Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1988 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor

Scopul prezentei directive este acela de a specifica indicarea prețului de vânzare și a prețului pe unitate de măsură în cazul produselor oferite de comercianți consumatorilor pentru o mai bună informare a consumatorilor și pentru a facilita compararea prețurilor.

În sensul prezentei directive:

preț de vânzare înseamnă prețul final al unei unități din produs sau al unei cantități date din produs, inclusiv TVA și toate celelalte taxe;

preț unitar înseamnă prețul final, inclusiv TVA și toate celelalte taxe, pentru un kilogram, un litru, un metru, un metru pătrat sau un metru cub din produs sau pentru o unitate cantitativă unică diferită care este folosită la scară largă și în mod obișnuit în statul membru respectiv pentru comercializarea unor produse specifice;

produse vândute în vrac înseamnă produse care nu sunt preambalate și sunt măsurate în prezența consumatorului;

comerciant înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce vinde sau oferă spre vânzare produse care intră în domeniul său de activitate comercială sau profesională;

consumator înseamnă orice persoană fizică ce cumpără un produs în scopuri care nu intră în domeniul său de activitate comercială sau profesională.

Prețul de vânzare și prețul unitar se indică pentru toate produsele menționate la articolul 1, indicarea prețului unitar fiind supusă dispozițiilor articolului 5. Nu este nevoie să se indice prețul unitar dacă acesta este identic cu prețul de vânzare.

Statele membre pot decide să nu aplice alineatul (1) în cazul:

produselor furnizate în decursul prestării unui serviciu;

vânzărilor la licitație și vânzărilor de obiecte de artă și antichități.

Pentru produsele vândute în vrac trebuie indicat doar prețul unitar.

Orice reclamă care menționează prețul de vânzare al produselor menționate la articolul 1 trebuie să indice și prețul unitar sub rezerva articolului 5.

Prețul de vânzare și prețul unitar trebuie să fie clare, ușor de identificat și lizibile. Statele membre pot prevedea limitarea numărului maxim de prețuri care trebuie indicate.

Prețul unitar se referă la o cantitate declarată în conformitate cu dispozițiile interne și comunitare.

Statele membre pot renunța la obligația de a indica prețul unitar al produselor pentru care respectiva indicare nu ar fi utilă din cauza naturii sau destinației produselor sau ar putea crea confuzie.

În vederea punerii în aplicare a alineatului (1), statele membre pot stabili, în cazul produselor nealimentare, o listă de produse și categorii de produse pentru care obligativitatea indicării prețului unitar rămâne în vigoare.

În măsura în care obligația indicării prețului unitar ar reprezenta o împovărare excesivă pentru anumite mici întreprinderi de desfacere cu amănuntul, din cauza numărului de produse de vânzare, a zonelor de desfacere, a naturii și locului de desfacere, a condițiilor specifice de vânzare atunci când produsul nu este direct accesibil pentru consumator sau a anumitor forme de activitate, precum anumite forme de comerț itinerant, statele membre pot prevedea ca, pe o perioadă de tranziție care urmează datei menționate la articolul 11 alineatul (1), să nu se aplice, sub rezerva articolului 12, obligația de a indica prețul unitar al produselor, altele decât cele vândute în vrac, care se vând în aceste întreprinderi.

Orice notificare de reducere a prețului indică prețul anterior aplicat de comerciant pentru o perioadă determinată, înainte de aplicarea reducerii de preț.

Prețul anterior reprezintă cel mai scăzut preț practicat de comerciant cel puțin în perioada ultimelor 30 de zile înainte de data aplicării reducerii de preț.

Statele membre pot prevedea norme diferite pentru bunurile susceptibile a se deteriora sau a se perima rapid.

Dacă produsul a fost prezent pe piață mai puțin de 30 de zile, statele membre pot prevedea, de asemenea, o perioadă de timp mai scurtă decât cea menționată la alineatul (2).

Dacă reducerea de preț este majorată treptat, statele membre pot prevedea ca prețul anterior să fie considerat prețul fără reducere înainte de prima aplicare a reducerii de preț.

Statele membre iau măsurile necesare pentru informarea tuturor persoanelor interesate în legătură cu măsurile legislative interne adoptate pentru transpunerea prezentei directive.

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre se asigură că următoarele criterii neexhaustive și orientative sunt luate în considerare pentru aplicarea de sancțiuni, dacă este cazul:

natura, gravitatea, amploarea și durata încălcării;

orice acțiune întreprinsă de comerciant pentru a atenua sau a repara prejudiciul suferit de consumatori;

orice încălcare anterioară săvârșită de comerciant;

beneficiile financiare dobândite sau pierderile evitate de comerciant datorită încălcării, dacă sunt disponibile datele relevante;

sancțiunile aplicate comerciantului pentru aceeași încălcare în alte state membre, în cazurile transfrontaliere în care sunt disponibile informații cu privire la astfel de sancțiuni prin mecanismul instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului;

orice alt factor agravant sau atenuant aplicabil circumstanțelor cazului.

Statele membre notifică Comisiei, până la 28 noiembrie 2021, normele și măsurile prevăzute la alineatul (1) și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.

Perioada de tranziție de nouă ani menționată la articolul 1 din Directiva 95/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 noiembrie 1995 de modificare a Directivei 79/581/CEE privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor alimentare și a Directivei 88/314/CEE privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor nealimentare se prelungește până la data menționată la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă.

Directivele 79/581/CEE și 88/314/CEE se abrogă cu începere de la data menționată la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă.

Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile și în ceea ce privește informarea consumatorilor și compararea prețurilor, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în conformitate cu tratatul.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 martie 2000. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Dispozițiile adoptate se aplică începând cu data menționată.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Statele membre comunică dispozițiile care reglementează sancțiunile prevăzute la articolul 8 și orice modificări ulterioare ale acestora.

Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului, la cel mult trei ani de la data menționată la articolul 11 alineatul (1), un raport detaliat asupra modului de aplicare a prezentei directive, în special asupra modului de aplicare a articolului 6, însoțit de o propunere.

Pe această bază, Parlamentul European și Consiliul reexaminează dispozițiile articolului 6 și decid în conformitate cu tratatul, în termen de trei ani de la prezentarea de către Comisie a propunerii menționate la primul alineat.

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.