Directiva nr. 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare

SECȚIUNEA I

Dispozițiile prezentei directive se aplică:

oricărui sistem definit în conformitate cu articolul 2 litera (a) reglementat de legea unui stat membru și care operează în orice devize, în euro sau în diverse monede convertite în cadrul sistemului;

oricărui participant la un astfel de sistem;

garanțiilor suplimentare constituite în legătură cu:

participarea la sistem sau

operațiunile efectuate de băncile centrale ale statelor membre sau de Banca Centrală Europeană în cadrul atribuțiilor lor de bănci centrale.

În sensul prezentei directive:

sistem înseamnă un acord formal:

între trei sau mai mulți participanți, în afară de operatorul de sistem al sistemului respectiv, un potențial agent de decontare, un potențial partener central, o potențială casă de compensație sau chiar un potențial participant indirect, cu norme comune și sisteme standardizate pentru compensarea, prin intermediul sau nu al unui partener central, sau executarea ordinelor de transfer între participanți;

reglementat de legea unui stat membru care a fost ales de către participanți; cu toate acestea, participanții nu pot alege decât legea unui stat membru în care cel puțin unul dintre ei are sediul central și

desemnat ca sistem, fără a aduce atingere altor condiții mai stricte cu aplicare generală stabilite de legislația națională, și notificat Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe de către statul membru a cărui lege este aplicabilă, după ce statul membru respectiv se asigură că normele care reglementează sistemul sunt adecvate.

instituție înseamnă:

o instituție de credit în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, inclusiv entitățile enumerate la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE;

o firmă de investiții în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, cu excepția instituțiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din directiva respectivă;

autorități publice și întreprinderi garantate public; sau

orice întreprindere al cărei sediu central este în afara Uniunii și ale cărei funcții corespund celor ale instituțiilor de credit sau firmelor de investiții din Uniune definite la prima și la a doua liniuță,care participă la un sistem și care răspunde de executarea obligațiilor financiare ce rezultă din ordinele de transfer din cadrul sistemului respectiv;

o instituție de plată în sensul definiției de la articolul 4 punctul 4 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, cu excepția unei persoane fizice sau juridice care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 32 sau 33 din directiva respectivă; sau

o instituție emitentă de monedă electronică în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului, cu excepția unei persoane juridice care beneficiază de o exceptare în temeiul articolului 9 din directiva respectivă,care participă la un sistem a cărui activitate constă în executarea ordinelor de transfer în sensul definiției de la prima liniuță de la litera (i), și care răspunde de executarea obligațiilor financiare ce rezultă din astfel de ordine de transfer din cadrul sistemului respectiv.

contraparte centrală sau CPC înseamnă o CPC astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

agent de decontare înseamnă o entitate care pune la dispoziția instituțiilor și/sau a partenerului central participante la sistem, conturi de decontare prin care sunt decontate ordinele de transfer din sistem și, după caz, acordă credite acestor instituții și/sau partenerilor centrali în scopul regularizării;

casa de compensație înseamnă o entitate care răspunde de calcularea situației nete a instituțiilor, un eventual partener central și/sau un eventual agent de decontare;

participant înseamnă o instituție, o CPC, un agent de decontare, o casă de compensație, un operator de sistem sau un membru compensator al unei CPC autorizate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

participant indirect înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem care are o relație contractuală cu un participant la sistem care execută ordinele de transfer și care îi permite participantului indirect să treacă ordinele de transfer prin sistem, cu condiția ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;

titluri de valoare înseamnă toate instrumentele la care se face referire în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

ordin de transfer înseamnă:

orice instrucțiune, dată de un participant, de plasare a unei sume de bani la dispoziția unui destinatar, efectuată prin înregistrarea în registrele unei instituții de credit, ale unei bănci centrale, ale unui partener central sau ale unui agent de decontare, precum și orice instrucțiune care are ca efect asumarea sau executarea unei obligații de plată, astfel cum este definită prin normele de funcționare a sistemului; sau

o instrucțiune dată de un participant de a se transfera titlul de proprietate asupra unui titlu de valoare sau a mai multor titluri sau de a se transfera dreptul asupra unui titlu de valoare sau a mai multor titluri printr-o înregistrare contabilă în registru sau printr-o altă modalitate;

procedura de insolvență înseamnă orice măsură colectivă prevăzută de legea unui stat membru sau a unei terțe țări, cu scopul lichidării sau reorganizării judiciare a unui participant, în cazul în care o astfel de măsură implică suspendarea sau impunerea de restricții asupra transferurilor sau plăților;

compensare înseamnă conversia într-o singură creanță netă sau obligație netă a creanțelor și obligațiilor rezultate din ordinele de transfer pe care un participant sau mai mulți participanți le emit în beneficiul unui participant sau al mai multor participanți sau le primesc de la unul ori mai mulți participanți, având ca rezultat faptul că numai o singură creanță netă poate fi exigibilă și numai o singură obligație netă este datorată;

