Convenția privind regimul de tranzit comun

AVÂND ÎN VEDERE Acordurile de liber schimb dintre Comunitate și fiecare din țările AELS,

AVÂND ÎN VEDERE Declarația comună pentru crearea unui Spațiu Economic European, adoptată de miniștrii statelor AELS și de statele membre ale Comunității Europene, precum și de Comisia Comunităților Europene la Luxemburg în 9 aprilie 1984, în special privind simplificarea formalităților la frontieră și a regulilor de origine,

AVÂND ÎN VEDERE Convenția privind simplificarea formalităților pentru schimburile de mărfuri, încheiată între țările AELS și Comunitatea Europeană, care introduce un document administrativ unic de utilizat în aceste schimburi,

AVÂND ÎN VEDERE că introducerea acestui document unic utilizat în cadrul unui regim de tranzit comun pentru transportul mărfurilor între Comunitate și țările AELS și între țările AELS ar conduce la simplificarea operațiunilor,

AVÂND ÎN VEDERE că modalitatea cea mai adecvată de a atinge acest obiectiv este să se extindă regimul de tranzit utilizat curent la transporturile de mărfuri din interiorul Comunității, dintre Comunitate și Austria și Elveția, și dintre Austria și Elveția, la țările AELS care nu îl aplică,

AVÂND ÎN VEDERE, de asemenea, Decizia de tranzit nordic aplicată între Finlanda, Norvegia și Suedia,

Dispoziții generale

Prezenta convenție stabilește măsuri pentru transportul mărfurilor în tranzit între Comunitate și țările AELS, precum și între țările de tranzit comun, incluzând, după caz, mărfurile transbordate, reexpediate sau antrepozitate, introducând în acest sens un regim de tranzit comun, indiferent de natura și originea mărfurilor.

Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei convenții, în special cele privind garanțiile, mărfurile care circulă în interiorul Comunității se consideră ca fiind plasate în regim de tranzit unional.

Conform dispozițiilor articolelor 7-12, regulile privind regimul de tranzit comun sunt prezentate în apendicele I și II la prezenta convenție.

Declarațiile și documentele de tranzit în vederea regimului de tranzit comun se conformează și se întocmesc conform apendicelui III.

Regimul de tranzit comun este descris în continuare ca procedura T1 sau procedura T2, după caz.

Procedura T1 poate fi aplicată oricăror mărfuri transportate în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (1).

Procedura T2 se aplică mărfurilor transportate în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (1):

în Comunitate:

mărfuri obținute în întregime pe teritoriul vamal al Comunității și care nu conțin mărfuri importate din țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Comunității;

mărfuri care intră pe teritoriul vamal al Comunității provenind din țări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu și care au fost puse în liberă circulație;

mărfuri obținute sau produse pe teritoriul vamal al Comunității, fie numai din mărfuri menționate la a doua liniuță, fie din mărfuri menționate la prima și la a doua liniuță.Cu toate acestea, fără a aduce atingere prezentei convenții sau altor acorduri încheiate de către Comunitate, nu sunt considerate ca fiind unionale mărfurile care, deși îndeplinesc condițiile prevăzute la una dintre cele trei liniuțe anterioare, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al Comunității după ce au fost exportate în afara acestui teritoriu;

într-o țară de tranzit comun:

mărfuri obținute în întregime pe teritoriul vamal al Comunității și care nu conțin mărfuri importate din țări sau teritorii situate în afara teritoriului vamal al Comunității;

mărfuri care intră pe teritoriul vamal al Comunității provenind din țări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu și care au fost puse în liberă circulație;

mărfuri obținute sau produse pe teritoriul vamal al Comunității, fie numai din mărfuri menționate la a doua liniuță, fie din mărfuri menționate la prima și la a doua liniuță.Cu toate acestea, fără a aduce atingere prezentei convenții sau altor acorduri încheiate de către Comunitate, nu sunt considerate ca fiind unionale mărfurile care, deși îndeplinesc condițiile prevăzute la una dintre cele trei liniuțe anterioare, sunt reintroduse pe teritoriul vamal al Comunității după ce au fost exportate în afara acestui teritoriu;

Dispozițiile speciale prevăzute de prezenta convenție în ceea ce privește plasarea mărfurilor la procedura T2 se aplică, de asemenea, eliberării documentelor care atestă statutul vamal de mărfuri unionale, iar mărfurile prevăzute într-un astfel de document vor fi tratate la fel ca mărfurile transportate în conformitate cu procedura T2, cu excepția faptului că este posibil ca mărfurile să nu fie însoțite de documentul care atestă caracterul lor comunitar.

