite în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care emitentul este stabilit într-o țară terță și a fost desemnat în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2014/59/UE ca făcând parte dintr-un grup de rezoluție, a cărui entitate de rezoluție este stabilită în Uniune, sau în cazul în care emitentul este stabilit într-un stat membru, instrumentele pot fi emise în temeiul legislației unei țări terțe sau pot face în alt mod obiectul legislației unei țări terțe numai dacă, în temeiul legislației respective, exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie menționate la articolul 59 din directiva respectivă este efectivă și executorie în baza dispozițiilor statutare sau a dispozițiilor contractuale cu caracter executoriu din punct de vedere juridic care recunosc rezoluția sau alte acțiuni de reducere a valorii contabile sau de conversie;

instrumentele nu fac obiectul unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile.

În sensul primului alineat litera (a), doar partea instrumentului de capital care a fost plătită integral este eligibilă pentru a fi considerată instrument de fonduri proprii de nivel 2.

Cuantumul total al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 cu o scadență reziduală mai mare de cinci ani sunt considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2.

Măsura în care instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 sunt considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2 pe parcursul ultimilor cinci ani dinaintea scadenței respectivelor instrumente se calculează înmulțind rezultatul calculului menționat la litera (a) cu cuantumul menționat la litera (b), după cum urmează:

valoarea contabilă a instrumentelor în prima zi din ultima perioadă de cinci ani dinaintea scadenței contractuale a acestora, împărțită la numărul de zile din perioada respectivă;

numărul de zile rămase până la scadența contractuală a instrumentelor.

Dacă, în cazul unui instrument de fonduri proprii de nivel 2, nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 63, se aplică următoarele dispoziții:

instrumentul respectiv încetează imediat să se califice drept instrument de fonduri proprii de nivel 2;

partea din conturile de prime de emisiune aferentă instrumentului respectiv încetează imediat să se califice drept element de fonduri proprii de nivel 2.

Secțiunea 2

Din elementele de fonduri proprii de nivel 2 se deduc:

deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2, inclusiv instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2 pe care o instituție ar putea fi obligată să le achiziționeze ca rezultat al unor obligații contractuale existente;

deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar cu care instituția înregistrează dețineri reciproce care, în opinia autorității competente, au fost concepute pentru a crește în mod artificial fondurile proprii ale instituției;

cuantumul aplicabil determinat în conformitate cu articolul 70 al deținerilor directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar, în cazul în care o instituție nu deține o investiție semnificativă în aceste entități;

deținerile directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar, în cazul în care instituția deține o investiție semnificativă în aceste entități, cu excepția pozițiilor aferente angajamentelor de preluare fermă deținute pe o perioadă mai mică de cinci zile lucrătoare;

cuantumul elementelor care trebuie deduse din elementele de pasive eligibile în temeiul articolului 72e, care depășește elementele de pasive eligibile ale instituției.

În sensul articolului 66 litera (a), instituțiile calculează deținerile pe baza pozițiilor brute lungi, cu următoarele excepții:

instituțiile pot calcula cuantumul deținerilor pe baza poziției nete lungi, cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

pozițiile lungi și scurte să facă parte din aceeași expunere-suport, iar pozițiile scurte să nu implice niciun risc de contraparte;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia.

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin calcularea expunerii-suport față de propriile instrumente de fonduri proprii de nivel 2 incluse în indicii respectivi;

instituțiile pot compensa poziții brute lungi pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2 care rezultă din dețineri de titluri de valoare bazate pe indici, cu poziții scurte pe instrumente proprii de fonduri proprii de nivel 2 care rezultă din poziții scurte pe indici-suport, inclusiv atunci când aceste poziții scurte implică un risc de contraparte, condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:.

pozițiile lungi și scurte să facă parte din aceiași indici-suport;

fie atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia.

Instituțiile operează deducerile prevăzute la articolul 66 literele (b), (c) și (d) în conformitate cu următoarele dispoziții:

deținerile de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 se calculează pe baza pozițiilor brute lungi;

în scopul deducerii, deținerile de elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 specifice întreprinderilor de asigurare și de elemente ale fondurilor proprii de nivel 3 specifice întreprinderilor de asigurare se tratează ca dețineri de instrumente de fonduri proprii de nivel 2.