cont de decontare înseamnă un cont deschis la o bancă centrală, la un agent de decontare sau la un partener central, utilizat pentru deținerea fondurilor și/sau a titlurilor de valoare și pentru decontarea tranzacțiilor dintre participanții la sistem;

garanții suplimentare înseamnă toate elementele de activ executabile, inclusiv, fără restricții, garanțiile financiare menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară, constituite sub forma unui gaj (inclusiv banii dați ca și gaj), o răscumpărare sau un acord similar ori sub altă formă, cu scopul de a proteja drepturile și obligațiile ce pot apărea în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie la băncile centrale ale statelor membre sau la Banca Centrală Europeană;

ziua lucrătoare include serviciile de decontare din timpul zilei și din timpul nopții și cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem;

sisteme interoperabile înseamnă două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat între ei un acord care implică executarea intersistemică a ordinelor de transfer;

operator de sistem înseamnă entitatea sau entitățile responsabile din punct de vedere juridic cu funcționarea unui sistem. Un operator de sistem poate acționa și ca agent de decontare, partener central sau casă de compensație.

SECȚIUNEA II

Ordinele de transfer și compensarea produc efecte legale și sunt opozabile terților chiar și în cazul procedurii de insolvență aplicate unui participant, cu condiția ca ordinele de transfer să fi fost introduse în sistem înainte de momentul declanșării procedurii de insolvență, definite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1). Aceasta se aplică chiar și în cazul procedurii de insolvență aplicate unui participant (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil) sau operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.În cazul în care ordinele de transfer sunt introduse în sistem ulterior declanșării procedurii de insolvență și sunt executate, astfel cum este stabilit prin normele sistemului, în cursul zilei lucrătoare în care a fost declanșată procedura, ele au caracter executoriu și sunt obligatorii pentru terți numai în cazul în care operatorul de sistem poate dovedi că, la momentul la care respectivele ordine de transfer au devenit irevocabile, nici nu a știut și nici nu ar fi trebuit să știe că a fost declanșată această procedură.

Nici un act cu putere de lege, normă administrativă, dispoziție sau uzanță privind anularea contractelor și a tranzacțiilor încheiate înaintea momentului de declanșare a procedurii de insolvență, astfel cum este definită la articolul 6 alineatul (1), nu poate conduce la anularea compensării.

Momentul intrării unui ordin de transfer în sistem este definit de normele de funcționare ale sistemului. În cazul în care în legislația internă sunt stabilite condiții care reglementează sistemul în ceea ce privește momentul intrării, normele de funcționare ale acestui sistem trebuie să fie conforme acestor condiții.

În cazul sistemelor interoperabile, fiecare sistem stabilește, conform propriilor norme, momentul intrării în sistemul său, în așa fel încât să garanteze în măsura în care este posibil că normele tuturor sistemelor interoperabile în cauză sunt coordonate în această privință. În cazul în care nu există dispoziții prevăzute expres în normele tuturor sistemelor care fac parte din sistemele interoperabile în cauză, normele unui sistem cu privire la momentul intrării nu sunt afectate de niciuna din normele celorlalte sisteme cu care acesta este interoperabil.

Statele membre pot dispune ca declanșarea procedurii de insolvență aplicate unui participant sau unui operator de sistem al unui sistem interoperabil să nu împiedice utilizarea fondurilor sau a titlurilor de valoare disponibile în contul de decontare al respectivului participant pentru acoperirea obligațiilor acestuia față de sistem sau față de un sistem interoperabil, în ziua lucrătoare în care s-a declanșat procedura de insolvență. Statele membre pot dispune ca facilitatea de credit a unui astfel de participant aferentă sistemului să fie utilizată, pe baza garanțiilor suplimentare existente și disponibile, pentru executarea obligațiilor participantului respectiv față de sistem sau față de un sistem interoperabil.

Un ordin de transfer nu poate fi revocat de un participant la sistem sau de un terț, de la data stabilită prin normele de funcționare ale sistemului.

În cazul sistemelor interoperabile, fiecare sistem stabilește, conform propriilor norme, momentul irevocabilității în așa fel încât să garanteze, în măsura în care este posibil că normele tuturor sistemelor interoperabile în cauză sunt coordonate în această privință. În cazul în care nu există dispoziții prevăzute expres în normele tuturor sistemelor participante la sistemele interoperabile, normele unui sistem cu privire la momentul irevocabilității nu sunt afectate de niciuna din normele celorlalte sisteme cu care acesta este operabil.

SECȚIUNEA III

În sensul prezentei directive, momentul declanșării procedurii de insolvență va fi momentul în care autoritatea judecătorească sau administrativă competentă emite decizia sa.

