Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare (Text cu relevanță pentru SEE)

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

acord de cercetare și dezvoltare înseamnă un acord încheiat între două sau mai multe părți care se referă la condițiile în care aceste părți efectuează:

cercetarea și dezvoltarea în comun a produselor sau a tehnologiilor contractuale, precum și exploatarea în comun a rezultatelor respectivei activități de cercetare și dezvoltare;

exploatarea în comun a rezultatelor obținute din cercetarea și dezvoltarea produselor sau tehnologiilor contractuale efectuate în comun, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleași părți;

cercetarea și dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor;

cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau a tehnologiilor contractuale, precum și exploatarea în comun a rezultatelor lor;

exploatarea în comun a rezultatelor obținute din cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleași părți; sau

cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor;

acord înseamnă un acord, o decizie a unei asociații de întreprinderi sau o practică concertată;

cercetare și dezvoltare înseamnă dobândirea de know-how referitor la produse, tehnologii sau procedee, precum și la realizarea de analize teoretice, de studii sau experimente, inclusiv producția experimentală și testele tehnice ale produselor sau procedeelor, realizarea de instalații necesare și obținerea drepturilor de proprietate intelectuală aferente;

produs înseamnă un bun sau un serviciu, incluzând atât bunurile sau serviciile intermediare, cât și serviciile sau bunurile finale;

tehnologie contractuală înseamnă tehnologia sau procedeul rezultat din activități comune de cercetare și dezvoltare;

produs contractual înseamnă un produs rezultat din activitățile menționate anterior sau un produs fabricat sau furnizat prin utilizarea tehnologiile contractuale;

exploatarea rezultatelor înseamnă producerea sau distribuția produselor contractuale, utilizarea tehnologiilor contractuale, cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală, concesionarea licențelor pentru astfel de drepturi și comunicarea de know-how, pentru a permite acea fabricare sau acea utilizare;

drepturi de proprietate intelectuală înseamnă drepturi de proprietate intelectuală, inclusiv drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor și drepturile conexe;

know-how înseamnă un ansamblu secret, substanțial și identificat de informații practice nebrevetate, rezultate din experiențe și testate;

secret, în contextul know-how, înseamnă că know-how-ul nu este în general cunoscut sau ușor accesibil;

substanțial, în contextul know-how, înseamnă că acest know-how este semnificativ și util pentru fabricarea produselor contractuale sau pentru utilizarea tehnologiilor contractuale;

identificat, în contextul know-how, înseamnă că aceste informații sunt descrise astfel încât pot permite, într-o mare măsură, să se verifice dacă îndeplinesc condițiile de secret și substanțial;

în comun, în contextul cercetării și dezvoltării sau al exploatării rezultatelor, înseamnă activități unde îndatoririle aferente sunt:

executate de către o echipă, o organizație sau o întreprindere comună;

încredințate în comun unei părți terțe; sau

repartizate între părți prin intermediul specializării în contextul cercetării și dezvoltării sau al exploatării;

specializare în contextul cercetării și dezvoltării înseamnă că fiecare parte este implicată în activitățile de cercetare și dezvoltare care fac obiectul acordului de cercetare și dezvoltare și că părțile repartizează activitățile de cercetare și dezvoltare în modul considerat cel mai adecvat de către aceste părți; acest tip de specializare nu include activitățile remunerate de cercetare și dezvoltare;

specializare în contextul exploatării înseamnă că părțile își repartizează sarcini individuale, precum producția sau distribuția, sau își impun reciproc restricții în ceea ce privește exploatarea rezultatelor, de exemplu în ceea ce privește anumite teritorii, clienți sau domenii de utilizare; acest tip de specializare include și situația în care o singură parte produce și distribuie produsele contractuale pe baza unei licențe exclusive acordate de celelalte părți;

activități remunerate de cercetare și dezvoltare înseamnă activități de cercetare și dezvoltare desfășurate de o parte și finanțate de către o parte finanțatoare;

parte finanțatoare înseamnă o parte care finanțează activități de cercetare și dezvoltare remunerate, fără a desfășura ea însăși niciuna dintre activitățile de cercetare și dezvoltare;

