Decizia Consiliului din 27 martie 2000 de autorizare a directorului Europol să inițieze negocieri cu privire la acordurile cu state terțe și cu organisme din afara Uniunii Europene (2000/C 106/01)

având în vedere articolul 42 alineatul (1), articolul 10 alineatul (4) și articolul 18 al Convenției privind înființarea Oficiului European de Poliție (Convenția Europol)

având în vedere Actul Consiliului din 3 noiembrie 1998 de stabilire a normelor privind relațiile externe ale Europol cu statele terțe și organismele din afara Uniunii Europene, în special articolul 2,

având în vedere Actul Consiliului din 3 noiembrie 1998 de stabilire a normelor privind primirea de către Europol a unor informații provenite de la organismele terțe, în special articolul 2,

având în vedere Actul Consiliului din 12 martie 1999 de adoptare a normelor privind transmiterea datelor cu caracter personal de către Europol statelor și organismelor terțe, în special articolele 2 și 3,

Stabilirea unor relații corespunzătoare între Europol și state și organisme terțe poate spori eficiența luptei Europolului împotriva formelor organizate de criminalitate.

Prezenta decizie îl autorizează pe directorul Europol să angajeze negocieri cu un prim grup de state terțe și organisme din afara Uniunii Europene, selectate cu respectarea cerințelor operaționale și a necesității de a lupta eficient împotriva formelor organizate de criminalitate prin intermediul Europol.

Prezenta decizie nu exclude posibilitatea pe care o are Consiliul de a adăuga pe această listă, printr-o decizie ulterioară, alte state terțe și organisme din afara Uniunii Europene.

Consiliul a făcut o declarație cu privire la articolul 42 din Convenția Europol, prin care cere ca Europol să stabilească cu prioritate relații cu organismele competente ale acelor state cu care Comunitățile Europene și statele membre au stabilit un dialog structurat.

Directorul Europol nu poate angaja negocieri referitoare la transmiterea datelor cu caracter personal decât după ce Consiliul s-a asigurat că nu există obstacole în calea angajării unor asemenea negocieri, având în vedere actele cu putere de lege și practicile administrative în domeniul protecției datelor cu caracter personal ale statului terț sau ale organismului în cauză din afara Uniunii Europene,

În condițiile definite prin prezenta decizie, directorul Europol este autorizat să inițieze negocieri cu statele terțe și organismele din afara Uniunii Europene prevăzute la articolul 2.

În măsura în care se prevede realizarea unui schimb de date cu caracter personal, acordurile care vor fi negociate trebuie să conțină dispoziții privind primirea datelor de către Europol, tipul de date care se vor transmite, precum și scopul în care acestea vor fi transmise sau utilizate, și trebuie să prevadă că toate dispozițiile pertinente din Convenția Europol și din regulamentele de aplicare a acesteia vor fi pe deplin respectate.

În măsura în care se prevede realizarea unui schimb de informații care trebuie să rămână confidențiale, acordurile cuprind dispoziții referitoare la protejarea confidențialității, în conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Convenția Europol.

Acordurile pot cuprinde dispoziții privind detașarea la Europol a ofițerilor de legătură din țări și organisme terțe și, după caz, detașarea unor ofițeri de legătură ai Europol.

Cu toate acestea, în cazul în care se urmărește încheierea unui acord privind transmiterea de către Europol a datelor cu caracter personal unor state terțe și unor organisme din afara Uniunii Europene, directorul Europol nu poate iniția negocieri decât după ce Consiliul, hotărând în unanimitate, a decis, pe baza unui raport prezentat de Consiliul de Administrație al Europol, că nu există obstacole la deschiderea unor asemenea negocieri. Consiliul de Administrație consultă autoritatea comună de control cu privire la aceste rapoarte. Hotărând cu privire la începerea negocierilor, Consiliul ia în considerare articolul 2 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (3) din normele privind transmiterea datelor cu caracter personal de către Europol unor state și organisme terțe.

Sub rezerva resurselor umane și financiare de care dispune Europol, se încep negocieri cu următoarele state terțe și organisme din afara Uniunii Europene:

Statele terțe (în ordine alfabetică):

Albania

Australia

Bolivia

Bosnia și Herțegovina

Bulgaria

Canada

China

Cipru

Croația

Columbia

Elveția

Estonia

Federația Rusă

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRIM)

India

Islanda

Israel

Letonia

Liechtenstein

Lituania

Malta

Maroc

Moldova

Monaco

Muntenegru

Norvegia

Peru

Polonia

Republica Federală Iugoslavia;

Republica Cehă

România

Slovacia

Slovenia

Statele-Unite ale Americii

Turcia

Ucraina

Ungaria.

Organisme din afara Uniunii Europene (în ordine alfabetică):

Biroul de control al drogurilor și de prevenire a infracțiunilor

OIPC-Interpol

Organizația Mondială a Vămilor.

PNUCID (Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Controlul Internațional al Drogurilor).

Albania

Australia

Bolivia

Bosnia și Herțegovina

Bulgaria

Canada

China

Cipru

Croația

Columbia

Elveția

Estonia

Federația Rusă

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FRIM)

India

Islanda

Israel

Letonia

Liechtenstein

Lituania

Malta

Maroc

Moldova

Monaco

Muntenegru

Norvegia

Peru

Polonia

Republica Federală Iugoslavia;

Republica Cehă

România

Slovacia

Slovenia

Statele-Unite ale Americii

Turcia

Ucraina

Ungaria.

Biroul de control al drogurilor și de prevenire a infracțiunilor

OIPC-Interpol

Organizația Mondială a Vămilor.

PNUCID (Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Controlul Internațional al Drogurilor).

Consiliul de Administrație, pronunțându-se în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din prezenta decizie, hotărăște în legătură cu prioritățile acestor negocieri, ținând cont de declarația Consiliului cu privire la articolul 42 din Convenția Europol.

Fără a aduce atingere prevederilor articolului 1 alineatul (5), Europol inițiază negocierile prevăzute în prezenta decizie, de îndată ce Consiliul de Administrație s-a asigurat că aceste negocieri au fost corect pregătite. Consiliul de Administrație poate da directorului Europol orice altă instrucțiune referitoare la negocieri pe care o consideră utilă în această privință.

Consiliul de administrație este informat în permanență despre stadiul negocierilor. Un raport intermediar de activitate îi este prezentat o dată la șase luni, primul trebuind să îi fie prezentat până la 1 ianuarie 2001.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial.

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării.