Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 561/2006 și (UE) nr. 165/2014 și a Directivei 2002/15/CE în ceea ce privește legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

Prezenta directivă stabilește condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CE) nr. 561/2006 și (UE) nr. 165/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Statele membre organizează un sistem de controale corespunzătoare și regulate cu privire la aplicarea corectă și consecventă prevăzută la articolul 1, atât în trafic cât și la sediile întreprinderilor tuturor categoriilor de transport.

În măsura în care încă nu este cazul, până la 1 mai 2007, statele membre conferă agenților autorizați să desfășoare inspecții competențele legale adecvate, care să le permită să-și îndeplinească corect obligațiile cu privire la inspecții prevăzute de prezenta directivă.

Fiecare stat membru organizează controalele în așa fel încât cel puțin 3 % din zilele lucrate de către conducătorii auto ai vehiculelor care intră sub incidența Regulamentelor (CE) nr. 561/2006 și (UE) nr. 165/2014 să fie verificate. În cursul controlului în trafic, conducătorul auto are permisiunea de a contacta sediul central, managerul de transport sau orice altă persoană sau entitate pentru a furniza, înainte de terminarea controlului în trafic, oricare dintre dovezile care se dovedesc a nu fi disponibile la bord; acest lucru nu aduce atingere obligației conducătorului auto de a asigura utilizarea corespunzătoare a aparatelor tahograf.

Fiecare stat membru organizează controale privind respectarea Directivei 2002/15/CE ținând seama de sistemul de clasificare în funcție de gradul de risc prevăzut la articolul 9 din prezenta directivă. Controalele respective vizează o întreprindere dacă unul sau mai mulți dintre conducătorii auto ai acesteia au încălcat în mod continuu sau grav Regulamentul (CE) nr. 561/2006 sau Regulamentul (UE) nr. 165/2014.

Informațiile transmise Comisiei în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și cu articolul 13 din Directiva 2002/15/CE includ numărul conducătorilor auto controlați în trafic, numărul controalelor la sediile întreprinderilor, numărul de zile lucrătoare controlate și numărul și tipul de încălcări semnalate, și indică dacă se transportau persoane sau mărfuri.

Statele membre se asigură că datele statistice colectate în cadrul controalelor organizate în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) și (3) sunt defalcate în următoarele categorii:

pentru controale în trafic:

tipul rutei (autostradă, drum național sau drum secundar), și țara în care a fost înmatriculat vehiculul verificat, pentru evitarea oricărei discriminări;

tipul tahografului: analogic sau digital;

pentru controalele la sediu:

tipul activității de transport, și anume internațional sau intern, de călători sau mărfuri, în interes propriu sau în contul altcuiva;

mărimea parcului de autovehicule al întreprinderii;

tipul tahografului: analogic sau digital.

Aceste date statistice sunt prezentate Comisiei din doi în doi ani și se publică într-un raport.

Autoritățile competente din statele membre țin evidența datelor colectate pentru anul anterior.

Întreprinderile responsabile pentru conducătorii auto păstrează pe parcursul unui an documentele, rezultatele și celelalte date pertinente care le sunt transmise de către autoritățile de control cu privire la controalele efectuate la sediul lor și/sau asupra conducătorilor auto ai acestora în trafic.

Orice alte clarificări suplimentare cu privire la definirea categoriilor menționate la literele (a) și (b) se stabilesc de către Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

Se organizează controale în trafic în locuri diferite și la toate orele, acoperind o porțiune suficient de extinsă a rețelei de drumuri, astfel încât să fie dificilă evitarea punctelor de control.

Statele membre se asigură că:

se adoptă suficiente dispoziții pentru punctele de control situate pe drumuri existente sau în fază de proiect sau în apropierea acestora și, dacă este necesar, pentru ca stațiile de întreținere și alte locuri sigure de pe autostrăzi să poată funcționa ca puncte de control;

se efectuează controale pe baza unui sistem de rotație aleatoriu, cu un echilibru geografic corespunzător.