În sensul prezentei convenții, noțiunea de:

tranzit înseamnă un regim de circulație în cadrul căruia mărfurile sunt transportate sub controlul autorităților competente de la o parte contractantă la altă parte contractantă sau la aceeași parte contractantă, cu trecerea cel puțin a unei frontiere;

țară înseamnă orice țară de tranzit comun, orice stat membru al Comunității sau orice alt stat care a aderat la prezenta convenție;

țară terță înseamnă orice stat care nu este pare contractantă la prezenta convenție;

țară de tranzit comun înseamnă orice țară, alta decât un stat membru al Comunității, care este parte contractantă la prezenta convenție.

From the date on which the accession of a new Contracting Party becomes effective in accordance with Article 15a, all references to EFTA countries shall apply to that country mutatis mutandis, and solely for the purposes of this Convention.

În aplicarea normelor stabilite prin prezenta convenție în ceea ce privește procedura T1 sau T2, țărilor de tranzit comun precum și Comunității și statelor membre ale acesteia le revin aceleași drepturi și obligații.

Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării oricărui alt acord internațional privind regimul de tranzit, fără a aduce atingere limitărilor acestei aplicări în ceea ce privește transporturile de mărfuri dintr-un punct al Comunității în altul și limitărilor privind eliberarea documentelor utilizate pentru atestarea caracterului comunitar al mărfurilor.

De asemenea, prezenta convenție nu aduce atingere:

circulației mărfurilor în cadrul unei proceduri de import temporar

acordurilor privind traficul de frontieră.

În absența unui acord între părțile contractante și un stat terț potrivit căruia mărfurile care circulă între părțile contractante pot fi transportate pe teritoriul unui stat terț în regim T1 sau T2, un astfel de regim se aplică mărfurilor transportate pe teritoriul statului terț doar dacă traversarea acestuia se efectuează în baza unui document de transport unic întocmit pe teritoriul uneia din părțile contractante, iar efectul regimului menționat este suspendat pe teritoriul statului terț.

Cu condiția să fie garantată aplicarea măsurilor sub incidența cărora intră mărfurile, țările pot institui, între ele, prin acorduri bilaterale sau multilaterale în cadrul procedurii T1 sau T2, proceduri simplificate în conformitate cu anumite criterii care urmează a fi stabilite, după caz, în apendicele I, și aplicabile anumitor tipuri de trafic și anumitor întreprinderi stabilite.

Astfel de acorduri sunt notificate Comisiei Comunităților Europene și celorlalte țări.

Aplicarea regimului de tranzit

Sub rezerva oricărei dispoziții specifice din prezenta convenție, birourile vamale competente ale țărilor de tranzit comun sunt autorizate să își asume funcțiile de birou vamal de plecare, birou vamal de tranzit, birou vamal de destinație sau birou vamal de garanție.

Birourile competente din statele membre ale Comunității sunt împuternicite să accepte declarații T1 sau T2 pentru tranzitul către un birou vamal de destinație situat într-o țară de tranzit comun. Sub rezerva oricărei dispoziții speciale din prezenta convenție, acestea atestă, de asemenea, statutul vamal de mărfuri unionale pentru aceste mărfuri.

Atunci când mai multe trimiteri de mărfuri sunt grupate și încărcate într-un mijloc de transport unic și sunt expediate grupat printr-o singură operațiune T1 sau T2, de către un singur titular al regimului, pentru a fi transportate de la același birou vamal de plecare către același birou vamal de destinație și livrate aceluiași destinatar, o parte contractantă poate solicita ca, în afară de cazurile excepționale, justificate corespunzător, trimiterile respective să figureze pe o singură declarație T1 sau T2, cu listele de încărcătură corespunzătoare.

