Directiva Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcție de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (76/211/CEE)

Prezenta directivă se referă la preambalatele conținând produse cu excepția celor menționate în Directiva 75/106/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la ambalarea în funcție de volum a anumitor lichide preambalate, destinate vânzării în cantități nominale unitare constante care sunt:

egale cu valorile prestabilite de către ambalator;

exprimate în unități de masă sau volum;

de minimum 5 g sau 5 ml și de maximum 10 kg sau 10 l.

În înțelesul prezentei directive, un produs preambalat este o combinație între un produs și ambalajul individual în care acesta este preambalat.

Un produs este preambalat atunci când este pus într-un ambalaj de indiferent ce natură, fără ca achizitorul să fie prezent și cantitatea produsului conținut în ambalaj are o valoare prestabilită și nu poate fi schimbată fără ca ambalajul să fie deschis sau supus unei modificări perceptibile.

Preambalatele care pot purta marcajul CEE specificat la punctul 3.3 din anexa I sunt cele conforme cu prezenta directivă și cu anexa I la aceasta.

Ele sunt supuse controlului metrologic în condițiile definite în anexa I punctul 5 și în anexa II.

În conformitate cu anexa I, toate preambalatele menționate la articolul 3 trebuie să poarte o indicație a masei sau a volumului produsului, cunoscută drept masă nominală sau volum nominal, pe care trebuie să-l conțină.

Preambalatele conținând produse lichide sunt marcate cu volumul lor nominal, iar preambalatele conținând alte produse sunt marcate cu masa lor nominală, cu excepția cazului practicii comerciale sau al normelor interne care prevăd altceva și care sunt identice în toate statele membre sau în cazul unor norme comunitare contrare.

Dacă practicile comerciale sau normele interne nu sunt aceleași în toate statele membre pentru o categorie de produse sau pentru un tip de preambalate, acele preambalate trebuie să prezinte cel puțin informații metrologice corespunzătoare practicii comerciale sau normelor interne în vigoare în țara de destinație.

Până la expirarea perioadei de tranziție pe parcursul căreia în Comunitate este autorizată utilizarea unităților de măsură în sistem britanic menționate în anexa II la Directiva 71/354/CEE a Consiliului din 18 octombrie 1971 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură, astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare, indicarea masei nominale și a volumului nominal al conținutului, exprimat în unități SI în conformitate cu punctul 3.1 din anexa I la prezenta directivă, va fi însoțită pe teritoriul Regatului Unit sau al Irlandei, dacă acestea doresc acest lucru, de o indicație cu privire la valoarea echivalentă în unități britanice de măsură (UK), calculată pe baza următorilor factori de conversie:

1 g = 0,0353 uncii (sistemul englez de unități de măsură a masei);

1 kg = 2,205 livre;

1 ml = 0,0352 uncii lichide;

1 l = 1,760 pinte sau 0,220 galoane.

Statele membre nu pot refuza, interzice sau restricționa plasarea pe piață a preambalatelor care îndeplinesc cerințele și verificările stabilite în prezenta directivă pentru motive referitoare la marcajele ce trebuie purtate de aceste produse preambalate în conformitate cu prezenta directivă, la determinarea volumului sau masei lor sau la metodele prin care au fost măsurate sau verificate.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 6a în ceea ce privește modificarea anexelor I și II în vederea adaptării lor la progresele tehnice.

Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 26 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

Delegarea de competențe menționată la articolul 6 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea ei și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Prin derogare de la alineatul (1), Belgia, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit pot amâna punerea în aplicare a prezentei directive și a anexelor la aceasta până la 31 decembrie 1979.

În perioada în care directiva nu se aplică într-un stat membru, acel stat membru nu introduce măsuri de control mai stricte referitoare la cantitatea conținută în preambalatele reglementate prin prezenta directivă și provenind din alte state membre decât cele în vigoare la data când a fost adoptată directiva.

În aceeași perioadă, statele membre care au pus în aplicare directiva trebuie să accepte preambalatele provenind din statele membre care beneficiază de derogarea prevăzută la alineatul (2) al prezentului articol, dacă acestea sunt în conformitate cu punctul 1 din anexa I, chiar dacă nu poartă marcajul CEE menționat la punctul 3.3 din anexa I, pe aceeași bază și în aceleași condiții ca și preambalatele care se conformează cerințelor directivei.

Verificările prevăzute de anexa I punctul 5 sunt efectuate de autoritățile competente din statul membru de destinație, când preambalatele fabricate în afara Comunității sunt importate în teritoriul Comunității într-un stat membru care nu a pus încă în aplicare directiva în conformitate cu prezentul articol.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

OBIECTIVE

Preambalatele reglementate prin prezenta directivă trebuie să fie executate în așa fel încât produsul preambalat finit să îndeplinească următoarele cerințe:

conținutul real nu este mai mic, în medie, decât cantitatea nominală;

proporția de preambalate care au o eroare negativă mai mare decât eroarea negativă tolerată stabilită la punctul 2.4 este suficient de mică pentru ca loturile de produse preambalate să îndeplinească cerințele verificărilor specificate în anexa II;

nici un preambalat având o eroare negativă mai mare decât dublul erorii negative tolerate date în tabelul de la punctul 2.4 nu poate purta marcajul CEE prevăzut la punctul 3.3.

DEFINIȚII ȘI DISPOZIȚII DE FOND

Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) a conținutului unui preambalat reprezintă masa sau volumul indicat pe preambalat, cu alte cuvinte cantitatea de produs pe care este destinată s-o conțină preambalatul.

Conținutul real al unui preambalat este cantitatea (masă sau volum) pe care o conține în realitate. În toate operațiunile de verificare a cantităților produselor exprimate în unități de volum, valoarea folosită pentru conținutul real este măsurată sau corectată la o temperatură de 20 °C, indiferent de temperatura la care este efectuată ambalarea sau verificarea. Cu toate acestea, această regulă nu se aplică la produsele congelate sau refrigerate, a căror cantitate este exprimată în unități de volum.

Eroarea negativă a unui preambalat este diferența dintre cantitatea nominală și conținutul real al produsului preambalat.

Eroarea maximă negativă tolerată pentru conținutul unui preambalaj se stabilește în conformitate cu tabelul următor:

În cazul folosirii acestui tabel, valorile erorilor maxime negative tolerate prezentate în procente în tabel, calculate în unități de masă sau volum, se rotunjesc până la cea mai apropiată zecime de gram sau mililitru.

Următoarele produse vor fi considerate ca făcând parte din clasa A:

produse în stare solidă sau care sunt greu de turnat la locul de desfacere, dar care pot fi făcute suficient de fluide în cursul ambalării, care nu conțin nici un fel de elemente solide sau gazoase aparente și care pot fi ambalate printr-o singură operațiune;

produse sub formă de pudră;

produse compuse din piese, fragmente sau granule, a căror masă unitară nu depășește o treime din eroarea negativă tolerată corespunzătoare masei nominale a conținutului preambalatului din coloana corespunzătoare clasei A a tabelului de la 2.4;

produse sub formă de pastă ușor tartinabilă,

în măsura în care aceste produse, odată cântărite și ambalate, nu mai sunt supuse altor prelucrări sau sunt supuse unei procesări care nu schimbă cantitatea reală a conținutului.

Toate produsele care nu se încadrează în clasa descrisă la punctul 2.5 fac parte din clasa B. Următoarele produse sunt de asemenea considerate ca făcând parte din clasa B:

produse lichide;

produse preambalate cu o valoare nominală sau un volum nominal mai mic de 25 g sau 25 ml;

produse ale căror proprietăți reologice (de exemplu, fluiditate sau viscozitate) sau densitate la curgere nu pot fi menținute suficient de constante prin mijloace tehnice corespunzătoare.

INSCRIPȚIONĂRI ȘI MARCAJE

Toate preambalatele executate în conformitate cu prezenta directivă trebuie să poarte pe ambalaj următoarele marcaje aplicate în așa fel încât să fie de neșters, ușor lizibile și vizibile pe preambalat în condiții normale de prezentare:

Cantitatea nominală (masa nominală sau volumul nominal) exprimată în kilograme, grame, litri, centilitri sau mililitri, cu ajutorul cifrelor de o înălțime de cel puțin 6 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mare de 1000 g sau 100 cl, 4 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 1000 g sau 100 cl, dar mai mare decât 200 g sau 20 cl, 3 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 200 g sau 20 cl, dar mai mare decât 50 g sau 5 cl, 2 mm, în cazul în care cantitatea nominală este mai mică sau egală cu 50 g sau 5 cl, urmată de simbolul unității de măsură folosite sau, după caz, de denumirea unității de măsură, în conformitate cu Directiva 71/354/CEE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 76/770/CEE;

Indicațiile în unități imperiale (Regatul Unit) se fac cu litere și cifre de dimensiuni cel mult egale cu cele ale indicațiilor corespunzătoare în unități SI.

un marcaj sau o inscripționare care să dea posibilitatea departamentelor competente să identifice ambalatorul sau persoana care a dispus ambalarea sau importatorul stabilit în Comunitate;

un e mic de cel puțin 3 mm înălțime, plasat în același câmp vizual ca și indicația masei nominale sau a volumului nominal, constituind o garanție din partea ambalatorului sau a importatorului că produsul preambalat îndeplinește cerințele prezentei directive.