Elementele care trebuie verificate în cadrul controalelor în trafic sunt stabilite în anexa I partea A. În cazul în care circumstanțele impun acest lucru, controalele se pot concentra asupra unui element specific.

Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (2), controalele în trafic se efectuează fără discriminare. În special, agenții de control nu fac discriminări pe baza nici unuia din motivele următoare:

țara în care a fost înmatriculat vehiculul;

țara de reședință a conducătorului auto;

țara în care își are sediul întreprinderea;

punctul de plecare și de sosire al călătoriei;

tipul tahografului: analogic sau digital.

Agenții de control dispun de:

o listă a principalelor elemente care trebuie verificate, în conformitate cu anexa I partea A;

echipamente de control standard, în conformitate cu anexa II.

În cazul în care, într-un stat membru, în cadrul unui control în trafic al conducătorului unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru se constată că există temeiuri pentru a se presupune că au fost comise încălcări care nu pot fi identificate în timpul controlului, din lipsa datelor necesare, autoritățile competente ale statelor membre în cauză își oferă asistență reciprocă pentru a clarifica situația.

Statele membre efectuează, cel puțin de șase ori pe an, controale în trafic concertate asupra conducătorilor auto și asupra vehiculelor care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau a Regulamentului (UE) nr. 165/2014. În plus, statele membre depun eforturi pentru a organiza controale concertate la sediile întreprinderilor.

Aceste controale concertate se efectuează în același timp de către autoritățile de control a două sau mai multe state membre, fiecare acționând pe propriul teritoriu.

Controalele la sediile întreprinderilor se organizează luându-se în considerare experiența anterioară în ceea ce privește diferitele categorii de transport și de întreprinderi. De asemenea, aceste controale se efectuează și în cazul în care în trafic s-au constat încălcări grave ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 sau ale Directivei 2002/15/CE.

Controalele la sediile întreprinderilor cuprind elementele menționate în anexa I, partea A și partea B.

Agenții de control dispun de:

o listă a principalelor elemente care trebuie verificate, în conformitate cu anexa I partea A și B;

echipamente de control standard, în conformitate cu anexa II.

În cadrul unui control, agenții de control dintr-un stat membru țin seama de toate informațiile furnizate de organismul de legătură desemnat al unui alt stat membru, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1), privind activitățile întreprinderii respective în celălalt stat membru.

În sensul alineatelor (1)-(4), controalele efectuate la sediile autorităților competente, pe baza documentelor sau datelor pertinente furnizate de către întreprinderi la cererea autorităților menționate anterior, au același statut ca și controalele efectuate la sediile întreprinderilor.

Statele membre desemnează un organism cu următoarele sarcini:

asigurarea coordonării cu organisme echivalente din celelalte state membre în cauză cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolul 5;

transmiterea, din doi în doi ani, a unor rapoarte statistice către Comisie în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006;

responsabilitatea, în primul rând, de a asista autoritățile competente ale altor state membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6);

pentru a asigura schimbul de informații cu celelalte state membre în temeiul articolului 8 din prezenta directivă în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive și a Directivei 2002/15/CE.

Statele membre informează Comisia cu privire la desemnarea acestui organism, iar Comisia informează celelalte state membre în consecință.

Schimbul de date, de experiență și de informații între statele membre este încurajat în primul rând, dar nu exclusiv, prin intermediul comitetului menționat la articolul 12 alineatul (1) și al oricărui alt organism pe care Comisia îl poate desemna prin acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

Informațiile furnizate bilateral în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 fac, de asemenea, obiectul unui schimb între organismele desemnate notificate Comisiei în conformitate cu articolul 7 din prezenta directivă:

cel puțin o dată la șase luni după intrarea în vigoare a prezentei directive;

la cererea motivată a unui stat membru în cazuri individuale.

