Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (mecanismul Uniunii) are drept scop consolidarea cooperării dintre Uniune și statele membre și facilitarea coordonării în domeniul protecției civile în vederea îmbunătățirii eficienței sistemelor de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre naturale și provocate de om.

Protecția care urmează a fi asigurată prin mecanismul Uniunii acoperă în primul rând persoanele, dar și mediul și bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, împotriva tuturor tipurilor de dezastre naturale și provocate de om, inclusiv a consecințelor actelor de terorism, a dezastrelor tehnologice, radiologice sau de mediu, a poluării marine, a instabilității hidrogeologice și a situațiilor de urgență acută în domeniul sănătății, care survin pe teritoriul sau în afara Uniunii. În cazul consecințelor actelor de terorism sau al dezastrelor radiologice, mecanismul Uniunii poate acoperi numai acțiunile de pregătire și răspuns.

Mecanismul Uniunii promovează solidaritatea între statele membre prin intermediul unei cooperări și al unei coordonări practice, fără a afecta responsabilitatea primară a statelor membre de a proteja persoanele, mediul și bunurile materiale, inclusiv patrimoniul cultural, de pe teritoriul lor împotriva dezastrelor și de a dota sistemele lor de management al dezastrelor cu capabilități suficiente pentru a le permite să prevină și să facă față în mod corespunzător și consecvent dezastrelor de o natură și o magnitudine la care se pot aștepta și pentru care se pot pregăti, în mod rezonabil.

Prezenta decizie prevede normele generale pentru mecanismul Uniunii și normele pentru furnizarea de asistență financiară în temeiul mecanismului Uniunii.

Mecanismul Uniunii nu aduce atingere obligațiilor care decurg din actele juridice relevante ale Uniunii, din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice sau din acordurile internaționale existente.

Prezenta decizie nu se aplică în cazul acțiunilor întreprinse în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, al Regulamentului (CE) nr. 1406/2002, al Regulamentului (CE) nr. 1717/2006, al Deciziei nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau al legislației Uniunii cu privire la programele de acțiune în domenii precum sănătatea, afacerile interne și justiția.

Prezenta decizie se aplică cooperării în domeniul protecției civile. Această cooperare include:

acțiuni de prevenire și de pregătire în interiorul Uniunii, precum și în ceea ce privește articolul 5 alineatul (2), articolul 13 alineatul (3) și articolul 28, și în afara Uniunii; și

acțiuni de asistență întreprinse pentru a răspunde la consecințele adverse imediate ale unui dezastru pe teritoriul sau în afara Uniunii, incluzând în țările menționate la articolul 28 alineatul (1), ca urmare a unei cereri de asistență adresate în cadrul mecanismului Uniunii.

Prezenta decizie ține seama de necesitățile speciale ale regiunilor izolate, ultraperiferice, insulare sau ale altor regiuni ale Uniunii în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre, precum și de necesitățile speciale ale țărilor și teritoriilor de peste mări în ceea ce privește răspunsul la dezastre.

Mecanismul Uniunii sprijină, completează și facilitează coordonarea acțiunii statelor membre în vederea realizării următoarelor obiective specifice comune:

atingerea unui nivel ridicat de protecție împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potențiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii și prin îmbunătățirea cooperării între serviciile de protecție civilă și alte servicii relevante;

îmbunătățirea pregătirii la nivel de stat membru și la nivelul Uniunii pentru a răspunde la dezastre;

facilitarea unui răspuns rapid și eficient la dezastre sau la dezastre iminente, inclusiv prin luarea de măsuri de atenuare a consecințelor imediate ale dezastrelor și prin încurajarea statelor membre să acționeze pentru înlăturarea obstacolelor birocratice;

creșterea gradului de sensibilizare și pregătire a populației pentru dezastre;

creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre; și

intensificarea activităților de cooperare și coordonare la nivel transfrontalier și între statele membre predispuse la aceleași tipuri de dezastre.

Se utilizează indicatori pentru monitorizarea, evaluarea și revizuirea, după caz, a aplicării prezentei decizii. Respectivii indicatori sunt:

progresele înregistrate în punerea în aplicare a cadrului de prevenire a dezastrelor: măsurate prin numărul de state membre care au pus la dispoziție Comisiei informațiile menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

progresele înregistrate în creșterea nivelului de promptitudine în caz de dezastre: măsurate prin cantitatea de capacități de răspuns incluse în Rezerva europeană de protecție civilă în raport cu obiectivele stabilite în materie de capacități menționate la articolul 11, cu numărul de module înregistrate în sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) și cu numărul de capacități rescEU instituite pentru a oferi asistență în situații copleșitoare;

progresele înregistrate în îmbunătățirea răspunsului la dezastre: măsurate prin rapiditatea intervențiilor în cadrul mecanismului Uniunii și prin gradul în care asistența contribuie la necesitățile existente pe teren; și

progresele înregistrate în sensibilizarea și pregătirea populației pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetățenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor.

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

dezastru înseamnă orice situație care are sau poate avea efecte grave asupra persoanelor, a mediului, sau a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;

răspuns înseamnă orice acțiune întreprinsă ca urmare a unei solicitări de asistență în cadrul mecanismului Uniunii în cazul unui dezastru iminent sau în timpul sau după producerea unui dezastru, în scopul abordării consecințelor adverse imediate ale acestuia;

pregătire înseamnă o stare de promptitudine și o capabilitate a mijloacelor umane și materiale, a structurilor, comunităților și organizațiilor, obținute ca urmare a unor acțiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid și eficace la dezastre,;

prevenire înseamnă orice acțiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecințelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului și a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural;

obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre înseamnă obiectivele fără caracter obligatoriu stabilite în domeniul protecției civile în vederea sprijinirii acțiunilor de prevenire și de pregătire în scopul îmbunătățirii capacității Uniunii și a statelor sale membre de a rezista la efectele unui dezastru care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări;

alertă timpurie înseamnă furnizarea în timp util și eficace a informațiilor care permit întreprinderea de acțiuni în vederea evitării sau a reducerii riscurilor și a efectelor adverse ale unui dezastru, precum și facilitarea pregătirii pentru un răspuns eficace;

modul înseamnă o formă de organizare a capabilităților statelor membre autosuficientă și autonomă, predefinită, bazată pe sarcini și necesități, sau o echipă operațională mobilă a statelor membre, care reprezintă o combinație de mijloace umane și materiale care poate fi descrisă sub aspectul capacității sale de intervenție sau prin sarcina (sarcinile) pe care este capabilă să o (le) îndeplinească;

evaluarea riscurilor înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză și evaluare a riscurilor, desfășurat la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

capabilitate de management al riscurilor înseamnă capacitatea unui stat membru sau a regiunilor acestuia de a reduce, de a se adapta sau de a atenua riscurile (impactul și probabilitatea unui dezastru) identificate în cadrul evaluărilor proprii privind riscurile la niveluri acceptabile în statul membru respectiv. Capabilitatea de management al riscurilor se evaluează din perspectiva capacității tehnice, financiare și administrative de a realiza în mod adecvat:

evaluări ale riscurilor;

planificarea managementului riscurilor pentru prevenire și pregătire; și

măsuri de prevenire a riscurilor și de pregătire.

sprijinul națiunii-gazdă înseamnă orice acțiune întreprinsă în etapele de pregătire și răspuns de o țară care primește sau trimite asistență sau de Comisie, pentru îndepărtarea obstacolelor previzibile din calea asistenței internaționale oferite prin intermediul mecanismului Uniunii. Acesta include sprijinul oferit de statele membre în vederea facilitării tranzitului acestei asistențe pe teritoriul lor;

capacitate de răspuns înseamnă asistența care poate fi furnizată la cerere prin mecanismul Uniunii;

sprijin logistic înseamnă echipamente sau servicii esențiale necesare pentru ca echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) să își îndeplinească sarcinile, printre care comunicații, cazare temporară, alimente sau transport în interiorul țării;

stat participant înseamnă o țară terță care participă la mecanismul Uniunii în conformitate cu articolul 28 alineatul (1).

CAPITOLUL II

În vederea îndeplinirii obiectivelor și a realizării acțiunilor în materie de prevenire, Comisia:

ia măsuri pentru îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și pentru o mai bună facilitare și promovare a cooperării și a schimbului de cunoștințe, de rezultate ale cercetărilor științifice și ale inovării, de bune practici și de informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;

sprijină și promovează activitatea statelor membre de evaluare și cartografiere a riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

elaborează și actualizează cu regularitate o analiză generală intersectorială și o hartă a riscurilor de dezastre naturale și provocate de om, inclusiv a riscurilor de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, cu care se poate confrunta Uniunea, urmând o abordare coerentă în diferite domenii de politică care pot contribui la prevenirea dezastrelor sau o pot afecta și ținând cont în mod corespunzător de efectele probabile ale schimbării climatice;

încurajează un schimb de bune practici privind pregătirea sistemelor naționale de protecție civilă pentru a face față impactului schimbărilor climatice;

promovează și sprijină dezvoltarea și implementarea activității statelor membre de management al riscurilor prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre, organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor și facilitează schimbul de bune practici în materie de planificare a prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;

raportează periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a articolului 6, în conformitate cu termenele stabilite la articolul 6 alineatul (1) litera (d);

promovează utilizarea de diferite fonduri ale Uniunii care pot sprijini prevenirea sustenabilă a dezastrelor și încurajează statele membre și regiunile să exploateze aceste oportunități de finanțare;

evidențiază importanța prevenirii riscurilor și sprijină statele membre în demersurile lor de sensibilizare, informare și educare a publicului, precum și eforturile acestora de a furniza publicului informații cu privire la sistemele de alertă, oferind orientări cu privire la aceste sisteme, inclusiv la nivel transfrontalier;

promovează măsurile de prevenire în statele membre și în țările terțe menționate la articolul 28 prin schimbul de bune practici și facilitează accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun; și

în strânsă consultare cu statele membre, întreprinde acțiuni în domeniul prevenirii suplimentare de sprijin și complementare necesare în vederea realizării obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a).

La solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, Comisia poate trimite o echipă de experți la pe teren pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile în materie de prevenire.

În vederea promovării unei abordări eficace și coerente a prevenirii dezastrelor și a pregătirii pentru acestea prin schimburi de informații fără caracter sensibil, și anume informații a căror divulgare nu ar fi contrară intereselor esențiale ale siguranței statelor membre, și a promovării schimbului de bune practici în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre:

elaborează în continuare evaluările riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

dezvoltă în continuare evaluarea capabilității de management al riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

dezvoltă și îmbunătățesc în continuare planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător, inclusiv în ceea ce privește colaborarea transfrontalieră, ținând seama de obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre menționate la alineatul (5), în cazul în care acestea sunt stabilite, și de riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări;

pun la dispoziția Comisiei o sinteză a elementelor relevante ale evaluărilor menționate la literele (a) și (b), punând accentul pe principalele riscuri. Pentru riscurile principale care au consecințe la nivel transfrontalier și pentru riscurile legate de dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, precum și, după caz, pentru riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major. Statele membre descriu măsurile de prevenire și de pregătire prioritare. Sinteza se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2020 și, ulterior, o dată la trei ani, precum și ori de câte ori au loc modificări importante;

participă, în mod voluntar, la evaluări inter pares privind analizarea capabilității de management al riscurilor;

în conformitate cu angajamentele internaționale, îmbunătățesc colectarea de date privind pierderile cauzate de dezastre la nivel național sau la un nivelul subnațional corespunzător, pentru a asigura elaborarea de scenarii bazate pe date concrete, astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1), și identificarea lacunelor în capacitățile de răspuns la dezastre.

Comisia, în cooperare cu statele membre, poate stabili, de asemenea, mecanisme de consultare specifice pentru a consolida în mod adecvat planificarea și coordonarea prevenirii și pregătirii între statele membre care sunt predispuse la tipuri de dezastre similare, inclusiv pentru riscurile transfrontaliere și riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major identificate în temeiul alineatului (1) litera (d).

Comisia elaborează în continuare, împreună cu statele membre, până la 22 decembrie 2019, linii directoare privind sinteza menționată la alineatul (1) litera (d).

În cazul în care un stat membru solicită în mod frecvent același tip de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii pentru același tip de dezastru, Comisia poate, după o analiză atentă a motivelor și a circumstanțelor activării și cu scopul de a sprijini statul membru în cauză să își consolideze nivelul de prevenire și de pregătire:

să solicite statului membru respectiv să furnizeze informații suplimentare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire specifice referitoare la riscul corespunzător acelui tip de dezastru; și

dacă este cazul, pe baza informațiilor furnizate:

să propună trimiterea pe teren a unei echipe de experți pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire, sau

să formuleze recomandări pentru consolidarea nivelului de prevenire și de pregătire în statul membru în cauză. Comisia și statul membru respectiv se informează reciproc cu privire la orice măsuri luate în urma acestor recomandări.

să propună trimiterea pe teren a unei echipe de experți pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire, sau

să formuleze recomandări pentru consolidarea nivelului de prevenire și de pregătire în statul membru în cauză. Comisia și statul membru respectiv se informează reciproc cu privire la orice măsuri luate în urma acestor recomandări.

Comisia, în cooperare cu statele membre, stabilește și dezvoltă obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre în domeniul protecției civile și adoptă recomandări pentru a le defini ca punct de referință comun fără caracter obligatoriu pentru a sprijini acțiunile de prevenire și de pregătire pentru dezastre care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări. Obiectivele respective se bazează pe scenarii actuale și scenarii orientate spre viitor, inclusiv pe impactul schimbărilor climatice asupra riscurilor de dezastre, pe date privind evenimentele trecute și pe studii de impact transsectoriale, acordându-se o atenție deosebită grupurilor vulnerabile. La dezvoltarea obiectivelor Uniunii în materie de reziliență la dezastre, Comisia ia în considerare dezastrele recurente care afectează statele membre și propune ca statele membre să ia măsuri specifice pentru a consolida reziliența la astfel de dezastre, inclusiv orice măsură care urmează să fie pusă în aplicare prin utilizarea fondurilor din partea Uniunii.

CAPITOLUL III

Se instituie un Centru de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC). ERCC asigură o capacitate operațională de 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână și deservește statele membre și Comisia în vederea atingerii obiectivelor mecanismului Uniunii.

ERCC trebuie să aibă acces la capabilități operaționale, analitice, de monitorizare, de gestionare a informațiilor și de comunicare pentru a aborda o gamă largă de situații de urgență în interiorul și în afara Uniunii.

Comisia întreprinde următoarele acțiuni în materie de pregătire:

gestionează ERCC;

gestionează CECIS pentru a permite comunicarea și schimbul de informații între ERCC și punctele de contact ale statelor membre;

colaborează cu statele membre:

pentru a dezvolta sisteme transnaționale de detectare și alertă timpurie de interes pentru Uniune, cu scopul de a atenua efectele imediate ale dezastrelor;

pentru a integra mai bine sistemele transnaționale de detectare și alertă timpurie pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, în vederea reducerii la minimum a timpului de pregătire necesar pentru a răspunde la dezastre;

pentru a menține și a dezvolta în continuare capacitatea de cunoaștere și de analiză a situației;

pentru a asigura monitorizarea dezastrelor și, dacă este cazul, a impactului schimbărilor climatice și pentru a oferi consiliere pe baza cunoștințelor științifice cu privire la aceste aspecte;

pentru a traduce informațiile științifice în informații operaționale;

pentru a crea, a menține și a dezvolta parteneriate științifice europene în vederea acoperirii riscurilor naturale și antropice, parteneriate care, la rândul lor, ar trebui să promoveze interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și de alertă și conexiunile unor astfel de sisteme cu ERCC și CECIS;

pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre și de organizațiile internaționale mandatate care dețin cunoștințe științifice, tehnologii inovatoare și expertiză atunci când statele membre și astfel de organizații își dezvoltă în continuare sistemele de alertă timpurie, inclusiv prin Rețeaua de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile menționată la articolul 13;

instituie și gestionează capabilitatea de mobilizare și trimitere a unor echipe de experți cu următoarele responsabilități:

evaluarea necesităților statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență ce ar putea fi abordate în cadrul mecanismului Uniunii,

facilitarea, în cazul în care este necesar, a coordonării la fața locului a asistenței de răspuns la dezastre și asigurarea legăturii cu autoritățile competente ale statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență, și

sprijinirea statului membru sau a țării terțe care solicită asistență cu expertiză în domeniul acțiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;

instituie și menține capabilitatea de a furniza sprijin logistic pentru echipele de experți menționate la litera (d);

dezvoltă și menține o rețea de experți pregătiți ai statelor membre care pot fi puși la dispoziție într-un timp foarte scurt pentru a asista ERCC la monitorizarea informațiilor și la facilitarea coordonării;

facilitează coordonarea prepoziționării în interiorul Uniunii de către statele membre a capacităților de răspuns la dezastre;

susține eforturile de îmbunătățire a interoperabilității modulelor și a altor capacități de răspuns, ținând seama de bunele practici la nivelul statelor membre și la nivel internațional;

întreprinde, în domeniul său de competență, acțiunile necesare pentru facilitarea sprijinului națiunii gazdă, inclusiv elaborarea și actualizarea, împreună cu statele membre, a liniilor directoare privind sprijinul națiunii gazdă, pe baza experienței operaționale;

susține crearea unor programe de evaluare voluntară inter pares pentru strategiile de pregătire ale statelor membre, pe baza unor criterii predefinite, care vor permite formularea unor recomandări care să consolideze nivelul de pregătire al Uniunii;

întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b); și

sprijină statele membre, la cererea acestora, în legătură cu dezastre care au loc pe teritoriul lor, oferind posibilitatea de a utiliza parteneriatele științifice europene pentru analize științifice specifice. Analizele rezultate pot fi partajate prin intermediul CECIS, cu acordul statelor membre afectate.

