Directiva 2001/101/CE a Comisiei din 26 noiembrie 2001 de modificare a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora, în special articolul 6 alineatul (6) al doilea paragraf, prima liniuță,

Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind condițiile de sănătate referitoare la schimburile intracomunitare de carne proaspătă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 95/23/CE, conține o definiție a cărnii, elaborată în scopul igienei și protecției sănătății publice. Această definiție acoperă toate părțile animale care pot fi folosite în consumul uman. Cu toate acestea, aceasta nu corespunde percepției consumatorului asupra cărnii și nu informează consumatorul asupra adevăratei naturi a produsului căruia i se atribuie termenul carne.

Mai multe state membre au adoptat o definiție a termenului carne pentru etichetarea produselor care conțin carne. Cu toate acestea, diversitatea abordărilor naționale a condus la dificultăți care afectează negativ funcționarea pieței interne și determină necesitatea elaborării unei definiții armonizate.

Anexa I la Directiva 2000/13/CE definește anumite categorii de ingrediente pentru care denumirea categoriei se poate substitui denumirii ingredientului avut în vedere pentru a fi inclus în lista ingredientelor.

Categoria carne nu se definește în anexa menționată, ceea ce creează dificultăți în aplicarea Directivei 2000/13/CE, în special în privința indicării listei de ingrediente și a declarației cantitative a ingredientelor. Prin urmare, este necesară o definiție armonizată care să corespundă denumirii categoriei carne de pentru aplicarea Directivei 2000/13/CE.

Având în vedere dreptul consumatorilor de a fi bine și clar informați astfel încât să își poată alege alimentele și să aprecieze diferențele între prețurile de vânzare, menționarea speciei sau a speciilor folosite trebuie să însoțească denumirea categoriei.

Definiția se aplică exclusiv etichetării produselor care conțin carne ca ingredient. Aceasta nu se aplică, prin urmare, etichetării cărnii secționate sau a părților anatomice care sunt comercializate ca atare.

Carnea separată mecanic diferă într-un grad foarte mare de carnea percepută de consumatori. Prin urmare, aceasta trebuie exclusă din domeniul de aplicare a definiției.

În consecință, aceasta trebuie denumită prin denumirea specifică de carne separată mecanic și prin denumirea speciei, în conformitate cu regula prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Directiva 200/13/CE. Această normă de etichetare se aplică produselor cuprinse în definiția comunitară pentru carne separată mecanic.

Celelalte părți animale care pot fi folosite pentru consumul uman, dar care nu sunt conținute în definiția termenului carne realizată în scopul etichetării, trebuie să fie și ele desemnate prin denumirea specifică în conformitate cu același principiu.

În vederea determinării conținutului de carne din produse într-o manieră uniformă, trebuie stabilite limite maxime pentru conținutul de grăsimi și țesut conjunctiv din produse care pot primi denumirea categoriei carne de. Aceste limite nu aduc atingere dispozițiilor speciale care reglementează carnea tocată și preparatele pe bază de carne tocată prevăzute în Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne.

Dacă aceste limite maxime sunt depășite, dar toate celelalte criterii pentru definirea cărnii sunt respectate, conținutul de carne de trebuie să fie modificat în minus, în mod corespunzător, iar lista ingredientelor trebuie să menționeze, pe lângă termenul carne de, prezența grăsimilor și/sau a țesutului conjunctiv.

Este, de asemenea, necesară stabilirea unei metode armonizate pentru determinarea conținutului de țesut conjunctiv.

Directiva 2000/13/CE trebuie modificată în consecință.

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse alimentare,

Anexa I la Directiva 2000/13/CE se modifică în conformitate cu textul care figurează în anexa la prezenta directivă.

Statele membre autorizează comerțul cu produse care sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE de la 1 ianuarie 2003.

Începând cu 1 iulie 2003, statele membre interzic comerțul cu produse care nu sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2002. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXĂ

ANEXĂ

La anexa I la Directiva 2000/13/CE, se adaugă următorul text:

Tabelul 1

Tabelul 2