Poziția comună a Consiliului din 21 mai 2002 privind primirea temporară a anumitor palestinieni de către state membre ale Uniunii Europene (2002/400/PESC)

Prezenta poziție comună se referă la 13 palestinieni din grupul de palestinieni care au făcut obiectul memorandumului de înțelegere încheiat la 5 mai 2002 între Autoritatea Palestiniană și Guvernul israelian privind evacuarea pașnică a Bisericii Nașterii Domnului din Bethleem și care au acceptat să fie transferați temporar către și primiți de state membre ale Uniunii Europene.

Cei 13 palestinieni menționați la articolul 1 urmează a fi primiți temporar și exclusiv din rațiuni umanitare de următoarele state membre: Belgia, Grecia, Spania, Irlanda, Italia, Cipru și Portugalia.

Fiecare dintre statele membre menționate la articolul 2 eliberează pentru palestinienii pe care îi primește un permis național de intrare și ședere pe teritoriul său pentru o perioadă maximă de 30 de luni.

Validitatea acestui permis este limitată la teritoriul statului membru în cauză, care ia măsurile adecvate în această privință. Eliberarea permiselor se poate subordona unor condiții speciale care trebuie acceptate de palestinienii în cauză înainte de sosirea lor.

Fiecare stat membru menționat la articolul 2 ia măsurile adecvate, în cadrul sistemului său juridic, pentru a asigura securitatea personală a palestinienilor pe care îi primește și pentru a evita ca aceștia să aducă atingere ordinii publice sau securității interne a statelor membre.

Pe lângă obligațiile care le revin în temeiul dispozițiilor existente ale dreptului comunitar și ale actelor adoptate în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre schimbă între ele orice informație care ar putea fi relevantă pentru aplicarea corectă a măsurilor adoptate în temeiul prezentei poziții comune, inclusiv informațiile care ar putea fi necesare pentru a permite identificarea persoanelor menționate la articolul 1.

Aspectele legate de cazare, condiții de trai, relații cu membrii familiei, accesul la locuri de muncă sau la formare profesională sunt reglementate de legislația națională a fiecărui stat membru de primire. Cu toate acestea, statele membre menționate la articolul 2 își furnizează reciproc și furnizează altor state care solicită acest lucru informații relevante în legătură cu aceste aspecte, pentru a încuraja, pe cât posibil, un tratament comparabil.

În cazul în care unui stat membru menționat la articolul 2 i se solicită de către un stat terț să extrădeze un palestinian pe care l-a primit, statul membru în cauză informează, fără întârziere, celelalte state membre în această privință. Înainte de a lua o decizie în legătură cu răspunsul pe care ar trebui să îl dea acestei cereri de extrădare în conformitate cu practicile sale juridice naționale, acesta consultă celelalte state membre, în cadrul Consiliului, pentru a examina situația și a stabili dacă statele membre pot aborda chestiunea în cauză dintr-o perspectivă comună.

Consiliul urmărește aplicarea prezentei poziții comune și o evaluează în termen de 29 de luni de la adoptarea sa sau mai devreme, în cazul în care unul dintre membrii săi solicită acest lucru.

Prezenta poziție comună produce efecte la data adoptării.

Prezenta poziție comună se publică în Jurnalul Oficial.