pentru a dezvolta sisteme transnaționale de detectare și alertă timpurie de interes pentru Uniune, cu scopul de a atenua efectele imediate ale dezastrelor;

pentru a integra mai bine sistemele transnaționale de detectare și alertă timpurie pe baza unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, în vederea reducerii la minimum a timpului de pregătire necesar pentru a răspunde la dezastre;

pentru a menține și a dezvolta în continuare capacitatea de cunoaștere și de analiză a situației;

pentru a asigura monitorizarea dezastrelor și, dacă este cazul, a impactului schimbărilor climatice și pentru a oferi consiliere pe baza cunoștințelor științifice cu privire la aceste aspecte;

pentru a traduce informațiile științifice în informații operaționale;

pentru a crea, a menține și a dezvolta parteneriate științifice europene în vederea acoperirii riscurilor naturale și antropice, parteneriate care, la rândul lor, ar trebui să promoveze interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și de alertă și conexiunile unor astfel de sisteme cu ERCC și CECIS;

pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre și de organizațiile internaționale mandatate care dețin cunoștințe științifice, tehnologii inovatoare și expertiză atunci când statele membre și astfel de organizații își dezvoltă în continuare sistemele de alertă timpurie, inclusiv prin Rețeaua de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile menționată la articolul 13;

evaluarea necesităților statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență ce ar putea fi abordate în cadrul mecanismului Uniunii,

facilitarea, în cazul în care este necesar, a coordonării la fața locului a asistenței de răspuns la dezastre și asigurarea legăturii cu autoritățile competente ale statului membru sau ale țării terțe care solicită asistență, și

sprijinirea statului membru sau a țării terțe care solicită asistență cu expertiză în domeniul acțiunilor de prevenire, pregătire sau răspuns;

La solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe ori a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, Comisia poate trimite pe teren o echipă de experți pentru a oferi consultanță cu privire la măsurile de pregătire.

Statele membre depun, în mod voluntar, eforturi în vederea dezvoltării de module, în special pentru a răspunde necesităților prioritare de intervenție sau de sprijin în cadrul mecanismului Uniunii.

Modulele cuprind resursele unuia sau ale mai multor state membre și:

sunt capabile să efectueze sarcini predefinite în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

să opereze în mod autosuficient și autonom pentru o perioadă determinată;

sunt interoperabile cu alte module;

participă la acțiuni de formare și la exerciții pentru a răspunde cerinței de interoperabilitate;

sunt plasate sub autoritatea unei persoane care răspunde de funcționarea modulelor; și

sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

să opereze în mod autosuficient și autonom pentru o perioadă determinată;

Statele membre identifică, în mod voluntar, în prealabil, experții care ar putea participa ca membri ai echipelor de experți, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d).

Statele membre iau în considerare furnizarea, conform cerințelor, a altor capacități de răspuns care ar putea fi puse la dispoziție de serviciile competente sau care pot fi furnizate de organizații neguvernamentale și alte entități relevante.

sunt capabile să efectueze sarcini în domeniile răspunsului, în conformitate cu liniile directoare stabilite la nivel internațional și, prin urmare, sunt capabile:

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

să opereze în mod autosuficient și autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;

sunt capabile să coopereze cu alte organisme ale Uniunii și/sau cu instituții internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite, după caz.

să fie trimise la foarte scurt timp după formularea unei cereri de asistență prin ERCC; și

să opereze în mod autosuficient și autonom, după caz, pentru o perioadă determinată;

Statele membre pot, sub rezerva unor garanții de securitate corespunzătoare, să furnizeze informații privind capacitățile militare relevante care ar putea fi folosite, în ultimă instanță, ca parte a asistenței în cadrul mecanismului Uniunii, cum ar fi transportul și sprijinul logistic sau medical.

Statele membre furnizează Comisiei informații relevante cu privire la experții, modulele și alte capacități de răspuns pe care le pun la dispoziție pentru acordarea de asistență prin mecanismul Uniunii, astfel cum se menționează la alineatele (1) - (5), și actualizează informațiile atunci când este necesar.

Statele membre desemnează puncte de contact, astfel cum se menționează la articolul 8 litera (b), și informează Comisia în consecință.

Statele membre întreprind acțiunile de pregătire adecvate pentru a facilita sprijinul națiunii gazdă.

Statele membre, susținute de Comisie, în conformitate cu articolul 23, adoptă măsurile adecvate pentru a asigura transportul în timp util al asistenței pe care o oferă.

Atunci când serviciile de urgență sunt furnizate de Galileo, Copernicus, GovSatCom sau de alte componente ale Programului spațial instituit prin Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului, fiecare stat membru poate decide să le utilizeze.

Comisia și statele membre cooperează pentru a îmbunătăți planificarea transsectorială la nivelul Uniunii a managementului riscurilor de dezastre, atât pentru dezastrele naturale, cât și pentru cele provocate de om, care produc sau sunt susceptibile să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări, inclusiv pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Planificarea respectivă include elaborarea la nivelul Uniunii de scenarii de prevenire a dezastrelor, de pregătire și de răspuns, ținând seama de activitățile efectuate în legătură cu obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre, astfel cum sunt menționate la articolul 6 alineatul (5), și de activitățile Rețelei de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile menționate la articolul 13, pe baza:

evaluărilor riscurilor menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (a);

analizei generale a riscurilor menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c);

evaluării capabilității de management al riscurilor a statelor membre menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b);

datelor disponibile privind pierderile cauzate de dezastre menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (f);

schimbului voluntar de informații existente privind planificarea managementului riscurilor de dezastre la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător;

cartografierii activelor; și

elaborării de planuri pentru trimiterea pe teren a capacităților de răspuns.

Comisia și statele membre identifică și promovează sinergii între asistența în materie de protecție civilă și finanțarea sub formă de ajutor umanitar furnizate de Uniune și statele membre în cadrul planificării operațiunilor de răspuns la crizele umanitare din afara Uniunii.

Se instituie Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă într-un ansamblu de capacități de răspuns ale statelor membre, angajate în prealabil în mod voluntar, și include module, alte capacități de răspuns și categorii de experți.

Asistența furnizată de un stat membru prin intermediul Rezervei europene de protecție civilă este complementară capacităților existente în statul membru solicitant, fără a aduce atingere responsabilității primare a statelor membre de a preveni și de a răspunde în cazul dezastrelor de pe teritoriul lor.

Pe baza riscurilor identificate, a capacităților și a lacunelor generale, precum și a oricărei elaborări de scenarii existente, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), Comisia, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, definește tipurile capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecție civilă (denumite în continuare obiective în materie de capacități) și specifică numărul acestora. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

Comisia definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns pe care statele membre le angajează în cadrul Rezerva europeană de protecție civilă. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde. Statele membre sunt responsabile de asigurarea calității capacităților lor de răspuns.

Comisia instituie și gestionează un proces de certificare și de înregistrare a capacităților de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezerva europeană de protecție civilă.

Statele membre, acționând voluntar, identifică și înregistrează capacitățile de răspuns pe care le angajează în Rezerva europeană de protecție civilă. Înregistrarea modulelor multinaționale furnizate de două sau mai multe state membre se realizează în comun, de către toate statele membre implicate.

Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezerva europeană de protecție civilă rămân permanent disponibile pentru utilizarea în scopuri naționale.

Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziție pentru Rezerva europeană de protecție civilă sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statele membre care au înregistrat capacitatea de răspuns vizată. Atunci când o urgență națională, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziție aceste capacități în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.

În cazul trimiterii pe teren, capacitățile de răspuns ale statelor membre rămân sub comanda și sub controlul lor și pot fi retrase, în consultare cu Comisia, atunci când situații deurgență la nivel național, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Coordonarea între diversele capacități de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 și 16.

Statele membre și Comisia asigură o sensibilizare corespunzătoare a publicului cu privire la intervențiile care implică Rezerva europeană de protecție civilă.

Se instituie rescEU pentru a oferi asistență în situații copleșitoare în cazul în care capacitățile generale existente la nivel național și cele angajate în prealabil de statele membre în Rezerva europeană de protecție civilă nu sunt, în circumstanțele date, în măsură să asigure un răspuns eficace la diferite tipuri de dezastre menționate la articolul 1 alineatul (2).

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia definește capacitățile rescEU, printre altele pe baza oricăror elaborări de scenarii existente, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), ținând seama de riscurile identificate și emergente și de capacitățile și de lacunele generale de la nivelul Uniunii, în special în domeniile combaterii aeriene a incendiilor forestiere, al incidentelor chimice, biologice, radiologice și nucleare, al răspunsului medical de urgență, precum și al transporturilor și logisticii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). Comisia actualizează periodic informațiile privind tipul și numărul capacităților rescEU și pune aceste informații direct la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului.

Capacitățile rescEU se achiziționează, se închiriază, se dețin în sistem de leasing sau sunt contractate în alt mod de către statele membre.

Capacitățile rescEU, astfel cum sunt definite prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2), pot fi închiriate, deținute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către Comisie, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a remedia lacunele din domeniul transporturilor și al logisticii.

În cazuri de urgență justificate în mod corespunzător, Comisia poate achiziționa, închiria, deține în sistem de leasing sau contracta în alt mod capacități determinate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 33 alineatul (3). Astfel de acte de punere în aplicare:

stabilesc tipul și cantitatea necesare de mijloace materiale și orice servicii de sprijin necesare, deja definite drept capacități rescEU; și/sau

definesc drept capacități rescEU mijloacele materiale suplimentare și orice servicii de sprijin necesare și stabilesc tipul și cantitatea necesare ale acestor capacități.