întreprindere concurentă înseamnă un concurent existent sau potențial;

concurent existent înseamnă o întreprindere care furnizează un produs, o tehnologie sau un procedeu susceptibil de a fi îmbunătățit sau înlocuit de produsul sau tehnologia contractuală pe piața geografică relevantă;

concurent potențial înseamnă o întreprindere care, în lipsa acordului de cercetare și dezvoltare, în mod realist și nu doar ca o simplă posibilitate teoretică, în cazul unei creșteri mici, dar permanente a prețurilor relative, ar putea să întreprindă, în termen de maximum trei ani, investițiile suplimentare necesare sau să suporte alte costuri de transformare necesare pentru a furniza un produs, o tehnologie sau un proces susceptibil de a fi îmbunătățit, substituit sau înlocuit de produsul contractuală sau tehnologia contractuală pe piața geografică relevantă;

piața relevantă a produsului înseamnă piața relevantă a produselor care pot fi îmbunătățite, substituite sau înlocuite cu produsele contractuale;

piața relevantă a tehnologiei înseamnă piața relevantă a tehnologiilor sau a procedeelor care pot fi îmbunătățite, substituite sau înlocuite cu tehnologiile contractuale.

cercetarea și dezvoltarea în comun a produselor sau a tehnologiilor contractuale, precum și exploatarea în comun a rezultatelor respectivei activități de cercetare și dezvoltare;

exploatarea în comun a rezultatelor obținute din cercetarea și dezvoltarea produselor sau tehnologiilor contractuale efectuate în comun, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleași părți;

cercetarea și dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor;

cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau a tehnologiilor contractuale, precum și exploatarea în comun a rezultatelor lor;

exploatarea în comun a rezultatelor obținute din cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleași părți; sau

cercetarea și dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor;

executate de către o echipă, o organizație sau o întreprindere comună;

încredințate în comun unei părți terțe; sau

repartizate între părți prin intermediul specializării în contextul cercetării și dezvoltării sau al exploatării;

În sensul prezentului regulament, termenii întreprindere și parte includ întreprinderile legate respective.

întreprinderi în care una dintre părțile la acordul de cercetare și dezvoltare dispune în mod direct sau indirect:

de puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot;

de competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal, ori

de dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii respective;

întreprinderile care dispun, în mod direct sau indirect, într-o întreprindere parte la acordul de cercetare și dezvoltare, de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a);

întreprinderi în care o întreprindere menționată la litera (b) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competențele enumerate la litera (a);

întreprinderi în care o întreprindere parte la acordul de cercetare și dezvoltare și una sau mai multe dintre întreprinderile menționate la literele (a), (b) sau (c) sau în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun de drepturile sau competențele prevăzute la litera (a);

întreprinderile în care drepturile sau competențele enumerate la litera (a) sunt deținute în comun de:

părțile la acordul de cercetare și dezvoltare sau întreprinderile legate respective, menționate la literele (a), (b), (c) și (d); sau

una sau mai multe dintre părțile la acordul de cercetare și dezvoltare sau una sau mai multe dintre întreprinderile legate ale acestora, menționate la literele (a)-(d) și de una sau mai multe părți terțe.

de puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot;

de competența de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administrație sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal, ori

de dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii respective;

părțile la acordul de cercetare și dezvoltare sau întreprinderile legate respective, menționate la literele (a), (b), (c) și (d); sau

una sau mai multe dintre părțile la acordul de cercetare și dezvoltare sau una sau mai multe dintre întreprinderile legate ale acestora, menționate la literele (a)-(d) și de una sau mai multe părți terțe.

În conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din tratat și sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor de cercetare și dezvoltare.

Exceptarea prevăzută la alineatul (1) se aplică acordurilor de cercetare și dezvoltare care conțin dispoziții referitoare la cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală sau concesionarea licențelor pentru astfel de drepturi uneia sau mai multor părți ori unei entități desemnate de părți să desfășoare activitățile comune de cercetare și dezvoltare, activitățile remunerate de cercetare și dezvoltare sau exploatarea în comun, cu condiția ca aceste dispoziții să nu constituie obiectul principal al acordurilor respective, dar să fie direct legate de punerea acestora în aplicare și necesare în acest scop.

Exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatele (2)-(5).