Instituțiile operează deducerile prevăzute la articolul 66 literele (c) și (d) în conformitate cu următoarele dispoziții:

instituțiile pot calcula deținerile directe, indirecte și sintetice de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar pe baza poziției nete lungi pe aceeași expunere-suport cu condiția îndeplinirii cumulative a următoarelor două condiții:

data scadenței poziției scurte este aceeași cu data scadenței poziției lungi ori survine după această dată sau scadența reziduală a poziției scurte este de cel puțin un an;

fie atât poziția lungă, cât și cea scurtă sunt deținute în portofoliul de tranzacționare, fie ambele sunt deținute în afara acestuia;

instituțiile determină cuantumul care urmează a fi dedus pentru deținerile directe, indirecte și sintetice de titluri de valoare bazate pe indici, prin examinarea expunerii-suport față de instrumentele de capital ale entităților din sectorul financiar incluse în indicii respectivi;

În sensul articolului 66 litera (c), instituțiile calculează cuantumul aplicabil care urmează să fie dedus prin înmulțirea cuantumului menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu factorul derivat din calculul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul agregat cu care deținerile instituției, directe, indirecte și sintetice, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă depășesc 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției, calculat după aplicarea:

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 44 și 45;

cuantumul deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă împărțit la cuantumul agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale respectivelor entități din sectorul financiar.

articolelor 32-35;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolelor 44 și 45;

Instituțiile exclud pozițiile aferente angajamentelor de preluare fermă deținute timp de cinci zile lucrătoare sau mai puțin din cuantumul menționat la alineatul (1) litera (a) și din calculul factorului menționat la alineatul (1) litera (b).

Cuantumul care urmează a fi dedus în conformitate cu alineatul (1) este proporțional din fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 2 deținut. Instituțiile determină cuantumul care urmează să fie dedus din fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 2 care este dedus în temeiul alineatului (1) înmulțind cuantumul menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu proporția menționată la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul total al deținerilor care trebuie dedus în conformitate cu alineatul (1);

proporția cuantumului agregat al deținerilor directe, indirecte și sintetice ale instituției de instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ale entităților din sectorul financiar în care instituția nu are o investiție semnificativă reprezentată de fiecare instrument de fonduri proprii de nivel 2 deținut.

Cuantumul deținerilor menționate la articolul 66 alineatul (1) litera (c) care este mai mic sau egal cu 10 % din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituției după aplicarea dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iii) nu se deduce și este supus ponderilor de risc aplicabile în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 sau 3 și cerințelor prevăzute în partea a treia titlul IV, după caz.

Instituțiile determină cuantumul fiecărui instrument de fonduri proprii de nivel 2 care este ponderat la risc în temeiul alineatului (4) înmulțind cuantumul menționat la litera (a) de la prezentul alineat cu cuantumul menționat la litera (b) de la prezentul alineat:

cuantumul deținerilor care trebuie ponderate la risc în conformitate cu alineatul (4);

proporția rezultată din calculul de la alineatul (3) litera (b).

Secțiunea 3

Fondurile proprii de nivel 2 ale unei instituții constau în elementele de fonduri proprii de nivel 2 ale instituției după deducerile menționate la articolul 66 și după aplicarea articolului 79.

CAPITOLUL 5

Fondurile proprii ale unei instituții sunt constituite din suma fondurilor proprii de nivel 1și a fondurilor proprii de nivel 2.

CAPITOLUL 5a

Secțiunea 1

Elementele de pasive eligibile, cu excepția cazului în care aparțin uneia dintre categoriile de pasive excluse prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și în măsura specificată la articolul 72c, constau în:

instrumente de pasive eligibile în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 72b, în măsura în care nu pot fi considerate elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, elemente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elemente de fonduri proprii de nivel 2;

instrumente de fonduri proprii de nivel 2 cu o scadență reziduală de cel puțin un an, în măsura în care nu pot fi considerate elemente de fonduri proprii de nivel 2 în conformitate cu articolul 64.

Următoarele pasive sunt excluse din elementele de pasive eligibile:

depozitele acoperite;

depozitele la vedere și depozitele pe termen scurt cu o scadență inițială mai mică de un an;

partea din depozitele eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii care depășește nivelul de acoperire menționat la articolul 6 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

depozitele care ar fi depozite eligibile ale persoanelor fizice, ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii dacă nu au fost constituite prin intermediul sucursalelor situate în afara Uniunii ale instituțiilor stabilite în Uniune;

datoriile garantate, inclusiv obligațiunile garantate și pasivele sub formă de instrumente financiare utilizate în scopul acoperirii riscurilor, care constituie o parte integrantă a portofoliului de acoperire și care, în temeiul dreptului intern, sunt garantate în mod asemănător cu obligațiunile garantate, cu condiția ca toate activele garantate asociate unui portofoliu de acoperire a obligațiunilor garantate să rămână neafectate, separate și cu fonduri suficiente și excluzând orice parte a unei datorii garantate sau a unei datorii acoperite prin garanții reale care depășește valoarea activelor, a gajului, a dreptului de retenție sau a garanției reale care o acoperă;