Normele financiare ale Uniunii se aplică în cazul în care capacitățile rescEU sunt achiziționate, închiriate, deținute în leasing sau contractate în alt mod de către Comisie. În cazul în care capacitățile rescEU sunt achiziționate, închiriate, deținute în sistem de leasing sau contractate în alt mod de către statele membre, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre, fără o cerere de propuneri. Comisia și orice stat membru care dorește acest lucru pot demara o procedură comună de achiziții publice desfășurată în conformitate cu articolul 165 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare Regulamentul financiar), în vederea achiziționării de capacități rescEU.

Comisia definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU, în consultare cu statele membre. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.

Statul membru care deține, închiriază ori deține în sistem de leasing capacități rescEU asigură înregistrarea capacităților respective în CECIS, precum și disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților respective pentru operațiuni din cadrul mecanismului Uniunii.

Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru operațiuni de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC, în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16 alineatele (1)-(9) și alineatele (11), (12) și (13). Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren și la demobilizare, precum și orice decizie în caz de cereri concurente sunt luate de Comisie, în strânsă coordonare cu statul membru solicitant și statul membru care deține, închiriază ori deține în sistem de leasing capacitatea, în conformitate cu contractele operaționale astfel cum sunt prevăzute la alineatul (5) al treilea paragraf din prezentul articol.

În cazul trimiterii pe teren, Comisia, prin intermediul ERCC, convine cu statul membru solicitant cu privire la mobilizarea operațională a capacităților rescEU. Statul membru solicitant facilitează coordonarea operațională între propriile capacități și activitățile rescEU în timpul operațiunilor.

Coordonarea între diversele capacități de răspuns este facilitată, după caz, de Comisie prin ERCC, în conformitate cu articolele 15 și 16.

Statele membre sunt informate cu privire la starea de funcționare a capacităților rescEU prin CECIS.

În cazul în care un dezastru din afara Uniunii ar putea afecta în mod semnificativ unul sau mai multe state membre sau pe cetățeni ai acestora, pot fi trimise pe teren capacități rescEU în conformitate cu alineatele (6)-(9) din prezentul articol.

Comisia instituie o rețea de cunoaștere a Uniunii în domeniul protecției civile (denumită în continuare Rețeaua) pentru a agrega, a prelucra și a disemina cunoștințe și informații relevante pentru mecanismul Uniunii, urmând o abordare care ia în considerare mai multe tipuri de pericole și incluzând actorii relevanți din domeniul protecției civile și al managementului dezastrelor, centrele de excelență, universitățile și cercetătorii.

instituie și gestionează un program de formare și de exerciții pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire pentru dezastre și răspuns la acestea. Programul are în centru și încurajează schimbul de bune practici în domeniul protecției civile și al managementului dezastrelor, inclusiv al dezastrelor provocate de schimbările climatice, și include cursuri comune și un sistem de schimb de cunoștințe de specialitate în domeniul managementului dezastrelor, inclusiv schimburi de profesioniști și de voluntari cu experiență, precum și detașarea de experți din statele membre.

instituie și gestionează un program dedicat lecțiilor învățate în urma acțiunilor de protecție civilă desfășurate în cadrul mecanismului Uniunii, incluzând aspecte din întregul ciclu de management al dezastrelor, pentru a furniza o bază amplă pentru procesele de învățare și dezvoltarea cunoștințelor. Programul include:

monitorizarea, analizarea și evaluarea tuturor acțiunilor de protecție civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;

promovarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate pentru a asigura un fundament bazat pe experiență pentru elaborarea activităților din cadrul ciclului de management al dezastrelor; și

elaborarea de metode și instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea și punerea în aplicare a lecțiilor învățate.

stimulează cercetarea și inovarea și încurajează introducerea și utilizarea de noi strategii sau tehnologii relevante, sau ambele, pentru mecanismul Uniunii;

instituie și mențin o platformă online care să deservească Rețeaua pentru a sprijini și a facilita punerea în aplicare a diferitelor sarcini menționate la literele (a), (b) și (c).

monitorizarea, analizarea și evaluarea tuturor acțiunilor de protecție civilă relevante din cadrul mecanismului Uniunii;

promovarea punerii în aplicare a lecțiilor învățate pentru a asigura un fundament bazat pe experiență pentru elaborarea activităților din cadrul ciclului de management al dezastrelor; și

elaborarea de metode și instrumente pentru colectarea, analizarea, promovarea și punerea în aplicare a lecțiilor învățate.

Atunci când îndeplinește sarcinile stabilite la alineatul (1), Comisia ține seama, în mod special, de nevoile și interesele statelor membre care se confruntă cu riscuri de dezastre de natură similară, precum și de necesitatea de a consolida protejarea biodiversității și a patrimoniului cultural.

Comisia consolidează cooperarea în materie de formare și promovează schimbul de cunoștințe și de experiență între Rețea și organizațiile internaționale și statele terțe, în special pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor internaționale, mai ales a celor din Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030.

CAPITOLUL IV

În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care produce sau este susceptibil să producă efecte ce depășesc frontierele unei țări sau care afectează sau este capabil să afecteze alte state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, statele membre care ar putea fi afectate și, atunci când efectele pot fi semnificative, Comisia.

În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, care este probabil să determine o solicitare de asistență din partea unuia sau mai multor state membre, statul membru în care s-a produs sau în care este probabil să se producă dezastrul notifică, fără întârziere, Comisiei că se așteaptă o posibilă solicitare de asistență prin ERCC, pentru a permite Comisiei, după caz, să informeze celelalte state membre și să își activeze serviciile competente.

Notificările menționate la alineatele (1) și (2) se transmit în mod corespunzător prin CECIS.

În caz de dezastru sau de dezastru iminent pe teritoriul Uniunii, statul membru afectat poate solicita asistență prin ERCC. Solicitarea trebuie să fie cât mai precisă posibil. Cererea de asistență expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepția cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenței sau a unei asistențe suplimentare.

În situații excepționale determinate de un risc sporit, un stat membru poate solicita, de asemenea, asistență sub forma unei prepoziționări temporare a capacităților de răspuns.

La primirea unei solicitări de asistență, Comisia acționează, în mod corespunzător și fără întârziere, după cum urmează:

transmite solicitarea punctelor de contact din alte state membre;

colectează și analizează informații validate privind situația, împreună cu statul membru afectat, cu scopul de a genera o conștientizare comună a situației și a răspunsului la aceasta, și difuzează informațiile respective direct către statele membre;

formulează, în consultare cu statul membru solicitant, recomandări pentru furnizarea de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (1), invită statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitează coordonarea asistenței solicitate; și

întreprinde acțiuni suplimentare pentru facilitarea coordonării răspunsului.

Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistența care i-a fost solicitată și informează statul membru solicitant cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menționând amploarea, condițiile și, după caz, costurile asistenței pe care ar putea să o acorde. ERCC informează statele membre în permanență.

Statul membru solicitant are responsabilitatea de a coordona intervențiile de asistență. Autoritățile statului membru solicitant stabilesc orientările și, dacă este necesar, definesc limitele sarcinilor atribuite modulelor sau altor capacități de răspuns. Stabilirea detaliilor privind îndeplinirea acestor sarcini revine persoanei responsabile desemnate de statul membru care oferă asistență. Statul membru solicitant poate cere, de asemenea, trimiterea unei echipe de experți pentru a sprijini evaluarea sa, pentru a facilita coordonarea la fața locului (între echipele statelor membre) sau pentru a furniza consultanță tehnică.

Statul membru solicitant întreprinde acțiunile adecvate pentru facilitarea sprijinului națiunii gazdă pentru asistența care urmează a fi primită.

Rolul Comisiei menționat în prezentul articol nu afectează competențele și responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește echipele, modulele și alte capacități de sprijin ale acestora, inclusiv capacitățile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda și controlul asupra echipelor, modulelor și altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care sunt trimise pe teren în mod voluntar conform coordonării la nivel de cartier general și la fața locului.

În caz de dezastru sau de dezastru iminent în afara Uniunii, țara afectată poate solicita asistență prin ERCC. Asistența poate fi solicitată și de către sau prin intermediul Organizației Națiunilor Unite sau al agențiilor acesteia ori de către o organizație internațională relevantă. Cererea de asistență expiră după o perioadă maximă de 90 de zile, cu excepția cazului în care se furnizează ERCC noi elemente care justifică necesitatea continuării asistenței sau a unei asistențe suplimentare.

Intervențiile în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia. În cazul dezastrelor provocate de om sau al situațiilor de urgență complexe, Comisia asigură coerența cu Consensul european privind ajutorul umanitar și respectarea principiilor umanitare.