Un stat membru transmite informațiile cerute de către un alt stat membru în temeiul alineatului (1) litera (b) în termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii. Statele membre pot conveni de comun acord asupra unui termen mai scurt. În cazurile urgente sau în cazuri care necesită doar o simplă consultare a evidențelor, precum evidențele unui sistem de clasificare în funcție de gradul de risc, informațiile solicitate se furnizează în termen de trei zile lucrătoare.

Schimbul de informații prevăzut la prezentul articol este pus în aplicare prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (IMI) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Acest lucru nu se aplică schimburilor de informații între statele membre prin intermediul unor consultări directe a registrelor electronice naționale menționate la articolul 16 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului.

Statele membre introduc un sistem de clasificare în funcție de gradul de risc pentru întreprinderi pe baza numărului relativ și a gravității încălcărilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 sau ale dispozițiilor naționale de transpunere a Directivei 2002/15/CE, comise de fiecare întreprindere.

Întreprinderile clasificate ca prezentând un grad de risc ridicat fac obiectul unor controale mai riguroase și mai frecvente. Criteriile și normele de punere în aplicare a unui astfel de sistem sunt examinate de comitetul prevăzut la articolul 12, în vederea stabilirii unui sistem pentru schimbul de informații cu privire la cele mai bune practici.

În anexa III se stabilește o listă inițială a încălcărilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014, precum și gradul de gravitate al acestora.

Pentru a facilita controalele selective în trafic, datele din sistemul național de clasificare în funcție de gradul de risc sunt accesibile tuturor autorităților de control competente din statul membru în cauză în momentul controlului.

Statele membre pun la dispoziție informațiile din sistemul lor național de clasificare în funcție de gradul de risc, acordând acces direct, prin registrele electronice naționale interoperabile menționate la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, autorităților competente din alte state membre în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

Până la 1 mai 2009 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport ce conține o analiză a sancțiunilor prevăzute în legislația statelor membre pentru încălcările grave.

Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, linii directoare cu privire la cele mai bune practici în domeniul controlului. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

Statele membre procedează împreună la organizarea de programe de formare cu privire la cele mai bune practici cel puțin o dată pe an și facilitează schimbul, cel puțin o dată pe an, de angajați din cadrul organismelor de legătură intracomunitară specifice cu omologii acestora din alte state membre.

Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o abordare comună în ceea ce privește înregistrarea și controlul perioadelor în care este desfășurată o altă muncă, conform definiției de la articolul 4 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, ce include forma înregistrării și situațiile concrete în care se va desfășura, și în ceea ce privește înregistrarea și controlul perioadelor de cel puțin o săptămână în care conducătorul auto nu se află în vehicul și nu poate desfășura activități cu acel vehicul. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2) din prezenta directivă.

Statele membre se asigură că agenții de control sunt bine formați pentru executarea atribuțiilor care le revin.

Comisia este asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014. Comitetul menționat este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

La cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în special în următoarele scopuri:

promovarea unei abordări comune cu privire la aplicarea prezentei directive;

încurajarea coerenței abordărilor între autoritățile de control și a unei interpretări armonizate a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 între autoritățile de control;

facilitarea dialogului dintre sectorul transporturilor și autoritățile de control.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2) din prezenta directivă.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentei directive, Uniunea deschide negocieri cu țările terțe în cauză în vederea aplicării unor norme echivalente cu cele prevăzute de prezenta directivă.

Până la finalizarea acestor negocieri, statele membre includ în rapoartele lor către Comisie datele cu privire la controalele efectuate asupra vehiculelor din țări terțe, în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15a în ceea ce privește modificarea anexelor I și II în vederea introducerii adaptărilor necesare care să reflecte evoluțiile în materie de bune practici.

Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 1 august 2020. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de 5 ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 15 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (3) și al articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Statele membre pun în aplicare până la 1 aprilie 2007 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de îndată de către statele membre textele respectivelor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Directiva 88/599/CE se abrogă.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

PARTEA A

CONTROALE ÎN TRAFIC

Controalele în trafic abordează, în general, următoarele aspecte:

duratele de conducere zilnice și săptămânale, pauzele și perioadele de repaus zilnic și săptămânal; de asemenea, foile de înregistrare pentru zilele precedente care trebuie transportate la bordul vehiculului în conformitate cu articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 și/sau datele înregistrate pentru aceeași perioadă pe cardul conducătorului auto și/sau în memoria aparatului de înregistrare în conformitate cu anexa II la prezenta directivă și/sau pe foile imprimate;

pentru perioada menționată la articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, toate cazurile de depășire a vitezei permise a vehiculului, definite ca perioade de peste un minut în care viteza vehiculului este mai mare de 90 km/h pentru vehiculele din categoria N3 sau de 105 km/h pentru vehiculele din categoria M3 (categoriile N3 și M3 astfel cum sunt definite în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului);

Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directiva-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

dacă este cazul, vitezele instantanee atinse de vehicul, astfel cum sunt înregistrate de către aparatul de înregistrare pe o perioadă care nu depășește ultimele 24 de ore de utilizare a vehiculului;

funcționarea corectă a aparatului de înregistrare (determinarea unui posibil abuz asupra aparaturii și/sau a cardului conducătorului auto și/sau a foilor de înregistrare) sau, dacă este cazul, prezența documentelor prevăzute la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006;

după caz și în conformitate cu principiile de securitate, o verificare a aparatului de control cu care sunt echipate vehiculele pentru a detecta montarea și/sau utilizarea unei/unor instalații destinate să distrugă, să elimine, să manipuleze sau să modifice orice date sau destinate să interfereze cu orice fracțiune a unui schimb electronic de date între părțile componente ale aparatului de control sau destinate să împiedice sau să distorsioneze datele înainte de criptare în unul dintre modurile enumerate anterior;

timpul de lucru săptămânal maxim extins de 60 de ore, conform articolului 4 litera (a) din Directiva 2002/15/CE; alt timp de lucru săptămânal, conform articolelor 4 și 5 din Directiva 2002/15/CE, numai în cazul în care tehnologia face posibilă efectuarea unor controale eficace.

PARTEA B

CONTROALE LA SEDIILE ÎNTREPRINDERILOR

La sediile întreprinderilor se verifică următoarele elemente, pe lângă cele stabilite în partea A:

perioadele săptămânale de repaus și perioadele de conducere a vehiculului dintre aceste perioade de odihnă;

respectarea limitării la două săptămâni a duratei de conducere a vehiculului;

foile de înregistrare, datele și imprimările provenind de la unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto;

Respectarea timpului de lucru săptămânal mediu maxim, a pauzelor și a cerințelor privind munca de noapte, conform articolelor 4, 5 și 7 din Directiva 2002/15/CE;

Respectarea obligațiilor care le revin întreprinderilor în ceea ce privește plata spațiilor de cazare pentru conducătorii auto și organizarea muncii acestora, în conformitate cu articolul 8 alineatele (8) și (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

În cazul în care se constată o încălcare, statele membre pot, dacă este necesar, să verifice responsabilitatea partajată a altor instigatori sau complici din lanțul de transport, cum ar fi expeditorii, agenții de expediție sau contractanții, precum și să verifice dacă dispozițiile contractelor de furnizare de servicii de transport respectă Regulamentele (CE) nr. 561/20016 și (UE) nr. 165/2014.