Acordul de cercetare și dezvoltare trebuie să stipuleze că toate părțile beneficiază de un acces nelimitat la rezultatele finale ale cercetării și dezvoltării în comun sau ale activităților remunerate de cercetare și dezvoltare, inclusiv la drepturile de proprietate intelectuală și la know-how-ul rezultate, în vederea unor activități suplimentare de cercetare, dezvoltare și exploatare, de îndată ce acestea sunt disponibile. În cazul în care părțile își limitează drepturile de exploatare în conformitate cu prezentul regulament, în special dacă părțile se specializează în contextul exploatării, accesul la rezultate în vederea exploatării poate fi limitat în consecință. Mai mult, institutele de cercetare, centrele universitare sau întreprinderile care execută lucrări de cercetare și dezvoltare ca serviciu comercial, fără a participa în mod normal la exploatarea rezultatelor, au posibilitatea de a ajunge la o înțelegere pentru limitarea utilizării rezultatelor menționate în vederea cercetărilor suplimentare. Acordul de cercetare și dezvoltare poate prevedea ca părțile să se indemnizeze reciproc pentru acordarea accesului la rezultate în vederea unor activități suplimentare de cercetare sau dezvoltare, dar indemnizația nu trebuie să fie atât de ridicată încât să împiedice efectiv accesul la rezultate.

Fără a aduce atingere alineatului (2), în cazul în care acordul de cercetare și dezvoltare privește doar cercetarea și dezvoltarea în comun sau activitățile remunerate de cercetare și dezvoltare, acordul de cercetare și dezvoltare trebuie să stipuleze că fiecare parte trebuie să beneficieze de acces la know-how-ul preexistent al celorlalte părți, dacă acesta îi este indispensabil pentru exploatarea rezultatelor. Acordul de cercetare și dezvoltare poate prevedea ca părțile să se indemnizeze reciproc pentru acordarea accesului la know-how-ul lor preexistent, dar indemnizația nu trebuie să fie atât de ridicată încât să împiedice efectiv accesul la rezultate.

Exploatarea în comun trebuie să se refere doar la rezultate protejate prin drepturi de proprietate intelectuală sau care reprezintă un know-how, care sunt indispensabile în vederea fabricării produselor contractuale sau a utilizării tehnologiilor contractuale.

Părțile responsabile cu fabricarea produselor contractuale, ca urmare a unei specializări în contextul exploatării trebuie să îndeplinească cererile celorlalte părți de livrare a produselor contractuale, cu excepția situației în care acordul de cercetare și dezvoltare prevede, de asemenea, distribuția în comun în înțelesul articolului 1 alineatul (1) litera (m) punctul (i) sau (ii) sau a situației în care părțile au convenit ca produsele contractuale să poată fi distribuite numai de partea care le fabrică.

Atunci când părțile nu sunt întreprinderi concurente, exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică pe toată perioada cercetării și dezvoltării. În cazul exploatării în comun a rezultatelor, exceptarea continuă să se aplice pe o perioadă de șapte ani de la data primei introduceri pe piață a produselor sau a tehnologiilor contractuale în cadrul pieței interne.

Atunci când două sau mai multe părți sunt întreprinderi concurente, exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică pe perioada menționată la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția ca la data de încheiere a acordului de cercetare și dezvoltare:

cota de piață cumulată a părților la un acord de cercetare și dezvoltare să nu depășească 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei, în cazul acordurilor de cercetare și dezvoltare menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (i), (ii) sau (iii); sau

cota de piață cumulată a părții finanțatoare și a tuturor părților cu care partea finanțatoare a încheiat contracte de cercetare și dezvoltare în privința acelorași produse contractuale sau tehnologii contractuale să nu depășească 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei, în cazul acordurilor de cercetare și dezvoltare menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iv), (v) sau (vi).

La încheierea perioadei menționate la alineatul (1), exceptarea continuă să se aplice atâta vreme cât cota de piață cumulată a părților nu depășește 25 % din piețele relevante ale produsului și ale tehnologiei în cauză.

Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică în cazul acordurilor de cercetare și dezvoltare care, direct sau indirect, separat sau cumulate cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect oricare dintre următoarele elemente:

restrângerea libertății părților de a desfășura, independent sau în cooperare cu terți, activități de cercetare și dezvoltare, fie într-un domeniu fără nicio legătură cu domeniul vizat de acordul de cercetare și dezvoltare, fie, după încheierea activităților comune sau remunerate de cercetare și dezvoltare, în domeniul vizat de acesta sau într-un domeniu care are legătură cu acesta;

limitarea producției sau a vânzărilor, cu excepția:

stabilirii unor obiective de producție, atunci când exploatarea în comun a rezultatelor include fabricarea în comun a produselor contractuale;

stabilirii unor obiective de vânzare, atunci când exploatarea în comun a rezultatelor include distribuția în comun a produselor contractuale sau concesionarea licențelor în comun pentru tehnologiile contractuale în sensul articolului 1 alineatul (1) litera (m) punctul (i) sau (ii);