Comisia sprijină coerența cu privire la furnizarea de asistență prin următoarele măsuri:

menținerea unui dialog cu punctele de contact ale statelor membre pentru a asigura, în cadrul efortului general de asistență, eficiența și coerența contribuției răspunsului Uniunii la dezastre prin intermediul mecanismului Uniunii, în special prin:

informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistență în integralitatea lor;

sprijinirea unei evaluări comune a situației și a necesităților, furnizarea de consultanță tehnică și/sau facilitarea coordonării asistenței pe teren prin prezența unei echipe de experți în protecție civilă la fața locului;

schimbul de evaluări și analize relevante cu toți actorii relevanți;

furnizarea unei prezentări generale a asistenței oferite de statele membre și de alți actori;

acordarea de consultanță cu privire la tipul de asistență necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenței acordate cu evaluările necesităților; și

acordarea de asistență pentru depășirea oricăror dificultăți de natură practică în furnizarea de asistență în domenii precum tranzitul și aspectele vamale;

formularea imediată de recomandări, pe cât posibil în cooperare cu țara afectată, având la bază necesitățile de pe teren și orice planuri relevante elaborate în prealabil, invitând statele membre să trimită pe teren capacități specifice și facilitarea coordonării asistenței solicitate;

asigurarea legăturii cu țara afectată cu privire la detaliile tehnice, precum necesitățile specifice de asistență, acceptarea ofertelor și măsurile practice pentru primirea și distribuirea asistenței la nivel local;

asigurarea legăturii cu OCHA sau sprijinirea acesteia și cooperarea cu alți actori relevanți care contribuie la efortul general de asistență pentru a optimiza sinergiile, a urmări realizarea de complementarități și a evita suprapunerile și lacunele; și

asigurarea legăturii cu toți actorii relevanți, în special în faza de încheiere a intervenției de asistență în cadrul mecanismului Uniunii pentru a facilita efectuarea fără dificultăți a predării.

informarea statelor membre, fără întârziere, cu privire la solicitările de asistență în integralitatea lor;

sprijinirea unei evaluări comune a situației și a necesităților, furnizarea de consultanță tehnică și/sau facilitarea coordonării asistenței pe teren prin prezența unei echipe de experți în protecție civilă la fața locului;

schimbul de evaluări și analize relevante cu toți actorii relevanți;

furnizarea unei prezentări generale a asistenței oferite de statele membre și de alți actori;

acordarea de consultanță cu privire la tipul de asistență necesară pentru a asigura compatibilitatea asistenței acordate cu evaluările necesităților; și

acordarea de asistență pentru depășirea oricăror dificultăți de natură practică în furnizarea de asistență în domenii precum tranzitul și aspectele vamale;

Fără a aduce atingere rolului Comisiei, astfel cum este definit la alineatul (3), și respectând necesitatea imperativă de a oferi un răspuns operațional imediat prin intermediul mecanismului Uniunii, la activarea mecanismului Comisia informează Serviciul European de Acțiune Externă, astfel încât să se asigure coerența între operațiunile de protecție civilă și relațiile generale ale Uniunii cu țara afectată. Comisia informează în permanență statele membre, în conformitate cu alineatul (3).

La fața locului se asigură, după caz, legătura cu delegația Uniunii pentru a permite acesteia să faciliteze contactele cu guvernul țării afectate. În cazul în care este necesar, delegația Uniunii furnizează sprijin logistic echipelor de experți în materie de protecție civilă menționate la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).

Orice stat membru căruia îi este adresată o solicitare de asistență prin intermediul mecanismului Uniunii decide cu promptitudine dacă este în măsură să acorde asistența care i-a fost solicitată și informează ERCC cu privire la decizia sa, prin intermediul CECIS, menționând amploarea și condițiile asistenței pe care ar putea-o acorda. ERCC informează statele membre în permanență.

Mecanismul Uniunii poate fi utilizat, de asemenea, pentru acordarea de sprijin de protecție civilă pentru asistența consulară în favoarea cetățenilor Uniunii în caz de dezastru în țările terțe, dacă acest lucru este solicitat de către autoritățile consulare ale statelor membre în cauză.

Ca urmare a unei cereri de asistență, Comisia poate să întreprindă acțiuni necesare suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru a asigura coerența în ceea ce privește furnizarea asistenței.

Coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii nu afectează nici contactele bilaterale dintre statele membre și țara afectată și nici cooperarea dintre statele membre și Organizația Națiunilor Unite și alte organizații internaționale relevante. Aceste contacte bilaterale pot fi, de asemenea, utilizate pentru a contribui la coordonarea prin intermediul mecanismului Uniunii.

Rolul Comisiei menționat în prezentul articol nu afectează competențele și responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește echipele, modulele și alte tipuri de sprijin furnizate de acestea, inclusiv capacitățile militare. În special, sprijinul asigurat de Comisie nu înseamnă comanda sau controlul asupra echipelor, modulelor și altor tipuri de sprijin furnizate de statele membre, care vor fi desfășurate voluntar conform coordonării la nivel de comandament și la fața locului.

Se urmărește crearea de sinergii cu alte instrumente ale Uniunii, în special cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96. Comisia asigură coordonarea între instrumente și, după caz, se asigură că acțiunile de protecție civilă ale statelor membre care contribuie la un răspuns umanitar pe scară mai largă sunt, pe cât posibil, finanțate în temeiul prezentei decizii.

Oricând se activează mecanismul Uniunii, statele membre care oferă asistență în caz de dezastru informează în permanență ERCC cu privire la activitățile desfășurate.

Echipele și modulele statelor membre prezente la fața locului și care participă la operațiunile de intervenție prin intermediul mecanismului Uniunii asigură menținerea unei legături strânse cu ERCC și cu echipele de experți prezente la fața locului, astfel cum se menționează la alineatul (3) litera (a) punctul (ii).

Comisia poate selecționa, numi și trimite o echipă formată din experți puși la dispoziție de statele membre:

ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de prevenire, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);

ca urmare a unei solicitări de expertiză în materie de pregătire, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2);

în eventualitatea unui dezastru pe teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (5);

în eventualitatea unui dezastru în afara Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (3).

Procedura de selecție și numire a experților este următoarea:

statele membre desemnează experții aflați sub responsabilitatea lor care pot fi trimiși pe teren ca membri în echipele de experți;

Comisia selecționează experții și conducătorul echipelor menționate pe baza calificărilor și experienței lor, inclusiv a nivelului lor de formare în domeniul mecanismului Uniunii, a experienței anterioare dobândite în cursul misiunilor în cadrul mecanismului Uniunii și a altor acțiuni internaționale de asistență; selecția se bazează și pe alte criterii, inclusiv pe competențele lingvistice, pentru a se garanta că echipa în ansamblu deține competențele necesare într-o anumită situație;

Comisia numește experți și șefi de echipă pentru misiune în acord cu statul membru care îi desemnează.

În cazul trimiterii de echipe de experți, acestea facilitează coordonarea între echipele de intervenție ale statelor membre și asigură legătura cu autoritățile competente ale statului solicitant, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (d). ERCC menține legături strânse cu echipele de experți, cărora le furnizează orientări și sprijin logistic.

În cazul producerii unui dezastru, în interiorul sau în afara Uniunii, Comisia poate sprijini statele membre în vederea obținerii accesului la echipamente sau resurse logistice și de transport prin următoarele măsuri:

furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamentele și resursele logistice și de transport care pot fi puse la dispoziție de către statele membre, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente și resurse logistice și de transport;

elaborarea de materiale cartografice pentru trimiterea pe teren și mobilizarea rapidă a resurselor, având în vedere în special particularitățile regiunilor transfrontaliere, pentru a ține cont de riscurile ce depășesc frontierele unei țări;

asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice și de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la astfel de resurse; sau

asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale.

Comisia poate completa resursele logistice și de transport furnizate de statele membre prin furnizarea resurselor suplimentare necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre.

Asistența solicitată de un stat membru sau de o țară terță poate consta numai din resurse logistice și de transport pentru a răspunde la dezastre cu ajutoare sau echipamente achiziționate într-o țară terță de către statul membru solicitant sau de către țara terță solicitantă.

CAPITOLUL V

Pachetul financiar pentru implementarea mecanismului Uniunii pentru perioada 2014-2020 este de 574028000 EUR în prețuri curente.

Pachetul financiar pentru implementarea mecanismului Uniunii pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027 este de 1263000000 EUR, în prețuri curente.

Creditele rezultate din rambursările din partea beneficiarilor pentru acțiuni de răspuns la dezastre constituie venituri alocate, în înțelesul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

Alocarea financiară menționată la alineatele (1) și (1a) de la prezentul articol și de la articolul 19a poate acoperi, de asemenea, cheltuielile care decurg din activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, necesare pentru gestionarea mecanismului Uniunii și îndeplinirea obiectivelor acestuia.

Pachetul financiar menționat la alineatul (1a) din prezentul articol și cuantumul menționat la articolul 19a alineatul (1) se alocă pe perioada 2021-2027, în conformitate cu procentele și principiile prevăzute în anexa I.

Comisia evaluează defalcarea stabilită în anexa I ținând cont de rezultatul evaluării menționate la articolul 34 alineatul (3).

În cazul în care este necesar pentru răspunsul la dezastre, din motive imperioase de urgență sau din cauza unor evenimente neprevăzute care afectează execuția bugetului sau instituirea capacităților rescEU, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a modifica anexa I în limitele alocărilor bugetare disponibile și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31.

Măsurile menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul Consiliului (UE) 2020/2094 sunt puse în aplicare în temeiul prezentei decizii prin utilizarea unui cuantum de până la 2056480000 EUR, în prețuri curente, la care se face referire, în prețuri constante pentru 2018, la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) din regulamentul respectiv, sub rezerva dispozițiilor articolului 3 alineatele (3), (4), (7) și (9) din regulamentul respectiv.

Cuantumul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol constituie venituri alocate externe, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094.