orice datorie care rezultă din deținerea de active ale clienților sau de bani ai clienților, inclusiv active ale clienților sau bani ai clienților deținuți în numele organismelor de plasament colectiv, cu condiția ca un astfel de client să fie protejat în temeiul legislației aplicabile în materie de insolvență;

orice datorie care rezultă din existența unei relații fiduciare între entitatea de rezoluție sau oricare dintre filialele acesteia (în calitate de fiduciar) și o altă persoană (în calitate de beneficiar), cu condiția ca respectivul beneficiar să fie protejat în temeiul legislației aplicabile în materie de insolvență sau în materie civilă;

datoriile față de instituții, excluzând datoriile față de entitățile care fac parte din același grup, cu o scadență inițială mai mică de șapte zile;

datoriile cu o scadență reziduală mai mică de șapte zile, față de:

sisteme sau operatori de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

participanți la un anumit sistem, desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE, și datorii care rezultă din participarea la un astfel de sistem; sau

CPC-uri din țări terțe, recunoscute în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

o datorie față de:

un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă și cu excepția componentei variabile a remunerației personalului cu competențe pentru asumarea de riscuri substanțiale, astfel cum este menționat la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE;

un creditor comercial, atunci când datoria rezultă din furnizarea către instituție sau către întreprinderea-mamă de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților instituției sau ale întreprinderii-mamă, inclusiv servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;

autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legislației aplicabile;

scheme de garantare a depozitelor, atunci când datoria rezultă din contribuțiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE;

datorii care provin din instrumente financiare derivate;

datorii care provin din instrumente de datorie cu instrumente financiare derivate încorporate.

sisteme sau operatori de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

participanți la un anumit sistem, desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE, și datorii care rezultă din participarea la un astfel de sistem; sau

CPC-uri din țări terțe, recunoscute în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

un angajat, în ceea ce privește salariile, beneficiile de tipul pensiilor sau alte forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă și cu excepția componentei variabile a remunerației personalului cu competențe pentru asumarea de riscuri substanțiale, astfel cum este menționat la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE;

un creditor comercial, atunci când datoria rezultă din furnizarea către instituție sau către întreprinderea-mamă de mărfuri sau servicii care sunt cruciale pentru desfășurarea zilnică a activităților instituției sau ale întreprinderii-mamă, inclusiv servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;

autorități fiscale și de asigurări sociale, cu condiția ca datoriile respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legislației aplicabile;

scheme de garantare a depozitelor, atunci când datoria rezultă din contribuțiile datorate în conformitate cu Directiva 2014/49/UE;

Datoriile sunt considerate instrumente de pasive eligibile dacă respectă condițiile prevăzute la prezentul articol și numai în măsura în care se specifică la prezentul articol.

Datoriile sunt considerate instrumente de pasive eligibile dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

datoriile sunt emise direct sau, după caz, obținute direct de o instituție și sunt plătite integral;

datoriile nu sunt deținute:

de către instituție sau de către o entitate inclusă în același grup de rezoluție;

de către o întreprindere în care instituția deține o participație directă sau indirectă ce constă în deținerea, directă sau prin control, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul întreprinderii respective;

achiziționarea dreptului de proprietate asupra datoriilor nu este finanțată în mod direct sau indirect de entitatea de rezoluție;

creanța asupra principalului datoriilor, în temeiul dispozițiilor care reglementează instrumentele, este în întregime subordonată creanțelor care decurg din pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2); această cerință de subordonare este considerată a fi îndeplinită în oricare dintre următoarele situații:

în dispozițiile contractuale care reglementează datoriile se precizează că, în eventualitatea unor proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/59/UE, creanța asupra principalului instrumentelor este de rang inferior creanțelor provenite din oricare dintre pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament;

în legislația aplicabilă se precizează că, în eventualitatea unor proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 47 din Directiva 2014/59/UE, creanța asupra principalului instrumentelor este de rang inferior creanțelor provenite din oricare dintre pasivele excluse menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament;

instrumentele sunt emise de o entitate de rezoluție în al cărei bilanț nu figurează pasive excluse, astfel cum sunt menționate la articolul 72a alineatul (2) din prezentul regulament, care sunt de rang egal sau inferior instrumentelor de pasive eligibile;

datoriile nu sunt garantate și nici nu fac obiectul unei garanții sau al unui alt acord care sporește rangul de prioritate la plată al creanței, de niciuna dintre următoarele:

instituția sau filialele sale;

întreprinderea-mamă a instituției sau filialele sale;

orice întreprindere care are legături strânse cu entitățile menționate la punctele (i) și (ii);

datoriile nu fac obiectul unor acorduri de compensare sau de compensare reciprocă care le-ar afecta capacitatea de a absorbi pierderile în caz de rezoluție;