duratele de conducere zilnice și săptămânale, pauzele și perioadele de repaus zilnic și săptămânal; de asemenea, foile de înregistrare pentru zilele precedente care trebuie transportate la bordul vehiculului în conformitate cu articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 și/sau datele înregistrate pentru aceeași perioadă pe cardul conducătorului auto și/sau în memoria aparatului de înregistrare în conformitate cu anexa II la prezenta directivă și/sau pe foile imprimate;

pentru perioada menționată la articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, toate cazurile de depășire a vitezei permise a vehiculului, definite ca perioade de peste un minut în care viteza vehiculului este mai mare de 90 km/h pentru vehiculele din categoria N3 sau de 105 km/h pentru vehiculele din categoria M3 (categoriile N3 și M3 astfel cum sunt definite în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului);

dacă este cazul, vitezele instantanee atinse de vehicul, astfel cum sunt înregistrate de către aparatul de înregistrare pe o perioadă care nu depășește ultimele 24 de ore de utilizare a vehiculului;

funcționarea corectă a aparatului de înregistrare (determinarea unui posibil abuz asupra aparaturii și/sau a cardului conducătorului auto și/sau a foilor de înregistrare) sau, dacă este cazul, prezența documentelor prevăzute la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006;

după caz și în conformitate cu principiile de securitate, o verificare a aparatului de control cu care sunt echipate vehiculele pentru a detecta montarea și/sau utilizarea unei/unor instalații destinate să distrugă, să elimine, să manipuleze sau să modifice orice date sau destinate să interfereze cu orice fracțiune a unui schimb electronic de date între părțile componente ale aparatului de control sau destinate să împiedice sau să distorsioneze datele înainte de criptare în unul dintre modurile enumerate anterior;

timpul de lucru săptămânal maxim extins de 60 de ore, conform articolului 4 litera (a) din Directiva 2002/15/CE; alt timp de lucru săptămânal, conform articolelor 4 și 5 din Directiva 2002/15/CE, numai în cazul în care tehnologia face posibilă efectuarea unor controale eficace.

perioadele săptămânale de repaus și perioadele de conducere a vehiculului dintre aceste perioade de odihnă;

respectarea limitării la două săptămâni a duratei de conducere a vehiculului;

foile de înregistrare, datele și imprimările provenind de la unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto;

Respectarea timpului de lucru săptămânal mediu maxim, a pauzelor și a cerințelor privind munca de noapte, conform articolelor 4, 5 și 7 din Directiva 2002/15/CE;

Respectarea obligațiilor care le revin întreprinderilor în ceea ce privește plata spațiilor de cazare pentru conducătorii auto și organizarea muncii acestora, în conformitate cu articolul 8 alineatele (8) și (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

ANEXA IIEchipamentele standard care trebuie să se afle la dispoziția unităților de control

ANEXA II

Echipamentele standard care trebuie să se afle la dispoziția unităților de control

Statele membre se asigură că la dispoziția unităților de control care îndeplinesc atribuțiile menționate în anexa I se pun următoarele echipamente standard:

echipamente capabile de descărcarea datelor din unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto de pe tahograf, de citirea datelor, analizarea datelor și/sau transmiterea rezultatelor către o bază de date spre analiză;

echipamente pentru verificarea foilor de tahograf;

aparatură specifică de analiză, cu soft adecvat, pentru a verifica și a confirma semnătura digitală atașată datelor, precum și soft specific de analiză pentru a stabili în detaliu variațiile de viteză ale vehiculelor înainte de inspectarea aparatului de control al acestora.

echipamente capabile de descărcarea datelor din unitatea montată pe vehicul și de pe cardul conducătorului auto de pe tahograf, de citirea datelor, analizarea datelor și/sau transmiterea rezultatelor către o bază de date spre analiză;

echipamente pentru verificarea foilor de tahograf;

aparatură specifică de analiză, cu soft adecvat, pentru a verifica și a confirma semnătura digitală atașată datelor, precum și soft specific de analiză pentru a stabili în detaliu variațiile de viteză ale vehiculelor înainte de inspectarea aparatului de control al acestora.

ANEXA III

ANEXA III

1.Grupe de încălcări ale Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (Perioadele de conducere și de repaus)

2.Grupe de încălcări ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului () (Tahograf)