Măsurile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt eligibile pentru asistență financiară în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta decizie și se pun în aplicare cu respectarea deplină a obiectivelor Regulamentului (UE) 2020/2094.

Fără a se aduce atingere condițiilor de eligibilitate a acțiunilor în favoarea țărilor terțe prevăzute în prezenta decizie, asistența financiară menționată la prezentul articol poate fi acordată unei țări terțe numai în cazul în care asistența respectivă este pusă în aplicare cu respectarea deplină a obiectivelor Regulamentului (UE) 2020/2094, indiferent dacă țara terță respectivă participă sau nu la mecanismul Uniunii.

Următoarele acțiuni generale sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară cu scopul de a consolida prevenirea, pregătirea și răspunsul eficace la dezastre:

studii, sondaje, modelare și elaborare de scenarii pentru facilitarea schimbului de cunoștințe, bune practici și informații;

formare, exerciții, ateliere, schimburi de personal și de experți, crearea de rețele, proiecte demonstrative și transfer tehnologic;

acțiuni de monitorizare, analiză și evaluare;

acțiuni de informare, educare și sensibilizare a publicului și acțiuni asociate de diseminare, în scopul implicării cetățenilor în prevenirea și reducerea la minimum a efectelor produse de dezastre în Uniune și pentru a ajuta cetățenii Uniunii să se protejeze ei înșiși cu mai multă eficacitate și în mod durabil;

instituirea și derularea unui program dedicat lecțiilor învățate în urma intervențiilor și a exercițiilor din cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv în domenii relevante pentru prevenire și pregătire; și

acțiuni de comunicare și măsuri de sensibilizare față de activitatea de protecție civilă a statelor membre și a Uniunii în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre.

Destinatarii fondurilor din partea Uniunii, precum și beneficiarii asistenței furnizate recunosc originea fondurilor respective și asigură vizibilitatea fondurilor din partea Uniunii, în special cu ocazia promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora, prin oferirea de informații specifice coerente, concrete și proporționale unor categorii de public diverse, care includ mass-media și publicul larg.

include trimiteri adecvate la mecanismul Uniunii;

aplică o marcă vizuală pe capacitățile finanțate sau cofinanțate de către mecanismul Uniunii;

pune în aplicare acțiuni cu emblema Uniunii;

comunică în mod proactiv informații privind sprijinul acordat de Uniune către mass-media națională și părțile interesate, precum și prin propriile lor canale de comunicare; și

sprijină acțiunile de comunicare ale Comisiei cu privire la operațiuni.

Comisia pune în aplicare acțiuni de informare și comunicare privind prezenta decizie, acțiunile întreprinse în temeiul prezentei decizii și rezultatele obținute și sprijină statele membre în acțiunile lor de comunicare. Resursele financiare alocate prezentei decizii contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care respectivele priorități sunt legate de obiectivele menționate la articolul 3 alineatul (1).

Comisia acordă medalii pentru a recunoaște și a onora angajamentele de lungă durată și contribuțiile extraordinare aduse mecanismului Uniunii.

Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de prevenire și pregătire:

cofinanțarea proiectelor, studiilor, atelierelor de lucru, sondajelor și acțiunilor și activităților similare menționate la articolul 5;

cofinanțarea analizelor inter pares menționate la articolul 6 litera (d) și la articolul 8 litera (j);

menținerea funcțiilor asigurate de ERCC, în conformitate cu articolul 8 litera (a);

pregătirea pentru mobilizarea și trimiterea echipelor de experți menționate la articolul 8 litera (d) și la articolul 17 și dezvoltarea și menținerea unei capacități de intervenție rapidă prin intermediul unei rețele de experți pregătiți care pot fi puși la dispoziție de statele membre, menționate la articolul 8 litera (f);

instituirea și menținerea CECIS și a unor instrumente care să permită comunicarea și schimbul de informații dintre ERCC și punctele de contact din statele membre și ale altor participanți în cadrul mecanismului Uniunii;

contribuția la dezvoltarea unor sisteme transnaționale de detectare, alertă timpurie și alertă de interes european pentru a permite un răspuns rapid, precum și pentru a promova interconexiunile dintre sistemele naționale de alertă timpurie și alertă și conexiunile acestora cu ERCC și CECIS. Sistemele menționate anterior iau în considerare și valorifică sursele și sistemele de informare, monitorizare sau detectare existente și viitoare;

dezvoltarea planificării managementului riscului de dezastre, astfel cum se menționează la articolul 10;

sprijinirea activităților de pregătire descrise la articolul 13;

dezvoltarea Rezerva europeană de protecție civilă, astfel cum este menționată la articolul 11, în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

instituirea, gestionarea și întreținerea capacităților rescEU în conformitate cu articolul 12;

asigurarea disponibilității sprijinului logistic pentru echipele de experți menționate la articolul 17 alineatul (1);

facilitarea coordonării statelor membre care prepoziționează capacități de răspuns la dezastre în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 8 litera (g);

sprijinirea acordării de consultanță privind măsuri de prevenire și pregătire prin desfășurarea unei echipe de experți pe teren, la solicitarea unui stat membru, a unei țări terțe, a Organizației Națiunilor Unite sau a agențiilor acesteia, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 13 alineatul (3).

Eligibilitatea pentru asistența financiară pentru acțiunea menționată la alineatul (1) litera (i) este limitată la:

costurile la nivelul Uniunii pentru instituirea și gestionarea Rezerva europeană de protecție civilă și procesele asociate menționate la articolul 11;

costurile cursurilor, exercițiilor și atelierelor de formare obligatorii necesare pentru certificarea capacităților de răspuns ale statelor membre în scopurile Rezerva europeană de protecție civilă (costuri de certificare). Costurile de certificare pot consta în costuri unitare sau sume forfetare determinate pe tip de capacitate, acoperind până la 100 % din costurile eligibile; și

costurile necesare pentru modernizarea sau repararea capacităților de răspuns pentru a le aduce la o stare de pregătire și disponibilitate astfel încât să poată fi trimise pe teren ca parte a Rezervei europene de protecție civilă, în conformitate cu cerințele de calitate ale Rezervei europene de protecție civilă și, dacă este cazul, cu recomandările formulate în cadrul procesului de certificare (denumite în continuare costuri de adaptare). Aceste costuri de adaptare pot include costuri legate de funcționalitate, de interoperabilitatea modulelor și a altor capacități de răspuns, de autonomie, de autosuficiență, de transportabilitate, de ambalare și alte costuri necesare, cu condiția ca acestea să fie legate în mod specific de includerea capacităților în Rezerva europeană de protecție civilă.

75 % din costurile eligibile în cazul unei modernizări, cu condiția ca suma respectivă să nu depășească 50 % din costul mediu al dezvoltării capacității; și

75 % din costurile eligibile în cazul unei reparații.

costurile de instituire și gestionare a contractelor-cadru, a acordurilor-cadru de parteneriat sau a acordurilor similare pentru abordarea deficiențelor temporare în cazul dezastrelor extraordinare, luând în considerare o abordare multipericol.

75 % din costurile eligibile în cazul unei modernizări, cu condiția ca suma respectivă să nu depășească 50 % din costul mediu al dezvoltării capacității; și

75 % din costurile eligibile în cazul unei reparații.

poate acoperi costurile sau onorariile necesare pentru proiectarea, pregătirea, negocierea, încheierea și gestionarea contractelor sau acordurilor, precum și costurile de dezvoltare a procedurilor operaționale standard și a exercițiilor pentru asigurarea utilizării eficace a activelor. Această finanțare poate acoperi, de asemenea, un maximum de 40 % din costurile asigurării accesului rapid la activele respective;

nu acoperă costurile achiziționării sau dezvoltării de noi capacități de răspuns și nici costurile operaționale pentru aceste capacități suplimentare în situația unui dezastru. Costurile operaționale pentru aceste capacități suplimentare în situația unui dezastru sunt suportate de statele membre care solicită asistența;

nu depășesc 10 % din pachetul financiar prevăzut la articolul 19 alineatul (1). În cazul în care se atinge plafonul de 10 % înainte de finalul perioadei de programare și când este necesar pentru asigurarea funcționării adecvate a mecanismului Uniunii, acel plafon de 10 % poate fi depășit, prin acte de punere în aplicare, cu până la 5 puncte procentuale. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2);

Asistența financiară pentru acțiunea menționată la alineatul (1) litera (j) acoperă toate costurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților rescEU în cadrul mecanismului Uniunii în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat. Categoriile de costuri eligibile necesare pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților rescEU sunt stabilite în anexa IA.

Asistența financiară menționată la prezentul articol poate fi pusă în aplicare prin programe de lucru multianuale. Pentru acțiunile a căror durată depășește un an, angajamentele bugetare pot fi defalcate în tranșe anuale.

Pentru capacitățile instituite pentru a răspunde unor riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, astfel cum sunt definite prin intermediul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (ha), asistența financiară din partea Uniunii acoperă toate costurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren.

Costurile menționate la alineatul (3) pot consta în costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare, stabilite pe categorii sau tipuri de capacitate, după caz.