Fără a aduce atingere obligațiilor privind eventuala justificare a statutului vamal de mărfuri unionale, persoanele care îndeplinesc formalitățile de export într-un birou vamal de frontieră ale unei părți contractante pot să nu plaseze mărfurile la procedura T1 sau T2, indiferent de regimul vamal în cadrul căruia sunt incluse mărfurile în biroul vamal de frontieră vecin.

Fără a aduce atingere obligațiilor privind eventuala justificare a statutului vamal de mărfuri unionale, biroul vamal de frontieră al părții contractante pe teritoriul căreia sunt îndeplinite formalitățile de export poate refuza plasarea mărfurilor în procedura T1 sau T2, în cazul în care această procedură trebuie să se încheie la biroul vamal de frontieră vecin.

Mărfurile expediate în baza unui document T1 sau T2 nu pot face obiectul nici unui adaos, sustragere sau înlocuire, în special când trimiterile sunt fracționate, transbordate sau plasate în vrac.

Mărfurile introduse într-o țară de tranzit comun în cadrul procedurii T2 și care ar putea fi reexpediate în cadrul aceleași proceduri rămân sub controlul permanent al administrației vamale a țării în cauză, pentru a li se garanta identitatea și integritatea.

În cazul în care astfel de mărfuri sunt reexpediate dintr-o țară de tranzit comun după ce au fost plasate în acea țară de tranzit comun sub alt regim vamal decât cel de tranzit sau de antrepozitare, acestor mărfuri nu li se poate aplica procedura T2.

În cazul în care mărfurile sunt reexpediate dintr-o țară de tranzit comun după ce au fost plasate într-un regim de antrepozitare, procedura T2 nu poate fi aplicată decât în următoarele condiții:

perioada de antrepozitare nu trebuie să fi depășit cinci ani; cu toate acestea, în ceea ce privește mărfurile din capitolele 1-24 din Nomenclatura de clasificare a mărfurilor din tarifele vamale (Convenția internațională privind Sistemul Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor din 14 iunie 1983), perioada în cauză este limitată la șase luni;

mărfurile trebuie să fi fost depozitate în spații rezervate și să nu fi fost supuse altor tratamente decât cele necesare menținerii lor în starea inițială sau constând în fracționarea loturilor expediate, fără înlocuirea ambalajului;

tratamentele trebuie să fi fost efectuare sub supraveghere vamală.

Orice declarație T2 acceptată sau orice document care certifică statutul vamal de mărfuri unionale, eliberat de un birou competent al unei țări de tranzit comun, trebuie să poarte o referință la declarația T2 sau la documentul corespunzător care certifică statutul vamal de mărfuri unionale în baza căruia mărfurile au intrat în țara de tranzit comun și să conțină toate mențiunile speciale ce apar pe acestea.

Sub rezerva unor dispoziții contrare prevăzute la alineatul (2) sau în apendice, orice operațiune T1 sau T2 trebuie să fie acoperită de o garanție valabilă pentru toate părțile contractante implicate în operațiunea în cauză.

Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică fără a aduce atingere dreptului:

părților contractante de a cădea de acord să renunțe la garanția pentru operațiunile T1 sau T2 care implică exclusiv teritoriile lor;

unei părți contractante de a nu solicita o garanție pentru partea dintr-o operațiune T1 sau T2 dintre biroul de plecare și primul biroul de trecere.

În sensul garanției forfetare prevăzute în apendicele I și II, prin ECU se înțelege totalul următoarelor sume:

În general, identificarea mărfurilor se asigură prin sigilare.

Se sigilează:

spațiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport sau containerul a fost aprobat prin aplicarea altor reglementări sau a fost recunoscut de biroul vamal de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;

fiecare colet, în toate celelalte cazuri.

Biroul vamal de plecare consideră mijloacele de transport și containerele ca fiind adecvate pentru sigilare în următoarele condiții:

sigiliile pot fi aplicate în mod simplu și eficace pe mijlocul de transport sau pe container;

mijlocul de transport sau containerul este construit în așa fel încât atunci când mărfurile sunt scoase sau introduse, scoaterea sau introducerea lasă urme vizibile, sigiliile sunt rupte sau conțin semne de manipulare frauduloasă ori un sistem de monitorizare electronică înregistrează scoaterea sau introducerea;

mijlocul de transport sau containerul nu conține spații ascunse unde ar putea fi disimulate mărfuri;

spațiile rezervate pentru mărfuri sunt ușor accesibile pentru inspecție de către autoritățile vamale.