practicilor care constituie specializare în contextul exploatării; și

restrângerii libertății părților de a produce, vinde, ceda sau concesiona produse, tehnologii sau procedee care concurează cu produsele sau tehnologiile contractuale pe perioada pentru care părțile au convenit să exploateze în comun rezultatele;

stabilirea prețurilor pentru vânzarea produsului contractual sau pentru concesionarea licențelor pentru tehnologiile contractuale terților, cu excepția stabilirii prețurilor practicate în cazul clienților direcți sau a stabilirii taxelor de licență percepute de la licențiații direcți în cazul în care exploatarea în comun a rezultatelor include distribuția în comun a produselor contractuale sau concesionarea licențelor în comun pentru tehnologiile contractuale în temeiul articolului 1 alineatul (1) litera (m) punctul (i) sau (ii);

restricția referitoare la teritoriul în care sau la clienții cărora părțile le pot vinde în mod pasiv produsele contractuale sau le pot concesiona tehnologiile contractuale, cu excepția obligației de a ceda licența rezultatelor, în mod exclusiv, unei alte părți;

obligația de a nu efectua vânzări active ale produselor sau ale tehnologiilor contractuale pe teritorii sau către clienți care nu au fost repartizate exclusiv uneia dintre părți în funcție de specializarea în contextul exploatării sau de a limita aceste vânzări;

obligația de a refuza satisfacerea cererilor provenind de la clienți de pe teritoriul părților sau de la clienți repartizați altfel între părți în funcție de specializarea în contextul exploatării, care ar vinde produsele contractuale în alte teritorii din interiorul pieței interne;

obligația de a restrânge posibilitatea, pentru utilizatori sau pentru distribuitori, de a obține produse contractuale de la alți distribuitori de pe piața internă.

Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică următoarelor obligații cuprinse în acordurile de cercetare și dezvoltare:

obligația de a nu contesta, după realizarea lucrărilor de cercetare și dezvoltare, valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală deținute de către părți pe piața internă și exploatate în vederea cercetării și dezvoltării sau, după sfârșitul acordului de cercetare și dezvoltare, valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală deținute de părți pe piața internă și care protejează rezultatele cercetării și dezvoltării, fără a aduce atingere posibilității de a pune capăt acordului de cercetare și dezvoltare în cazul în care una dintre părți ar contesta valabilitatea unor asemenea drepturi de proprietate intelectuală;

obligația de a nu acorda terților licențe de fabricație a produselor contractuale sau de utilizare a tehnologiilor contractuale decât dacă exploatarea de către cel puțin una dintre părți a rezultatelor realizate din cercetarea și dezvoltarea în comun sau din activitățile remunerate de cercetare și dezvoltare este prevăzută în acord și este efectuată în cadrul pieței interne față de terți.

În scopul aplicării pragului cotei de piață prevăzut la articolul 4, se aplică următoarele reguli:

cota de piață se calculează pe baza valorii vânzărilor pe piață; în cazul în care datele privind valoarea vânzărilor pe piață nu sunt disponibile, estimările bazate pe alte informații demne de încredere privind piața, inclusiv volumul vânzărilor pe piață, pot fi folosite la stabilirea cotei de piață a părților;

cota de piață se calculează pe baza datelor corespunzătoare anului calendaristic precedent;

cota de piață deținută de societățile menționate la articolul 1 alineatul (2) al doilea paragraf litera (e) se împarte în mod egal fiecărei societăți care dispune de drepturile sau puterile prevăzute la litera (a) din respectivul paragraf;

în cazul în care cota de piață prevăzută la articolul 4 alineatul (3) este la început mai mică sau egală cu 25 %, dar trece ulterior de acest prag fără a depăși 30 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi după anul în cursul căruia pragul de 25 % a fost depășit pentru prima oară;

în cazul în care cota de piață prevăzută la articolul 4 alineatul (3) este la început mai mică sau egală cu 25 %, dar trece ulterior de 30 %, exceptarea prevăzută la articolul 2 continuă să se aplice pe o perioadă de un an calendaristic după anul în decursul căruia nivelul de 30 % a fost depășit pentru prima oară;

beneficiul literelor (d) și (e) nu poate fi cumulat astfel încât să depășească o durată de doi ani calendaristici.

Interdicția prevăzută la articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică în perioada 1 ianuarie 2011-31 decembrie 2012 pentru acordurile care sunt deja în vigoare la 31 decembrie 2010 și care nu îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de prezentul regulament, dar care îndeplinesc condițiile de exceptare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2659/2000.

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2011.

Expiră la 30 iunie 2023.