Sunt eligibile să beneficieze de asistență financiară următoarele acțiuni de răspuns:

trimiterea de echipe de experți menționate la articolul 17 alineatul (1) cu sprijin logistic și trimiterea de experți menționată la articolul 8 literele (d) și (e);

în caz de dezastru, sprijinirea statelor membre în vederea obținerii accesului la echipamente și resurse logistice și de transport, astfel cum se prevede la articolul 23; și

în temeiul unei cereri de asistență, întreprinderea de acțiuni de sprijin și complementare suplimentare necesare pentru facilitarea coordonării răspunsului în modul cel mai eficace.

Pentru a permite accesul la echipamente și la resurse logistice și de transport în cadrul mecanismului Uniunii, sunt eligibile pentru asistență financiară următoarele acțiuni:

furnizarea și schimbul de informații referitoare la echipamentele și la resursele logistice și de transport pe care statele membre decid să le pună la dispoziție, în vederea facilitării punerii în comun a acestor echipamente sau resurse logistice și de transport;

asistarea statelor membre la identificarea resurselor logistice și de transport care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale, precum și facilitarea accesului la astfel de resurse;

asistarea statelor membre la identificarea echipamentelor care pot fi disponibile din alte surse, inclusiv din surse comerciale;

finanțarea resurselor logistice și de transport necesare pentru asigurarea unui răspuns rapid la dezastre. Astfel de acțiuni sunt eligibile pentru asistență financiară numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:

s-a transmis o solicitare de asistență în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolele 15 și 16;

resursele logistice și de transport suplimentare sunt necesare pentru asigurarea eficacității răspunsului la dezastru în cadrul mecanismului Uniunii;

asistența corespunde necesităților identificate de ERCC și este furnizată în conformitate cu recomandările ERCC cu privire la specificațiile tehnice, la calitate, la termenele și la modalitățile de furnizare;

asistența a fost acceptată de către o țară solicitantă, direct sau prin intermediul Organizației Națiunilor Unite sau al agențiilor acesteia, sau de către o organizație internațională relevantă, în cadrul mecanismului Uniunii; și

asistența completează, în cazul dezastrelor survenite în țări terțe, orice acțiune umanitară consolidată de răspuns a Uniunii.

s-a transmis o solicitare de asistență în cadrul mecanismului Uniunii, în conformitate cu articolele 15 și 16;

resursele logistice și de transport suplimentare sunt necesare pentru asigurarea eficacității răspunsului la dezastru în cadrul mecanismului Uniunii;

asistența corespunde necesităților identificate de ERCC și este furnizată în conformitate cu recomandările ERCC cu privire la specificațiile tehnice, la calitate, la termenele și la modalitățile de furnizare;

asistența a fost acceptată de către o țară solicitantă, direct sau prin intermediul Organizației Națiunilor Unite sau al agențiilor acesteia, sau de către o organizație internațională relevantă, în cadrul mecanismului Uniunii; și

asistența completează, în cazul dezastrelor survenite în țări terțe, orice acțiune umanitară consolidată de răspuns a Uniunii.

Valoarea asistenței financiare din partea Uniunii pentru transportul unor capacități neangajate în prealabil în Rezerva europeană de protecție civilă și trimise pe teren în cazul unui dezastru sau al unui dezastru iminent pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia și pentru orice alt sprijin în materie de transport necesar pentru a răspunde la un dezastru nu depășește 75 % din totalul costurilor eligibile.

Valoarea asistenței financiare din partea Uniunii pentru capacitățile angajate în prealabil în Rezerva europeană de protecție civilă nu depășește 75 % din costurile de exploatare a capacităților, inclusiv transportul acestora, în cazul unui dezastru sau al unui dezastru iminent pe teritoriul Uniunii sau în afara acesteia.

Asistența financiară din partea Uniunii pentru resurse logistice și de transport poate acoperi maximum 100 % din totalul costurilor eligibile menționate la literele (a)-(d), în cazul în care acest lucru este necesar pentru a face ca asistența din partea statelor membre pusă în comun să fie eficace din punct de vedere operațional și în cazul în care costurile sunt legate de unul dintre elementele următoare:

închirierea pe termen scurt de capacități de stocare pentru depozitarea temporară a asistenței din partea statelor membre în vederea facilitării transportului coordonat;

transportul din statul membru care oferă asistență în statul membru care facilitează transportul coordonat;

reambalarea asistenței din partea statelor membre în vederea utilizării la maximum a capacităților de transport disponibile sau a îndeplinirii unor cerințe operaționale specifice; sau

transportul local, tranzitul și depozitarea asistenței puse în comun în vederea asigurării unei furnizări coordonate la destinația finală în țara solicitantă.

Atunci când capacitățile rescEU sunt utilizate în scopuri naționale în conformitate cu articolul 12 alineatul (5), toate costurile, inclusiv costurile cu întreținerea și reparațiile, sunt suportate de statul membru care utilizează capacitățile.

În cazul trimiterii pe teren a capacităților rescEU în cadrul mecanismului Uniunii, asistența financiară din partea Uniunii acoperă 75 % din costurile operaționale.

În cazul trimiterilor pe teren în afara Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 12 alineatul (10), asistența financiară din partea Uniunii acoperă 100 % din costurile operaționale.

Atunci când asistența financiară din partea Uniunii menționată la prezentul articol nu acoperă 100 % din costuri, diferența de cost rămasă este suportată de către solicitantul asistenței, cu excepția cazului în care se convine altfel cu statul membru care oferă asistență sau cu statul membru care găzduiește capacitățile rescEU.

Pentru trimiterea pe teren a capacităților rescEU, asistența financiară din partea Uniunii poate acoperi 100 % din orice costuri directe necesare pentru transportul de mărfuri, mijloacele logistice și servicii, în interiorul Uniunii, precum și către Uniune din țări terțe.

În cazul conjugării operațiunilor de transport care implică mai multe state membre, un stat membru poate lua inițiativa de a solicita sprijin financiar din partea Uniunii pentru întreaga operațiune.

În cazul în care un stat membru solicită contractarea de către Comisie a unor servicii de transport, Comisia solicită rambursarea parțială a costurilor, în conformitate cu ratele de finanțare prevăzute la alineatele (1a), (2) și (4).

Fără a aduce atingere alineatelor (1a) și (2), sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenței necesare pentru dezastrele ecologice în cazul cărora se aplică principiul poluatorul plătește poate acoperi maximum 100 % din costurile eligibile totale. Se aplică următoarele condiții:

sprijinul financiar din partea Uniunii pentru transportul asistenței este solicitat de statul membru afectat sau care acordă asistență, pe baza unei evaluări a nevoilor justificate în mod corespunzător;

statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistență ia toate măsurile necesare pentru a solicita și a obține despăgubiri din partea poluatorului, în conformitate cu toate dispozițiile legale aplicabile la nivel internațional, la nivelul Uniunii sau la nivel național;

în momentul primirii despăgubirii din partea poluatorului, statul membru afectat sau, după caz, statul membru care acordă asistență rambursează imediat Uniunii suma în cauză.

Următoarele costuri sunt eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii pentru resurse logistice și de transport și în temeiul prezentului articol: toate costurile legate de deplasarea resurselor logistice și de transport, inclusiv costurile tuturor serviciilor și comisioanelor, costurile logistice și de manipulare, costurile cu combustibilul și posibilele costuri de cazare, precum și alte costuri indirecte, cum ar fi taxe în general și costuri de tranzit.

Costurile de transport pot consta în costuri unitare, sume forfetare sau rate forfetare stabilite pentru fiecare categorie de costuri.

În temeiul prezentei decizii pot fi acordate granturi unor persoane juridice de drept privat sau public.

Comisia pune în aplicare sprijinul financiar din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul financiar.

Comisia pune în aplicare sprijinul financiar al Uniunii prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul financiar sau, în funcție de natura și conținutul acțiunii vizate, prin gestiune indirectă cu organismele menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) subpunctele (ii), (iv), (v) și (vi) din Regulamentul financiar.

Sprijinul financiar acordat în temeiul prezentei decizii poate fi acordat sub oricare dintre formele prevăzute în Regulamentul financiar, în special sub formă de granturi, achiziții publice sau contribuții la fondurile fiduciare.

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul financiar, având în vedere intrarea în vigoare cu întârziere a Regulamentului (UE) 2021/836 al Parlamentului European și al Consiliului și pentru a asigura continuitatea, în cazurile justificate în mod corespunzător specificate în decizia de finanțare și pe durată limitată, costurile aferente acțiunilor care beneficiază de sprijin în temeiul prezentei decizii pot fi considerate eligibile de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă costurile respective au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.

Pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia adoptă programe de lucru anuale sau multianuale, prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). Programele de lucru anuale sau multianuale precizează obiectivele urmărite, rezultatele preconizate, metoda de punere în aplicare și suma totală. Acestea conțin, de asemenea, descrierea acțiunilor care urmează să fie finanțate, indicarea sumei alocate fiecărei acțiuni și un calendar orientativ de punere în aplicare. În ceea ce privește asistența financiară menționată la articolul 28 alineatul (2), programele de lucru anuale sau multianuale descriu acțiunile prevăzute pentru țările la care se referă respectivele programe.

În scopul asigurării transparenței și a previzibilității, execuția bugetară și alocările viitoare preconizate sunt prezentate și discutate anual în cadrul comitetului menționat la articolul 33. Se asigură informarea Parlamentului European în acest sens.