Această literă trebuie să aibă forma prezentată în desenul de la punctul 3 din anexa II la Directiva 71/316/CEE.

Articolul 12 din directiva menționată anterior se aplică mutatis mutandis.

RĂSPUNDEREA AMBALATORULUI SAU A IMPORTATORULUI

Ambalatorul sau importatorul sunt răspunzători de asigurarea unor preambalate care să îndeplinească cerințele prezentei directive.

Cantitatea de produs conținută într-un preambalat (sau cantitatea ambalată), cunoscută drept conținut real, va fi măsurată sau verificată în funcție de masă sau volum pe răspunderea ambalatorului și a importatorului. Măsurarea sau verificarea se efectuează cu ajutorul aparatelor legale de măsurat adecvate pentru executarea operațiunilor necesare.

Verificarea poate fi efectuată prin eșantionare.

În cazul în care conținutul real nu este măsurat, verificarea efectuată de ambalator este organizată în așa fel încât cantitatea conținutului să fie asigurată în mod eficace.

Această condiție este îndeplinită dacă ambalatorul efectuează verificări ale producției în conformitate cu procedurile recunoscute de departamentele competente din statele membre și dacă acesta pune la dispoziția acestor departamente documentele conținând rezultatele acestor verificări, pentru a certifica faptul că aceste verificări, împreună cu orice corectări și ajustări care s-au dovedit necesare, au fost executate în mod corespunzător și exact.

În cazul importurilor din țări nemembre ale CEE, în locul măsurării și al verificării, importatorul poate furniza dovada că este în posesia tuturor garanțiilor necesare care îi dau posibilitatea de a-și asuma răspunderea.

În cazul unor produse în cantități exprimate în unități de volum, una dintre diversele metode de satisfacere a cerințelor referitoare la măsurare și verificare este de a se utiliza, în momentul în care se execută preambalatul, un recipient de măsurare de tipul definit în directiva referitoare la acesta, umplut în condițiile prevăzute în acea directivă și în prezenta.

CONTROALE CARE TREBUIE EFECTUATE DE CĂTRE SERVICIILE COMPETENTE LA SEDIUL AMBALATORULUI SAU AL IMPORTATORULUI SAU AL MANDATARULUI SĂU STABILIT ÎN COMUNITATE

Controalele pentru asigurarea conformității preambalajelor cu dispozițiile prezentei directive sunt efectuate de către serviciile competente din statele membre prin eșantionarea la sediul ambalatorului sau, în cazul în care acest lucru nu este practic posibil, la sediul importatorului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în Comunitate.

Controlul statistic prin eșantionare se efectuează în conformitate cu normele acceptate de control al calității. Eficiența sa este comparabilă cu aceea a metodei de referință din anexa II.

Astfel, în ceea ce privește criteriul pentru conținutul minim acceptat, se consideră că un plan de eșantionare utilizat de un stat membru este comparabil cu cel preconizat la anexa II, în cazul în care abscisa de la punctul ordonatei 0,10 al curbei caracteristice de eficacitate a primului plan (probabilitatea acceptării lotului = 0,10) are o deviere cu mai puțin de 15 % față de abscisa punctului corespunzător al curbei caracteristice de eficacitate a planului de eșantionare recomandat la anexa II.

m = valoarea mediei reale a lotului.

ALTE VERIFICĂRI EFECTUATE DE DEPARTAMENTELE COMPETENTE

Prezenta directivă nu exclude nici un fel de verificări ce ar putea fi efectuate de către departamentele competente ale statelor membre în orice stadiu al procesului de comercializare, în special în scopul verificării îndeplinirii de către preambalate a cerințelor directivei.

Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 71/316/CEE se aplică mutatis mutandis.

produse în stare solidă sau care sunt greu de turnat la locul de desfacere, dar care pot fi făcute suficient de fluide în cursul ambalării, care nu conțin nici un fel de elemente solide sau gazoase aparente și care pot fi ambalate printr-o singură operațiune;

produse sub formă de pudră;

produse compuse din piese, fragmente sau granule, a căror masă unitară nu depășește o treime din eroarea negativă tolerată corespunzătoare masei nominale a conținutului preambalatului din coloana corespunzătoare clasei A a tabelului de la 2.4;

produse sub formă de pastă ușor tartinabilă,

produse lichide;

produse preambalate cu o valoare nominală sau un volum nominal mai mic de 25 g sau 25 ml;

produse ale căror proprietăți reologice (de exemplu, fluiditate sau viscozitate) sau densitate la curgere nu pot fi menținute suficient de constante prin mijloace tehnice corespunzătoare.

ANEXA II

ANEXA II

Prezenta anexă stabilește procedurile metodei de referință pentru controlul statistic al loturilor de preambalaje în scopul îndeplinirii cerințelor din articolul 3 din directivă și de la punctul 5 din anexa I.

CERINȚE PENTRU MĂSURAREA CONȚINUTULUI REAL AL PREAMBALAJELOR

Conținutul real al preambalajelor poate fi măsurat direct, cu ajutorul unor instrumente de măsurare a masei sau instrumente de măsurare volumetrică sau, în cazul lichidelor, indirect, prin cântărirea greutății produsului preambalat și măsurarea densității acestuia.

Indiferent de metoda folosită, eroarea comisă în măsurarea conținutului real al preambalajului nu depășește o cincime din eroarea maximă negativă tolerată pentru cantitatea nominală a preambalajului.

Procedura de măsurare a conținutului real al preambalajului poate face obiectul reglementărilor interne ale fiecărui stat membru.

CERINȚE PENTRU CONTROLUL LOTURILOR DE PREAMBALAJE

Controlul preambalajelor se efectuează prin eșantionare și cuprinde două părți:

un control cu privire la conținutul real al fiecărui preambalaj din eșantion;

un alt control al mediei conținuturilor reale ale preambalajelor din eșantion.

Un lot de preambalaje se consideră acceptabil în cazul în care rezultatele acestor două controale îndeplinesc criteriile de acceptare.

Pentru fiecare dintre aceste controale, există două planuri de eșantionare:

unul pentru un control nedistructiv, respectiv pentru un control care nu presupune deschiderea ambalajului;

un altul pentru controlul distructiv, respectiv pentru un control care presupune deschiderea sau distrugerea ambalajului.

Din motive economice și practice, cel de al doilea control se limitează la un minim absolut esențial; este mai puțin eficient decât controlul nedistructiv.

Controlul distructiv, prin urmare, se folosește numai atunci când controlul nedistructiv nu este aplicabil în practică. Ca normă generală, nu se aplică la loturi mai mici de 100 de preambalaje.

Loturi de preambalaje

Lotul cuprinde toate preambalajele de aceeași cantitate nominală, de același tip și de aceeași fabricație, ambalate în același loc și care urmează a fi inspectate. Mărimea lotului se limitează la cantitățile specificate în continuare.

La controlarea ambalajelor de la capătul liniei de ambalare, numărul din fiecare lot este egal cu producția maximă pe oră a liniei de ambalare, fără nici o altă restricție pentru mărimea lotului.

În alte cazuri, mărimea lotului se limitează la 10000 de preambalaje.

Pentru loturi mai mici de 100 de preambalaje, controlul nedistructiv, atunci când are loc, se face la 100 %.

Înainte de efectuarea controalelor prevăzute la punctele 2.2 și 2.3, se prelevează la întâmplare un număr suficient de preambalaje din lot, astfel încât să se poată efectua controlul care necesită eșantionul cel mai mare.

La celălalt control, eșantionul necesar se prelevează la întâmplare din primul eșantion și se marchează.

Această marcare se încheie înaintea începerii operațiilor de măsurare.

Controlul conținutului real al preambalajelor

Conținutul minim acceptat se calculează deducând eroarea maximă negativă tolerată pentru conținutul în cauză din cantitatea nominală a preambalajului.

Preambalajele din lotul al cărui conținut real este mai mic decât conținutul minim acceptat se consideră defecte.

Controlul nedistructiv

Controlul nedistructiv se efectuează în conformitate cu un plan de eșantionare dublu, conform tabelului următor:

Primul număr de preambalaje verificate este egal cu numărul de unități din primul eșantion, conform indicațiilor din plan:

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este mai mare sau egal cu primul criteriu de respingere, lotul este respins;

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este între primul criteriu de acceptare și primul criteriu de respingere, se controlează un al doilea eșantion, numărul de unități fiind cel indicat în plan.