Biroul vamal de plecare poate renunța la sigilare atunci când, ținându-se cont de alte eventuale măsuri de identificare, descrierea mărfurilor din datele declarației de tranzit sau din documentele complementare permite identificarea acestora.

Până la convenirea asupra unei proceduri pentru schimbul de informații statistice care să asigure că țările AELS și statele membre ale Comunității au datele necesare pentru realizarea statisticilor lor de tranzit, se înaintează, pentru scopuri statistice, o copie adițională a exemplarului nr. 4 sau a documentului de însoțire a tranzitului după documentele T1 și T2, cu excepția cazului în care una din părțile contractante dispune altfel:

la primul birou de tranzit din fiecare stat AELS;

la primul birou de tranzit din Comunitate, pentru mărfurile care fac obiectul unei operațiuni T1 sau T2 care începe într-un stat AELS.

However, the additional copy referred to above shall not be required when the goods are carried under the conditions laid down in Chapter VIII of Title III of Appendix I.

Titularul regimului sau reprezentantul său autorizat furnizează, la solicitarea departamentelor naționale însărcinate cu statisticile de tranzit, toate informațiile referitoare la declarațiile T1 și T2 necesare la realizarea acestor statistici.

Asistența administrativă

Autoritățile competente ale țărilor în cauză își comunică reciproc toate informațiile de care dispun și care sunt relevante în vederea asigurării aplicării corecte a prezentei convenții.

În măsura în care este necesar, autoritățile competente ale țărilor în cauză își comunică reciproc constatările, documentele, rapoartele, procesele verbale și informațiile privind transporturile efectuate în cadrul procedurii T1 sau T2, precum și orice nereguli sau încălcări ale acestor proceduri.

În cazul unor suspiciuni de nereguli sau încălcări cu privire la mărfurile care au fost introduse într-o țară provenind dintr-o altă țară, au tranzitat o țară sau au fost depozitate în regim de antrepozitare, autoritățile competente ale țărilor în cauză își comunică reciproc, la cerere, toate informațiile privind:

condițiile în care au fost transportate mărfurile:

în cazul în care au sosit în țara care face obiectul cererii, în temeiul unui document T1, T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale, indiferent de modul de reexpedieresau

în cazul în care au fost reexpediate din țara în cauză în temeiul unui document T1, T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale, indiferent de modul în care au fost introduse în țară;

condițiile de antrepozitare a mărfurilor, în cazul în care au ajuns în țara care face obiectul cererii, în temeiul unui document T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale sau în cazul în care au fost reexpediate din țara în cauză în temeiul unui document T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale.

în cazul în care au sosit în țara care face obiectul cererii, în temeiul unui document T1, T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale, indiferent de modul de reexpedieresau

în cazul în care au fost reexpediate din țara în cauză în temeiul unui document T1, T2 sau a unui document care atestă statutul vamal de mărfuri unionale, indiferent de modul în care au fost introduse în țară;

Orice cerere prezentată în temeiul alineatelor (1)-(3) precizează cazul sau cazurile la care face referire.

În cazul în care solicită asistență pe care ea însăși nu ar fi în măsură să o ofere în dacă i-ar fi solicitată, autoritatea competentă a unei țări menționează acest lucru în cererea sa. Răspunsul la o astfel de cerere este la discreția autorității competente căreia i-a fost adresată cererea.

Informațiile obținute în temeiul alineatelor (1)-(3) trebuie utilizate exclusiv în scopurile prezentei convenții și trebuie să primească, în țara beneficiară, aceeași protecție de care se bucură informațiile de aceeași natură în conformitate cu legislația națională a țării în cauză. Informațiile astfel obținute nu pot fi utilizate în alte scopuri, decât cu consimțământul scris al autorității competente care le-a comunicat și sub rezerva oricărei restricții prevăzute de autoritatea în cauză.

Recuperarea creanțelor

Autoritățile competente ale țărilor interesate își acordă asistență reciprocă pentru a asigura recuperarea creanțelor, în cazul în care acestea sunt aferente unei operațiuni T1 sau T2, în conformitate cu dispozițiile din apendicele IV.