În plus față de dispozițiile de la articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul financiar, creditele de angajament și de plată care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului financiar pentru care au fost înscrise în bugetul anual sunt reportate automat și pot fi angajate și plătite până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor. Creditele reportate se utilizează exclusiv pentru acțiuni de răspuns. Creditele reportate se utilizează primele în exercițiul financiar următor.

Acțiunile care primesc asistență financiară în temeiul prezentei decizii nu primesc asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046, asistența financiară acordată în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din prezenta decizie nu împiedică finanțări din partea altor instrumente ale Uniunii în conformitate cu condițiile stabilite în acestea.

Se dezvoltă sinergiile, complementaritatea și o coordonare sporită cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele care sprijină politicile în materie de coeziune, dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, migrație și securitate, precum și cu Fondul de solidaritate al Uniunii Europene. În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96 și se asigură că acțiunile respective sunt puse în aplicare în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar.

Atunci când asistența în cadrul mecanismului Uniunii contribuie la un răspuns umanitar al Uniunii, mai ales în cadrul situațiilor de urgență complexe, acțiunile care primesc asistență financiară în conformitate cu prezenta decizie se bazează pe necesități identificate și sunt conforme cu principiile umanitare, precum și cu principiile privind utilizarea protecției civile și a resurselor militare, astfel cum figurează în consensul european privind ajutorul umanitar.

În cazul în care o țară terță participă la program printr-o decizie adoptată în temeiul unui acord internațional sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, țara terță în cauză acordă accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

CAPITOLUL VI

Mecanismul Uniunii este deschis participării:

țărilor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE), conform condițiilor prevăzute de Acordul SEE, și altor țări europene, în cazurile în care acordurile și procedurile cuprind dispoziții în acest sens;

țărilor în curs de aderare, țărilor candidate și potențial candidate, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere respective, sau prin alte acorduri similare.

Participarea la mecanismul Uniunii include participarea la activitățile acestuia în conformitate cu obiectivele, cerințele, criteriile, procedurile și termenele prevăzute în prezenta decizie, și are loc în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și statele participante.

Asistența financiară menționată la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) literele (a), (b), (f) și (h) poate fi acordată și țărilor candidate și candidaților potențiali care nu participă la mecanismul Uniunii, precum și țărilor vizate de PEV, în măsura în care asistența financiară respectivă completează finanțarea disponibilă în temeiul unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA II) și al unui act legislativ viitor al Uniunii privind instituirea unui Instrument european de vecinătate.

Organizațiile internaționale sau regionale, sau țările care fac parte din politica europeană de vecinătate pot coopera în activități din cadrul mecanismului Uniunii în măsura în care acordurile bilaterale sau multilaterale dintre aceste organizații sau țări și Uniune permit acest lucru.

În scopul aplicării prezentei decizii, statele membre desemnează autoritățile competente și informează Comisia în consecință.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 19 alineatul (6) și la articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2027.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 21 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 21 martie 2019.

Delegarea de competențe menționată la articolul 19 alineatul (6) și la articolul 21 alineatul (3) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 19 alineatul (6) sau al articolului 21 alineatul (3) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). În notificarea actului delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului se prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.

Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 30 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia de opoziție.

Comisia adoptă acte de punere în de aplicare cu privire la următoarele aspecte:

interacțiunea ERCC cu punctele de contact ale statelor membre, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b), la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (3) litera (a) și procedurile operaționale pentru răspunsul la dezastre pe teritoriul Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 15, precum și din afara Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 16, inclusiv identificarea organizațiilor internaționale relevante;

componentele CECIS, precum și organizarea schimbului de informații prin CECIS, astfel cum se prevede la articolul 8 litera (b);

procesul de trimitere pe teren a echipelor de experți, astfel cum se prevede la articolul 17;

identificarea modulelor, a altor capacități de răspuns și a experților, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1);

cerințele operaționale pentru funcționarea și interoperabilitatea modulelor, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2), inclusiv misiunile, capacitățile, componentele principale, autosuficiența și trimiterea pe teren a acestora;

obiectivele legate de capacitate, cerințele de calitate și interoperabilitate și procedura de certificare și înregistrare necesare pentru funcționarea Rezerva europeană de protecție civilă, astfel cum se prevede la articolul 11, precum și acordurile financiare, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2);

instituirea, gestionarea și întreținerea rescEU, astfel cum sunt prevăzute la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren, procedurile operaționale, precum și costurile astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (3);

instituirea și organizarea Rețelei Uniunii de cunoaștere în domeniul protecției civile, astfel cum se prevede la articolul 13;

categoriile de riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și capacitățile corespunzătoare de management al acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (4);

criteriile și procedurile pentru recunoașterea angajamentului de lungă durată și a contribuțiilor extraordinare aduse protecției civile a Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 20a; și

organizarea sprijinului pentru resursele logistice și de transport, astfel cum se prevede la articolele 18 și 23.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2).

Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Atunci când comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de acte de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) paragraful al treilea din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Acțiunile care primesc asistență financiară sunt monitorizate cu regularitate pentru a se urmări punerea lor în aplicare.

O dată la doi ani, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la operațiunile și progresele realizate în temeiul articolului 6 alineatul (5), articolului 11 și articolului 12. Raportul include informații cu privire la progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor Uniunii în materie de reziliență la dezastre și a obiectivelor în materie de capacități, precum și la lacunele care persistă, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatul (2), luând în considerare instituirea capacităților rescEU în conformitate cu articolul 12. De asemenea, raportul furnizează o imagine de ansamblu a evoluțiilor la nivelul bugetului și al costurilor legate de capacitățile de răspuns, precum și o evaluare a necesității dezvoltării în continuare a acestor capacități.

Până la 31 decembrie 2023 și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia evaluează aplicarea prezentei decizii și prezintă Parlamentului European și Consiliului o comunicare privind eficacitatea, eficiența din punctul de vedere al costurilor și continuitatea punerii în aplicare a prezentei decizii, în special în ceea ce privește articolul 6 alineatul (4), capacitățile rescEU, gradul de coordonare și sinergiile realizate cu alte politici, programe și fonduri ale Uniunii, inclusiv urgențele medicale. Comunicarea respectivă este însoțită, după caz, de propuneri de modificare a prezentei decizii.

CAPITOLUL VII

Până la 31 decembrie 2027, asistența financiară din partea Uniunii poate fi acordată pentru a acoperi 75 % din costurile necesare pentru a asigura accesul rapid la capacitățile naționale care corespund celor definite în conformitate cu articolul 12 alineatul (2). În acest scop, Comisia poate acorda granturi directe statelor membre fără o cerere de propuneri.

Capacitățile menționate la primul paragraf sunt desemnate drept capacități rescEU până la sfârșitul acestei perioade tranzitorii.

Prin derogare de la articolul 12 alineatul (6), decizia privind trimiterea pe teren a capacităților menționate la primul paragraf este luată de către statul membru care le-a pus la dispoziție drept capacități rescEU. Atunci când o urgență națională, un caz de forță majoră sau, în cazuri excepționale, motive grave împiedică un stat membru să pună la dispoziție aceste capacități în cazul unui anumit dezastru, statul membru respectiv informează Comisia cât mai curând posibil, făcând trimitere la prezentul articol.

Decizia 2007/162/CE, Euratom și Decizia 2007/779/CE, Euratom se abrogă. Trimiterile la deciziile abrogate se consideră trimiteri la prezenta decizie și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II la prezenta decizie.

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

ANEXA I

ANEXA I

Procente de alocare a pachetului financiar pentru punerea în aplicare a mecanismului Uniunii menționat la articolul 19 alineatul (1a) și a cuantumului menționat la articolul 19a pentru perioada 2021-2027

Prevenire: 5 % +/- 4 puncte procentuale

Pregătire: 85 % +/- 10 puncte procentuale

Răspuns: 10 % +/- 9 puncte procentuale

Principii

La punerea în aplicare a prezentei decizii, se are în vedere în mod corespunzător obiectivul Uniunii de a contribui la obiectivele climatice globale și la obiectivul ambițios de a integra acțiunile în domeniul biodiversității în politicile Uniunii, în măsura în care imprevizibilitatea și circumstanțele specifice legate de pregătirea și reacția în caz de dezastre permit acest lucru.

Prevenire: 5 % +/- 4 puncte procentuale

Pregătire: 85 % +/- 10 puncte procentuale

Răspuns: 10 % +/- 9 puncte procentuale

ANEXA IA

ANEXA IA

Categorii de costuri eligibile, astfel cum sunt menționate la articolul 21 alineatul (3)

Costuri cu echipamentele

Costuri cu întreținerea, inclusiv costuri cu reparațiile

Costuri cu asigurarea

Costuri cu formarea

Costuri cu depozitarea

Costuri cu înregistrarea și certificarea

Costul materialelor consumabile

Costuri cu personalul necesar pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților rescEU.

Costuri cu echipamentele

Costuri cu întreținerea, inclusiv costuri cu reparațiile

Costuri cu asigurarea

Costuri cu formarea

Costuri cu depozitarea

Costuri cu înregistrarea și certificarea

Costul materialelor consumabile

Costuri cu personalul necesar pentru a asigura disponibilitatea și trimiterea pe teren a capacităților rescEU.

ANEXA II

ANEXA II

Tabel de corespondență