În cazul în care a fost luată o decizie în conformitate cu alineatul (1), autoritatea judecătorească sau administrativă competentă o notifică de îndată autorității competente desemnată de statul membru.

Statul membru menționat la alineatul (2) informează imediat Comitetul european pentru risc sistemic, alte state membre și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (denumită în continuare AEVMP), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

Procedura de insolvență nu are efecte retroactive asupra acelor drepturi și obligații ale unui participant care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem înainte de momentul declanșării procedurii definite la articolul 6 alineatul (1). Această dispoziție se aplică, printre altele, și în ceea ce privește drepturile și obligațiile unui participant la un sistem interoperabil sau ale unui operator de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant.

În cazul în care a fost declanșată procedura de insolvență împotriva unui participant la sistem, drepturile și obligațiile acestuia, care apar ca rezultat al participării sale sau în legătură cu participarea sa la sistem, se stabilesc de legea aplicabilă sistemului în cauză.

SECȚIUNEA IV

Drepturile unui operator de sistem sau ale unui participant asupra garanțiilor suplimentare care îi sunt furnizate în legătură cu un sistem sau cu orice sistem interoperabil și drepturile băncilor centrale ale statelor membre sau ale Băncii Centrale Europene asupra garanțiilor suplimentare care le sunt furnizate nu sunt afectate de declanșarea procedurii de insolvență împotriva:Garanțiile suplimentare pot fi executate pentru onorarea acestor drepturi.

participantului (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil);

operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant;

unui partener al băncilor centrale ale statelor membre sau al Băncii Centrale Europene; sau

oricărui terț care a constituit garanțiile suplimentare.

În cazul în care titlurile de valoare (inclusiv drepturile asupra titlurilor de valoare) sunt constituite ca garanții suplimentare la participanți, la operatorii de sistem și/sau la băncile centrale ale statelor membre sau ale Băncii Centrale Europene, potrivit descrierii de la alineatul (1), iar dreptul acestora (sau cel al oricărui mandatar, agent sau terț care acționează în numele lor) legat de titlurile de valoare este înregistrat legal într-un registru, un cont sau sistem de depozit centralizat care se află într-un stat membru, stabilirea drepturilor unor astfel de entități în calitatea lor de deținători de garanții suplimentare aferente titlurilor de valoare este reglementată de legea acelui stat membru.

SECȚIUNEA V

Statele membre precizează sistemele și operatorii de sistem ai acestora care urmează a face parte din sfera de aplicare a prezentei directive, transmit o notificare în acest sens AEVMP și o informează cu privire la autoritățile pe care le-au ales în conformitate cu articolul 6 alineatul (2). AEVMP publică informațiile în cauză pe site-ul său internet.Operatorul de sistem indică statului membru a cărui lege este aplicabilă care sunt participanții la sistem, inclusiv eventualii participanți indirecți, precum și orice modificare în legătură cu aceștia.În plus față de indicațiile prevăzute în al doilea paragraf, statele membre pot impune necesitatea supravegherii sau autorizării sistemelor aflate sub jurisdicția lor.O instituție furnizează, la cererea oricărei persoane care are un interes legitim, informații cu privire la sistemele la care participă și cu privire la principalele norme de funcționare a sistemelor respective.

Un sistem desemnat înaintea intrării în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private continuă să fie desemnat în sensul prezentei directive.Un ordin de transfer care a fost introdus în sistem înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor naționale de punere în aplicare a Directivei 2009/44/CE, dar care este decontat ulterior, se consideră a fi un ordin de transfer în sensul prezentei directive.

Autoritățile competente cooperează cu AEVMP în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Autoritățile competente furnizează fără întârziere AEVMP toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească sarcinile care îi revin, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 11 decembrie 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. În comunicare, statele membre includ un tabel de concordanță care să menționeze dispozițiile de drept intern existente sau introduse, în conformitate cu fiecare articol din prezenta directiva.

Până la 18 martie 2015, statele membre adoptă, publică și comunică Comisiei măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor articolului 2 litera (a) primul paragraf a treia liniuță.

În termen de maximum trei ani de la data menționată la articolul 11 alineatul (1), Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la punerea în practică a acestei directive, însoțit, după caz, de propunerea revizuirii ei.

Până la 28 iunie 2021, Comisia revizuiește modul în care statele membre aplică prezenta directivă atât propriilor instituții care participă în mod direct la sisteme reglementate de legislația unei țări terțe, cât și colateralului constituit în legătură cu participarea la aceste sisteme. Comisia evaluează în special necesitatea unor modificări suplimentare la prezenta directivă în ceea ce privește sistemele reglementate de legislația unei țări terțe. Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport în acest sens, însoțit dacă este cazul de propuneri de revizuire a prezentei directive.

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.