Comitetul mixt

Prin prezenta se instituie un Comitet mixt în care este reprezentată fiecare parte contractantă la prezenta convenție.

Comitetul mixt acționează de comun acord.

Comitetul mixt se reunește ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe an. Oricare din părțile contractante poate solicita întrunirea Comitetului.

Comitetul mixt își adoptă propriile reguli de procedură care conțin, inter alia, prevederi privind convocarea reuniunilor, desemnarea președintelui și definirea mandatului acestuia.

Comitetul mixt poate decide să instituie orice fel de subcomitet sau grup de lucru care îl poate ajuta în exercițiul funcțiunilor sale.

Comitetul mixt răspunde de gestionarea și de aplicarea adecvată a prezentei convenții. În acest scop, el este informat în mod regulat de către părțile contractante cu privire la experiența dobândită în aplicarea prezentei convenții. Comitetul face recomandări și, în cazurile prevăzute la alineatul (3), adoptă decizii.

Comitetul recomandă, în special:

modificări la prezenta convenție, altele decât cele menționate la alineatul (3);

orice altă măsură în vederea aplicării acesteia.

The Joint Committee shall adopt by decision:

amendments to the Appendices;

amendments of the definition of the ecu as set out in Article 10 (3);

other amendments to this Convention made necessary by amendments to the Appendices;

measures to be taken under Article 28 (2) of Appendix 1;

transitional measures required in the case of the accession of new Member States to the Community;

invitations to third countries within the meaning of Article 3 (1) (c) to accede to this Convention in accordance with Article 15a.

Dacă reprezentantul unei părți contractante în cadrul Comitetului mixt a acceptat o decizie cu condiția îndeplinirii unor cerințe constituționale, această decizie intră în vigoare, dacă nu se prevede o dată anume, în prima zi a lunii a doua de la notificarea privind ridicarea rezervei respective.

Decisions of the Joint Committee referred to in paragraph 3 (e) inviting a third country to accede to this Convention shall be sent to the General Secretariat of the Council of the European Communities, which shall communicate it to the third country concerned, together with a text of the Convention in force on that date.

From the date referred to in paragraph 5, the third country concerned may be represented on the Joint Committee, subcommittees and working parties by observers.

Accession of third countries

Any third country may become a Contracting Party to this Convention if invited to do so by the depositary of the Convention following a decision of the Joint Committee.

A third country invited to become a Contracting Party to this Convention shall do so by lodging an instrument of accession with the General Secretariat of the Council of the European Communities. The said instrument shall be accompanied by a translation of the Convention into the official language(s) of the acceding country.

The accession shall become effective on the first day of the second month following the lodging of the instrument of accession.

The depositary shall notify all Contracting Parties of the date on which the instrument of accession was lodged and the date on which the accession will become effective.

Recommendations and decisions of the Joint Committee referred to in Article 15 (2) and (3) adopted between the date referred to in paragraph 1 of this Article and the date on which accession becomes effective shall also be communicated to the invited third country via the General Secretariat of the Council of the European Communities.

Dispoziții diverse și dispoziții finale

Fiecare parte contractantă ia măsurile corespunzătoare privind asigurarea aplicării efective și armonioase a dispozițiilor prezentei convenții, luând în considerare necesitatea de a reduce, pe cât posibil, formalitățile impuse titularilor operațiunilor comerciale și de a ajunge la soluționarea satisfăcătoare pentru ambele părți a oricăror dificultăți ce ar apărea în aplicarea dispozițiilor respective.

Părțile contractante se informează reciproc asupra dispozițiilor pe care le adoptă în vederea aplicării prezentei convenții.

Dispozițiile prezentei convenții nu contravin interdicțiilor sau restricțiilor de import, export sau de tranzit al mărfurilor, impuse de părțile contractante sau de statele membre ale Comunității și justificate de moralitatea publică, de ordinea și siguranța publică, de protecția sănătății și a vieții persoanelor, animalelor sau plantelor, de protecția patrimoniului național de valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecția proprietății industriale sau comerciale.

The Appendices to this Convention shall form an integral part thereof.