Unitățile defecte găsite în primul și în al doilea eșantion se adună și:

în cazul în care numărul cumulat de unități defecte este mai mic sau egal cu al doilea criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;

în cazul în care numărul cumulat de unități defecte este mai mare sau egal cu al doilea criteriu de respingere, lotul este respins.

Controlul distructiv

Controlul distructiv se efectuează în conformitate cu planul de eșantionare simplu prezentat în continuare și se folosește numai pentru loturi de 100 sau mai multe unități.

Numărul de preambalaje controlate este egal cu 20.

În cazul în care numărul de unități defecte găsite în eșantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul de preambalaje se consideră acceptabil.

În cazul în care numărul de unități defecte găsite în eșantion este mai mare sau egal cu criteriul de respingere, lotul de preambalaje este respins.

Verificarea mediei conținutului real al preambalatelor individuale care alcătuiesc un lot

Un lot de produse preambalate este considerat acceptabil în scopul acestei verificări dacă valoarea medie x^ = Σx_in a conținutului real xi al unui număr n de preambalate dintr-un eșantion este mai mare decât valoarea:

Q_ns√(n)t_(1α)

În această formulă:

Qncantitatea nominală a preambalatuluinnumărul de preambalate din eșantion pentru această verificaresabaterea standard evaluată a conținutului real al lotuluit(1-α)0,995 din nivelul de încredere al unei distribuții tip Student cu ν = (n – 1) grade de libertate

Dacă xi este valoarea măsurată pentru conținutul real al celui de-al i-lea obiect din eșantionul conținând n obiecte, atunci:

media valorilor măsurate pentru eșantion se obține prin următorul calcul:

x^ = Σi = n_(i = 1) x_in

și valoarea estimată a abaterii standard s prin următorul calcul:

suma pătratelor valorilor măsurate: Σi = n_(i = 1)(x_i)^2

pătratul sumei valorilor măsurate: (Σi = n_(i = 1) x_i)^2

atunci 1n(Σi = n_(i = 1) x_i)^2

suma corectată: SC = Σi = n_(i = 1)SC = Σ^(i = n)(x_i)^21n(Σi = n_(i = 1)x_i)^2

varianța estimată: v = SCn1

valoarea estimată a abaterii standard este: s = √(v)

Criteriile de acceptare sau respingere a lotului de produse preambalate pentru verificarea mediei:

Criteriile pentru verificarea nedistructivă

Criterii pentru verificarea distructivă

un control cu privire la conținutul real al fiecărui preambalaj din eșantion;

un alt control al mediei conținuturilor reale ale preambalajelor din eșantion.

unul pentru un control nedistructiv, respectiv pentru un control care nu presupune deschiderea ambalajului;

un altul pentru controlul distructiv, respectiv pentru un control care presupune deschiderea sau distrugerea ambalajului.

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este mai mare sau egal cu primul criteriu de respingere, lotul este respins;

în cazul în care numărul de unități defecte găsite în primul eșantion este între primul criteriu de acceptare și primul criteriu de respingere, se controlează un al doilea eșantion, numărul de unități fiind cel indicat în plan.

în cazul în care numărul cumulat de unități defecte este mai mic sau egal cu al doilea criteriu de acceptare, lotul se consideră acceptabil pentru scopul acestui control;

în cazul în care numărul cumulat de unități defecte este mai mare sau egal cu al doilea criteriu de respingere, lotul este respins.

În cazul în care numărul de unități defecte găsite în eșantion este mai mic sau egal cu primul criteriu de acceptare, lotul de preambalaje se consideră acceptabil.

În cazul în care numărul de unități defecte găsite în eșantion este mai mare sau egal cu criteriul de respingere, lotul de preambalaje este respins.

suma pătratelor valorilor măsurate: Σi = n_(i = 1)(x_i)^2

pătratul sumei valorilor măsurate: (Σi = n_(i = 1) x_i)^2 atunci 1n(Σi = n_(i = 1) x_i)^2

suma corectată: SC = Σi = n_(i = 1)SC = Σ^(i = n)(x_i)^21n(Σi = n_(i = 1)x_i)^2

varianța estimată: v = SCn1 valoarea estimată a abaterii standard este: s = √(v)

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5