Prezenta convenție se aplică, pe de o parte, teritoriilor în care este în vigoare Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și în conformitate cu condițiile prevăzute de tratatul menționat, iar pe de alta, teritoriilor țărilor de tranzit comun.

Prezenta convenție se aplică, de asemenea, principatului Liechtenstein atât timp cât acesta rămâne legat de Confederația Elvețiană printr-un tratat de uniune vamală.

Oricare din părțile contractante poate denunța prezenta convenție cu un preaviz de douăsprezece luni adresat în scris depozitarului, care înștiințează toate celelalte părți contractante.

Prezenta convenție întră în vigoare la 1 ianuarie 1988, cu condiția ca părțile contractante să-și depună instrumentele de acceptare, înainte de 1 noiembrie 1987, la secretariatul Consiliului Comunităților Europene, care face oficiul de depozitar.

Dacă prezenta convenție nu intră în vigoare la 1 ianuarie 1988, ea intră în vigoare în prima zi a lunii a doua de la depunerea ultimului instrument de acceptare.

Depozitarul comunică data depunerii instrumentului de acceptare al fiecărei părți contractante și data intrării în vigoare a prezentei convenții.

Odată cu intrarea în vigoare a prezentei convenții, acordurile de la 30 noiembrie 1972 și de la 23 noiembrie 1972 privind aplicarea reglementărilor tranzitului comunitar, încheiate de Austria și, respectiv, Elveția cu Comunitatea Europeană, precum și acordul de la 12 iulie 1977 privind extinderea aplicării reglementării cu privire la tranzitul comunitar încheiat între aceste state și Comunitatea Europeană încetează să aibă efect.

Acordurile menționate la alineatul (1) continuă, totuși, să se aplice la operațiunile T1 sau T2 începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei convenții.

Nordic transit order, aplicat între Finlanda, Norvegia și Suedia, nu va mai avea efect cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei convenții.

Prezenta convenție, întocmită într-un exemplar în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greacă, italiană, olandeză, portugheză, spaniolă, finlandeză, islandeză, norvegiană și suedeză, toate textele având autenticitate egală, se depune la arhivele Secretariatului General al Consiliului Comunităților Europene, care trimite câte o copie autentificată a acesteia fiecărei părți contractante.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 14

Tabelul 15

Tabelul 16

Tabelul 17

Tabelul 18

Tabelul 19

Tabelul 20

Tabelul 21

Tabelul 22

Tabelul 23

Tabelul 24

Tabelul 25

Tabelul 26

Tabelul 27

Tabelul 28

Tabelul 29

Tabelul 30

Tabelul 31

Tabelul 32

Tabelul 33

Tabelul 34

Tabelul 35

Tabelul 36

Tabelul 37

Tabelul 38

Tabelul 39

Tabelul 40

Tabelul 41

Tabelul 42

Tabelul 43

Tabelul 44

Tabelul 45

Tabelul 46

Tabelul 47

Tabelul 48

Simboluri utilizate în celule

Grupa 1 – Informații privind mesajul (inclusiv coduri aferente regimurilor)

Grupa 2 – Referințe ale mesajelor, documentelor, certificatelor și autorizațiilor

Grupa 3 – Părți

Grupa 5 – Date/Ore/Perioade/Locuri/Țări/Regiuni

Grupa 6 – Identificarea mărfurilor

Grupa 7 – Informații privind transportul (modul, mijloace și echipamente)

Tabelul 56

Tabelul 57

Tabelul 58

Tabelul 59

Simboluri utilizate în celule

Grupa 1 – Informații privind mesajul (inclusiv coduri aferente regimurilor)

Grupa 2 – Referințe ale mesajelor, documentelor, certificatelor și autorizațiilor

Grupa 3 – Părți

Grupa 5 – Date/Ore/Perioade/Locuri/Țări/Regiuni

Grupa 6 – Identificarea mărfurilor

Grupa 7 – Informații privind transportul (moduri, mijloace și echipamente)

Grupa 8 – Alte elemente de date (date statistice, garanții, date legate de tarife)

Tabelul 68

Tabelul 69

Tabelul 70

Tabelul 71

Tabelul 72

Tabelul 73

Tabelul 74

Tabelul 75

Tabelul 76

Tabelul 77

Tabelul 78

Adoptată la Interlaken, 20 mai 1987.